Inadmissibility of appeal against final decision extending European Arrest Warrant to prior offenses under Law No. 302/2004

Asupra contestaţiei de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 82/F din 27 aprilie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2020, s-a autorizat extinderea în vederea cercetării şi judecării persoanei solicitate A. şi pentru faptele de escrocherie realizată în grup infracţional organizat şi respectiv tentativă la această faptă, contrafacere sau falsificare de mijloace de plată săvârşită în grup infracţional organizat şi respectiv tentativă la această faptă, şi participare la o asociere de răufăcători în vederea pregătirii unui delict pedepsit cu zece ani de închisoare, în total 45 de infracţiuni, comise în perioada 1 august 2015 - 16 septembrie 2015 şi la care se referă Mandatul European de Arestare emis la data de 23 decembrie 2019 de către Procurorul Republicii de pe lângă Tribunalul din Saint - Omer, Franţa.

S-a constatat că prin Adresa nr. x/2020 din data de 14 aprilie 2020 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a fost înaintată, spre competentă soluţionare, în conformitate cu art. 119 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată, cererea formulată de autorităţile judiciare franceze privind pe numitul A. de extindere a efectelor predării pentru faptele descrise în mandatul european, emis de autorităţile judiciare franceze, în data de 23 decembrie 2019 (Dosar nr. x).

S-a mai reţinut şi că fost ataşată Lucrarea nr. x/2020 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, care conţine sesizarea emisă de Ministerul Justiţiei - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, mandatul de arestare european emis la data 23 decembrie 2019 de către Procurorul Republicii de pe lângă Tribunalul din Saint - Omer, Franţa, însoţit de traducerea în limba română şi fişa din sistemul informatic ecris a Dosarului nr. x/2017 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că pe numele persoanei solicitate A. a fost emis mandatul de arestare eliberat la data de 23 decembrie 2019, în Dosarul cu nr. de Parchet x şi nr. de instrucţie: x, de către Procurorul Republicii de pe lângă Tribunalul din Saint - Omer, Franţa.

Analizând solicitarea formulată de autorităţile franceze, Curtea a constatat că în cauză nu există niciun motiv de refuz pentru acordarea consimţământului, în sensul art. 99 din Legea nr. 302/2004, iar faptele descrise în mandatul european de arestare au corespondent şi în dreptul român.

Curtea nu a putut primi apărarea apărătorului desemnat din oficiu în sensul existenţei anumitor neconformităţi care fac imposibilă stabilirea faptului dacă au fost respectate drepturile persoanei în cauză, aceasta deoarece, aşa cum reiese din procesul-verbal de interogatoriu trimis de către autorităţile franceze şi ataşat mandatului european de arestare menţionat anterior, audierea persoanei solicitate A. din data de 15 februarie 2018, dată la care acesta a precizat în mod expres că nu renunţă la principiul specialităţii, a fost realizată în prezenţa unui interpret de limbă română şi, de asemenea, asistat de către un avocat din Baroul Paris. În acest caz, instanţa de fond a constatat că sunt incidente dispoziţiile art. 114 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, conform cărora, în caz de condamnare cu executarea în regim de detenţie a pedepsei, predarea se amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen.

Împotriva Sentinţei penale nr. 82/F din data de 27 aprilie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2020, a formulat contestaţie persoana solicitată A.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală la data de 19 februarie 2020, sub nr. x/2020, fiind stabilit termen de soluţionare la data de 27 mai 2020, când cauza a fost amânată pentru data de 10 iunie 2020.

În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii contestaţiei invocată de Înalta Curte, apărătorul persoanei solicitată A. a solicitat respingerea excepţiei invocate.

Examinând excepţia inadmisibilităţii contestaţiei formulată de persoana solicitată A., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 7 din Legea nr. 302/2004 (republicată), cererile adresate autorităţilor romane în domeniile reglementate de prezenta lege se îndeplinesc potrivit normelor române de drept procesual penal, dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel. Potrivit art. 117 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală modificată şi republicată, pentru urmărirea, judecarea, condamnarea sau deţinerea unei persoane pentru alte fapte comise anterior predării acesteia în baza unui mandat european de arestare este necesar consimţământul autorităţii judiciare române.

În acest sens, judecătorul competent se pronunţă, prin încheiere definitivă, dată în camera de consiliu, fără citarea părţilor, în termen de cel mult 30 de zile de la primirea cererii, fără a aduce atingere garanţiilor la care se referă art. 98.

Din interpretarea textului de lege mai sus - evocat - art. 117 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 (republicată) - rezultă că hotărârea prin care autorităţile judiciare române îşi exprimă consimţământul pentru urmărirea, judecarea, condamnarea sau deţinerea unei persoane pentru alte fapte comise anterior predării acesteia în baza unui mandat european de arestare este definitivă.

Dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României, privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie, statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv, exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.

Potrivit dispoziţiilor C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Or, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, potrivit art. 117 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală modificată şi republicată, urmează a respinge ca inadmisibilă contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 82/F din data de 27 aprilie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va dispune obligarea persoanei solicitată A. la plata sumei de 200 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 79 RON, rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 82/F din data de 27 aprilie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoana solicitată A., în sumă de 79 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 iunie 2020.

GGC - CP