Contestation of sentence execution inadmissible; higher court affirms no reduction of 22-year murder sentence.

Deliberând asupra contestaţiei declarate de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 50 din 5 martie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020:

Prin Sentinţa penală nr. 50 din 05 martie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020,în temeiul art. 597 alin. (1) şi (7) C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia la executare formulată de contestatorul A. vizând decizia penală nr. 110 din data de 16 decembrie 2019 pronunţată în Dosarul nr. x/2019 al Curţii de Apel Suceava. În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat contestatorul la plata către stat a sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare şi în temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., s-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Suceava a sumei de 313 RON, reprezentând onorariu avocat oficiu pentru contestator.

Pentru a dispune astfel, s-a reţinut că prin contestaţia înregistrată pe rolul instanţei sub nr. x/2020 la data de 12 februarie 2020, contestatorul A. a arătat că înţelege să formuleze contestaţie împotriva deciziei penale nr. 110 din data de 16 decembrie 2019 pronunţată în Dosarul nr. x/2019 al Curţii de Apel Suceava. În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Contestatorul a solicitat a se avea în vedere Decizia nr. 15 din data de 17 septembrie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie publicată în Monitorul Oficial nr. 885 din data de 22 octombrie 2018, precum şi respectarea art. 10 C. proc. pen. ce priveşte dreptul la apărare, art. 16 alin. (1) din Constituţia României privind egalitatea în drepturi, art. 21 din Constituţia României privind accesul liber la justiţie şi art. 24 din Constituţia României privind dreptul la apărare.

S-a reţinut că prin decizia penală nr. 110 din data de 16 decembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Suceava în Dosar nr. x/2019, s-a luat act de retragerea contestaţiei formulată de către contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 78/30 mai 2019 a Tribunalului Botoşani. În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat contestatorul să plătească statului suma de 400 de RON cu titlu de cheltuieli judiciare din calea de atac a contestaţiei.

Pentru a decide astfel, a reţinut că prin sentinţa penală nr. 78 din data de 30 mai 2019 pronunţată de Tribunalul Botoşani, a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de contestatorul A., iar acesta a fost obligat să plătească statului suma de 30 RON, reprezentând cheltuieli judiciare. Tribunalul Botoşani a reţinut că prin Sentinţa penală nr. 304 din 30 noiembrie 2009 a Tribunalului Suceava, inculpatul A. a fost condamnat pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 175 C. pen. anterior, la pedeapsa de 22 ani închisoare, fiind emis Mandatul de executare al pedepsei nr. 359 din 14 noiembrie 2012.

La termenul din 30 mai 2019, contestatorul şi-a precizat cererea, în sensul că îşi menţine contestaţia la executare asupra mandatului pe care îl execută în prezent, solicitând micşorarea pedepsei care este prea mare în raport de situaţia de fapt. Totodată, a mai arătat că nu se doreşte aplicarea legii penale mai favorabile.

În raport de motivul invocat, prima instanţă a constatat că este investită cu o contestaţie întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., text ce permite promovarea unei contestaţii contra executării unei hotărâri definitive în cazul în care se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei. Din relaţiile existente la dosar, Tribunalul a constatat că, ulterior sentinţei de condamnare nr. 304 din 30 noiembrie 2009 a Tribunalului Suceava, a fost analizată situaţia juridică a contestatorului din perspectiva aplicării legii penale mai favorabile şi a fost respinsă, ca neîntemeiată, sesizarea Comisiei de evaluare a incidenţei de aplicare a legii mai favorabile, întrucât s-a apreciat că pedeapsa de 22 ani aplicată inculpatului nu depăşeşte maximul special prevăzut de legea nouă. Cum situaţia juridică a contestatorului a fost analizată, s-a apreciat că aceasta nu mai poate face obiectul unei noi analize în condiţiile în care nu a intervenit niciun element nou care să impună o nouă verificare a dispoziţiilor legale de care poate beneficia acesta, contra unor sentinţe definitive, ce beneficiază de autoritate de lucru judecat.

Împotriva acestei sentinţe a formulat contestaţie contestatorul A. criticând dispoziţia privind obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în Dosarul nr. x/2018, cu motivarea că este deţinut, nu realizează venituri şi se află în imposibilitate de a plăti cheltuielile judiciare. Faţă de manifestarea de voinţă a contestatorului, care a arătat că înţelege să îşi retragă contestaţia, şi văzând dispoziţiile art. 597 alin. (7) raportat la art. 4251 alin. (3) raportat la art. 415 C. proc. pen., Curtea a luat act de retragerea contestaţiei formulată de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 78 din 30 mai 2019 a Tribunalului Botoşani.

Relativ la prezenta contestaţie la executare, Curtea de Apel Suceava a reţinut că deşi a fost legal citat, contestatorul nu s-a prezentat în faţa instanţei de control judiciar, însă prin cererea formulată la data de 2 martie 2020, în faţa conducerii Penitenciarului Botoşani, a arătat că a formulat prezenta contestaţie, o menţine şi că solicită judecata în lipsă, conform art. 364 alin. (4) C. proc. pen.

Cum contestatorul nu a motivat contestaţia în fapt şi ţinând seama de faptul că nu se poate constata niciun motiv care să se circumscrie cazurilor în care se poate formula contestaţie la executare prevăzute de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., în baza art. 597 alin. (1) şi alin. (7) C. proc. pen., s-a dispus respingerea, ca inadmisibilă, a cererii.

Împotriva acestei sentinţe penale, contestatorul A. a formulat prezenta contestaţie, fără a preciza motivele pe care se întemeiază demersul judiciar, cauza fiind înregistrată sub nr. x/2020, cu termen de judecată la data de 5 mai 2020

Astfel,examinând contestaţia declarată de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 50 din 5 martie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:

Contestaţia la executare reprezintă un mijloc jurisdicţional de rezolvare a incidentelor survenite în cursul executării unei hotărâri definitive şi nu o cale extraordinară de atac, care să permită repunerea în discuţie a situaţiei de fapt, administrarea unor probe noi sau reaprecierea probelor deja administrate.

Prevederile art. 598 alin. (1) din C. proc. pen. sunt aplicabile deopotrivă tuturor subiecţilor de drept care se încadrează în situaţia prevăzută de textul legal; stabilirea unor reguli speciale de procedură precum şi a modalităţilor de exercitare a drepturilor procesuale (cum este şi cea privind cazurile în care se poate face contestaţie la executare) este realizată de legiuitor în exercitarea competenţei sale constituţionale, reprezentând o garanţie a liberului acces la justiţie, Curtea Constituţională statuând în acest sens că "legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură ca modalităţi de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiţie presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri, în formele şi modalităţile cerute de lege".

Pe calea contestaţiei la executare nu se poate schimba sau modifica soluţia care a căpătat autoritate de lucru judecat, hotărârea de condamnare nefiind rezultatul unei erori judiciare în niciuna dintre ipotezele prev. de art. 598 din C. proc. pen.

Contestaţia la executare poate fi formulată, aşa cum am menţionat, în cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege, fiind o modalitate de înlăturare sau modificare a pedepsei, fără a putea fi analizate aspecte de fond deja avute în vedere de instanţe, modul de individualizare a pedepsei şi intervenirea prescripţiei răspunderii penale, acestea constituind chestiuni de fond ce nu pot fi puse în discuţie pe calea unei contestaţii ce vizează executarea unei pedepse.

În acelaşi sens, prin Decizia 1422 din 23 octombrie 2015 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat, în ceea ce priveşte contestaţia la executare că aceasta reprezintă o procedură jurisdicţională de rezolvare a incidentelor ivite în cursul executării unei hotărâri definitive prin care s-a soluţionat cauza în fond. Pe această cale se pot invoca numai aspectele ce privesc exclusiv executarea hotărârilor definitive.

Pentru a fi incident cazul de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., cauzele acolo menţionate trebuie să apară ulterior dobândirii autorităţii de lucru judecat, iar instanţa să nu fi fost în măsură să ia cunoştinţă de acestea la data soluţionării cauzei situaţie ce nu se regăseşte în prezenta cauză.

În situaţia în care contestaţia la executare nu se întemeiază pe unul din cazurile prevăzute de dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. a) - d) din C. proc. pen., urmează a se dispune respingerea acesteia ca inadmisibilă.

La o simplă analiză a celor prezentate în susţinerea contestaţiei se poate observa că în speţă, contestatorul a făcut o trimitere pur formală la dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.

Curtea a evaluat atât particularităţile obiective ale cauzei, cât şi situaţia personală a petentului condamnat şi a concluzionat în sensul respingerii contestaţiei la executare motivând inadmisibilitatea acesteia, cu prezentarea detaliata a argumentelor sub aspectul soluţiei pronunţate, argumente care, de altfel, dată fiind pertinenţa şi temeinicia acestora, sunt însuşite în totalitate de către Înalta Curte.

Pe cale de consecinţa, Înalta Curte, constatând ca legală şi temeinică hotărârea atacata, va respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 50 din 5 martie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020.

Va obliga contestatorul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 50 din 05 martie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul-condamnat, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 mai 2020.

GGC - LM