Aggravated robbery conviction upheld and appeal dismissed as unfounded

Asupra recursului penal de față;

Din actele și lucrările dosarului constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 96 din 21 aprilie 2004, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în temeiul art. 211 alin. (2) lit. a) și d) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., a fost condamnat inculpatul O.V. la o pedeapsă de 5 ani închisoare.

În baza art. 85 C. pen., s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an și 4 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 358 din 6 august 2001 a Judecătoriei Călărași, definitivă la 17 septembrie 2001, prin neapelare.

S-au contopit aceste pedepse și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, în condițiile art. 71 și art. 64 C. pen.

În fapt, s-a reținut că inculpatul, împreună cu altă persoană, în noaptea de 14 august 2000 au sustras, prin violență, bunuri din patrimoniul părții vătămate B.E.D., căreia i-a produs și leziuni corporale pentru vindecarea cărora au fost necesare 3-4 zile de îngrijiri medicale.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul care a susținut că nu a săvârșit infracțiunea dedusă judecății și eventual poate fi condamnat doar pentru fapta de furt.

Prin decizia penală nr. 126 din 1 iunie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Constanța s-a respins, ca nefondat, apelul inculpatului cu motivarea că recurentul inculpat a fost identificat de partea vătămată, iar sustragerea bunurilor aparținând părții vătămate, s-a făcut folosind violența.

În termen legal împotriva acestor hotărâri a declarat recurs inculpatul care a formulat următoarele critici:

- nelegalitatea hotărârilor printr-o greșită calificare juridică a faptei care nu putea întruni decât elementele constitutive ale unei infracțiuni de furt;

- netemeinicia acelorași hotărâri prin cuantumul exagerat al pedepsei aplicate și care a solicitat a fi redus.

Criticile formulate vor fi examinate, în raport de cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 17 și 14 C. proc. pen., constatându-se că recursul este nefondat, pentru cele ce urmează.

Instanțele au reținut, pe baza probelor administrate, o corectă stare de fapt, cât și o încadrare juridică adecvată acestei stări, stabilind o pedeapsă cu respectarea legii.

Este evident, în raport de declarațiile părții vătămate și ale martorilor audiați că inculpatul, împreună cu o altă persoană, nu au sustras numai bunurile părții vătămate, dar au folosit și violența în scopul sustragerii, actele de violență exercitate împotriva acesteia producând leziuni pentru vindecarea cărora au fost necesare 3-4 zile îngrijiri medicale (a se vedea raportul de expertiză medico-legală nr. 588/2000 emis de S.M.L. Jud. Tulcea).

În contextul în care, inculpatul a fost identificat ca fiind persoana care a lovit cu ranga pe partea vătămată (declarația martor P.A.C. și partea vătămată B.E.D. și procesele verbale) și a participat, în aceste condiții, la sustragerea bunurilor acesteia, fapta sa întrunește, în drept, elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie calificată, așa cum corect au reținut instanțele, și pentru care inculpatul a fost condamnat legal.

Deși inculpatul are în antecedente o condamnare pentru o infracțiune de furt și a manifestat o conduită procesuală nesinceră pe parcursul procesului, instanțele i-au aplicat și respectiv, au menținut o pedeapsă ce a fost stabilită la limita minimă legală.

În speță, pedeapsa nu poate fi coborâtă sub această limită, deoarece în favoarea inculpatului nu se constată împrejurări care să justifice aplicarea dispozițiilor art. 74 – art. 76 C. pen.

Așa fiind, criticile sunt nefondate și cum nu se constată nici alte motive de casare, urmare a examinării din oficiu a hotărârilor recurate, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat se va respinge, ca nefondat.

Potrivit art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen., din pedeapsa aplicată inculpatului se va computa perioada executată în arest preventiv.

În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.V. împotriva deciziei penale nr. 126/ P din 1 iunie 2004 a Curții de Apel Constanța.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 9 ianuarie 2004 la 13 iulie 2004.

Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 13 iulie 2004.