Blocking statutory labor agreement extension: Consultative council’s procedural inaction cannot paralyze ministerial duty

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin Cererea înregistrată, iniţial, la data de 2 iulie 2015, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, obligarea pârâtului la emiterea Ordinului privind aplicarea efectelor Contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de sector de activitate "Sănătate. Activităţi veterinare" pentru anii 2014 - 2015, înregistrat la pârât sub nr. x/2013.

Prin Sentinţa civilă nr. 1803 din 18 februarie 2016, Tribunalul a admis excepţia necompetenţei materiale, ridicată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, unde cauza a fost înregistrată la data de 24 iunie 2016.

2. Soluţia primei instanţe

Prin Sentinţa civilă nr. 3766 din 28 noiembrie 2016, Curtea de Apel Bucureşti a admis acţiunea formulată de A. şi a obligat pârâtul Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice să emită Ordin privind aplicarea efectelor Contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de sector de activitate "Sănătate. Activităţi veterinare" pentru anii 2014 - 2015 înregistrat cu nr. x la toate unităţile din acest sector de activitate.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei hotărâri, pârâtul Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate.

Recurentul-pârât a depus note scrise prin care a precizat că, prin O.U.G. nr. 1/2017 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, a fost înfiinţat Ministerul Consultării Publice şi Dialogului Social prin preluarea structurilor şi activităţilor Ministerului pentru Consultare Publică şi Dialog Civic şi prin preluarea structurilor şi activităţilor aferente dialogului social de la Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice.

Astfel, a solicitat citarea în cauză a Ministerului Consultării Publice şi Dialogului Social.

În argumentarea recursului se arată că în contextul noii reglementări legislative recurentul-pârât este în imposibilitate să aducă la îndeplinire dispozitivul sentinţei atacate, întrucât atribuţia emiterii ordinelor privind aplicarea efectelor contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de sector de activitate, Sănătate, Activităţi Veterinare, revine Ministerului Consultării Publice, şi Dialogului Social.

Se susţine de către recurentul-pârât aplicarea greşită a disp. art. 143 alin. (5) din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, dar şi a prevederilor art. 78 lit. f) din acelaşi act normativ, întrucât Ministerul nu are competenţe directe de soluţionare a cererii formulate de A., ci doar să intermedieze demersul către Consiliul Naţional Tripartit pentru Dialog Social şi să realizeze formalităţile de convocare.

Negocierile au fost iniţiate, s-a realizat o analiză internă pentru verificarea îndeplinirii condiţiilor legale de depunere a cererii de extindere şi a fost convocat CNTDS, în vederea avizării extinderii.

Membrii CNTDS nu au căzut însă de acord asupra unei abordări a modalităţii de exercitare a rolului conferit de lege referitor la "aprobarea CNTDS" necesară emiterii unui ordin al ministrului muncii, în aplicarea art. 143 alin. (5) din Legea nr. 62/2011.

În lipsa unei proceduri adoptate de CNTDS referitoare la "aprobarea CNTDS" dispusă de lege, membrii acestui Consiliu au decis, în şedinţa din data de 15 octombrie 2014, să convină că art. 143 alin. (5) din Legea nr. 62/2011 este inaplicabil prin prisma reglementării actuale a atribuţiilor CNTDS.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

1. Cu privire la excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare

Înalta Curte, văzând disp. art. 487 alin. (1) şi art. 489 C. proc. civ., va respinge excepţia nulităţii recursului declarat de recurentul-pârât, motivele de care invocate se încadrează în motivele prev. de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care s-a invocat aplicarea greşită a normelor de drept material.

2. Analiza motivelor de casare

Prealabil, cu privire la preluarea structurilor şi activităţilor aferente dialogului social de la Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice către Ministerul Consultării Publice şi Dialogului Social, ca urmare a prevederilor art. 1 din O.U.G. nr. 1/2017 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea unor acte normative, Înalta Curte constată că prin O.U.G. nr. 1/2018 au fost luate noi măsuri de înfiinţare, organizare şi reorganizare a ministerelor.

În acest sens, Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale a preluat structura şi activităţile în domeniile dialogului social de la Ministerul Consultării Publice şi Dialogului Social, care se desfiinţează prin urmare, în prezent, recurentul-pârât îşi păstrează atribuţiile conferite de Legea nr. 62/2011.

Pe fondul cauzei, analizându-se motivele de casare invocate, se reţine că prima instanţă a apreciat referitor la aprobarea CNTDS că aceasta este consultativă, iar invocarea la nivelul anului 2014 a lipsei unui acord privind procedura de analiză şi aprobare aplicabilă cererilor de extindere a contractului colectiv de muncă la nivel sectorial, ca reprezentând un motiv insuficient pentru paralizarea unei proceduri legale prevăzute de dispoziţiile legale în vigoare.

Înalta Curte, în acord cu susţinerile instanţei de fond, observă că CNTDS - Consiliul Naţional Tripartit pentru Dialog Social a fost înfiinţat prin disp. art. 75 din Legea nr. 62/2011, ca un organism consultativ la nivel naţional al partenerilor sociali.

Potrivit art. 143 alin. (5) din Legea nr. 62/2011, aplicarea contractului colectiv de muncă înregistrat la nivelul unui sector de activitate va fi extinsă la nivelul tuturor unităţilor din sector, prin ordin al ministrului, cu aprobarea CNTDS în baza unei cereri adresate acestuia de către semnatarii contractului colectiv de muncă la nivel sectorial.

Art. 78 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 62/2011 stabileşte, printre atribuţiile CNTDS, acelea de analiză şi după caz, aprobarea solicitărilor de extindere a aplicării contractelor colective de muncă la nivel sectorial pentru toate unităţile din sectorul respectiv de activitate.

Art. 80 din Legea nr. 62/2011 obligă CNTDS să îşi elaboreze regulamentul propriu de organizare şi funcţionare, care se aprobă în plenul acestuia.

Inexistenţa unei proceduri prin care CNTDS analizează şi aprobă solicitările de extindere a contractelor colective de muncă la nivel de sector pentru toate unităţile din sectorul respectiv de activitate nu conduce la inaplicabilitatea dispoziţiilor legale privitoare la obligaţia recurentului-pârât de a emite ordinul, în conformitate cu art. 143 alin. (5) din Legea nr. 62/2011.

Un organism administrativ consultativ nu poate bloca exercitarea unor drepturi prevăzute de lege.

Inexistenţa acordului CNTDS datorată în acest caz culpei proprii a organismului, echivalează cu o avizare tacită şi nu cu prelungirea sine die a modului de soluţionare a unei cereri întemeiate pe dispoziţiile legale.

Faţă de acestea, nefiind întrunite motivele de nelegalitate invocate, în temeiul art. 496 C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Respinge recursul formulat de Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale împotriva Sentinţei nr. 3766 din 28 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 mai 2019.

GGC - CP