Exclusion of cassation jurisdiction over county court appeals in presidential order proceedings
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted an exception of material incompetence and declined jurisdiction, referring the case to the Bucharest Court of Appeal with no further appeal possible against this decision. The dispute originated from a request for a presidential order to preserve inventory in a rented residence until a related litigation concluded, which was rejected as unfounded by the first-instance court and dismissed on appeal by the County Court. The decisive legal basis was the interpretation of the Code of Civil Procedure, specifically Articles 483, 95, 97, 998, and 1000, which establish that appeals against judgments rendered by first-instance courts in presidential order proceedings fall within the jurisdiction of the County Court, not the High Court; consequently, the High Court lacked jurisdiction to hear a cassation appeal against a County Court decision, as there is no statutory provision allowing parties to skip a level of jurisdiction or granting the High Court competence over such specific appellate matters.
Legislator headnote
AI generatedart. 95 pct. 2 C. proc. civ, art. 483 alin. (3) C. proc. civ, art. 97 pct. 1 C. proc. civ, art. 122 C. proc. civ, art. 131 alin. (1) C. proc. civ; Exclusion of cassation jurisdiction over county court appeals in presidential order proceedings: The dispute originated from a request for a presidential order to preserve inventory in a rented residence until a related litigation concluded, which was rejected as unfounded by the first-instance court and dismissed on appeal by the County Court. The decisive legal basis was the interpretation of the Code of Civil Procedure, specifically Articles 483, 95, 97, 998, and 1000, which establish that appeals against judgments rendered by first-instance courts in presidential order proceedings fall within the jurisdiction of the County Court, not the High Court; consequently, the High Court lacked jurisdiction to hear a cassation appeal against a County Court decision, as there is no statutory provision allowing parties to skip a level of jurisdiction or granting the High Court competence over such specific appellate matters.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis cited in the dispositive to admit the exception of material incompetence and decline jurisdiction in favor of the competent appellate court.
Full text
Şedinţa publică din data de 21 iunie 2018
Asupra recursului de faţă;
A. Obiectul cererii introductive.
1. Prin cererea de ordonanţă preşedinţială înregistrată sub nr. x/2017 pe rolul Judecătoriei Cornetu, la data de 27.07.2017, reclamantul A. - prin tutore, B. a chemat în judecată pe pârâţii PRIMĂRIA - UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ (U.A.T.) BRAGADIRU şi CONSILIUL LOCAL AL ORAŞULUI BRAGADIRU - INSTITUŢIA PRIMARULUI, solicitând instanţei ca pe cale de ordonanţă preşedinţială, prin sentinţa ce o va pronunţa să dispună: obligarea pârâţilor să păstreze bunurile şi obiectele, adică, tot inventarul din locuinţa A.N.L. (care, a susţinut reclamantul, este un drept câştigat prin sentinţa civilă nr. 3414/07.12.2010 din dosar nr. x/2010) cu chirie, de la adresa din oraşul Bragadiru, Şos. x, jud. Ilfov, până când se va soluţiona ultimul dosar nr. x/2017 care a fost înregistrat la 20.07.2017 pe rolul Judecătoriei Cornetu; cu obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
B. Hotărârea primei instanţe.
2. Prin sentinţa civilă nr. 3263/2017 de la 15.09.2017 pronunţată de Judecătoria Cornetu în dosar nr. x/2017, s-a respins cererea privind pe reclamantul A. - prin tutore, B., în contradictoriu cu pârâţii PRIMĂRIA (U.A.T.) şi CONSILIUL LOCAL AL ORAŞULUI BRAGADIRU - INSTITUŢIA PRIMARULUI, ca neîntemeiată, şi a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
C. Calea de atac împotriva hotărârii primei instanţe.
3. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termen legal şi motivat reclamantul A. - prin tutore, B., solicitând schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii de ordonanţă preşedinţială.
D. Hotărârea instanţei de apel.
4. Prin decizia nr. 4376/A din 29 noiembrie 2017 a Tribunalului Ilfov, secţia Civilă, a fost respins apelul formulat de apelantul- reclamant A. - prin tutore, B. împotriva sentinţei civile nr. 3263/15.09.2017 pronunţată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimata - pârâtă PRIMĂRIA (U.A.T.) şi CONSILIUL LOCAL AL ORAŞULUI BRAGADIRU - INSTITUŢIA PRIMARULUI, ca nefondat.
E. Calea de atac împotriva hotărârii instanţei de apel.
5. Împotriva hotărârii instanţei de apel a declarat recurs, recurentul- reclamant A. - prin tutore, B., iar cererea de recurs a fost înaintată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de către Tribunalul Ilfov- prin adresa emisă la 10.03.2018 şi înregistrată la Înalta Curte sub nr. x/13.03.2018.
F. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
6. Instanţa competentă să soluţioneze recursul este Curtea de Apel Bucureşti.
7. Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de Tribunalul Ilfov, secţia Civilă, în apel, într-o cerere de ordonanţă preşedinţială, a cărei competenţă de soluţionare în primă instanţă aparţine judecătoriei, conform art. 998 Noul C. proc. civ., iar hotărârea de primă instanţă pronunţată cu privire la ordonanţă poate fi atacată numai cu apel, conform art. 1000 alin. (1) teza I Noul C. proc. civ.
8. Or, în materia litigiilor având ca obiect cerere de ordonanţă preşedinţială, instanţa de apel nu poate fi curtea de apel, ci doar tribunalul, pentru că acestuia îi revine, prin art. 95 pct. 2 C. proc. civ., competenţa de a judeca apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii în primă instanţă.
9. Aceste considerente relevă că Înaltei Curţi nu îi poate reveni competenţa de a soluţiona recursuri împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale, în apel.
10. Desigur că potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., "recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", dar înţelesul acestor dispoziţii trebuie să reiasă din decelarea intenţiei legiuitorului, care constă doar în explicitarea scopului recursului; de altfel, acelaşi scop îl urmăreşte şi recursul soluţionat de tribunale sau de curţi de apel, astfel cum se prevede în art. 483 alin. (4) teza finală C. proc. civ., care conţine norma de trimitere adecvată.
11. Având în vedere că, în speţă, nu există o prevedere legală care să atragă competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea prezentului recurs, care vizează o hotărâre pronunţată de un tribunal, ca instanţă de apel - ci, dimpotrivă, norme care exclud o asemenea competenţă, urmează ca excepţia de necompetenţă materială a Înaltei Curţi să fie admisă.
12. Nu se poate reţine că dispoziţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., trebuie interpretate în sensul că toate recursurile trebuie să ajungă la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru ca aceasta să poată examina conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
13. Aceasta rezultă, pe de o parte, chiar din conţinutul dispoziţiilor alin. (3) al alt. 483 C. proc. civ., care se referă la examinarea recursului de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie "în condiţiile legii", aceasta însemnând că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie examinează recursurile care sunt în competenţa sa "în condiţiile legii", adică examinează recursurile în cauzele care pornesc în primă instanţă de la tribunale, iar pe de altă parte, rezultă din prevederile alin. (4) ale aceluiaşi articol, care nu a fost declarat neconstituţional, care arată, în mod expres, că recursul se poate soluţiona de către instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată, în cazurile anume prevăzute de lege, or, aşa după cum s-a arătat mai sus, în speţa de faţă aveam de-a face cu un caz anume prevăzut de lege.
14. De altfel, potrivit dispoziţiilor art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.
Aşadar, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie are competenţa generală de a judeca recursurile împotriva hotărârilor curţilor de apel, iar pentru a judeca recursurile împotriva altor hotărâri trebuie să avem un caz expres prevăzut de lege, situaţie ce nu se regăseşte în speţa de faţă.
15. Totodată, este de remarcat faptul că în sistemul dreptului procesual civil românesc nu se poate "trece" peste un grad de jurisdicţie, în sensul că în nicio o normă legală, inclusiv în C. proc. civ., nu regăsim vreo dispoziţie care să permită "sărirea" vreunei instanţe imediat superioare celei care a pronunţat hotărârea atacată, regula fiind aceea că în cazul căilor de atac de reformare, instanţa competentă este cea imediat superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată.
16. Mai mult, o interpretare care să atribuie competenţa de drept comun a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în materia recursului, indiferent de hotărârea ce face obiectul acesteia, ar însemna crearea, pe cale jurisprudenţială, a unei norme noi de competenţă, situaţie ce ar fi în contradicţie cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie şi cu cele ale art. 122 C. proc. civ.
17. Având în vedere cele de mai sus, în baza art. 131 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, va admite excepţia de necompetenţă şi va declina competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă:
Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de reclamantul A. - prin tutore, B. împotriva deciziei nr. 4376/A din 29 noiembrie 2017, pronunţate de Tribunalul Ilfov, secţia Civilă, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 iunie 2018.