Road liability during rehabilitation works: exclusive contractor responsibility for maintenance and safety signaling under O.G. 43/1997

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor la data de 10 aprilie 2015, reclamanta A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA, a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei la achitarea sumei de 1.968,53 RON reprezentând despăgubiri civile, conform art. 1357 C. civ. obligarea pârâtei la plata dobânzii legale calculate de la data notificării incidentului, anume de la 09.02.2015 şi până la data achitării efective a prejudiciului; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, conform art. 453 C. proc. civ.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bihor

Prin Sentinţa nr. 19/LP din 2 februarie 2017, pronunţată de Tribunalul Bihor, secţia a II-a civilă, s-a admis acţiunea formulată de reclamanta A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA, având ca obiect pretenţii, şi în consecinţă:

A fost obligată pârâta Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA cu sediul în Bucureşti, Bd. x, sector 1 la plata sumei de 1.968,53 RON reprezentând despăgubiri civile, precum şi la plata dobânzii legale calculate de la data notificării incidentului, anume de la 09.02.2015 şi până la data achitării efective a prejudiciului.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Oradea

Prin Decizia nr. 003/C/2018-A din 16 ianuarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins excepţia nulităţii apelului.

A fost admis apelul declarat de apelanta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere SA prin Direcţia Regională Drumuri şi Poduri Cluj (fosta CNADNR) împotriva Sentinţei nr. 19/LP/02.02.2017, pronunţată de către Tribunalul Bihor, pe care a schimbat-o în totalitate, şi în consecinţă:

A fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere SA (fosta CNADNR).

A fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta SC A. SRL împotriva Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere SA, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A fost obligată intimata-reclamantă să plătească apelantei pârâte suma de 71,39 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

4. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Oradea a declarat recurs reclamanta A. SRL, cu a cărui soluţionare a fost învestită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în prezenta cauză.

Reclamanta a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.,

Într-o primă critică, s-a arătat că, sub aspectul modului de soluţionare a excepţiei nulităţii apelului prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, în raport de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Se arată că au fost nesocotite de către instanţa de apel prevederile art. 470 alin. (1) lit. c) şi art. 470 alin. (3) C. proc. civ., precum şi dispoziţiile art. 477 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 480 alin. (1) din acelaşi act normativ, în condiţiile în care apelanta nu a indicat temeiul de drept şi nu a solicitat anularea sau schimbarea sentinţei.

O a doua critică, subsumată motivului de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., vizează faptul că la dosar nu a fost depus contractul de reabilitare 5R14, că instanţa de apel a nesocotit dispoziţiile art. 4 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 47/2004, învederând că C.N.A.D.N.R. are ca obiect de activitate: proiectarea, construirea, modernizarea, reabilitarea, repararea, administrarea, întreţinerea şi exploatarea autostrăzilor, drumurilor naţionale în scopul desfăşurării traficului rutier în condiţii de siguranţă a circulaţiei.

În realizarea acestor activităţi percepe un tarif de utilizare a drumurilor naţionale (rovinieta), scopul acestei taxe fiind acela de a acoperi într-o anumită măsură costurile suportate de către stat pentru întreţinerea şi construcţia reţelei de drumuri naţionale.

Totodată, sumele încasate în urma aplicării tarifului de utilizare constituie venit la dispoziţia C.N.A.D.N.R., fiind utilizate pentru proiectarea, repararea, administrarea, întreţinerea, exploatarea şi modernizarea drumurilor de interes naţional.

În acest context, apreciază că C.N.A.D.N.R. are calitate procesuală pasivă, fiind răspunzătoare pentru prejudiciul suferit de reclamantă, pe de o parte în calitate de administrator al drumului, iar pe de altă parte, ca urmare a neîndeplinirii obligaţiei de verificare a modului de îndeplinire a lucrărilor încredinţate executantului, anume a modalităţilor de semnalizare a acestora.

Se mai arată că în temeiul calităţii procesuale pasive C.N.A.I.R. SA a şi formulat o cerere de chemare în garanţie a executantului lucrării, anume a societăţii C. SRL, prin care îşi asumă calitatea procesuală indicată de reclamantă prin cererea de chemare în judecată.

Cererea de chemare în garanţie a fost disjunsă de către instanţă, iar în prezent dosarul se află suspendat, întrucât împotriva societăţii C. SRL s-a deschis procedura insolvenţei prin încheierea din 4 iunie 2015, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă în Dosarul nr. x/2015, în temeiul art. 75 din Legea nr. 85/2014.

5. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 24 septembrie 2019 completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de reclamanta A. SRL împotriva Deciziei nr. 003/C/2018-A din data de 16 ianuarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2015.

A fixat termen de judecată la data de 22 octombrie 2019, ora 900, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată la data de 20 aprilie 2018, intimata-pârâta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere SA prin Direcţia Regională Drumuri şi Poduri Cluj a solicitat respingerea recursului, cu consecinţa menţinerii Deciziei nr. 3/C/2018- A, ca temeinică şi legală.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta A. SRL este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Referitor la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Prim prisma acestui motiv de recurs s-a susţinut că instanţa de apel, în soluţionarea excepţiei nulităţii apelului, a încălcat prevederile art. 470 alin. (1) lit. c) şi art. 470 alin. (3) C. proc. civ., precum şi dispoziţiile art. 477 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 480 alin. (1) din acelaşi act normativ, în condiţiile în care apelanta nu a indicat temeiul de drept şi nu a solicitat anularea sau schimbarea sentinţei.

Înalta Curte constată că motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. invocat de reclamantă în cererea de recurs este nefondat.

Sub un prim aspect se constată că, potrivit art. 470 alin. (3) C. proc. civ., sancţiunea ce intervine în situaţia în care cererea de apel nu îndeplineşte cerinţa prevăzută de art. 470 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., anume aceea de a cuprinde motivele de drept pe care se întemeiază apelul, este decăderea şi nu nulitatea.

Pe de altă parte, din examinarea cererii de apel rezultă că apelanta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere SA prin Direcţia Regională Drumuri şi Poduri Cluj şi-a îndeplinit obligaţia de a motiva în drept apelul formulat, indicând în cererea de apel că înţelege să îşi întemeieze în drept apelul pe prevederile art. 466, 470 C. proc. civ., C. civ., O.G. nr. 43/1997, O.U.G. nr. 195/2002, arătând în cuprinsul cererii la ce anume articole din ordonanţele menţionate face referire.

În ceea ce priveşte critica referitoare la încălcarea prevederilor art. 480 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 477 C. proc. civ., vizând împrejurarea că instanţa de apel nu a procedat la anularea apelului, în condiţiile în care apelanta a înţeles să solicite modificarea sentinţei pronunţate de instanţa de fond şi nu anularea sau schimbarea hotărârii, astfel cum prevăd dispoziţiile legale aplicabile în apel, Înalta Curte reţine că, în ipoteza în care instanţa admite apelul, soluţiile pe care le poate pronunţa potrivit art. 480 alin. (2) C. proc. civ., anume de a anula ori, după caz, schimba în tot sau în parte hotărârea apelată, sunt prevăzute în mod expres de legiuitor, fiind lipsită de relevanţă terminologia folosită de parte sub aspectul efectelor admiterii apelului.

Referitor la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurenta a arătat că este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocând încălcarea prevederilor art. 4 alin. (1) lit. a) din Legea 47/1994, în temeiul cărora se susţine că are calitate procesuală pasivă Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere SA, fiind răspunzătoare, în calitate de administrator al drumului, pentru prejudiciul suferit de recurentă.

Potrivit art. I pct. 4 din Legea nr. 47/2004 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 84/2003 pentru înfiinţarea Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - SA prin reorganizarea Regiei Autonome Administraţia Naţională a Drumurilor din România, alin. (1) al articolului 4 din ordonanţă are următorul cuprins: "Art. 4. - (1) C.N.A.D.N.R. are ca obiect principal de activitate: a) proiectarea, construirea, modernizarea, reabilitarea, repararea, administrarea, întreţinerea şi exploatarea autostrăzilor şi drumurilor naţionale în scopul desfăşurării traficului rutier în condiţii de siguranţă a circulaţiei."

Înalta Curte reţine că, potrivit Procesului-verbal de predare-primire amplasament şi a punctelor de reper caracteristice încheiat la data de 04.04.2012, sectorul de drum unde reclamanta şi-a avariat vehiculul, anume DN 76, poziţie kilometrică 178+350 m, a fost predat spre reabilitare conform Contractului de reabilitare 5R14 "Reabilitare DN76 km 133+660 - 184+390" către executantul lucrării la data de 04.04.2012.

În apel s-a depus la dosar înştiinţarea de reziliere transmisă de CNADNR executantului, potrivit căreia Contractul de reabilitare a fost în vigoare până la data de 25.05.2015, dată de la care a fost reziliat.

Faţă de împrejurarea că evenimentul rutier ce a cauzat prejudiciul invocat de reclamantă a avut loc la data de 14.10.2014, anterior rezilierii contractului de reabilitare, în perioada în care acest contract era în fiinţă, Înalta Curte constată că în speţă sunt aplicabile prevederile art. 40 alin. (1) din Ordonanţa nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, conform cărora: "Drumurile trebuie sa fie semnalizate şi menţinute în stare tehnică corespunzătoare desfăşurării traficului în condiţii de siguranţă de către administratorul drumului. în perioadele în care pe sectoarele de drum se desfăşoară lucrări de întreţinere, reparaţii, modernizare, reabilitare sau consolidare, această responsabilitate revine executantului lucrării.1"

Prin urmare, potrivit legii, obligaţia de a semnaliza starea tehnică necorespunzătoare a drumului şi răspunderea pentru neîndeplinirea acestei obligaţii îi revenea executantului lucrării, căruia îi fusese predat amplasamentul şi care trebuia la acel moment să ia toate măsurile pentru întreţinerea drumului.

De altfel, în Anexa nr. 1 la procesul-verbal de predare-primire amplasament se prevede în mod expres că responsabilitatea pentru întreţinerea drumului este în sarcina executantului lucrărilor de reabilitare, anume Asocierea SC C. SRL & B. SRL.

Având în vedere că, potrivit înscrisurilor de la dosar, persoana obligată în raportul juridic litigios pentru întreţinerea drumului este executantul lucrărilor de reabilitare, administratorul drumului nu are legitimare procesuală pasivă, astfel că nu se poate reţine o încălcare a prevederilor art. I pct. 4 din Legea nr. 47/2004 de către instanţa de apel prin admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere SA

În ceea ce priveşte atragerea răspunderii administratorului drumului pentru neîndeplinirea obligaţiei de verificare a modului de îndeplinire a lucrărilor încredinţate executantului, se constată că, în temeiul dispoziţiilor art. 478 alin. (3) C. proc. civ., ce stipulează că în apel nu se poate schimba cauza cererii de chemare în judecată, în apel nu se putea analiza răspunderea Companiei Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere SA decât pentru fapta proprie, ce a fost invocată de reclamantă prin cererea de chemare în judecată, nu şi pentru o răspundere fundamentată pe ideea de garanţie, astfel cum în mod întemeiat a reţinut instanţa de apel.

În consecinţă, în temeiul art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. SRL împotriva Deciziei nr. 003/C/2018-A din data de 16 ianuarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2015.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 octombrie 2019.

GGC - GV