Challenge to CSM decision denying valorization of judicial promotion results declared inadmissible

Asupra contestaţiei de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin contestaţia înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 18 februarie 2019, contestatorul A. a solicitat anularea/desfiinţarea Hotărârii nr. 9 din 28 ianuarie 2019 emisă de Plenul CSM, cu consecinţa anulării Hotărârii nr. 498 din 15 mai 2018 a Plenului CSM, a admiterii cererii de valorificare a rezultatului obţinut la concursul de promovare efectivă şi pe loc a judecătorilor şi procurorilor în funcţii de execuţie, desfăşurat la data de 26 noiembrie 2017 şi obligării intimatului la dispunerea promovării în funcţia de execuţie vizată, respectiv de judecător în cadrul Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În motivare contestatorul arată că Plenul CSM a calificat în mod unilateral drept "plângere prealabilă" prevăzută de dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, cererea formulată la data de 10 decembrie 2018, prin care a solicitat atât anularea/revocarea Hotărârii nr. 498 din 15 mai 2018 a Plenului CSM, cât şi, urmare a reexaminării cererii de valorificare formulată la data de 28 februarie 2018 a rezultatului obţinut la concursul de promovare efectivă şi pe loc a judecătorilor şi procurorilor în funcţii de execuţie, desfăşurat la data de 26 noiembrie 2017, dispunerea de către intimat a promovării efective într-o funcţie de execuţie la Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Ca urmare a pronunţării de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a Deciziei definitive nr. 4036 din 20 noiembrie 2018 (în Dosarul nr. x/2018), prin care s-a dispus anularea atât a Hotărârii Plenului CSM nr. 397 din 19 aprilie 2018, cât şi a Hotărârii secţiei pentru judecători a CSM nr. 93 din 6 martie 2018, contestatorul consideră că se impune şi anularea Hotărârii nr. 498 din 15 mai 2018 a Plenului CSM, conform principiului de drept resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis, regulă de drept potrivit căreia anularea/desfiinţarea actului juridic iniţial atrage şi anularea actului juridic subsecvent, datorită legăturii lor juridice.

Neexaminând pe fond cererea formulată, intimatul CSM nu s-a pronunţat asupra capătului de cerere privitor la reexaminarea cererii de valorificare a rezultatului obţinut la examenul de promovare în funcţii de execuţie menţionat.

Arată că cererea de valorificare a fost formulată la data de 28 februarie 2018, fiind introdusă în interiorul termenului legal de 3 luni de la data validării rezultatelor finale ale concursului de promovare electivă şi pe loc a judecătorilor şi procurorilor în funcţii de execuţie, desfăşurat la data de 26 noiembrie 2017.

Cererea de valorificare a fost respinsă ca urmare a constatării de către intimat a inexistenţei unui post de judecător vacant în cadrul Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori. Pe de altă parte însă, la data de 6 martie 2018, aşadar tot în interiorul termenului de 3 luni menţionat mai sus (dat fiind faptul ca rezultatele concursului de promovare au fost validate în şedinţa din data de 19 decembrie 2017 a Plenului CSM, anterior analizării cererii contestatorului de valorificare a rezultatului obţinut la concurs:

"Secţia pentru judecători din cadrul CSM a respins cererea de transfer formulată de dna. judecător B., de la Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori la Curtea de Apel Bacău.

Cu toate acestea, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a dispus, prin Decizia nr. 4036 din 20 noiembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2018, "admiterea, contestaţiei formulată de contestatoarea B. împotriva Hotărârii Plenului CSM nr. 397/19 aprilie 2018 şi a Hotărârii secţiei pentru judecători a CSM nr. 93/6 martie 2018" şi anularea celor două hotărâri, dispunând totodată obligarea CSM la emiterea unei hotărâri prin care să dispună transferul contestatoarei de la Curtea de Apel Galaţi la Curtea de Apel Bacău (fapt care s-a realizat în şedinţa secţiei pentru judecători din 27 noiembrie 2018).

Contestatorul arată că a solicitat intimatului să fie repus în situaţia anterioară examinării cererii de valorificare, respectiv să fie avută în vedere admiterea cererii de transfer formulată de dna. judecător B. cu consecinţa vacantării unui post de judecător în cadrul secţiei penale şi pentru cauze cu minori a CA Galaţi.

Mai arată că cererea de valorificare a fost respinsă ca urmare a constatării de către CSM a inexistenţei unui post de judecător vacant în cadrul Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, cu excepţia celui eliberat prin pensionarea unui judecător din cadrul secţiei respective, ocupat ca urmare a admiterii cererii de valorificare formulata de dna. judecător C. şi ca urmare a respingerii de către CSM a cererii de transfer formulată de dna. judecător B.

Ca urmare a dovedirii ca întemeiată a cererii de transfer, cu consecinţa admiterii acesteia conform deciziei instanţei de judecată, se impune constatarea ca întemeiată şi a cererii de valorificare a rezultatului examenului, cu consecinţa admiterii acesteia şi a obligării intimatului la dispunerea promovării în funcţia de execuţie vizată, deoarece în caz contrar s-ar crea o situaţie de inegalitate de tratament juridic între magistraţi cărora le-au fost admise de către Plenul CSM cererile de valorificare a rezultatului obţinut la examene/concursuri de promovare în funcţii de execuţie vacante, ca urmare a eliberării unor posturi prin admiterea unor cereri de transfer, dată fiind soluţia finală de admitere a cererii de transfer formulata de dna. judecător B., de la CA Galaţi (Secţia penală şi pentru cauze cu minori) la CA Bacău.

Ulterior, contestatorul depune precizare la contestaţie aflată la dosar prin care rectifică contestaţia formulată în sensul că toate referirile, din cuprinsul acesteia, făcute la Hotărârea nr. 9 din 28 ianuarie 2019 a Plenului CSM se înlocuiesc cu cele privind Hotărârea fără număr din data de 28 ianuarie 2019 a Plenului CSM, a cărei motivare i-a fost comunicată - prin Adresa nr. x/2018 din data de 31 ianuarie 2019.

2. Apărările formulate în cauză

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat, prin întâmpinare, respingerea contestaţiei ca inadmisibilă, în principal şi în subsidiar, ca nefondată.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei

Examinând contestaţia formulată, astfel cum a fost precizată, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, motiv pentru care o va respinge ca atare.

Pentru a ajunge la această soluţie, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

În şedinţa din data de 28 ianuarie 2019, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins ca inadmisibilă plângerea prealabilă formulată de contestator împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 498 din 15 mai 2018, prin care a fost respinsă cererea contestatorului de valorificare a rezultatului concursului de promovare în funcţii de execuţie din data de 26 noiembrie 2017.

S-a apreciat că formularea unei plângeri prealabile, prevăzută de dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, împotriva unei hotărâri emise de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii referitoare la cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor, este inadmisibilă.

S-a avut în vedere faptul că Hotărârea Plenului nr. 498/2018 este act administrativ - hotărâre care priveşte cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor. Prevederile legii speciale, privind contestaţia formulată în temeiul dispoziţiilor art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică strict şi cu precădere, astfel ca acestea derogă de la normele dreptului comun în materie, reprezentat de Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, în sensul că pentru anularea acestui tip de acte administrative este reglementată o cale de atac specială, care se judecă în complet de trei judecători, hotărârea pronunţată fiind definitivă.

Înalta Curte constată că Domnul judecător A. susţine prin contestaţia precizată în esenţă că "hotărârea" atacată, (respectiv răspunsul primit în urma formulării plângerii prealabile) este nelegală întrucât trebuia reexaminată pe fond Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 498/2018 în raport de pronunţarea de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a Deciziei nr. 4036 din 20 noiembrie 2018, în Dosarul nr. x/2018.

Prin această decizie s-a dispus anularea hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii de respingere a cererii de transfer a doamnei judecător B., de la Curtea de Apel Galaţi la Curtea de Apel Bacău, fiind vacantat astfel un post la Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Astfel fiind, contestatorul apreciază că trebuia să fie pus în situaţia anterioară cererii de valorificare a rezultatelor concursului de promovare şi, pe cale de consecinţă, plângerea formulată trebuia admisă în sensul că Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 498/2018 trebuia revocată şi dispusă promovarea sa la Curtea de Apel Galaţi.

În opinia contestatorului, anularea de către instanţă a actului administrativ de transfer sus-menţionat conduce la repunerea în situaţia anterioară în sensul că admiterea transferului doamnei judecător B. în sesiunea din martie 2018 duce la existenţa unui post vacant susceptibil de ocupare prin valorificare, situaţie în care s-ar fi admis cererea sa de valorificare.

Înalta Curte are în vedere că în materie procesuală, inadmisibilitatea este sancţiunea procesuală care intervine în cazul efectuării unui act procedural pe care legea îl exclude, nu îl prevede ori îl interzice, sau în cazul exercitării unui drept procesual nerecunoscut ori care a fost epuizat pe o altă cale procesuală, fiind, prin urmare, o cauză de respingere a cererii prin care acestea se valorifică, dar fără a se intra în cercetarea fondului.

Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, contestaţia formulată împotriva hotărârilor Plenului Consiliului Superior al Magistraturii privind cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor poate fi promovată la instanţa supremă în termen de 15 zile de la publicare sau comunicare, termenul sus-menţionat fiind de decădere.

Aceste dispoziţii legale speciale impun o competenţă materială exclusivă în favoarea instanţei supreme în ceea ce priveşte anularea hotărârilor Plenului privind cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor, ca acte administrative cu caracter individual.

În ceea ce priveşte criticile contestatorului privind legalitatea răspunsului cu privire la cererea de revocare a Hotărârii Plenului nr. 498/2018, Înalta Curte constată că în mod corect Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins plângerea prealabilă, nefiind prevăzută o astfel de cale în materia anulării hotărârilor Plenului cu privire la cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor.

Totodată, Înalta Curte are în vedere că contestatorul nu s-a adresat cu o cerere distinctă, ci a solicitat revocarea situaţiei de fapt.

Astfel fiind cererea de valorificare nu putea fi reevaluată, întrucât legalitatea unui act administrativ se analizează în funcţie de condiţiile existente la data emiterii acesteia.

Împrejurarea că ulterior pot fi anulate acte administrative privind cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor nu poate constitui motiv de reanalizare a tuturor sesiunilor de transfer, decizia instanţei având efect exclusiv cu privire la părţile dosarului, potrivit legii.

Prin urmare, aşa cum s-a decis constant în practica administrativă, contestatorul nu avea deschisă decât calea contestaţiei, direct la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările ulterioare.

Înalta Curte constată că obiectul prezentei contestaţii îl reprezintă adresa fără număr din data de 28 ianuarie 2019 privind soluţia dată de Plenul Consiliului, cu privire la plângerea prealabilă formulată de contestator împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 498 din 15 mai 2018, care nu reprezintă o hotărâre în accepţiunea art. 29 din Legea nr. 317/2004.

Astfel, potrivit dispoziţiilor generale ale Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, autorităţile publice, în activitatea lor de organizare a executării legii şi de aplicare în concret a legii, emit acte administrative producătoare de efecte juridice, dar realizează şi operaţiuni administrative şi/sau operaţiuni materiale care pregătesc, însoţesc sau desăvârşesc emiterea actelor administrative.

Totodată art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 defineşte actul administrativ ca fiind actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice.

Din această definiţie, reies trăsăturile actului administrativ şi anume: este forma juridică principală a activităţii autorităţilor administraţiei publice, este o voinţă juridică unilaterală, este emis numai în realizarea puterii publice, conduce la naşterea, modificarea sau stingerea unor raporturi juridice şi are un regim juridic specific.

Din interpretarea dispoziţiilor art. 1, art. 2 lit. c) raportat la prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, răspunsul autorităţii la plângerea prealabilă, respectiv adresa din data de 28 ianuarie 2019 comunicată contestatorului la data de 31 ianuarie 2019, nu este act administrativ tipic sau asimilat.

În aceste condiţii, având în vedere că obiectul prezentei contestaţii nu are natura juridică a unui administrativ tipic sau asimilat, aşa cum este acesta definit de Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, raportat la prevederile art. 8 din Legea nr. 554/2004 referitor la obiectul acţiunii în contencios administrativ, Înalta Curte va respinge contestaţia ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge contestaţia astfel cum a fost formulată şi precizată de contestatorul A., împotriva adresei fără număr din data de 28 ianuarie 2019 a Plenului CSM, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 mai 2019.

GGC - CP