Lawful Basis for Maintaining Preventive Detention After Non-Final Conviction Under ECHR and Romanian Criminal Procedure
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania (High Court of Cassation and Justice), Criminal Division, dismissed as unfounded the defendant’s appeal, thereby upholding the appellate court’s order to maintain preventive detention and ordering the appellant to pay 800,000 lei in judicial costs to the state, with 200,000 lei advanced from the Ministry of Justice’s fund for official defense. The dispute concerned a procedural challenge to the extension of pre-trial detention for a defendant charged with attempted qualified homicide, a particularly serious crime carrying a potential sentence exceeding four years, where the trial court had previously issued a non-final conviction of 10 years' imprisonment. The court held that the preventive detention was legally justified under Article 300(2) and Article 160(b)(3) of the Code of Criminal Procedure, citing the existence of well-founded suspicion and a concrete danger to public order if released, while also satisfying the requirements of Articles 5(1)(a) and 5(1)(c) of the European Convention on Human Rights regarding deprivation of liberty.
Legislator headnote
AI generatedart. 38510 alin. (3) C. proc. pen, art. 3002 C. proc. pen, art. 176 lit. c) C. pen, art. 160b alin. (3) C. proc. pen, art. 192 alin. (2) C. proc. pen; Lawful Basis for Maintaining Preventive Detention After Non-Final Conviction Under ECHR and Romanian Criminal Procedure: Ulterior, măsura arestării a fost menținută pe baza condamnării pronunțate de un tribunal competent [(art. 5 pct. 1 lit. a) din Convenție)], în speță, în temeiul condamnării inculpatului M.L. la 10 ani închisoare, în baza art. 20, raportat la art. 174, art. 175 lit. i) și art. 176 lit. c) C. pen., pronunțată de Tribunalul Brașov, secția penală, prin sentința penală nr. 296/ S din 2 iunie 2004.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin încheierea din 21 iulie 2004, pronunțată în dosarul nr. 989/P/Ap/2004, Curtea de Apel Brașov, secția penală, a menținut arestarea preventivă a apelantului inculpat M.L.
Împotriva acestei încheieri, inculpatul M.L. a declarat recurs, neindicând motivele de casare, nici în scris și nici oral, prin apărător.
Înalta Curte, examinând întreaga cauză sub toate aspectele, potrivit art. 38510 alin. (3) C. proc. pen., raportate la art. 3856 alin. (3) din același cod, constată că recursul este nefondat, pentru motivele ce urmează:
Potrivit art. 3002 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 109/2003 (M. Of. nr. 748/26.10.2003), în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160b.
În conformitate cu prevederile art. 160b alin. (3), astfel cum au fost modificate prin aceeași ordonanță de urgență, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
Prin încheierea atacată, instanța de apel, constatând că aceste dispoziții procedurale sunt aplicabile în cauză, pentru că există motive verosimile de a bănui că inculpatul a comis fapta de tentativă de omor calificat și deosebit de grav, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, a dispus menținerea arestării preventive.
Înalta Curte, verificând cauza sub toate aspectele, reține că încheierea instanței de apel este legală și justificată.
Astfel, potrivit art. 5 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpatul B.M.G. a fost inițial arestat în vederea aducerii sale în fața autorităților judiciare competente existând motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune [(lit. c)]
Ulterior, măsura arestării a fost menținută pe baza condamnării pronunțate de un tribunal competent [(art. 5 pct. 1 lit. a) din Convenție)], în speță, în temeiul condamnării inculpatului M.L. la 10 ani închisoare, în baza art. 20, raportat la art. 174, art. 175 lit. i) și art. 176 lit. c) C. pen., pronunțată de Tribunalul Brașov, secția penală, prin sentința penală nr. 296/ S din 2 iunie 2004.
Chiar dacă sentința nu a rămas, încă, definitivă, menținerea arestării preventive a inculpatului este justificată, acesta fiind trimis în judecată pentru o infracțiune pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare și existând probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Constatând că sunt întrunite atât cerințele art. 3002 și ale art. 160b alin. (3) C. proc. pen., cât și prevederile art. 5 pct. 1 lit. a) și c) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 800.000 lei din care, suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.L. împotriva încheierii din 21 iulie 2004 a Curții de Apel Brașov, pronunțată în dosarul nr. 989/P/Ap/2004.
Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 5 august 2004.