Cassation jurisdiction excludes review of legal qualification, limiting grounds to legality of sentencing under Art. 438(1)(12) CCP

Asupra recursului în casaţie de faţă:

1. Prin Sentinţa penală nr. 1487 din 6 noiembrie 2017 pronunţată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul Iaşi a hotărât, printre altele, următoarele:

A schimbat încadrarea juridică dată prin rechizitoriu infracţiunii de omor calificat, prev. de art. 188 alin. (1) raportat la art. 189 alin. (1) lit. f) C. pen., în infracţiunea de ucidere din culpă prev. de art. 192 alin. (1), (2), (3) C. pen.

A schimbat încadrarea juridică dată prin rechizitoriu infracţiunii de tentativă de omor calificat, prev. de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) - art. 189 alin. (1) lit. f) C. pen., într-o infracţiune de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 196 alin. (2), (3) raportat la art. 194 alin. (1) lit. b) C. pen. (în raport de partea civilă A.) şi o infracţiune de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 196 alin. (2), (3) raportat la art. 194 alin. (1) lit. b) C. pen. (raportat la partea civilă B.).

I. În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a dispus condamnarea inculpatului C. la:

- pedeapsă principală de 8 (opt) ani închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) (dreptul de fi ales în autorităţile publice sau în orice funcţii publice), b (dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat) şi i (dreptul de a conduce orice tip de vehicul pentru care este necesară deţinerea unui permis de conducere) C. pen., pe o durată de 5 ani, şi pedeapsa accesorie prev. de art. 65 C. pen., constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), i) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă prev. de art. 192 alin. (1), (2), (3) C. pen.;

- pedeapsă principală de 9 (nouă) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 196 alin. (2), (3) raportat la art. 194 alin. (1) lit. b) C. pen. (partea civilă A.).

În temeiul dispoziţiilor art. 39 alin. (1) C. pen. a dispus ca inculpatul C. să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare, la care s-a adăugat o treime din pedeapsa de 9 luni închisoare (3 luni de închisoare), rezultând astfel pedeapsa principală rezultantă de executat de 8 (opt) ani şi 3 (trei) luni de închisoare.

În temeiul dispoziţiilor art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară rezultantă a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) şi i) C. pen., pe o durată de 5 ani, interzicerea exerciţiului dreptului prev. art. 66 lit. i) C. pen. constând, în concret, în interzicerea conducerii oricărui tip de vehicul pentru care este necesară deţinerea unui permis de conducere.

În temeiul dispoziţiilor art. 45 alin. (5) C. pen. raportat la art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie rezultantă a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) şi i) C. pen., interzicerea exerciţiului dreptului prev. art. 66 lit. i) C. pen. constând, în concret, în interzicerea conducerii oricărui tip de vehicul pentru care este necesară deţinerea unui permis de conducere.

În temeiul dispoziţiilor art. 399 alin. (1) C. proc. pen., art. 202 şi art. 223 alin. (2) C. proc. pen., a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului C.

În temeiul dispoziţiilor art. 72 alin. (1) C. pen., a dispus deducerea din pedeapsa principală aplicată inculpatului a duratei reţinerii şi arestării preventive a acestuia, de la 4 februarie 2017 la zi.

În temeiul dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare a dispus prelevarea de la inculpat a probelor biologice în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.

II. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului C. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 196 alin. (2), (3) raportat la art. 194 alin. (1) lit. b) C. pen. (cu privire la partea civilă B.) întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală (art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.).

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă, a reţinut, în esenţă, că faptele inculpatului C. care, la data de 4 februarie 2016, ora 13:09.24, aflat la volanul autoturismului cu numărul de înmatriculare IS-15-xxx, a încălcat mai multe reguli de circulaţie, a circulat pe contrasens, a ignorat culoarea roşie a semaforului şi a pătruns cu viteză foarte mare în intersecţia Şoseaua Nicolina - Aleea x, unde a intrat în coliziune din lateral cu autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x, care a fost proiectat în autoturismele aflate pe sensul celălalt de mers, iar urma impactului a rezultat decesul victimelor D. (conducătorul auto) şi E. (ocupantul locului dreapta faţă) şi rănirea şi punerea în pericol a vieţii persoanei vătămate A., aflată în autoturismul Ford Focus cu numărul de înmatriculare x, situat la acel moment pe banda 2 de circulaţie, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de ucidere din culpă, prev. de art. 192 alin. (1), (2), (3) C. pen., şi vătămare corporală din culpă, prev. de art. 196 alin. (2), (3) raportat la art. 194 alin. (1) lit. b) C. pen.

A mai reţinut că fapta aceluiaş inculpat, în urma căreia a rezultat rănirea şi punerea în pericol a vieţii persoanei vătămate B., aflată în autoturismul F. cu numărul de înmatriculare x, situat la acel moment pe banda 1 de circulaţie, nu este prevăzută de legea penală întrucât numărul de zile de îngrijiri medicale acordate persoanei vătămate se situează sub 90 zile, iar fapta nu s-a produs în condiţiile alin. (1) al art. 196 C. pen. (respectiv, de către o persoană aflată sub influenţa băuturilor alcoolice, a unei substanţe psihoactive sau în desfăşurarea unei activităţi ce constituie prin ea însăşi o infracţiune).

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi, inculpatul C., partea responsabilă civilmente SC G. SA şi părţile civile H. şi Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţe "Sf. Spiridon" Iaşi, care au criticat-o sub aspectul legalităţii şi temeiniciei.

2. Prin Decizia penală nr. 178 din 14 martie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi, partea responsabilă civilmente SC G. SA şi partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţe "Sf. Spiridon" Iaşi împotriva Sentinţei penale nr. 1487 din 6 noiembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Iaşi, care a fost desfiinţată, în parte, iar în rejudecare, printre altele:

Au fost înlăturate dispoziţiile privind schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul C., condamnarea acestuia pentru infracţiunea de ucidere din culpă prev. de art. 192 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. (victime I. şi E.), condamnarea pentru infracţiunea de vătămare corporală din culpă prev. de art. 196 alin. (2) şi (3) raportat la art. 194 alin. (1) lit. b) C. pen. (persoana vătămată A.), precum şi achitarea pentru infracţiunea de vătămare corporală din culpă prev. de art. 196 alin. (2) şi (3) raportat la art. 194 alin. (1) lit. b) C. pen. (persoana vătămată B.).

I. În temeiul art. 188 alin. (1) raportat la art. 189 alin. (1) lit. f) C. pen. a fost condamnat inculpatul C. la pedeapsa de 17 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat (victime I. şi E.).

În temeiul art. 67 alin. (1) şi alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa principală, pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi i) C. pen. - dreptul de fi ales în autorităţile publice sau în orice funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a conduce orice tip de vehicul pentru care este necesară deţinerea unui permis de conducere, pe o durată de 5 ani, în condiţiile art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa principală, pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi i) C. pen. - dreptul de fi ales în autorităţile publice sau în orice funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a conduce orice tip de vehicul pentru care este necesară deţinerea unui permis de conducere, în condiţiile art. 65 alin. (3) C. pen.

II. În temeiul art. 32 alin. (1) raportat la art. 188 alin. (1) raportat la art. 189 alin. (1) lit. f) C. pen., a fost condamnat inculpatul C. la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat (persoane vătămate A. şi B.).

În temeiul art. 67 alin. (1) şi alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa principală, pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi i) din C. pen. - dreptul de fi ales în autorităţile publice sau în orice funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a conduce orice tip de vehicul pentru care este necesară deţinerea unui permis de conducere, pe o durată de 5 ani, în condiţiile art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa principală, pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi i) C. pen. - dreptul de fi ales în autorităţile publice sau în orice funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a conduce orice tip de vehicul pentru care este necesară deţinerea unui permis de conducere, în condiţiile art. 65 alin. (3) C. pen.

În temeiul art. 38 alin. (2) raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului C. pedeapsa cea mai grea, de 17 ani închisoare, la care a fost adăugat un spor de 2 ani şi 8 luni închisoare (reprezentând 1/3 din pedeapsa de 8 ani închisoare), urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa rezultantă de 19 ani şi 8 luni închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi i) C. pen. - dreptul de fi ales în autorităţile publice sau în orice funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a conduce orice tip de vehicul pentru care este necesară deţinerea unui permis de conducere, pe o durată de 5 ani, în condiţiile art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen., s-a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi i) C. pen. - dreptul de fi ales în autorităţile publice sau în orice funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a conduce orice tip de vehicul pentru care este necesară deţinerea unui permis de conducere, în condiţiile art. 65 alin. (3) C. pen.

În temeiul art. 423 alin. (3) C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă durata măsurii arestului preventiv de la data de 6 noiembrie 2017 la zi.

Prin aceeaşi decizie au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul C. şi de partea civilă H. împotriva aceleiaşi sentinţe.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de control judiciar a reţinut, în esenţă, că fapta inculpatului C., care, la data de 4 februarie 2017, orele 13:09:24,conducând autoturismul cu numărul de înmatriculare x cu o viteză cu mult peste limita legală, circulând pe contrasens şi intrând pe culoarea roşie a semaforului în intersecţia Şoseaua Nicolina - Aleea x, acţionând cu forma de vinovăţie a intenţie indirecte, a intrat în coliziune din lateral cu autoturismul marca x cu numărul de înmatriculare x, în urma impactului rezultând decesul victimelor D., conducătorul auto, şi E., ocupantul locului dreapta faţă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat, prev. de art. 188 alin. (1) raportat la art. 189 alin. (1) lit. f) C. pen.

A mai reţinut că fapta aceluiaşi inculpat, care, acţionând în aceleaşi împrejurări anterior descrise, a intrat în coliziune, din lateral, cu autoturismul marca x cu numărul de înmatriculare x, care a fost proiectat în autoturismele aflate staţionate la semafor, context în care a rezultat rănirea şi punerea în pericol a vieţii persoanei vătămate A., aflată în autoturismul Ford Focus cu numărul de înmatriculare x, situat pe banda a doua de circulaţie, şi rănirea persoanei vătămate B., aflată în autoturismul F., cu numărul de înmatriculare x, situat pe banda întâi de circulaţie, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor calificat, prev. de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) - art. 189 alin. (1) lit. f) C. pen.

Împotriva Deciziei penale nr. 178 din 14 martie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori a declarat recurs în casaţie inculpatul C., prin avocat.

În motivarea căii de atac, inculpatul C. a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., în argumentarea căruia a susţinut, în esenţă, că, în condiţiile în care a fost trimis în judecată pentru decesul a două persoane şi vătămarea altor două ca urmare a producerii unui accident rutier, iar situaţia de fapt ce rezultă din probatoriul administrat se circumscrie, în mod evident, infracţiunilor prev. de art. 192 alin. (2) şi (3) C. pen., soluţia instanţei de apel, de schimbare a încadrării juridice dată faptelor de către instanţa de fond, din infracţiunile de ucidere din culpă şi vătămare corporală din culpă, în infracţiunile de omor calificat şi tentativă de omor calificat, încalcă grav principiul previzibilităţii şi securităţii juridice, fiind rezultatul unei interpretări eronate a normelor de incriminare a faptelor anterior menţionate.

Totodată, făcând trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului cu privire la importanţa asigurării accesibilităţii şi previzibilităţii legii, recurentul a susţinut că legea trebuie să definească în mod clar infracţiunile şi pedepsele aplicabile, această cerinţă fiind îndeplinită atunci când un justiţiabil are posibilitatea de a cunoaşte, din însuşi textul normei juridice pertinente, la nevoie cu ajutorul interpretării acesteia de către instanţe şi în urma obţinerii unei asistenţe judiciare adecvate, care sunt actele şi omisiunile ce pot angaja răspunderea sa penală şi care este pedeapsa pe care o riscă în virtutea acestora.

În final, a susţinut că o încadrare juridică temeinică şi legală este condiţionată, în principal, de următoarele premise: stabilirea exactă a situaţiei de fapt în cursul procesului penal, prin administrarea probelor legal admise; cunoaşterea temeinică a conţinutului normelor penale, în primul rând a celor speciale, dar şi a celor generale; deprinderea sau priceperea de a identifica în situaţia de fapt trăsăturile, elementele şi condiţiile prevăzute în norma de incriminare.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală la data de 24 octombrie 2019, sub nr. x/2017, fixându-se termen pentru verificarea admisibilităţii în principiu a cererii, în procedura prevăzută de art. 440 C. proc. pen., la data de 22 noiembrie 2019, când, apreciind necesare efectuarea de diligenţe suplimentare în vederea stabilirii datei comunicării deciziei recurate către inculpat, judecătorul de filtru a amânat cauza la data de 9 decembrie 2019, iar ulterior, la data 17 decembrie 2019.

La termenul astfel fixat, constatând că cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul C. a fost introdusă în termenul prevăzut de lege şi respectă condiţiile prevăzute de art. 434, art. 436, art. 437 şi art. 438 C. proc. pen., prin încheierea din 17 decembrie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, judecătorul de filtru, a admis-o în principiu, dispunând trimiterea cauzei la completul de 3 judecători, în vederea judecării ei pe fond.

La termenul acordat pentru dezbaterea recursului în casaţie, 21 februarie 2020, Înalta Curte a luat concluziile acuzării şi apărării asupra căii extraordinare de atac, acestea fiind detaliat redate în practicaua prezentei decizii.

Analizând recursul în casaţie formulat de inculpatul C., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, constată că, fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalităţii şi cel al respectării autorităţii de lucru judecat, recursul în casaţie vizează exclusiv legalitatea anumitor categorii de hotărâri definitive şi numai pentru motive expres şi limitativ prevăzute de lege.

Dispoziţiile art. 433 C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând, în acest sens, că recursul în casaţie urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Analiza de legalitate a instanţei de recurs nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor şi reglementate ca atare, în mod expres şi limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

În contextul obiectului său astfel definit, calea extraordinară de atac a recursului în casaţie nu are ca finalitate remedierea unei greşite aprecieri a faptelor ori a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului printr-o urmărire penală incompletă sau o cercetare judecătorească nesatisfăcătoare. Instanţa de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.

În aceste coordonate de principiu, evaluând prezenta cale de atac, Înalta Curte constată că inculpatul C. a invocat, ca unic motiv de recurs în casaţie, dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., în cadrul căruia, criticând greşita încadrare juridică dată faptelor de către instanţa de apel, a antamat limitele nelegale ale pedepselor care i-au fost aplicate prin decizia recurată.

Critica privind greşita încadrare juridică dată faptelor nu se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., care este incident numai în situaţia în care pedeapsa stabilită de către instanţa de apel, prin raportare la toate normele de drept substanţial relevante pentru tratamentul sancţionator, este nelegală.

În jurisprudenţa constantă a instanţei supreme s-a stabilit că pot fi încadrate în dispoziţiile legale menţionate erorile care se produc în legătură cu aplicarea pedepsei sau a măsurilor educative, prin stabilirea unei sancţiuni neprevăzute de lege, prin nerespectarea limitelor legale ori a tratamentului sancţionator. În toate cazurile însă, legalitatea sancţiunilor a fost examinată prin raportare la încadrarea juridică dată faptei prin decizia definitivă, astfel cum a fost stabilită prin hotărârea recurată. (relevante în acest sens sunt deciziile nr. 66, 230, 246, 249, 250, 267, 367 din 2014; nr. 27, 32, 75, 115, 124, 349, 404 din 2015; nr. 51, 63, 327, 522, 554 din 2016; nr. 23, 150 din 2017 ale ICCJ, secţia penală, publicate, www.x.ro).

În consecinţă, în incidenţa cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., legalitatea pedepselor aplicate în apel este verificată exclusiv prin raportare la încadrarea juridică a faptelor stabilită prin hotărârea atacată, criticile privind nelegalitatea pedepsei, urmare a greşitei stabiliri a încadrării juridice a faptelor, excedând controlului jurisdicţional ce poate fi exercitat în prezentul cadru procesual.

Încadrarea juridică a faptei este operaţiunea de stabilire a corespondenţei între fapta pretins comisă şi modelul abstract rezultat din norma de incriminare incidentă, cu reţinerea normelor generale aplicabile (privind participaţia şi cauzele de atenuare sau agravare a răspunderii penale).

Ca urmare, stabilirea încadrării juridice a faptei este o operaţiune care intră în atributul exclusiv al instanţei învestite cu judecarea cauzei (de fond sau de apel, ambele competente să cenzureze integral fondul cauzei, în fapt şi în drept), iar nu al instanţei învestite în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie, motiv pentru care nu poate fi cenzurată prin prisma vreunuia dintre cazurile de recurs în casaţie prevăzute de art. 438 C. proc. pen.

Acesta este motivul pentru care critica recurentului inculpat C. privind greşita încadrare juridică dată faptelor prin decizia recurată nu poate fi supusă cenzurii instanţei în prezentul cadru procesual.

În consecinţă, fără a proceda la analiza ei, dar evaluând legalitatea pedepselor aplicate recurentului C. prin hotărârea atacată, prin raportare la încadrarea juridică dată faptelor de către instanţa de apel, Înalta Curte constată că nu se identifică situaţii de aplicare a pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Conform art. 188 alin. (1) raportat la art. 189 alin. (1) lit. f) C. pen., infracţiunea de omor săvârşită asupra a două sau mai multor persoane, este sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 15 la 25 ani, în cazul formei consumate, iar în cazul tentativei, în condiţiile art. 33 alin. (2) C. pen., cu pedeapsa închisorii de la 7 ani şi 6 luni la 12 ani şi 6 luni.

În acest context, se constată că pedeapsa de 17 ani închisoare aplicată recurentului inculpat, în apel, pentru infracţiunea consumată de omor calificat (vizând victimele I. şi E.), respectiv, pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată pentru tentativă la omor calificat (raportat la persoanele vătămate A. şi B.) se situează în limitele prevăzute de lege.

În cadrul aceleiaşi evaluări constată că pedeapsa rezultantă de 19 ani şi 8 luni închisoare aplicată recurentului inculpat îndeplineşte condiţia de legalitate raportat la dispoziţiile art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., fiind rezultatul adiţionării la pedeapsa cea mai grea dintre cele contopite, de 17 ani închisoare, a sporului de 1/3 din restul pedepselor (8 ani), respectiv, 2 ani şi 8 luni închisoare.

Pentru considerentele prezentate, constatând neîntemeiate criticile formulate de recurentul inculpat C., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de acesta împotriva Deciziei penale nr. 178 din 14 martie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Urmare acestei soluţii, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va dispune obligarea recurentului inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Totodată, potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., va dispune ca onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 157 RON, să fie plătit din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul C. împotriva Deciziei penale nr. 178 din 14 martie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 157 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 februarie 2020.

GGC - LM