Execution of European Arrest Warrant: Exclusion of Substantive Merit Review and Dual Criminality Exemption for Trafficking and Organized Crime

Deliberând asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 84 din 19 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, în dosarul nr. x/2019, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi în consecinţă:

În baza art. 104 alin. (7), art. 109 din Legea nr. 302/2004, s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la 18 septembrie 2019 de Parchetul de pe lângă Jurisdicţia Interregională Specializată din Nancy (nr. dosar parchet x nr. de instrucţie x) pe numele persoanei solicitate A., deţinut în Centrul de Reţinere şi Arestare Preventivă din cadrul Inspectoratului de Poliţie Judeţean Hunedoara.

A luat act că persoana solicitată nu şi-a exprimat consimţământul de a fi predată autorităţilor judiciare franceze.

A constatat că persoana solicitată nu a renunţat la beneficiul conferit de regula specialităţii.

În baza art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, predarea persoanei solicitate se va face sub condiţia ca, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România în vederea executării acesteia.

În baza art. 104 alin. (10) şi alin. (13) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea persoanei solicitate pe o durată de 30 de zile în vederea predării către autorităţile judiciare ale statului solicitant, începând cu 19 septembrie 2019 până la 18 octombrie 2019.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a avut în vedere următoarele:

La data de 18 septembrie 2019, a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia cererea autorităţilor franceze privind mandatul european de arestare din 18 septembrie 2019, emis de Parchetul de pe lângă Jurisdicţia Interregională Specializată din Nancy pe numele persoanei solicitate A..

Prin Ordonanţa nr. 6296/II/5/2019 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia s-a dispus reţinerea pe timp de 24 de ore a persoanei solicitate A. începând cu data de 18 septembrie 2019, ora 20:30.

Prin sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, aşa cum a fost verbal precizată de către procurorul de şedinţă, s-a solicitat instanţei la data de 19 septembrie 2019 punerea în executare a mandatului european de arestare, emis la data de 18 septembrie 2019 de către Parchetul de pe lângă Jurisdicţia Inter-Regională Specializată din Nancy, şi arestarea persoanei solicitate în vederea predării către organele judiciare franceze.

Conform sesizării persoana solicitată este cercetată de autorităţile judiciare competente din Franţa pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- participare la o asociere de răufăcători în scopul pregătirii unui delict/infracţiune prev. de art. 450-1 alin. (1), alin. (2) din C. pen. şi pedepsite prin art. 450-1 alin. (2), articolul 450-3, articolul 450-5 din C. pen.

- proxenetism săvârşit în cadrul unui grup infracţional organizat: crimă, prev. de art. 225-8, art. 225-7, art. 225-5, art. 132-71 C. pen. şi pedepsite prin art. 225-8, art. 225-20, art. 225-21, art. 225-24, art. 225-25, art. 131-26-2 C. pen.;

- trafic de persoane (comerţ cu fiinţe umane) săvârşit în cadrul unui grup infracţional organizat prev. de art. 225-4-3, art. 225-4-1, art. 132-71 C. pen. şi pedepsite prin art. 225-4-3, art. 225-20, art. 225-21, art. 225-24, art. 225-25, art. 131-26-2 C. pen.

În legea română faptele se regăsesc sub incriminarea de: trafic de persoane, prev. de art. 210 C. pen., proxenetism, prev. de art. 213 C. pen. şi constituirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) din C. pen.

Organele judiciare franceze au arătat că ancheta vizează fapte de proxenetism calificat şi trafic de fiinţe umane în grup organizat, implicând indivizi de naţionalitate română. Cercetările au scos la iveală o echipă de vreo 10 fete românce sau sud-americane, ce se prostituau între orele 10:0-23:00 fiind supravegheate de 3-4 oameni, printre care unii gestionau anunţurile, iar alţii se ocupau cu securitatea fetelor, astfel încât toţi profitau de banii din cadrul prostituţiei

S-a mai arătat că s-a stabilit că B. şi C. se ocupau de gestionarea anunţurilor şi a clienţilor, fiind ajutaţi de A. în ceea ce priveşte logistica şi transportul fetelor dintr-un oraş în altul. Acesta din urmă a părăsit Franţa în data de 9 aprilie 2019, considerând că este plătit puţin în raport cu banii obţinuţi din practicarea prostituţiei de către fete. Din interceptările telefonice rezulta că acesta primise, totuşi, suma de 8.500 de euro din partea lui C. pentru o lună de lucru. Se arată că A. este autorul faptei de proxenetism săvârşită în cadrul unui grup infracţional organizat şi de participare la o asociere de răufăcători, întemeiate în scopul acestor crime, săvârşite în cadrul circumscripţiei jurisdicţiei JIRS din Nancy pe teritoriul naţional al Franţei în perioada 1 ianuarie 2018 - 9 aprilie 2019.

Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea a reţinut următoarele:

Pe numele cetăţeanului român A. a fost emis la data de 18 septembrie 2019 de către judecătorul de instrucţie de la Tribunalul de Mare Instanţă din Nancy un mandat de arestare preventivă (nr. dosar parchet x nr. de instrucţie x), iar în aceeaşi zi Parchetul de pe lângă Jurisdicţia Inter-Regională Specializată din Nancy a emis mandatul european de arestare (nr. dosar parchet x nr. de instrucţie x).

Din cuprinsul mandatului rezultă că persoana solicitată este suspectată că este autorul infracţiunilor de: proxenetism săvârşită în cadrul unui grup infracţional organizat, de comerţ cu fiinţe umane săvârşită în cadrul unui grup infracţional organizat şi de participare la o asociere de răufăcători, întemeiate în scopul pregătiri acestor crime, săvârşite în cadrul circumscripţiei jurisdicţiei JIRS din Nancy pe teritoriul naţional al Franţei în perioada 1 ianuarie 2018 - 9 aprilie 2019, pedeapsa prevăzută de legislaţia franceză pentru aceste infracţiuni fiind închisoarea de până la 20 de ani pentru primele două infracţiuni şi de până la 10 ani pentru ultima infracţiune.

Din dispoziţiile legale care reglementează executarea unui mandat european de arestare, rezultă că rolul judecătorului, în această procedură, se rezumă la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea, ridicate de persoana solicitată şi la verificarea cauzelor de refuz al predării, fiind exclusă competenţa judecătorului de a verifica temeinicia măsurii arestării preventive dispuse de autoritatea judiciară emitentă dintr-un stat membru al Uniunii Europene şi de a verifica existenţa faptelor de săvârşirea cărora este acuzată persoana solicitată. În acest sens, art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 prevede următoarele:

"Dacă persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea persoanei solicitate, care se limitează la consemnarea poziţiei acesteia faţă de existenţa unuia dintre motivele obligatorii sau opţionale de neexecutare, precum şi la eventuale obiecţii în ceea ce priveşte identitatea".

Prin urmare, susţinerile persoanei solicitate în sensul că nu se face vinovată de faptele pentru care este cercetată şi pentru care a fost emis mandatul european de arestare nu pot face obiectul verificării de către instanţă română sesizată cu cererea de punere în executare a mandatului european de arestare.

Pornind de la premisele de mai sus, s-au reţinut următoarele:

Mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate conţine toate elementele prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004 republicată. De asemenea, în prezent, procurorul francez, care a emis mandatul european de arestare, asigură garanţiile de independenţă, în sensul detaliat de CJUE în cauza C-508/2018.

Identitatea persoanei solicitate a fost verificată, stabilindu-se că persoana indicată în mandatul a cărui executare se cere este una şi aceeaşi cu persoana prezentată de procuror în faţa judecătorului. De altfel, persoana solicitată nu a formulat obiecţii cu privire la identitate.

Dispoziţiile procedurale, menite să asigure garanţiile respectării drepturilor persoanei solicitate, au fost respectate.

Astfel, în baza art. 104 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 persoana solicitată a fost informată cu privire la drepturile conferite de dispoziţiile art. 104 din Legea nr. 302/2004: dreptul de a fi informată cu privire la conţinutul mandatului european de arestare, persoana solicitată arătând că a luat cunoştinţă de conţinutul mandatului; dreptul său de a fi asistată de un apărător ales sau numit din oficiu de instanţă, persoana solicitată fiind asistat de apărător ales; dreptul de a-şi desemna un avocat în statul membru emitent al mandatului european de arestare şi de a comunica cu acesta, în mod direct sau prin intermediul avocatului ales sau desemnat din oficiu în România, în condiţiile prevăzute de legea română şi cu asigurarea confidenţialităţii.

Audiată fiind, persoana solicitată a arătat că nu este de acord cu predarea sa către autorităţile judiciare din Franţa în vederea cercetării sale pentru faptele pretins a fi comise pe teritoriul statului francez.

În privinţa motivului de refuz al executării mandatului european de arestare invocat de către persoana solicitată, constând în necitarea sa la procedura judiciară, Curtea a constatat că nu se încadrează în motivele de refuz obligatoriu sau facultativ al executării prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004. Curtea a arătat că mandatul european de arestare nu a fost emis în vederea executării unei pedepse, caz în care s-ar fi putut pune în discuţie incidenţa motivului facultativ de refuz al executării mandatului european de arestare prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 302/2004, întemeiat pe faptul că persoana solicitată nu a fost prezentă personal la judecată, mandatul a cărui executare se solicită în prezenta cauză fiind emis în cursul urmăririi penale.

În temeiul art. 104 alin. (3) din aceeaşi lege, persoana solicitată a fost informată cu privire la efectele regulii specialităţii, arătând că nu înţelege să renunţe la acest beneficiu.

Curtea a constatat că în cauză au fost respectate dispoziţiile:

- art. 87 din Legea 302/2004 referitoare la conţinutul şi forma mandatului european de arestare;

- art. 97 alin. (1) pct. 1, 3 din aceeaşi lege, în sensul că infracţiunile care fac obiectul mandatului european de arestare se regăsesc în lista infracţiunilor care, potrivit legii, dau loc la predare, iar pedeapsa maximă prevăzută pentru aceste infracţiuni de legea statului emitent este închisoarea cu o durată maximă de 10 şi respectiv de 20 de ani, infracţiunile regăsindu-se la punctele 1 şi 3 ale alin. (1) al art. 97 din Legea nr. 302/2004 în categoria faptelor care dau loc la predare fără a fi supuse verificării condiţiei dublei incriminări (participarea la un grup criminal organizat şi respectiv traficul de persoane);

- nu au fost formulate obiecţii privind identitatea;

- în cauză nu este incident nici unul din cazurile prevăzute de lege (art. 99 alin. (1) şi (2) ca motiv de refuz al executării pedepsei.

Împotriva Sentinţei penale nr. 84 din 19 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia penală, în Dosarul nr. x/2019, a declarat prezenta contestaţie, la pronunţarea hotărârii, persoana solicitată A., motivele fiind expuse în partea introductivă a deciziei.

Analizând contestaţia declarată de persoana solicitată A., Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Înalta Curte constată că sentinţa penală atacată este legală şi temeinică, iar Curtea de Apel Alba Iulia în mod legal a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare şi, totodată, predarea persoanei solicitate A., autorităţilor judiciare franceze.

Astfel, se constată că, în cauză, dispoziţiile de predare şi arestare a persoanei solicitate s-au întemeiat pe existenţa unui mandat european de arestare, care, potrivit dispoziţiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, republicată, este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene (în speţă autoritatea judiciară din Franţa) solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru (România) a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.

Alin. 2 al aceluiaşi articol prevede că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002.

Înalta Curte constată că legal Curtea de Apel Alba Iulia a apreciat că sunt îndeplinite toate condiţiile pentru admiterea sesizării şi că nu există niciun motiv de refuz a executării mandatului european de arestare, acesta conţinând informaţiile prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004 republicată şi fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 104 şi următoarele din legea de mai sus.

Aşadar, după cum s-a reţinut, cererea de predare are la bază mandatul european de arestare emis la data de 18 septembrie 2019 de către Parchetul de pe lângă Jurisdicţia Inter-Regională Specializată din Nancy, pe numele persoanei solicitate A., care este identificată cu nume, prenume, locul naşterii, data naşterii şi adresa de domiciliu, iar, conform sesizării, persoana solicitată este cercetată de autorităţile judiciare competente din Franţa pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- participare la o asociere de răufăcători în scopul pregătirii unui delict/infracţiune prev. de art. 450-1 alin. (1), alin. (2) din C. pen. şi pedepsite prin art. 450-1 alin. (2), articolul 450-3, articolul 450-5 din C. pen.

- proxenetism săvârşit în cadrul unui grup infracţional organizat: crimă, prev. de art. 225-8, art. 225-7, art. 225-5, art. 132-71 C. pen. şi pedepsite prin art. 225-8, art. 225-20, art. 225-21, art. 225-24, art. 225-25, art. 131-26-2 C. pen.;

- trafic de persoane (comerţ cu fiinţe umane) săvârşit în cadrul unui grup infracţional organizat prev. de art. 225-4-3, art. 225-4-1, art. 132-71 C. pen. şi pedepsite prin art. 225-4-3, art. 225-20, art. 225-21, art. 225-24, art. 225-25, art. 131-26-2 C. pen.

În legea română faptele se regăsesc sub incriminarea de: trafic de persoane, prev. de art. 210 C. pen., proxenetism, prev. de art. 213 C. pen. şi constituirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) din C. pen.

Aşadar, se constată că au fost respectate şi dispoziţiile art. 97 alin. (1) pct. 1, 3 din Legea nr. 302/2004 republicată, în sensul că infracţiunile care fac obiectul mandatului european de arestare se regăsesc în lista infracţiunilor care, potrivit legii, dau loc la predare, iar pedeapsa maximă prevăzută pentru aceste infracţiuni de legea statului emitent este închisoarea cu o durată maximă de 10 şi, respectiv, de 20 de ani, infracţiunile regăsindu-se la punctele 1 şi 3 ale alin. (1) al art. 97 din Legea nr. 302/2004 în categoria faptelor care dau loc la predare fără a fi supuse verificării condiţiei dublei incriminări (participarea la un grup criminal organizat şi respectiv traficul de persoane).

Aşa cum şi Curtea de Apel a constatat, în cauză nu este incident niciunul din motivele "obligatorii" de refuz a executării mandatului european de arestare, prevăzute de art. 99 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, conform căruia autoritatea judiciară română de executare refuză executarea mandatului european de arestare, în următoarele cazuri:

a) când, din informaţiile de care dispune, reiese că persoana urmărită a fost judecată definitiv pentru aceleaşi fapte de către un stat membru, altul decât statul emitent, cu condiţia ca, în cazul condamnării, sancţiunea să fi fost executată ori să fie în acel moment în curs de executare sau executarea să fie prescrisă, pedeapsa să fi fost graţiată ori infracţiunea să fi fost amnistiată sau să fi intervenit o altă cauză care împiedică executarea, potrivit legii statului de condamnare;

b) când infracţiunea pe care se bazează mandatul european de arestare este acoperită de amnistie în România, dacă autorităţile române au, potrivit legii române, competenţa de a urmări acea infracţiune;

c) când persoana care este supusă mandatului european de arestare nu răspunde penal, datorită vârstei sale, pentru faptele pe care se bazează mandatul de arestare în conformitate cu legea română.

Se constată, totodată, că, în temeiul art. 104 alin. (3) din aceeaşi lege, persoana solicitată a fost informată cu privire la efectele regulii specialităţii, arătând că nu înţelege să renunţe la acest beneficiu, că persoana solicitată nu a formulat obiecţii privind identitatea sa şi că în cauză nu este incident niciunul din cazurile prevăzute de lege (art. 99 alin. (2) ca motiv de refuz opţional al executării mandatului.

Cu privire la faptul că persoana solicitată a refuzat să fie predată autorităţilor judiciare franceze, Înalta Curte constată că lipsa acordului persoanei solicitate cu privire la predarea sa nu se numără printre motivele obligatorii de refuz, mai sus menţionate, ca de altfel nici printre cele opţionale, art. 104 alin. (7) din aceeaşi lege prevăzând cu privire la acest aspect că, dacă persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea persoanei solicitate, care se limitează la consemnarea poziţiei acesteia faţă de existenţa unuia dintre motivele obligatorii sau opţionale de neexecutare, precum şi la eventuale obiecţii în ceea ce priveşte identitatea.

Cu privire la susţinerile persoanei solicitate, prin apărătorul desemnat din oficiu, respectiv "că nu a săvârşit faptele penale descrise în mandatul european şi nici nu avea cum să le săvârşească, având în vedere că în anul 2018 nu a fost deloc pe teritoriul Franţei, el lucrând de 5 ani ca supraveghetor la un cazinou din oraşul Petrila", Înalta Curte constată că, aşa cum rezultă din dispoziţiile legale care reglementează executarea mandatului european de arestare, rolul judecătorului se rezumă la a verifica condiţiile de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea, ridicate de persoana solicitată, şi la verificarea cauzelor de refuz al predării, fiind exclusă competenţa judecătorului de a verifica temeinicia măsurii arestării preventive dispuse de autoritatea judiciară emitentă dintr-un stat membru al Uniunii Europene şi de a verifica existenţa faptelor de săvârşirea cărora este acuzată persoana solicitată.

Aşadar, susţinerile persoanei solicitate în sensul că nu se face vinovată de faptele pentru care este cercetată şi pentru care a fost emis mandatul european de arestare nu pot face obiectul verificării de către instanţă română sesizată cu cererea de punere în executare a mandatului european de arestare.

Referitor la motivul de refuz al executării mandatului european de arestare invocat de către persoana solicitată, constând în necitarea sa la procedura judiciară, se constată că, aşa cum a reţinut şi prima instanţă, acest motiv nu se încadrează în motivele de refuz obligatoriu sau facultativ al executării prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004, având în vedere că mandatul european de arestare nu a fost emis în vederea executării unei pedepse (caz în care s-ar fi putut pune în discuţie incidenţa motivului facultativ de refuz al executării mandatului european de arestare prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 302/2004, întemeiat pe faptul că persoana solicitată nu a fost prezentă personal la judecată), ci a fost emis în cursul urmăririi penale.

Având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 84/2019 din 19 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, în Dosarul nr. x/2019.

Potrivit art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea persoană solicitată, în cuantum de 1012 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 84/2019 din 19 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, în Dosarul nr. x/2019.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată A., în sumă de 1.012 RON, se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 octombrie 2019.

GGC - LM