Rent debt enforcement: rejection of cassation appeal for failure to meet statutory grounds and unauthorized substantive defenses

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 10.05.2017 pe rolul Judecătoriei Turda, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Turda, prin Primar, a solicitat a se dispune obligarea pârâtului la plata sumei de 208.885 RON, reprezentând contravaloarea chiriei pentru imobilul situat în Turda, pentru perioada 01.06.2014 - 30.04.2017, la plata dobânzilor legale în sumă de 13.173 RON, calculate conform O.G. nr. 13/2011, de la data scadenţei din 20.07.2014 până la 31.05.2017 şi în continuare până la plata integrală a chiriei datorate, precum şi la plata cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciara de timbru şi onorariu avocat.

Prin Sentinţa civilă nr. 1630/19.09.2017, Judecătoria Turda a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.

Hotărârea instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 56 din 29.01.2018 a Tribunalului Cluj, secţia civilă, s-a admis acţiunea civilă formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Turda, reprezentat prin Primar, şi în consecinţă, pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei: suma de 208.885 RON, reprezentând contravaloarea chiriei pentru imobilul situat în Turda, pentru perioada 01.06.2014 - 30.04.2017; suma de 13.173 RON reprezentând dobânda legală aferentă sumei menţionate, calculată de la data scadenţei din 20.07.2014 până la data de 31.05.2017 şi în continuare până la plata integrală a sumei menţionate; suma de 8.046,5 RON cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale. S-a respins cererea formulată de pârâtul Municipiul Turda, prin Primar, având ca obiect acordarea unui termen de graţie, eşalonarea plăţii şi stoparea calculului majorărilor de întârziere.

Această hotărâre a fost atacată cu apel de către pârâtul Municipiul Turda, prin Primar.

Hotărârea instanţei de apel

Prin Decizia civilă nr. 91/A din 12.06.2018 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul Municipiul Turda, prin Primar şi a fost obligat apelantul să plătească intimatei A., suma de 1.500 RON, cheltuieli de judecată în apel.

Această ultimă decizie a fost atacată pe calea recursului de către pârâtul Municipiul Turda, prin Primar.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

Prin încheierea nr. 366 din 26 februarie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, s-a declinat competenţa de soluţionare a recursului în favoarea secţiei I civile a aceleiaşi instanţe.

Motivele de recurs

În motivarea cererii de recurs, după redarea istoricului cauzei, recurentul a formulat următoarele critici:

Sub un prim aspect, recurentul invocă excepţia nulităţii relative a contractului de închiriere, invocând dispoziţiile art. 1248 şi art. 1251 C. civ.

În susţinerea acestei critici, recurentul arată că, deşi instanţele de fond au constatat că cele două contracte de locaţiune au fost încheiate de Consiliul local al Municipiului Turda, şi nu de Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Turda, au dispus obligarea acestei din urmă entităţi la plata unor sume de bani.

Susţine recurentul că, potrivit Legii nr. 215/2001, doar Unitatea Administrativ Teritorială este persoană juridică, cu capacitate juridică deplină şi patrimoniu propriu, Consiliul Local fiind organ deliberativ. Din această perspectivă, hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii şi străine de natura cauzei, întrucât instanţa nu a indicat temeiul de drept în baza căruia UAT Turda are calitate egală cu cea a Consiliului Local Turda şi devine astfel parte în contract.

Contractul de închiriere a fost semnat de o entitate juridică ce nu avea acest drept şi, ca atare, se impune admiterea excepţiei nulităţii contractului, având în vedere că a fost semnat de primar, deşi acesta nu reprezenta Unitatea Administrativ Teritorială, ceea ce conduce la concluzia că, consimţământul uneia dintre părţi a fost viciat, iar contractul a fost încheiat cu o persoană care nu avea calitatea de a-l semna.

În opinia recurentului, motivarea contradictorie a deciziei recurate rezultă şi din împrejurarea că, deşi instanţa a respins în mod pertinent solicitarea ca unitatea şcolară este entitatea obligată la plata chiriei, a apreciat în mod eronat că, prin semnarea contractului de către primar, obligaţia de plată ar aparţine Unităţii Administrativ Teritoriale a Municipiului Turda, care nu este parte în contract.

Aceleaşi considerente contradictorii rezultă şi din împrejurarea că, deşi instanţa de apel a reţinut, în mod eronat, că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 104 alin. (2) din Legea nr. 1/2011, nu a dispus introducerea în cauză a Ministerului Finanţelor Publice.

În drept, recurentul a invocat dispoziţiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ.

Procedura de filtru

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la 14 martie 2019.

Prin rezoluţia din 20 martie 2019, completul de filtru a dispus comunicarea motivelor de recurs, cu menţiunea că intimatul are obligaţia de a formula întâmpinare.

Intimata nu a formulat întâmpinare.

La 1 aprilie 2019, s-a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin raport apreciindu-se că recursul este admisibil în principiu, completul urmând să aprecieze cu privire la încadrarea criticilor formulate prin memoriul de recurs.

La 4 aprilie 2019, completul de filtru, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părţile să îşi exprime punct de vedere, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părţilor, care nu au formulat punct de vedere.

Constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluţionarea căii de atac.

S-a fixat termen pentru judecarea recursului la 17 octombrie 2019, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părţilor.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând recursul sub aspectul posibilităţii de încadrare a criticilor formulate în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., chestiune reţinută prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, Înalta Curte constată următoarele:

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată în termenul şi condiţiile prevăzute de lege, numai pentru motivele expres şi limitativ reglementate prin dispoziţiile art. 488 pct. 1 - 8 C. proc. civ., norme imperative, de ordine publică.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele se vor depune printr-un memoriu separat. Lipsa acestor menţiuni este sancţionată cu nulitatea, potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol.

Totodată, art. 489 alin. (2) C. proc. civ. prevede sancţiunea nulităţii recursului în cazul în care motivele de recurs invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.

Deşi nu se prevede în mod expres, este fără dubiu că pentru a putea fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., criticile formulate trebuie să vizeze argumentele reţinute de instanţă în justificarea soluţiei pronunţate, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

În speţă, se constată că, prin cererea de recurs, recurentul a indicat motivul de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., acesta nu a formulat vreo critică susceptibilă de încadrare, din oficiu, în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Astfel, în cuprinsul cererii de recurs cu care recurentul a învestit Înalta Curte, nu se regăsesc critici în combaterea motivelor reţinute de curtea de apel în pronunţarea soluţiei de de respingere a apelului.

Astfel, întreaga motivare a recursului se bazează pe susţinerea că în mod greşit s-a stabilit că debitorul obligaţiei de plată este Unitatea Administrativ Teritorială, care nu este parte în contractul de locaţiune, împrejurare care, în opinia recurentului, atrage nulitatea relativă a contractului de închiriere.

Sub acest aspect, se reţine că, instanţa de apel a reţinut că "atâta vreme cât s-a stabilit cu putere de lucru judecat că debitorul obligaţiei de plată a chiriei pentru perioada 21.08.2007 - 30.11.2016 este Municipiul Turda, prin Sentinţa civilă nr. 2577/2013, Sentinţa civilă nr. 704/2014, Sentinţa civilă nr. 193/2015 ale Judecătoriei Turda şi Sentinţa civilă nr. 56/2018 a Tribunalului Cluj, nu se poate invoca cu temei că pentru perioada ulterioară datei de 30.11.2016 debitorul obligaţiei de plată a chiriei ar fi altul".

Ca atare, instanţa de apel a reţinut puterea de lucru judecat în ce priveşte debitorul obligaţiei de plată a chiriei.

Acesta era argumentul care trebuia combătut de recurent întrucât, a motiva recursul implică obligaţia părţii de a arăta, în concret, în ce constă greşeala instanţei care a pronunţat hotărârea atacată din perspectiva motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., raportat la argumentele pe care instanţa şi-a fundamentat soluţia, exigenţă care nu este îndeplinită fără a se arăta, în concret, aspectele de nelegalitate a hotărârii atacate prin raportare la argumentele reţinute de instanţă în fundamentarea soluţiei pronunţate.

Prin urmare, fără să combată în vreun fel argumentele instanţei de apel şi să formuleze critici susceptibile de cenzură în recurs, recurentul a nesocotit existenţa judecăţii anterioare.

În ce priveşte "excepţia nulităţii relative a contractului de locaţiune", Înalta Curte reţine că aceasta nu constituie o excepţie, în sensul dispoziţiilor C. proc. civ., care să poată fi invocată în recurs, ci o apărare de fond, care nu pot fi analizată întrucât, în calea de atac a recursului, nu are loc o devoluare a fondului cauzei, obiect al judecăţii fiind exclusiv legalitatea hotărârii pronunţate în apel.

Pretinsa lipsă de motivare a instanţei de apel, sub aspectul calităţii de parte în contractul de închiriere a Consiliului Local al Municipiului Turda, nu poate fi examinată din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., deoarece această problemă nu a fost invocată ca apărare în faţa primei instanţe şi nici ca motiv de apel. Ca atare, nu se poate imputa instanţei de apel că nu a motivat hotărârea cu privire la un aspect care nu a fost dedus judecăţii pe calea unei critici formulate prin motivele de apel.

Potrivit art. 488 alin. (2) C. proc. civ., motivele prevăzute la alin. (1) nu pot fi primite decât dacă ele nu au putut fi invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori, deşi au fost invocate în termen, au fost respinse sau instanţa a omis să se pronunţe asupra lor.

În speţă, recurenta a invocat nulitatea relativă a contractului de închiriere pentru prima dată în recurs, omisso medio, în condiţiile în care această apărare putea fi invocată, în condiţii procedurale, în faţa primei instanţe şi, ulterior, ca motiv de apel.

Alin. (2) al art. 488 C. proc. civ. stabileşte o regulă generală aplicabilă tuturor motivelor prevăzute la alin. (1), astfel încât, de regulă, nici când este vorba de nulităţi absolute, acestea nu pot fi invocate direct în recurs, dacă puteau fi invocate pe calea apelului, cu atât mai puţin în cazul nulităţii relative a contractului de închiriere.

Aşa fiind, se constată că în cuprinsul cererii de recurs dedusă judecăţii nu pot fi identificate veritabile critici la adresa deciziei pronunţate în apel şi nici nu se demonstrează în ce constă nelegalitatea deciziei atacate, prin raportare la soluţia pronunţată în apel şi la argumentele arătate de instanţă în fundamentarea acesteia.

Constatând că recurentul nu s-a conformat dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., întrucât susţinerile din cererea de recurs nu se constituie în critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., Înalta Curte va aplica sancţiunea expres prevăzută în acest caz de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., astfel că, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) raportat la art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâtul Municipiul Turda, prin Primar împotriva Deciziei nr. 91/A din 12 iunie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 octombrie 2019.

GGC - GV