Jurisdictional declination of Cassation Court over appellate decision in mortgage foreclosure contestation under Law 77/2016
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the exception of lack of material jurisdiction and declined to hear the appeal, transferring the case to the Court of Appeal Ploiești, thereby leaving the first-instance decision (which admitted the creditors' contestation and ordered the repurchase of the property) superseded by the appellate decision (which dismissed the contestation and upheld the foreclosure notification) pending the Court of Appeal's review. The dispute concerned a challenge against a mortgage foreclosure notification filed under Article 7 of Law No. 77/2016, where the creditor argued the debt was not due and the debtor invoked force majeure arising from constitutional decisions on high-interest mortgages. The decisive legal basis was the specialized jurisdictional regime established by Article 7(2) of Law No. 77/2016, which assigns first-instance jurisdiction to the court of first instance (*judecătorie*) regardless of the amount in dispute, combined with Article 95(2) of the Code of Civil Procedure, which mandates that appeals against such first-instance decisions are heard by the Court of Appeal, not the High Court of Cassation and Justice, thus excluding the latter's jurisdiction under the principle that one cannot skip an intermediate degree of jurisdiction.
Legislator headnote
AI generatedart. 7 alin. (1) din Legea nr. 77/2016, art. 7 alin. (2) din Legea nr. 77/2016, art. 94 pct. 3 din Legea nr. 134/2010, art. 95 pct. 2 C. proc. civ, art. 96 pct. 3 C. proc. civ, art. 94 pct. 3 C. proc. civ; Jurisdictional declination of Cassation Court over appellate decision in mortgage foreclosure contestation under Law 77/2016: The dispute concerned a challenge against a mortgage foreclosure notification filed under Article 7 of Law No. 77/2016, where the creditor argued the debt was not due and the debtor invoked force majeure arising from constitutional decisions on high-interest mortgages. The decisive legal basis was the specialized jurisdictional regime established by Article 7(2) of Law No. 77/2016, which assigns first-instance jurisdiction to the court of first instance (*judecătorie*) regardless of the amount in dispute, combined with Article 95(2) of the Code of Civil Procedure, which mandates that appeals against such first-instance decisions are heard by the Court of Appeal, not the High Court of Cassation and Justice, thus excluding the latter's jurisdiction under the principle that one cannot skip an intermediate degree of jurisdiction.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedServes as the main legal basis for admitting the exception of lack of jurisdiction and declining competence to the Court of Appeal.
Full text
Şedinţa publică din data de 21 iunie 2018
Asupra recursului de faţă;
A. Obiectul cererii introductive.
1. Prin contestaţia înregistrată sub nr. x/2016 pe rolul Judecătoriei Ploieşti, la data de 7 iunie 2016, reclamantele A. S.A. BUCUREŞTI, B. (ROMÂNIA) S.A. BUCUREŞTI şi B.- REPREZENTATĂ LEGAL DE A. S.A. BUCUREŞTI au formulat, în contradictoriu cu pârâta C., contestaţie împotriva notificării/cererii de dare în plată înregistrate în evidenţele sale sub nr. x/24.05.2016, privind darea în plată a imobilului ipotecat în favoarea sa, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa să dispună: admiterea contestaţiei şi respingerea cererii de dare în plată pentru neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege, cu consecinţa repunerii de drept a părţilor în situaţia anterioară notificării; cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
B. Hotărârea primei instanţe.
2. Prin sentinţa civilă nr. 6536/12.07.2017 pronunţată de Judecătoria Ploieşti în dosar nr. x/2016, s-a admis contestaţia formulată de reclamanţii B. reprezentată legal de A. S.A, A. S.A Bucureşti, B. (ROMANIA) S.A Bucureşti, în contradictoriu cu pârâta C..
S-a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară notificării pârâtei nr. 3274/24.05.2016.
A fost obligată pârâta la plata sumei de 8.660,11 RON către reclamantă, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de judecată, respectiv onorariu avocat.
C. Calea de atac împotriva hotărârii primei instanţe.
3. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termen legal şi motivat pârâta C., solicitând schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii contestaţiei formulate de creditoare, constatând incidenţa impreviziunii, astfel cum aceasta a fost determinată prin Decizia CCR nr. 623/25.10.2016 şi Decizia nr. 62/2017, şi, de asemenea, în conformitate cu punctul 121 din Decizia CCR nr. 623/25.10.2016 şi punctul 49 din Decizia nr. 62/2017, pronunţarea unei hotărâri de adaptare sau încetare a contractului de credit.
D. Hotărârea instanţei de apel.
4. Prin decizia civilă nr. 3911 din 18 decembrie 2017 a Tribunalului Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost admis apelul declarat de apelanta C., împotriva sentinţei civile nr. 6536/12.07.2017 pronunţată de Judecătoria Ploieşti în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimatele B. reprezentată legal de A. S.A. şi B. (ROMANIA) S.A Bucureşti.
S-a schimbat în tot sentinţa apelată, în sensul că s-a respins contestaţia formulată de către reclamante împotriva notificării pârâtei, ca neîntemeiată.
Au fost obligate contestatoarele la plata către pârâtă a sumei de 2.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată la instanţa de fond.
E. Calea de atac împotriva hotărârii instanţei de apel.
5. Împotriva hotărârii instanţei de apel au declarat recurs, recurentele- reclamante A. S.A. BUCUREŞTI, B. (ROMÂNIA) S.A. BUCUREŞTI şi B.- REPREZENTATĂ LEGAL DE A. S.A. BUCUREŞTI, iar cererea de recurs a fost înaintată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de către Tribunalul Prahova- prin adresa emisă la 19.03.2018 şi înregistrată la Înalta Curte sub nr. x/16.03.2018.
F. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
6. Instanţa competentă să soluţioneze recursul este Curtea de Apel Ploieşti.
7. Hotărârea atacată cu recurs a fost pronunţată într-un litigiu întemeiat pe dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 77/2016, cu privire la care, competenţa în primă instanţă aparţine judecătoriei conform normei speciale de competenţă materială şi teritorială prevăzută de art. 7 alin. (2) din Legea nr. 77/2016:
"cererea se judecă în procedură de urgenţă, cu citarea părţilor, de judecătoria în circumscripţia căreia domiciliază consumatorul".
8. În acest context, trebuie subliniat că, în cauză, este lipsită de relevanţă valoarea obiectului cererii de chemare în judecată, competenţa materială a judecătoriei fiind atrasă de dispoziţiile art. 7 alin. (2) din Legea nr. 77/2016, raportat la art. 94 pct. 3 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, potrivit căruia, judecătoriile judecă orice alte cereri date prin lege în competenţa lor", astfel cum s-a reţinut şi în considerentele deciziei nr. 6 din 22 ianuarie 2018 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie- Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.
9. Prin urmare, Decizia nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale, prin care a fost declarată ca neconstituţională sintagma "precum şi alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., nu îşi produce efectele în cauză, astfel că nu se impune vreo referire la considerentele acesteia.
10. Potrivit dispoziţiilor art. 95 pct. 2 C. proc. civ., tribunalele judecă ca instanţe de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în primă instanţă.
11. Or, în materia litigiilor având ca obiect contestaţie împotriva notificării de dare în plată, instanţa de apel nu poate fi curtea de apel, ci doar tribunalul, pentru că acestuia îi revine, potrivit art. 95 pct. 2 C. proc. civ., competenţa de a judeca apelul declarat împotriva hotărârii astfel pronunţate de judecătorie.
12. Faptul că intră în competenţa curţilor de apel soluţionarea recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate, în calea de atac a apelului, de tribunale, în litigiile al căror obiect este contestaţie formulată în temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 77/2016, care sunt soluţionate în primă instanţă de judecătorii, rezultă din prevederile art. 96 pct. 3 C. proc. civ., coroborat cu dispoziţiile art. 95 pct. 2 şi art. 94 pct. 3 C. proc. civ., acesta fiind un caz anume prevăzut de lege, în sensul că în această situaţie tribunalul nu are plenitudine de competenţă, soluţionarea litigiilor având un atare obiect, fiind dată, anume, în competenţa judecătoriilor.
13. Nu se poate reţine că dispoziţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., trebuie interpretate în sensul că toate recursurile trebuie să ajungă la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru ca aceasta să poată examina conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
14. Aceasta rezultă, pe de o parte, chiar din conţinutul dispoziţiilor alin. (3) al alt. 483 C. proc. civ., care se referă la examinarea recursului de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie "în condiţiile legii", aceasta însemnând că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie examinează recursurile care sunt în competenţa sa "în condiţiile legii", adică examinează recursurile în cauzele care pornesc în primă instanţă de la tribunale, iar pe de altă parte, rezultă din prevederile alin. (4) ale aceluiaşi articol, care nu a fost declarat neconstituţional, care arată, în mod expres, că recursul se poate soluţiona de către instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată, în cazurile anume prevăzute de lege, or, aşa după cum s-a arătat mai sus, în speţa de faţă aveam de-a face cu un caz anume prevăzut de lege.
15. De altfel, potrivit dispoziţiilor art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.
Aşadar, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie are competenţa generală de a judeca recursurile împotriva hotărârilor curţilor de apel, iar pentru a judeca recursurile împotriva altor hotărâri trebuie să avem un caz expres prevăzut de lege, situaţie ce nu se regăseşte în speţa de faţă.
16. Totodată, este de remarcat faptul că în sistemul dreptului procesual civil românesc nu se poate "trece" peste un grad de jurisdicţie, în sensul că în nicio o normă legală, inclusiv în C. proc. civ., nu regăsim vreo dispoziţie care să permită "sărirea" vreunei instanţe imediat superioare celei care a pronunţat hotărârea atacată, regula fiind aceea că în cazul căilor de atac de reformare, instanţa competentă este cea imediat superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată.
17. Mai mult, o interpretare care să atribuie competenţa de drept comun a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în materia recursului, indiferent de hotărârea ce face obiectul acesteia, ar însemna crearea, pe cale jurisprudenţială, a unei norme noi de competenţă, situaţie ce ar fi în contradicţie cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie şi cu cele ale art. 122 C. proc. civ.
18. Având în vedere cele de mai sus, în baza art. 131 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, va admite excepţia de necompetenţă şi va declina competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă:
Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de reclamantele A. S.A. BUCUREŞTI, B. (ROMÂNIA) S.A. BUCUREŞTI şi B.- REPREZENTATĂ LEGAL DE A. S.A. BUCUREŞTI împotriva deciziei civile nr. 3911 din 18 decembrie 2017, pronunţate de Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în favoarea Curţii de Apel Ploieşti.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 iunie 2018.