Inadmissibility of constitutionality objection within final preliminary chamber decision

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea nr. 15/C. pen. din data de 26 februarie 2020 Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate ridicată de petentul A.. Cu recurs în 48 de ore de la pronunţare.

În temeiul art. 341 alin. (8) C. proc. pen., a respins, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de petentul A. împotriva Încheierii penale nr. 139/Cameră Preliminară din şedinţa camerei de consiliu din data de 23 octombrie 2019, pronunţată de Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Braşov în Dosarul penal nr. x/2019 al Tribunalului Braşov.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat petentul contestator la plata sumei de 200 de RON cheltuieli judiciare către stat.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea de apel a constatat că cererea petentului de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate invocată la termenul de judecată din data de 12 februarie 2020 este inadmisibilă, deoarece petentul nu a indicat în cerere care sunt textele de lege a căror neconstituţionalitate o invocă şi nici care sunt textele din Constituţie în raport cu care acestea ar fi neconstituţionale. Nu poate fi primită susţinerea contestatorului că judecătorii cauzei ar trebui să cunoască legile şi că, din acest motiv, nu ar mai fi nevoie să indice în cerere textele de lege a căror neconstituţionalitate o invocă. Pentru a fi admisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate, în aceasta trebuie să se indice în mod expres textul de lege criticat. În plus, în motivarea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate, contestatorul nu a adus critici din punct de vedere al compatibilităţii textelor legale cu Constituţia, ci a invocat aspecte ce ţin de competenţa legiuitorului.

Nefiind îndeplinite condiţiile minimale de admisibilitate, prevăzute în art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, Curtea de apel a respins cererea petentului de sesizare a Curţii Constituţionale a României, ca inadmisibilă.

Contestaţia formulată de petentul A. împotriva Încheierii penale nr. 139/Cameră Preliminară din şedinţa Camerei de consiliu din data de 23 octombrie 2019 a Judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Braşov este inadmisibilă, deoarece legea nu prevede o cale de atac împotriva acestei hotărâri. Astfel, potrivit art. 341 alin. (8) C. proc. pen., încheierea prin care judecătorul de cameră preliminară a respins plângerea împotriva soluţiei de clasare dată de procuror este definitivă. Or, în Dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Braşov, judecătorul de cameră preliminară, prin Încheierea penală, nr. 139 din 23 octombrie 2019, a respins plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanţei Parchetului de pe lângă Î.C.C.J. - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Braşov, emisă în Dosarul nr. x/2019 al acestuia. Cum această încheiere pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Braşov este definitivă, aşa cum prevede textul de lege menţionat şi cum s-a consemnat în dispozitivul încheierii, contestaţia formulată de petentul A. împotriva acesteia este inadmisibilă.

Împotriva Încheierii nr. 15/C. pen. din data de 26 februarie 2020 Curtea de Apel Braşov, secţia penală, a formulat recurs petentul A., atacând soluţia privind respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate.

Prin Încheierea din 17 martie 2020, Înalta Curte a respins ca inadmisibilă cererea formulată de petentul A. de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 80, art. 81, art. 91, art. 93 din C. proc. pen.

Examinând contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Încheierii nr. 15/C. pen. din data de 26 februarie 2020 Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar şi în raport cu dispoziţiile legale în materie, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Analizând actele şi lucrările dosarului, se constată că pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia penală, a fost înregistrată contestaţia formulată de A. împotriva Încheierii penale nr. 139/Cameră Preliminară din şedinţa Camerei de consiliu din data de 23 octombrie 2019, pronunţată de Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Braşov prin care s-a respins plângerea împotriva soluţiei de clasare dată de procuror. Având în vedere că încheierea prin care judecătorul de cameră preliminară a respins plângerea împotriva soluţiei de clasare dată de procuror este definitivă, Curtea de apel, deoarece legea nu prevede o cale de atac împotriva acestei hotărâri, prin Încheierea nr. 15/C. pen. din data de 26 februarie 2020 Curtea de Apel Braşov, secţia penală, a respins această contestaţie, ca inadmisibilă.

De asemenea, prin aceeaşi încheiere, Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate ridicată de petentul A., constatând că nu sunt menţionate nici articolele considerate de petent ca fiind neconstituţionale şi nici nu se face referire la textele încălcate din Constituţia României.

Înalta Curte constată că, potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, trebuie îndeplinite cumulativ mai multe cerinţe, şi anume:

- excepţia să fie ridicată în faţa instanţelor de judecată, la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele în care participă;

- excepţia să vizeze neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare;

- excepţia să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale. O asemenea condiţie este consecinţa caracterului general obligatoriu şi al efectelor erga omnes al deciziilor Curţii Constituţionale;

- excepţia să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

Se constată că excepţia de neconstituţionalitate - ca orice mijloc procedural, nu poate fi utilizată decât în scopul şi cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituţionalităţii unei dispoziţii legale care are legătură cu soluţionarea cauzei.

În condiţiile în care, în speţă, se pune problema inadmisibilităţii căii de atac, pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să aibă legătură cu judecarea cauzei, trebuie să vizeze exclusiv admisibilitatea căii de atac. Însăşi, Curtea Constituţională a reţinut, că o excepţie de neconstituţionalitate ridicată într-o acţiune inadmisibilă este, de asemenea, inadmisibilă, în condiţiile în care nu sunt contestate chiar dispoziţiile legale care determină o atare soluţie în privinţa cauzei în care a fost ridicată excepţia. Aceasta, deoarece, indiferent de soluţia pronunţată de Curtea Constituţională referitor la excepţia de neconstituţionalitate ridicată într-o cauză inadmisibilă, decizia sa nu va produce niciun efect cu privire la o astfel de cauză. Rezultă că o atare excepţie de neconstituţionalitate nu îndeplineşte o condiţie de admisibilitate, aceea a legăturii cu soluţionarea cauzei (Decizia nr. 784/2018, publicată în M. Of. nr. 202/06.03.2018).

Prin urmare, se constată că recurentul petent a invocat o excepţie de neconstituţionalitate într-o cale de atac inadmisibilă (respectiv în contestaţia împotriva Încheierii penale nr. 139 din 23 octombrie 2019, pronunţată de Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Braşov împotriva căreia legea nu mai prevede nicio cale de atac ordinară sau extraordinară), astfel încât, neavând legătură cu admisibilitatea căii de atac excepţia de neconstituţionalitate este lipsită de eficienţă această, iar recursul apare ca fiind nefondat.

După ce au fost încheiate dezbaterile şi instanţa a rămas în pronunţate, la dosarul cauzei a fost trimisă prin registratură, de către contestator, o cerere scrisă de recuzare, la ora 13:41. Instanţa nu mai poate examina o atare cerere având în vedere stadiul procesual, neexistând motive pentru repunerea cauzei pe rol, deoarece legea prevede un alt remediu procesual, printr-o cale de atac extraordinară [art. 426 alin. (1) lit. d) teza finală].

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. în ceea ce priveşte dispoziţia de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate din Încheierea penală nr. 15/C. pen. din 26 februarie 2020 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2019.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. în ceea ce priveşte dispoziţia de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate din Încheierea penală nr. 15/C. pen. din 26 februarie 2020 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2019.

Obligă recurentul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 iunie 2020.

GGC - CP