Inadmissibility of extraordinary appeal against a final judgment resolving a prior appeal: prohibition of "recurs la recurs" under Civil Procedure Code legality principles

Asupra cauzei de faţă, Înalta Curte constată următoarele:

Prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Sighetu Marmaţiei la data de 22 septembrie 2016, contestatoarea A., în contradictoriu cu B., în calitate de debitor, şi creditorii C., D., E., F., G., H., I. şi J., a arătat că înţelege să conteste executarea silită încuviinţată prin Încheierea nr. 1703 din 11 august 2016 a Judecătoriei Sighetu Marmaţiei, în Dosarul execuţional nr. x/2016 al Biroului Executorului Judecătoresc K., solicitând anularea titlului executoriu constând în Decizia civilă nr. 366 din 15 iunie 2016 a Tribunalului Maramureş, Încheierea civilă nr. 1703 din 11 august 2016 a Judecătoriei Sighetu Marmaţiei, de încuviinţare a executării silite, precum şi Încheierea din data de 21 septembrie 2016 a Biroului Executorului Judecătoresc K., de stabilire a cheltuielilor de executare şi, pe cale de consecinţă, încetarea executării înseşi, pe motiv că aceasta se îndreaptă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Prin Sentinţa civilă nr. 2342 din 20 septembrie 2017, Judecătoria Sighetu Marmaţiei a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatului B.; a respins, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de contestatoarea A., în contradictoriu cu intimaţii B. (debitor) precum şi cu creditorii C., D., E.,F., G., H., I. şi J. împotriva actelor de executare silită din Dosarul execuţional nr. x/2016 al Biroul Executorului Judecătoresc K., pe care le-a menţinut ca legale şi temeinice.

Totodată, a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia la executare formulată împotriva Încheierii nr. 1703 din 11 august 2016, în Dosarul nr. x/2016 al Judecătoriei Sighetu Marmaţiei, precum şi împotriva Încheierii Biroului Executorului Judecătoresc K. din 1 septembrie 2016, prin care au fost stabilite cheltuielile de executare silită şi a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea contestatoarei de anulare a titlului executoriu, constând în Decizia civilă nr. 366/A din 15 iunie 2016 a Tribunalului Maramureş.

Împotriva Sentinţei civile nr. 2342 din 20 septembrie 2017 a Judecătoriei Sighetu Marmaţiei, au formulat apel A. şi B..

Prin Decizia nr. 33/A din 25 ianuarie 2018, Tribunalul Maramureş, secţia I civilă, a anulat, ca netimbrat, apelul.

Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs A. şi B., care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 26 martie 2018, sub nr. x/2016.

Prin Decizia nr. 1948 din data de 16 mai 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a recursului declarat de recurenţii A. şi B. împotriva Deciziei civile nr. 33/A din 25 ianuarie 2018, pronunţată de Tribunalul Maramureş, în favoarea Curţii de Apel Cluj.

Astfel învestită, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, prin Decizia nr. 169/R din 13 septembrie 2018, a respins, ca inadmisibil, recursul formulat de recurenţii A. şi B. împotriva Deciziei civile nr. 33/A din 25 ianuarie 2018 a Tribunalului Maramureş, pronunţată în Dosarul nr. x/2016.

Împotriva acestei din urmă decizii, au declarat recurs, la data de 9 octombrie 2018, recurenţii B. şi A., înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, sub nr. x/2016*.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 5 noiembrie 2018 şi repartizat completului de filtru CF x.

În aplicarea dispoziţiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, analizat în complet de filtru la 6 mai 2019, dispunându-se comunicarea acestuia către părţile din cauză.

Recurenţii au depus puncte de vedere la raport.

Recurenta A. a arătat că a depăşit vârsta de 90 de ani şi că solicit numirea unui avocat, însă, Înalta Curte constată că această cerere este formulată la sfârşitul procedurii de filtru, în cadrul unui punct de vedere la raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, prin care s-a reţinut că decizia atacată nu este supusă acestei căi de atac, astfel că, în raport de aceste aspecte, dar şi faţă de miza şi complexitatea cauzei, reţine că solicitarea recurentei nu poate fi primită.

Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. s-a fixat termen pentru soluţionarea căii de atac la 23 octombrie 2019, în complet de filtru, fără citarea părţilor.

Examinând recursul în raport de excepţia inadmisibilităţii, a cărei analiză este prioritară faţă de aspectele de fond ale cauzei, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului.

Art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. prevede că sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.

În cauză, se constată că prin Decizia nr. 169/R din 13 septembrie 2018 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă, a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenţii A. şi B. împotriva Deciziei civile nr. 33/A din 25 ianuarie 2018 a Tribunalului Maramureş.

Recurenţii supun căii extraordinare de atac a recursului o decizie prin care a fost soluţionată o altă cerere de recurs, în sensul respingerii recursului, ca inadmisibil - hotărâre care, potrivit dispoziţiilor legale anterior menţionate, este definitivă.

Cum în speţă recursul este exercitat împotriva unei decizii definitive, pronunţate în soluţionarea unui alt recurs, prezenta cale de atac apare ca fiind inadmisibilă, fiind un recurs la recurs.

Legalitatea căilor de atac prevăzută expres de dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de acesta.

Revine persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă şi de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condiţiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică ce reglementează regulile de sesizare a instanţelor judecătoreşti şi de soluţionare a cererilor deduse judecăţii, implicit şi a căilor de atac.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalităţii, cât şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, motiv pentru care apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Ca atare, în raport de dispoziţiile legale care reglementează normele procesuale aplicabile în cauză, Decizia civilă nr. 169/R din 13 septembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, ce a fost atacată cu recurs, nu este supusă prin lege cenzurii acestei căi de atac.

Pentru considerentele prezentate, Înalta Curte urmează a respinge recursul, ca fiind inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanţii B. şi A. împotriva Deciziei civile nr. 169/R din 13 septembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.

Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 octombrie 2019.

GGC - CP