Failure to substantiate cassation grounds justifies annulment of appeal for nullity under Civil Procedure Code Article 486

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin Cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, la data de 15 iunie 2015, sub nr. x/2015, reclamanta A. i-a chemat în judecată pe pârâţii SC B. SRL, C. şi D. şi a solicitat constatarea nulităţii absolute sau relative a contractului de vânzare cumpărare, dobândit prin convenţie, cotă de 1/1, prin Actul notarial autentificat sub nr. x din 10 iunie 2014, respectiv Actul notarial nr. x din 11 iunie 2014, înscris sub nr. y conform Încheierii nr. 47698 din 16 iunie 2015, în CF nr. x, ca bun comun al E., cu consecinţa repunerii părţilor în situaţia anterioară şi a reintrării imobilului situat în Arad, judeţul Arad, în patrimoniul pârâtei SC B. SRL.

Prin Sentinţa nr. 539 din 14 aprilie 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, admis excepţia lipsei de interes în promovarea acţiunii şi a respins acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii SC B. SRL, C. şi D..

A fost obligată reclamanta la plata cheltuielilor de judecată către pârâta SC B. SRL în cuantum de 1.626,44 RON, precum şi către pârâţii C. şi D. în cuantum de 3.628 RON.

Prin Decizia nr. 1327A din 1 noiembrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a anulat, ca netimbrat apelul formulat de reclamanta A. împotriva Sentinţei civile nr. 539 din 14 aprilie 2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a; a fost obligată apelanta-reclamantă la plata sumei de 1.374,94 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, către intimata - pârâtă SC B. SRL şi la plata sumei de 2.112 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat şi cheltuieli de cazare către intimaţii D. şi C..

Împotriva Deciziei nr. 1327A din 1 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a declarat recurs reclamanta A., cu a cărui soluţionare a fost învestită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în prezenta cauză.

În motivarea cererii de recurs, întemeiată pe art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă, prioritar, a expus situaţia de fapt, precizând, în esenţă, că interesul său în promovarea acţiunii introductive de instanţă este unul legitim, personal, născut şi actual, care determină un folos efectiv întemeiat pe o hotărâre AGA.

Referitor la soluţia dată prin hotărârea atacată, prin care a fost anulat apelul său, ca netimbrat, recurenta-reclamantă a arătat că, în opinia sa, cerinţa timbrajului era satisfăcută la data de 1 noiembrie 2018, dată la care obligaţia instituită în sarcina sa devenise scadentă.

Sub acest aspect, recurenta-reclamantă a arătat că pentru termenul de judecată din 1 noiembrie 2018 a transmis, prin fax, acte medicale care dovedesc situaţia gravă în care se afla la acea dată, precum şi situaţia materială precară, acte care justifică imposibilitatea transmiterii până la primul termen de judecată a dovezii de plată a taxei de timbru.

De asemenea, recurenta-reclamantă a mai susţinut că, în opinia sa, hotărârea atacată nu întruneşte cerinţele obligatorii prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. c) şi art. 426 alin. (3) şi (4) din C. proc. civ., în sensul că în dispozitivul hotărârii nu sunt inserate menţiunile pe care acest text de lege le prevede în mod expres, precum şi faptul că hotărârea nu a fost semnată de către niciunul dintre judecătorii învestiţi cu judecarea cauzei.

În susţinerea excepţiei lipsei calităţii de reprezentant, invocată încă în stadiul procesual al fondului, a arătat că apărătorul ales al pârâţilor nu a făcut dovada acesteia, în raport de dispoziţiile art. 85, art. 87 alin. (2), art. 151 alin. (2) din C. proc. civ., coroborate cu statutul profesiei de avocat, obligaţie care nu poate fi complinită ulterior promovării căii de atac sau la primul termen de judecată în apel.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 3 ianuarie 2019 şi repartizat aleatoriu, spre soluţionare, completului de filtru nr. 10.

Prin Rezoluţia din data de 5 februarie 2019, s-a dispus comunicarea cererii de recurs intimaţilor, cu menţiunea de a depune întâmpinare, precum şi efectuarea celorlalte formalităţi de comunicare menţionate în dispoziţiile art. 490 alin. (2) C. proc. civ.

Cererea de recurs a fost comunicată, la data de 18 februarie 2019, intimatei SC B. SRL, respectiv data de 19 februarie 2019, intimaţilor C. şi D., conform dovezilor de înmânare aflate la dosarul de recurs.

Prin Întâmpinarea formulată la data de 22 februarie 2018, intimata-pârâtă B. SRL a solicitat, în principal, anularea recursului, ca netimbrat, iar în subsidiar, ca nefondat, cu consecinţa menţinerii hotărârii recurate, ca temeinică şi legală.

A arătat că în măsura în care recurenta îşi va îndeplini obligaţia de a timbra recursul înţelege să renunţe la excepţie, în caz contrar instanţa urmând să dispună anularea acestuia, ca netimbrat.

A susţinut că, prin cererea de recurs, recurenta a criticat modalitatea în care i s-a comunicat obligaţia privind achitarea taxei de timbru în cuantum de 300 RON, apreciind că procedura este nelegală, cu toate că citaţia privind cuantumul taxei datorate i-a fost comunicată la adresa recurentei.

Pe fondul cauzei, a precizat că, în mod corect prima instanţă a reţinut că Decizia Comitetului Executiv nu îndeplineşte condiţiile pentru ca aceasta să producă efectele unei oferte, în sensul dorit de legiuitor şi a dispus admiterea excepţiei lipsei de interes.

Recurenta nu a depus răspuns la întâmpinare.

În aplicarea prevederilor art. 490 alin. (2) raportat la art. 471 C. proc. civ. s-a constatat încheiată etapa comunicărilor prealabile, dispunându-se întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului.

Prin raport s-a constatat că hotărârea atacată este susceptibilă de recurs, recursul este declarat în termen legal şi că reclamanta a depus taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 RON, potrivit chitanţei aflată la dosarul de recurs, completul de judecată învestit cu soluţionarea căii de atac urmând să aprecieze dacă motivele de recurs invocate se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Prin Rezoluţia din 17 aprilie 2019, a fost analizat conţinutul raportului şi, constatându-se că întruneşte condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea acestuia părţilor, pentru formularea, în scris, a unor puncte de vedere, conform art. 493 alin. (4) din acelaşi act normativ.

Părţile litigante nu au înţeles să formuleze puncte de vedere la raport.

Prin Rezoluţia din 25 iunie 2019, s-a fixat termen de judecată la 23 octombrie 2019, în camera de consiliu, pentru analiza admisibilităţii în principiu a recursului.

La acest termen de judecată, Înalta Curte a invocat excepţia nulităţii recursului, din perspectiva neîncadrării criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute expres şi limitativ de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

Analizând recursul din perspectiva excepţiei de nulitate invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde "motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat."

Dispoziţiile art. 487 C. proc. civ. stipulează că recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, iar art. 486 alin. (3) din acest act normativ sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică invocarea motivelor de nelegalitate ale hotărârii pronunţate de instanţa a cărei hotărâre se atacă şi încadrarea acestora în motivele de casare limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ. ori a unor critici care să permită o astfel de încadrare juridică, pentru ca instanţa de recurs să poată exercita controlul de legalitate.

În cauză, prin cererea de recurs, recurenta nu a arătat în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate şi nu a combătut raţionamentul instanţei, prin formularea unor critici susceptibile de cenzură în recurs.

Astfel, prin motivele de recurs recurenta a expus situaţia de fapt, precizând, în esenţă, că interesul său în promovarea acţiunii introductive de instanţă este unul legitim, personal, născut şi actual, care determină un folos efectiv întemeiat pe o hotărâre AGA şi a criticat modalitatea în care i s-a comunicat obligaţia privind achitarea taxei de timbru în cuantum de 300 RON, iar, pe de altă parte, a susţinut că hotărârea ce i s-a comunicată prin depunerea în cutia poştală nu a fost semnată de către niciunul dintre judecătorii învestiţi cu judecarea cauzei.

De asemenea, a precizat că a invocat excepţia lipsei calităţii de reprezentant în stadiul procesual al fondului şi a arătat că apărătorul ales al pârâţilor nu a făcut dovada acesteia, iar această obligaţie nu poate fi complinită ulterior promovării căii de atac sau la primul termen de judecată în apel.

Înalta Curte constată că susţinerile recurentei nu reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, conform exigenţelor prevăzute de art. 486 alin. (1) C. proc. civ., care trebuie interpretate în sensul indicării, prin motivele de recurs, a unuia din cazurile de nelegalitate prevăzute limitativ de art. 488 din acest act normativ, iar pe de altă parte, a argumentării juridice a acestuia, prin formularea unor critici propriu-zise cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor imputate instanţei, respectiv o minimă argumentare a criticii în drept.

În acest sens, cererea de recurs trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care, circumscrise motivelor de recurs, sunt de natură a susţine nelegalitatea hotărârii, iar acestea trebuie să se raporteze la originalul actului de procedură care se regăseşte în dosar, respectiv la mapa de hotărâri.

Înalta Curte constată că prin Decizia nr. 1327A din 1 noiembrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a anulat, ca netimbrat apelul formulat de reclamanta A. împotriva Sentinţei civile nr. 539 din 14 aprilie 2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a, această instanţă reţinând că reclamanta a avut la dispoziţie două luni pentru a-şi îndeplini obligaţia de timbrare şi că nu poate da eficienţă cererii depuse de apelantă prin fax, cu o zi înaintea termenului de judecată, prin care invocă motive neclare pentru a se arăta că nu s-a achitat taxa judiciară de timbru.

Se constată că recurenta nu contestă împrejurarea că a avut cunoştinţă de obligaţia stabilită în sarcina sa de a achita taxa de timbru şi nici nu a invocat faptul că şi-ar fi îndeplinit această obligaţie, prin depunerea taxei datorate, singura situaţie în care s-ar fi putut reţine că argumentele expuse în memoriul de recurs au legătură cu considerentele instanţei de apel.

În egală măsură, modalitatea în care a fost soluţionată cererea de ajutor public judiciar formulată de recurentă în faza procesuală a apelului poate fi criticată doar prin recurgerea la căile de atac specifice reglementate prin O.U.G. nr. 51/2008, în această materie - respectiv prin formularea cererii de reexaminare prevăzută de art. 15 alin. (2) din O.U.G. nr. 51/2008 - iar nu pe calea recursului.

Astfel, reiterarea în prezenta cale de atac a apărărilor formulate în faza procesuală a apelului, în sensul că situaţia medicală şi financiară a recurentei nu i-a permis achitarea taxei de timbru stabilită în sarcina acesteia, în apel, tind la a aduce în discuţie modalitatea în care a fost soluţionată în apel cererea recurentei de acordare a ajutorului public judiciar, cu ignorarea intenţiei legiuitorului de a reglementa o procedură specială, obligatorie de soluţionare a incidentelor de această natură, care trebuie urmată prealabil soluţionării fondului litigiului şi a unei soluţii adoptate de instanţa anterioară printr-o încheiere definitivă.

Raportat la susţinerile din memoriul de recurs, Înalta Curte constată că instanţa de apel a expus expres motivele pentru care a anulat, ca netimbrat apelul formulat de reclamanta A., însă criticile recurentei nu vizează argumentele avute în vedere la pronunţarea soluţiei de către instanţa de apel, dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ. fiind invocate doar formal, fără a fi dezvoltate critici încadrabile în aceste motive de casare.

Având în vedere că recurenta nu a arătat care sunt criticile de nelegalitate ale deciziei atacate şi că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate de instanţă, din oficiu, în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecăţii nu îndeplineşte cerinţele prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 486 alin. (3) din acest act normativ.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei civile nr. 1327 A din 1 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Anulează recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei civile nr. 1327 A din 1 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 octombrie 2019.

GGC - CP