Robbery liability of co-defendant who only assaulted the victim and recidivist penalty aggregation

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 276 din 3 decembrie 2003, Tribunalul Hunedoara, a condamnat pe inculpatul M.M. zis B. la pedeapsa de 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 75 lit. c) și art. 37 lit. a) C. pen., înlăturându-se aplicarea art. 37 lit. b) din același cod.

A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus timpul arestării preventive cu începere de la 31 august la 3 decembrie 2003.

Prin aceiași sentință au fost condamnați pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie și inculpații A.V.V. la pedeapsa de 5 ani închisoare și G.G.F. minor, la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.

Inculpații, au fost obligați, în solidar, inculpatul minor în solidar cu partea responsabilă civilmente M.A. la 3.800.000 lei despăgubiri civile, către partea civilă P.N.

S-a reținut, în esență, pe baza probelor administrate că, la data de 24 august 2004, pe timp de noapte, inculpații au deposedat prin violență, pe partea vătămată P.N., care se deplasa spre locuința sa, de un portmoneu în care se afla suma de 3.800.000 lei și actele de identitate.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, prin decizia nr. 164/ A din 5 mai 2004, a admis apelul declarat de procuror și a desființat sentința numai sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului M.M. și a omisiunii aplicării art. 39 C. pen., în ce-l privește pe acest inculpat.

Astfel, a majorat pedeapsa aplicată inculpatului M.M. de la 9 ani și 6 luni închisoare și în temeiul art. 39 alin. (1) C. pen., a contopit în această pedeapsă, pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 134/2001 a Judecătoriei Hațeg, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 9 ani și 6 luni închisoare.

Totodată, a constatat că inculpatul a început executarea pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 134/2001 a Judecătoriei Hațeg, la data de 10 septembrie 2003.

Au fost respinse apelurile inculpaților, menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs numai inculpatul M.M., susținând, în principal, că activitatea sa infracțională s-a rezumat numai la lovirea victimei, portmoneul acesteia fiind sustras de minorul C.M.A. În consecință, inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de lovire, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. Prin cel de al doilea motiv de casare, inculpatul a solicitat reducerea pedepsei pe motiv că este prea severă în raport cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.

Recursul declarat de inculpat nu este întemeiat.

Pe baza probelor administrate, instanța de fond a reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, încadrând just în dispozițiile legii infracțiunea săvârșită de acesta.

Critica privind participarea inculpatului M.M. la comiterea infracțiunii de tâlhărie (constând în deposedarea prin violență a victimei de suma de 3.800.000 lei și de actele de identitate) a fost formulată pentru prima dată în recurs, inculpatul rezumându-se a solicita în calea de atac a apelului numai reducerea pedepsei.

Din declarațiile coinculpaților rezultă însă că aceștia au luat hotărârea de a deposeda victima, prin violență, de banii pe care îi avea asupra sa încă înainte de plecarea ei din barul „Cardinal” situat în localitatea Petrila. Astfel, inculpații au urmărit victima, minorul C.M.A. a acostat-o pe stradă, inculpatul M.M. a lovit-o cu pumnii, doborând-o la pământ, timp în care ceilalți doi inculpați au deposedat-o de portmoneu.

De altfel, această stare de fapt a fost recunoscută și de inculpatul M.M. în timpul urmăririi penale, cu ocazia confruntării sale cu inculpatul minor G.G.F.

Toate aceste declarații ale inculpaților se coroborează atât cu declarațiile părții vătămate P.N., cât și cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză, inculpatul M.M. recunoscând cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, în prezența avocatului desemnat din oficiu, participarea sa la comiterea infracțiunii.

Nici critica privind modul de individualizare a pedepsei nu este întemeiată.

Pe lângă faptul că inculpatul M.M. a săvârșit o infracțiune cu un ridicat grad de pericol social, el se află în stare de recidivă postcondamnatorie și a angrenat în săvârșirea infracțiunii și doi făptuitori minori, aspecte ce agravează răspunderea sa penală.

Ca atare, având în vedere aceste aspecte, cât și multiplele condamnări anterioare suferite de inculpatul M.M. pentru infracțiuni de furt și tâlhărie, instanțele au aplicat acestuia o pedeapsă bine individualizată în raport de criteriile prevăzute în art. 72 C. pen.

În consecință, recursul inculpatului va fi respins ca nefondat, din pedeapsa aplicată urmând a se deduce la zi timpul arestării preventive.

Recurentul inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, în care se va include și onorariul avocatului desemnat din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.M. împotriva deciziei penale nr. 164/ A din 5 mai 2004 a Curții de Apel Alba Iulia.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 31 august 2003 la 13 iulie 2004.

Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 13 iulie 2004.