Conflict of competence between appellate courts rejected where tax evasion cases involve distinct legal entities and mechanisms
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as unfounded the defendant's petition requesting a declaration of a positive conflict of competence between two appellate courts, upholding the concurrent jurisdiction of both instances and ordering the defendant to pay 200 RON in judicial fees. The dispute arose after the defendant, charged with tax evasion as a sole owner and administrator of distinct commercial entities, argued that two separate courts (Iași and Craiova) were improperly adjudicating the "same cause" at the appellate stage, despite the cases involving different companies, distinct mechanisms, and different time periods, even though the decisions referenced overlapping fictitious invoices. Relying on Article 51(1) and (3) of the Code of Criminal Procedure, the court held that a positive conflict of competence requires two courts to claim jurisdiction over the identical facts concerning the same person; since the underlying criminal acts involved different legal entities and contexts, the requirement for "the same cause" was not met, rendering the appeal inadmissible on the merits.
Legislator headnote
AI generatedart. 51 alin. (3) C. proc. pen, art. 51 alin. (1) C. proc. pen, art. 275 alin. (2) C. proc. pen; Conflict of competence between appellate courts rejected where tax evasion cases involve distinct legal entities and mechanisms: The dispute arose after the defendant, charged with tax evasion as a sole owner and administrator of distinct commercial entities, argued that two separate courts (Iași and Craiova) were improperly adjudicating the "same cause" at the appellate stage, despite the cases involving different companies, distinct mechanisms, and different time periods, even though the decisions referenced overlapping fictitious invoices. Relying on Article 51(1) and (3) of the Code of Criminal Procedure, the court held that a positive conflict of competence requires two courts to claim jurisdiction over the identical facts concerning the same person; since the underlying criminal acts involved different legal entities and contexts, the requirement for "the same cause" was not met, rendering the appeal inadmissible on the merits.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedCited as the legal basis for ordering the defendant to pay judicial costs to the state.
Full text
Asupra sesizării de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sesizarea formulată de avocat A., pentru inculpatul B., înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 30 decembrie 2019, s-a solicitat constatarea unui conflict pozitiv de competenţă, ivit între Curtea de Apel Iaşi, care judecă în apel dosarul nr. x/2016 şi Curtea de Apel Craiova, care judecă în apel dosarul nr. x/2016.
În susţinerea sesizării, s-a arătat că faptele care au fost cercetate în dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Iaşi - în prezent aflat în apel la Curtea de Apel Iaşi, cu termen la data de 7 ianuarie 2020 - au fost cercetate şi judecate şi în dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Gorj, soluţionat la data de 22 august 2017, soluţie care a fost desfiinţată de Curtea de Apel Craiova la data de 13 martie 2018, cauza fiind trimisă spre rejudecare. Astfel, dosarul înregistrat la Tribunalului Gorj sub nr. x/2016* a fost rejudecat de către această instanţă, în prezent cauza aflându-se în apel la Curtea de Apel Craiova, cu termen de judecată la data de 23 ianuarie 2020.
Totodată, s-a arătat că, atât în cuprinsul Sentinţei penale nr. 584/2019, pronunţată în dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Iaşi, cât şi în cuprinsul sentinţelor penale pronunţate în dosarele nr. x/2016 şi nr. y/2016 ale Tribunalului Gorj, în analiza faptelor pentru care este cercetat inculpatul B., se face referire la un număr de 10 facturi prin care au fost efectuate achiziţii fictive de mărfuri şi, ulterior, vânzări fictive de mărfuri, de către SC C. SRL, către SC D. SRL.
Astfel, facturile nr. x/01 martie 2013, y/06 martie 2013, z/07 martie 2013, w/11 martie 2013, t/01 martie 2013, s/04 martie 2013, q/12 martie 2013, r/18 martie 2013, 1020/22 martie 2013 şi 1029/27 martie 2013 se regăsesc în dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Iaşi, în Vol. I/2 (pag. 140, 141, 143, 144, 145, 146, 139, 138, 137, 211), iar în Sentinţa penală nr. 165/2019, pronunţată în dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Gorj, la pag. 29, se face referire la aceleaşi facturi, care formează conţinutul laturii obiective a infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală.
Înalta Curte, analizând sesizarea privind existenţa conflictului pozitiv de competenţă, ce formează obiectul prezentului dosar, cu prioritate sub aspectul admisibilităţii, constată că aceasta este admisibilă, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 51 alin. (3) C. proc. pen., sesizarea instanţei ierarhic superioare comune se poate face şi de procuror sau de părţi. În raport cu împrejurarea că B. are calitatea de parte în ambele cauze, respectiv de apelant inculpat, acesta poate fi titular al cererii de sesizare a instanţei ierarhic superioare comune, în vederea constatării existenţei conflictului pozitiv de competenţă.
Pe fondul sesizării, Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 51 alin. (1) C. proc. pen., conflictul pozitiv de competenţă intervine atunci când două sau mai multe instanţe se recunosc competente să judece aceeaşi cauză.
În C. proc. pen. nu se prevede în mod expres ce se înţelege prin sintagma "aceeaşi cauză", însă în literatura de specialitate s-a statuat că este necesar ca, în respectivele cauze, să fie judecată aceeaşi persoană, pentru aceleaşi fapte.
În speţa de faţă, deşi cele două cauze privesc aceeaşi persoană, respectiv pe apelantul inculpat B., acestea nu privesc aceleaşi fapte, presupusele infracţiuni de evaziune fiscală fiind comise prin intermediul unor societăţi comerciale diferite (în cadrul cărora inculpatul avea calitatea de unic asociat şi administrator), prin mecanisme distincte şi în perioade diferite.
În atare condiţii, chiar dacă cele două dosare se află pe rolul Curţii de Apel Iaşi, respectiv al Curţii de Apel Craiova, în stadiul procesual al apelului, nu se poate reţine existenţa "aceleiaşi cauze", în sensul reglementat de dispoziţiile art. 51 alin. (1) C. proc. pen.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, sesizarea formulată de avocat A., pentru inculpatul B., privind existenţa unui conflict pozitiv de competenţă între Curtea de Apel Iaşi şi Curtea de Apel Craiova.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, sesizarea formulată de avocat A., pentru inculpatul B., privind existenţa unui conflict pozitiv de competenţă între Curtea de Apel Iaşi şi Curtea de Apel Craiova.
Obligă inculpatul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 februarie 2020.
GGC - CL