Inadmissibility of appeal against final criminal revision judgment lacking judicial finding of perjury

Asupra apelului de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 69/P din 23 ianuarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în baza art. 421 pct. 1. lit. b) C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul penal declarat de revizuentul A. împotriva Sentinţei penale nr. 2529 din data de 6 noiembrie 2019, pronunţată de Judecătoria Medgidia, în Dosarul penal nr. x/2019, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a decide astfel, s-a reţinut că, prin Sentinţa penală nr. 2529 din de 6 noiembrie 2019, Judecătoria Medgidia a respins, în baza art. 459 alin. (5) C. proc. pen., ca inadmisibilă, cererea formulată de revizuentul A., obligându-l la cheltuieli judiciare către stat deoarece nu a prezentat vreo hotărâre judecătorească prin care să fi constatat comiterea infracţiunii de "mărturie mincinoasă" de către vreunul din martorii audiaţi în fond.

Împotriva acestei hotărâri, revizuentul a formulat apel, motivând că sunt întrunite cerinţele celor două cazuri de revizuire prevăzute de art. 453 lit. a) şi b) C. proc. pen.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea a reţinut că revizuentul nu a indicat fapte şi împrejurări noi în înţelesul art. 453 alin. (1) lit. a) şi alin. (4) C. proc. pen., ci doar a formulat critici împotriva hotărârii de condamnare şi a avansat ipoteza potrivit căreia martorii B. şi C. au făcut declaraţii mincinoase referitor la infracţiunea de viol pentru care a fost condamnat la pedeapsa închisorii prin Sentinţa penală nr. 1533 din 17 iunie 2015 a Judecătoriei Medgidia.

Cum, nu sunt date nici cu privire la săvârşirea de către vreun martor a infracţiunii de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire s-a cerut, Curtea a apreciat că nu sunt întrunite condiţiile de existenţă a cazurilor prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. a) şi b) C. proc. pen. invocate de către revizuent.

Împotriva Deciziei penale nr. 69/P din 23 ianuarie 2020 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, revizuentul a declarat apel, cauza fiind înregistrată sub nr. x/2019 şi repartizată aleatoriu Completului nr. 4 cu termen de judecată la data de 4 iunie 2020.

La acest termen de judecată, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii apelului promovat de revizuent.

Examinând cauza prin prisma excepţiei invocată de reprezentantul Ministerului Public, Înalta Curte constată că apelul declarat de revizuent este inadmisibil pentru următoarele considerente:

Dând eficienţă principiilor legalităţii căilor de atac şi liberului acces la justiţie, reglementate de dispoziţiile art. 129 şi art. 21 din Constituţia României, revizuită, precum şi exigenţelor determinate prin art. 3 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiţionată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele şi pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.

Aşadar, revine părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit dispoziţiilor art. 551 pct. 4 C. proc. pen., hotărârea primei instanţe rămâne definitivă la data pronunţării hotărârii prin care s-a respins apelul.

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că, în cauză, prin hotărârea atacată, a fost respins, ca nefondat, apelul penal declarat de revizuentul A. împotriva sentinţei penale nr. 2529 din data de 06 noiembrie 2019, pronunţată de Judecătoria Medgidia, astfel încât Înalta Curte constată că aceasta este definitivă, conform textelor legale sus menţionate.

În prezenta cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost sesizată cu apelul formulat de revizuentul A. împotriva unei hotărâri definitive, respectiv Decizia penală nr. 69/P din 23 ianuarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.

În aceste condiţii, faţă de dispoziţiile art. 551 pct. 4 C. proc. pen., se constată că revizuentul A. a declarat apel împotriva unei hotărâri definitive, învestind Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea unei căi de atac care nu întruneşte cerinţele legale.

Or, atâta timp cât prin lege nu este reglementată posibilitatea extinderii exercitării apelului şi împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive, o asemenea cale de atac nu este admisibilă, întrucât în situaţia contrară s-ar încălca principiul instituit prin art. 129 din Constituţia României, potrivit căruia "împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile pot exercita căile de atac, în condiţiile legii". În consecinţă, recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Având în vedere considerentele expuse mai sus, Înalta Curte constată că excepţia inadmisibilităţii apelului invocată de reprezentantul Ministerului Public este întemeiată, motiv pentru care, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat revizuentul A. împotriva Deciziei penale nr. 69/P din 23 ianuarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, iar, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., având în vedere că acesta se află în culpă procesuală, îl va obliga la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat, onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 627 RON, urmând a fi plătit din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de revizuentul A. împotriva Deciziei penale nr. 69/P din 23 ianuarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.

Obligă apelantul revizuent la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 627 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 iunie 2020.

GGC - LM