Competence for civil damages claims against company administrators for tax evasion: exclusion of "professional" jurisdiction for delictual liability in personal capacity

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş la data de 9 iunie 2017 sub nr. x/2017, reclamanţii Statul Român - prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Statul Român - prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscala - prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş au solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtul A., obligarea acestuia la plata sumei de 31.650 RON, reprezentând accesorii aferente debitului datorat bugetului de stat, în calitate de persoană fizică a sumei de 846.032 RON, cu titlul de accesorii la debitul principal datorat de către persoana juridică SC B. SRL astfel cum rezultă şi din Sentinţa penală nr. 238/15.05.2017 pronunţată în Dosarul nr. x/2017; instituirea măsurii sechestrului asigurătoriu asupra bunurilor mobile şi imobile ale pârâtului, potrivit prevederilor art. 952 şi urm. din C. proc. civ., coroborat cu art. 213 Codul de procedură fiscală, cu cheltuieli de judecată.

Prin Sentinţa civilă nr. 1258/2017 din 22 septembrie 2017, Tribunalul Argeş, secţia civilă, complet specializat contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti, potrivit art. 94 lit. k) C. proc. civ.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti, formându-se Dosarul nr. x/2017, având ca obiect sechestru asigurător.

Judecătoria Piteşti, prin Sentinţa civilă nr. 8476/2017 din 10 octombrie 2017 a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş, secţia civilă.

În motivare, s-a reţinut că printr-o cerere unică s-au solicitat două debite constând în accesorii ale celor principale, între care, cel de 31.650 RON accesoriu debitului persoanei fizice, iar cel de 846.032 RON, accesoriu debitului principal al persoanei juridice.

Între cele două nu există un raport de accesorialitate, aşa încât, nu sunt incidente dispoziţiile art. 98 alin. (2) C. proc. civ., ci cele ale alin. (1) ale acestui text.

Valoarea obiectului cererii de recuperare a debitului, prin prisma dispoziţiei incidente, depăşeşte suma de 200.000 RON, iar cauzei îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 99 alin. (2) C. proc. civ., litigiul aflându-se în competenţa instanţei civile, iar nu a acelei de contencios fiscal.

Măsura asigurătorie privind instituirea sechestrului se adresează, potrivit art. 954 alin. (1) C. proc. civ., instanţei competente să judece procesul în primă instanţă, aşa încât, potrivit art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., în cauză este vorba despre o necompetenţă de ordine publică, fiind vorba de cea a unei instanţe de un alt grad.

Tribunalul Argeş, secţia civilă, prin încheierea din 26 octombrie 2017 a respins cererea privind înfiinţarea sechestrului asigurător formulată de reclamanţii Statul Român - prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Statul Român - prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscala - prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş.

Împotriva acestei încheieri a formulat apel reclamantul Statul Român prin ANAF prin DGRFP Ploieşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate, în sensul că în mod greşit instanţa a apreciat ca nefiind îndeplinite cerinţele referitoare la existenţa înscrisului constatator al creanţei, precum nici a exigibilităţii acesteia.

Prin Decizia civilă nr. 737 din 13 martie 2018, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, a declinat competenţa de soluţionare a apelului în favoarea secţiei a II-a civile şi de contencios administrativ şi fiscal, cauza fiind scoasă de pe rol şi trimisă acesteia pentru înregistrare.

Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că apelul a fost înregistrat pe rolul secţiei I civile a Curţii de Apel Piteşti după data la care, prin Hotărârea nr. 5 din 10 martie 2016, Colegiul de Conducere al acestei instanţe s-a luat măsura instituirii, potrivit principiului specializării, a competenţei soluţionării litigiilor cu profesionişti în privinţa secţiei a II-a civile, de contencios administrativ şi fiscal.

S-a constatat că litigiul priveşte luarea unei măsuri asigurătorii privitor la patrimoniul constituit din bunuri mobile şi imobile al unei persoane fizice pentru asigurarea acoperirii prejudiciului pretins cauzat de aceasta prin săvârşirea unor fapte penale.

Astfel simplificat, litigiul are caracterul unuia clasic de drept civil însă, fapta penală este una săvârşită de către persoana fizică în desfăşurarea unei activităţi profesioniste de tipul celor avute în vedere la calificarea litigiilor ca fiind unele cu profesionişti.

Prejudiciul se pretinde a fi cauzat prin efectuarea unor acte specifice acestei activităţi, respectiv fapta ilicită s-a apreciat a o constitui evidenţierea în actele contabile sau alte documente legale a cheltuielilor ce nu au bază operaţiunile reale, ori evidenţa altor operaţiuni fictive, legătura de cauzalitate între faptă şi acesta constând în dezinteresul pentru funcţionarea normală, în condiţii de legalitate, a societăţii în care pârâtul avea calitatea de administrator, cu prejudicierea directă a bugetului consolidat al statului.

Aşadar, la săvârşirea acestei fapte s-a reţinut activitatea profesionistă a celui condamnat în cadrul persoanei juridice-profesionist, iar nu calitatea sa de cetăţean ce desfăşoară o activitate fără caracter profesional, fie în raport cu statul, fie în raport cu alt cetăţean faţă de care s-ar afla în raporturi de egalitate juridică, raporturi a căror încălcare să fi cauzat acestuia un prejudiciu civil.

De aceea, chiar dacă pricina este una de drept civil prin comparaţie cu litigiul penal şi, respectiv, cel de contencios fiscal în cadrul căruia statul şi-a evaluat prejudiciul prin aplicarea regulilor de penalizare pentru întârzierea în plata creanţei fiscale, ce a reprezentat o parte din latura civilă a cauzei penale, el rămâne unul cu profesionişti, activităţii pârâtului persoană fizică aplicându-i-se specializarea ce determină soluţionarea litigiului născut din desfăşurarea acesteia în secţia specializată a instanţei judecătoreşti.

S-a mai reţinut şi faptul că prejudiciul ce se pretinde implică esenţialmente desfăşurarea unei activităţi prin persoana juridică profesionist, care nu are alte mijloace de exteriorizare, decât prin persoanele fizice, chiar dacă este o organizare de capitaluri sau de persoane şi capitaluri, actul nelegal constituindu-l încălcarea contractului social instituit prin lege, de a se respecta normele legale privind impozitarea activităţii profesioniste.

Astfel învestită, la data de 2 aprilie 2018, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a apreciat că litigiul este unul civil de drept comun, care nu poate fi calificat ca fiind cu profesionişti în sensul legii, astfel că se impune a fi judecat de către secţia I civilă, mai întâi învestită.

Prin încheierea din 16 aprilie 2018, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa de soluţionare a apelului în favoarea secţiei I civilă a Curţii de Apel Piteşti şi, constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă între cele două secţii ale Curţii de Apel Piteşti a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 954 alin. (1) C. proc. civ., precum şi considerentele Deciziei nr. 7/2018, pronunţată de Înalta Curte, prin care a fost admis recursul în interesul legii promovat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Alba Iulia, stabilindu-se că: "În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 94 pct. 1 lit. k), art. 95 pct. 1 şi art. 96 pct. 1 din C. proc. civ., precum şi art. 281 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, competenţa materială de soluţionare a acţiunilor în despăgubiri formulate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin direcţiile generale regionale ale finanţelor publice, împotriva administratorului unei societăţi înregistrate în registrul comerţului, în situaţia în care s-a dispus achitarea acestuia pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările ulterioare, revine instanţei civile".

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între cele două secţii ale Curţii de Apel Piteşti care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, pentru următoarele considerente:

Din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea cererii de chemare în judecată, Înalta Curte, constată că în litigiul care vizează fondul cauzei i se pretinde pârâtului A., în nume propriu, în calitate de persoană fizică, repararea unui prejudiciului decurgând dintr-o faptă penală de evaziune fiscală, constând în accesorii ale debitului principal, acoperit de pârât în cursul procesului penal.

Potrivit art. 954 alin. (1) C. proc. civ., "Cererea de sechestru asigurător se adresează instanţei care este competentă să judece procesul în primă instanţă", iar conform alin. (3) al aceluiaşi text de lege, "Încheierea prin care se soluţionează cererea de sechestru se comunică creditorului de îndată de către instanţă, iar debitorului de către executorul judecătoresc, odată cu luarea măsurii. Încheierea este supusă numai apelului, în termen de 5 zile de la comunicare, la instanţa ierarhic superioară".

Totodată, se reţine, referitor la noţiunea de "profesionist", că sunt incidente prevederile art. 3 alin. (2) C. civ., potrivit căruia "Sunt consideraţi profesionişti toţi cei care exploatează o întreprindere", precum şi cele ale art. 8 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a C. civ., care include în noţiunea "profesionist, categoriile de comerciant, întreprinzător, operator economic, precum şi orice alte persoane autorizate să desfăşoare activităţi economice sau profesionale, astfel cum aceste noţiuni sunt prevăzute de lege, la data intrării în vigoare a C. civ.".

Astfel, fac parte din categoria profesioniştilor persoanele fizice sau juridice autorizate să desfăşoare activităţi economice sau profesionale, nu şi administratorii unei societăţi comerciale care acţionează în numele societăţii, nefiind autorizaţi să desfăşoare activităţi economice în nume propriu, astfel că nu se poate pune semnul egalităţii între aceştia şi profesionişti.

Tot în acelaşi context, referitor la calificarea litigiilor ca fiind cu profesionişti sunt avute în vedere activităţile întreprinse de profesionişti în limitele legii, nu şi faptele ilicite ale organelor de conducere ale acestora, care nu pot fi incluse în categoria litigiilor cu profesionişti şi care se judecă de instanţa civilă potrivit dreptului comun (cu excepţia cazului când se solicită antrenarea răspunderii solidare a acestora).

Cum, în speţă, pârâtul este chemat să răspundă delictual ca persoană fizică şi nu ca persoană autorizată să desfăşoare în nume propriu activităţi comerciale, pentru o faptă ilicită care nu are legătură cu specificul activităţii comerciale, litigiul nu poate fi calificat ca fiind cu unul profesionişti în sensul legii pentru a se putea face aplicarea Hotărârii nr. 5/10.03.2016 adoptată de Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Piteşti, care atribuie astfel de litigii în competenţa secţiei a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Având în vedere natura civilă a litigiului şi faptul că niciuna dintre părţi nu are calitatea de profesionist, luând în considerare şi împrejurarea că acesta s-a judecat în primă instanţă de către secţia civilă, a Tribunalului Argeş, Înalta Curte apreciază că instanţa competentă material şi funcţional să judece calea de atac împotriva soluţiei pronunţate în primă instanţă este Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, în acord cu prevederile art. 954 alin. (1) C. proc. civ.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamanţii Statul Român - prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Statul Român - prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscala - prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş, în contradictoriu cu pârâtul A. în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 iunie 2018.

GGC - GV