Cassation appeal regarding suspension of tax dispute proceedings nullified for failure to develop grounds for cassation

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 3 Bucureşti la data de 29 decembrie 2015 sub nr. x/2015, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B., a solicitat constatarea nulităţii absolute a declaraţiei pentru stabilirea impozitului pe clădire şi pe teren nr. 72893 din 17 aprilie 2002, a cererii de eliberare a unui certificat fiscal din 16 aprilie 2002 şi a cererii de intabulare din 17 aprilie 2002.

Prin Sentinţa civilă nr. 8283 din 1 iunie 2016, pronunţată de Judecătoria sector 3 Bucureşti s-a admis excepţia de necompetenţă teritorială a instanţei, fiind declinată cauza, în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin Sentinţa civilă nr. 1373/25.11.2016, pronunţată în Dosarul nr. x/2016 a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active invocată de pârâta B. şi a respins cererea reclamantei A., ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta A.

Prin încheierea din 14 septembrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a suspendat judecarea apelului declarat de reclamanta A. împotriva Sentinţei civile nr. 1373/25.11.2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, conform art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Împotriva acestei încheieri, reclamanta A. a declarat recurs, fără însă a dezvolta memoriul de recurs, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 486 alin. (1) C. proc. civ.

Autorul căii de atac nu a indicat şi nici nu a dezvoltat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ., pentru a se putea efectua controlul de legalitate de către instanţa de recurs, precizând doar că va depune motivele de recurs la termenul de judecată.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 3 mai 2018, potrivit dispoziţiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Potrivit dovezilor de comunicare, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la data de 9 mai 2018, acestea nedepunând puncte de vedere

Analizând recursul sub aspectul îndeplinirii cerinţelor prevăzute de art. 486 (1) lit. d) din Noul C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

În cauză, se constată că obiectul prezentului recurs este reprezentat de o încheiere pronunţată de instanţa de apel prin care s-a suspendat, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., judecata apelului declarat împotriva sentinţei de fond ce viza constatarea nulităţii absolute a unei declaraţii privind stabilirea impozitului aferent unei clădiri şi a unui teren.

Potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Aşa fiind, încadrarea motivelor de recurs în cele enumerate de lege este o cerinţă care consacră legislativ o practică îndelungată şi stabilă a instanţelor judecătoreşti, în condiţiile în care şi sub imperiul vechii legi de procedură sancţiunea nulităţii exista şi era reglementată atunci când, nefiind structurate, criticile din recurs nu puteau fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. de la 1865.

Aşadar, din dispoziţiile imperative ale art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. se reţine că instanţele au obligaţia de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerinţa nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.

În speţă, recurenta nu a indicat şi nici nu a dezvoltat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ., pentru a se putea efectua controlul de legalitate de către instanţa de recurs, precizând doar că va depune motivele de recurs la termenul de judecată, obligaţie care însă nu a fost îndeplinită.

Astfel, în cuprinsul cererii de recurs, nu se regăsesc critici la adresa încheierii pronunţate în apel şi nici nu se arată în ce constă nelegalitatea încheierii atacate.

Simpla nemulţumire a părţii faţă de soluţia pronunţată, fără a se dezvolta şi arăta, în concret, în ce constau greşelile săvârşite de instanţă şi legea încălcată, pentru a se putea, astfel, verifica încadrarea acestora în cazurile limitativ prevăzute de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., nu este suficientă pentru a justifica admiterea recursului, lipsa acestora fiind sancţionată de textul de lege invocat cu nulitatea cererii.

Astfel, în calea extraordinară de atac a recursului, trebuie subliniat că nu are loc o devoluare a fondului cauzei, ceea ce constituie obiect al judecăţii fiind exclusiv legalitatea hotărârii pronunţate în apel.

Prin urmare, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea nulităţii cererii de recurs formulată de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii din 14 septembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în conformitate cu dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii din 14 septembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 iunie 2018.

GGC - GV