Civil cassation annulled for failure to formulate valid grounds of illegality regarding damage quantification

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad, secţia civilă, la data de 18 noiembrie 2016, sub nr. x/2016, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta SC B. SA a solicitat obligarea acesteia la plata următoarelor sume: 30.000 RON reprezentând cheltuieli ocazionate de spitalizări, alimentaţie suplimentară, medicamentaţie, contravaloare consultaţii medicale, tratamente, transport - pentru intervalul de timp cuprins între data producerii accidentului - 5 decembrie 2013 - şi data introducerii acţiunii; 3500 RON reprezentând cheltuieli cu expertiza tehnică în specialitatea auto efectuate în dosarul penal nr. x/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ineu; 250.000 euro plătibili în RON la cursul BNR din ziua plăţii efective reprezentând daune morale, pretinse pentru suferinţa fizică/psihică produsă reclamantului în urma producerii accidentului rutier cauzat din culpa exclusiva a numitei C.; penalităţi de întârziere (daune interese moratorii) în cuantum de 0.2%/zi de întârziere calculate asupra sumelor solicitate şi pretinse pentru lipsa de folosinţa a acestora, în temeiul art. 37 din Normele de aplicare ale Ordinului nr. 14/2011, calculate începând cu data înregistrării acţiunii şi până la achitarea efectivă a debitului; precum şi acordarea cheltuielilor ocazionate de judecarea prezentului proces.

Prin Sentinţa civilă nr. 392 din 8 iunie 2017 pronunţată de Tribunalul Arad, secţia civilă, s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta SC B. SA şi intervenienta forţată C. şi, în consecinţă a fost obligată pârâta SC B. SA la plata sumei de 25000 euro, în echivalentul în RON la data plăţii la cursul BNR din ziua plăţii efective din care suma de 9367 RON reprezintă daunele materiale, fiind respinsă în rest acţiunea.

Împotriva acestei sentinţe, reclamantul A. a declarat apel.

Prin Decizia civilă nr. 705/A din 26 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei civile nr. 392 din 8 iunie 2017, pronunţată de Tribunalul Arad, în Dosarul nr. x/2016.

Împotriva Deciziei civile nr. 705/A din 26 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, a declarat recurs reclamantul A..

Prin memoriul de recurs, reclamantul A. a invocat motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate cu trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanţei de apel.

În argumentarea motivelor de recurs, recurentul susţine că prin acordarea unor despăgubiri/daune morale în cuantum de doar 25.000 euro, instanţele au încălcat şi aplicat greşit norme şi principii de drept material, cu referire la art. 1385 şi art. 1531 C. civ., texte normative care fac aplicarea unui principiu al răspunderii civile, anume dreptul la repararea integrală a prejudiciului suferit.

Astfel, prin acordarea unor daune morale în cuantum de doar 25.000 euro, prejudiciul moral (nepatrimonial) suferit de reclamant a fost reparat doar parţial, iar nu integral, încălcându-se cu evidenţă şi dispoziţiile art. 1391 C. civ.

În acest context, trebuie avut în vedere şi art. 1387 C. civ., în contextul în care reclamantul a suferit o gravă vătămare a integrităţii corporale şi sănătăţii, ambele instanţe făcând abstracţie totală de ceea ce trebuie să cuprindă despăgubirea în ipoteza unei astfel de vătămări.

De asemenea, trebuie avut în vedere că o vătămare (a integrităţii corporale şi/sau a sănătăţii) aduce atingere şi antamează însăşi dreptul la inviolabilitatea corpului uman, drept reglementat în art. 64 C. civ. şi în toate Convenţiile şi Tratatele Internaţionale dedicate drepturilor fundamentale ale omului.

În continuare, se susţine că la stabilirea daunelor morale de doar 25.000 euro, instanţele nu au ţinut cont de toate argumentele principale invocate în apărare, de probele şi criteriile obiective care trebuie evocate şi valorificate in concreto la stabilirea cuantumului daunelor morale.

Din această perspectivă, recurentul susţine că ambele motivări ale instanţelor de fond abundă în generalităţi pe acest aspect, iar analiza realizată de către instanţa de apel a fost una pur formală, incompatibilă cu exigenţele art. 6 Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

De asemenea, solicită instanţei de recurs să observe că instanţa de apel a dezvoltat un criteriu absolut halucinant referitor la cuantificarea daunelor morale, şi anume "sarcina impusă societăţii de asigurare de a suporta efectiv plata despăgubirilor acordate cu titlu de daune morale".

Astfel, în stabilirea daunelor morale judecătorul nu poate fi interesat de modul în care va putea suporta asigurătorul daunele ce vor fi stabilite, iar cuantumul daunelor morale nu poate fi stabilit în funcţie de suportabilitatea patrimonială a unei societăţi de asigurare, fiind revoltătoare o asemenea construcţie juridică.

În astfel de cauze, instanţa trebuie să aibă în vedere victima accidentului, cel căruia viaţa i s-a schimbat în mod drastic, cu consecinţe negative ireversibile, în urma unui incident în care efectiv nu a avut nicio vină.

Astfel, în vederea cuantificării daunelor morale, trebuie remarcat faptul că daunele ce pot fi plătite pe o poliţă de asigurare (RCA) au crescut de la an la an, ca urmare a legislaţiei ce obligă România să se alinieze la nivelul celei europene.

În acest sens, recurentul contestă legalitatea soluţiilor instanţelor de fond şi cu privire la daunelor materiale, ca urmare a încălcării inclusiv a regulilor în materia probei cu înscrisuri, cu martori şi a obiectului probei în general.

În acest context, o soluţie de casare cu obligativitatea tranşată pentru instanţa de apel de a reevalua daunele morale şi de a răspunde argumentelor evocate pe acest aspect, va conduce şi la reanalizarea penalităţilor de întârziere solicitate de reclamant.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 3 mai 2018, potrivit dispoziţiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la data e mai 2018.

Nu au fost depuse puncte de vedere.

Analizând recursul sub aspectul îndeplinirii cerinţelor prevăzute de art. 486 (1) lit. d) din Noul C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

În cauză, se constată că obiectul prezentului recurs este reprezentat de o hotărâre pronunţată de instanţa de apel cu privire la apelul declarat de reclamant împotriva unei sentinţe pronunţate în soluţionarea unei cauze având ca obiect pretenţii, respectiv acordarea daunelor materiale şi morale ca urmare a producerii unui accident.

Prin cererea de recurs, recurentul-reclamant nu a formulat critici de nelegalitate care să permită analiza acestora din perspectiva art. 488 C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Aşa fiind, încadrarea motivelor de recurs în cele enumerate de lege este o cerinţă care consacră legislativ o practică îndelungată şi stabilă a instanţelor judecătoreşti, în condiţiile în care şi sub imperiul vechii legi de procedură sancţiunea nulităţii exista şi era reglementată atunci când, nefiind structurate, criticile din recurs nu puteau fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. de la 1865.

Aşadar, din dispoziţiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reţine că instanţele au obligaţia de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerinţa nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.

În speţă, recurentul-reclamant, nu formulează veritabile critici de nelegalitate, care să poată fi examinate din perspectiva motivelor de recurs prevăzute de art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ., invocate în susţinerea cererii de recurs.

Se constată că în dezvoltarea motivelor de recurs principala critică a recurentului vizează cuantumul daunelor materiale şi morale solicitate de acesta şi respinse de instanţa de apel prin menţinerea sentinţei instanţei de fond, recurentul exprimându-şi nemulţumirea privind interpretarea probatoriului administrat şi modul în care instanţa de apel a calificat solicitările sale.

Or, aceste argumente vizează aspecte de netemeinicie şi nu pot fi examinate prin prisma motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ., invocate de recurent.

În consecinţă, se constată că recurentul-reclamant nu menţionează în ce constă nelegalitatea hotărârii recurate din perspectiva dispoziţiilor art. 488 şi ce dispoziţii legale au fost încălcate de către instanţă în soluţia adoptată.

În alţi termeni, faţă de considerentele precedente, se poate reţine că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac.

Prin urmare, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea nulităţii cererii de recurs în conformitate cu dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva Deciziei civile nr. 705/A din 26 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 iunie 2018.

GGC - GV