Bank's appellate challenge to credit-clause annulment remanded to Court of Appeal for jurisdictional review.

Şedinţa publică din data de 21 iunie 2018

Asupra recursului de faţă;

A. Obiectul cererii introductive.

1. Prin cererea iniţial înregistrată sub nr. x/2015 pe rolul Judecătoriei Târgu-Jiu, la data de 06.07.2015, şi, ulterior, declinată la Judecătoria Novaci, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtele B. S.A. BUCUREŞTI şi S.C. C. S.R.L. BUCUREŞTI, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa să dispună: constatarea caracterului abuziv al clauzei de la pct. 5 teza 3, din contractele de credit bancar nr. x din 3.04.2008 şi nr. x din 17.06.2008 încheiate cu B. S.A.- SUCURSALA GORJ; restituirea tuturor sumelor încasate în plus potrivit acestei clauze abuzive, actualizate la zi la data plăţii efective cu rata inflaţiei şi indicele total al preţurilor de consum; constatarea nulităţii cesiunii de creanţă, în conformitate cu Legea nr. 193/2000, Anexa cuprinzând clauzele considerate ca fiind abuzive, punctul I lit. N).); acordarea de daune interese privind folosul nerealizat cauzat de încasarea ilegală a sumelor prevăzute în toate clauzele constatate abuzive, în procent de 2% din valoarea contractelor de la momentul încasării abuzive până la plata efectivă a daunelor şi acordarea de daune morale în sumă de 50.000 RON, reprezentând atingerea adusă reputaţiei, demnităţii şi onoarei, prin trecerea reclamantului în baza de date ca "rău platnic"; activarea poliţelor de asigurare aferente contractelor, având în vedere că se află în situaţia prevăzută în poliţe, aceea că a căpătat o incapacitate de muncă, ce îl împiedică să desfăşoare o activitate remunerată- pct. 3 teza a II-a din evenimentele asigurate şi în condiţiile în are a intervenit pensionarea sa.

Pârâta B. S.A. Bucureşti a formulat întâmpinare la cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., prin care a solicitat respingerea acţiunii formulate de reclamant: prin soluţionarea cu prioritate a următoarelor excepţii: excepţia netimbrării cererii de chemare în judecată; excepţia necompetenţei materiale şi teritoriale a Judecătoriei Târgu Jiu. Competenţa de soluţionare a litigiului revine Tribunalului Bucureşti; excepţia lipsei de interes a reclamantului cu privire la cererea de constatare a nulităţii absolute a contractului de cesiune, excepţia autorităţii de lucru judecat, excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a băncii cu privire la capătul de cerere privind "activarea poliţelor de asigurare", iar, pe fond, a solicitat respingerea acţiunii reclamantului ca nefondată, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea prezentului litigiu.

B. Hotărârea primei instanţe.

2. Prin sentinţa civilă nr. 71/2017 de la 23 ianuarie 2017, pronunţată de Judecătoria Novaci în dosar nr. x/2015, s-a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune.

S-a admis excepţia lipsei de interes a reclamantului cu privire la cererea de constatare a nulităţii absolute a contractului de cesiune.

S-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei cu privire la capătul de cerere privind activarea poliţelor de asigurare.

S-a admis excepţia autorităţii de lucru judecat, cu privire la capătul de cerere prin care se solicită să se constate caracterul abuziv al clauzei de la pct. 5, teza III din contractele de credit bancar nr. x din 03.04.2008 şi nr. x din 17.06.2008, încheiate cu B. SA- Sucursala Gorj, cu privire la capătul de cerere prin care se solicită să se constate restituirea inflaţiei şi indicele total al preţurilor de consum şi cu privire la capătul de cerere privind nulitatea contractului cesiunii de creanţă nr. 7853/26.11.2012.

S-a respins acţiunea formulată de reclamantul A., împotriva pârâtelor B. S.A. Bucureşti şi S.C. C. S.R.L. Bucureşti.

C. Calea de atac împotriva hotărârii primei instanţe.

3. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termen legal şi motivat reclamantul A., solicitând, în principal, schimbarea hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, şi, în secundar, casarea sentinţei instanţei de fond, cu rejudecarea cauzei la instanţa competentă.

D. Hotărârea instanţei de apel.

4. Prin decizia nr. 736/2017 din 15 noiembrie 2017 a Tribunalului Gorj, secţia a II-a civilă, a fost admis apelul declarat de apelantul- reclamant A. împotriva sentinţei nr. 71/23.01.2017 pronunţată de Judecătoria Novaci, în dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu intimatele- pârâte B. S.A. Bucureşti şi S.C. C. S.R.L. Bucureşti, având ca obiect constatare nulitate act.

A fost anulată sentinţa, şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

E. Calea de atac împotriva hotărârii instanţei de apel.

5. Împotriva hotărârii instanţei de apel a declarat recurs, recurenta-pârâtă B. S.A. BUCUREŞTI, iar cererea de recurs a fost înaintată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de către Tribunalul Gorj- prin intermediul Curţii de Apel Craiova, prin adresa emisă la 26.02.2018 şi înregistrată la Înalta Curte sub nr. x/16.03.2018.

F. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

6. Instanţa competentă să soluţioneze recursul este Curtea de Apel Craiova.

7. După cum rezultă din dispozitivul Deciziei nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale, a fost declarată ca neconstituţională sintagma "precum şi alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

8. Cuprinsul alin. (2) al art. XVIII este următorul: (2) "În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2016 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

9. Prin urmare, decizia Curţii Constituţionale are în vedere doar această sintagmă, iar nu întregul cuprins al art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, ca atare, nu intră sub incidenţa acestor dispoziţii şi referirile la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, cele în materie de expropriere, cele în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi procesele în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.

10. Rezultă că sintagma declarată neconstituţională se referă la recursurile care, potrivit legii, au aptitudinea de a ajunge la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, adică cele care pornesc în primă instanţă de la tribunale.

11. De altfel, acest lucru rezultă cu claritate din paragraful 31 al Deciziei nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale. Conţinutul acestui paragraf este următorul:

"Întrucât recursul se soluţionează de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi, în cazurile anume prevăzute de lege, de instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată, Curtea reţine că, în cazul recursurilor ce intră în competenţa de soluţionare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dispoziţiile legale criticate introduc o dublă măsură în privinţa evaluării legalităţii hotărârilor judecătoreşti, stabilind, pe de-o parte, că instanţa supremă îşi exercită acest rol numai în anumite situaţii şi, pe de altă parte, că îşi exercită acest rol numai atunci când cererile evaluabile în bani au o anumită valoare. Prin urmare, în cazul recursurilor ce intră în competenţa de soluţionare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, contravine şi dispoziţiilor art. 126 alin. (3) din Constituţie".

12. Ca atare, este clar că, pe de o parte, Curtea Constituţională confirmă faptul că, în anumite cazuri prevăzute de lege, recursurile se soluţionează de către instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată, iar pe de altă parte, că decizia sa se referă (cel puţin în dispozitiv) la recursurile ce intră în competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dar şi că doar anumite recursuri ajung să fie soluţionate la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

13. Potrivit dispoziţiilor art. 95 pct. 1 C. proc. civ., tribunalele judecă toate cererile care nu sunt date prin lege în competenţa altor instanţe, aceasta însemnând că, în concepţia actualului C. proc. civ., tribunalul este instanţa care are plenitudine de competenţă, în primă instanţă, legea prevăzând, anume, cazurile în care alte instanţe au competenţa în primă instanţă.

14. În ce priveşte criteriul valoric, potrivit art. 94 pct. 1 lit. k) din C. proc. civ., litigiile în valoare de până la 200.000 RON sunt soluţionate de către judecătorii, indiferent de calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti, aceasta însemnând că, în ce priveşte criteriul valoric, litigiile în valoare de peste 200.000 RON, sunt de competenţa, în primă instanţă, a tribunalelor.

15. Coroborând aceste dispoziţii legale cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 369/2017, rezultă că acestea din urmă au în vedere, atât în dispozitiv cât şi în considerente, doar litigiile care pornesc de la tribunale, cu referire la aptitudinea de a fi atacate cu recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, indiferent de criteriul valoric, fiind clar că au această aptitudine doar cele care depăşesc, după acest criteriu, suma de 200.000 RON, fără a mai fi relevantă suma de 1.000.000 RON.

16. În altă ordine de idei, se poate reţine că din considerentele Deciziei nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale, respectiv paragrafele 26, 27, 28, 30 şi 32, ar rezulta că trebuie supuse căii de atac a recursului şi hotărârile pronunţate în primă instanţă de judecătorii, care pot fi atacate, cu apel, la tribunale, însă, în acest caz, competenţa de soluţionare a recursurilor revine instanţelor imediat superioare, respectiv curţilor de apel.

17. Faptul că intră în competenţa curţilor de apel soluţionarea recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate, în calea de atac a apelului, de tribunale, în litigiile al căror obiect valoric este mai mic de 200.000 RON, care sunt soluţionate în primă instanţă de judecătorii, rezultă şi din prevederile art. 96 pct. 3 C. proc. civ., coroborat cu dispoziţiile art. 95 pct. 1 şi art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ., acesta fiind un caz anume prevăzut de lege, în sensul că în această situaţie tribunalul nu are plenitudine de competenţă, soluţionarea litigiilor având obiect valoric mai mic de 200.000 RON, fiind dată, anume, în competenţa judecătoriilor.

18. Nu se poate reţine că dispoziţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., trebuie interpretate în sensul că toate recursurile trebuie să ajungă la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru ca aceasta să poată examina conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

19. Aceasta rezultă, pe de o parte, chiar din conţinutul dispoziţiilor alin. (3) al alt. 483 C. proc. civ., care se referă la examinarea recursului de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie "în condiţiile legii", aceasta însemnând că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie examinează recursurile care sunt în competenţa sa "în condiţiile legii", adică examinează recursurile în cauzele care pornesc în primă instanţă de la tribunale, iar pe de altă parte, rezultă din prevederile alin. (4) ale aceluiaşi articol, care nu a fost declarat neconstituţional, care arată, în mod expres, că recursul se poate soluţiona de către instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată, în cazurile anume prevăzute de lege, or, aşa după cum s-a arătat mai sus, în speţa de faţă aveam de-a face cu un caz anume prevăzut de lege.

20. De altfel, potrivit dispoziţiilor art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.

Aşadar, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie are competenţa generală de a judeca recursurile împotriva hotărârilor curţilor de apel, iar pentru a judeca recursurile împotriva altor hotărâri trebuie să avem un caz expres prevăzut de lege, situaţie ce nu se regăseşte în speţa de faţă.

21. Totodată, este de remarcat faptul că în sistemul dreptului procesual civil românesc nu se poate "trece" peste un grad de jurisdicţie, în sensul că în nicio o normă legală, inclusiv în C. proc. civ., nu regăsim vreo dispoziţie care să permită "sărirea" vreunei instanţe imediat superioare celei care a pronunţat hotărârea atacată, regula fiind aceea că în cazul căilor de atac de reformare, instanţa competentă este cea imediat superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată.

22. Mai mult, o interpretare care să atribuie competenţa de drept comun a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în materia recursului, indiferent de hotărârea ce face obiectul acesteia, ar însemna crearea, pe cale jurisprudenţială, a unei norme noi de competenţă, situaţie ce ar fi în contradicţie cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie şi cu cele ale art. 122 C. proc. civ.

23. Având în vedere cele de mai sus, în baza art. 131 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, va admite excepţia de necompetenţă şi va declina competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă:

Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de pârâta B. S.A. BUCUREŞTI împotriva deciziei nr. 736/2017 din 15 noiembrie 2017, pronunţate de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, în favoarea Curţii de Apel Craiova.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 iunie 2018.