Challenge to sentence execution moot after conviction annulled; challenge dismissed.

Asupra contestaţiei la executare de faţă;

Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 42 din data de 26 ianuarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. x/2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică, printre alţii, pentru inculpatul A., din complicitate la infracţiunea de dare de mită prevăzută de art. 48 alin. (1) raportat la art. 290 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 în infracţiunea de trafic de influenţă prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

În temeiul art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2001 a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă.

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen. a aplicat aceluiaşi inculpat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. pen., pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 65 C. pen., a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii, potrivit art. 65 alin. (3) C. pen.

În temeiul art. 72 C. pen. şi art. 399 alin. (9) C. proc. pen., a dedus din pedeapsa închisorii aplicată inculpatului A. durata reţinerii, arestării preventive şi a arestului la domiciliu, începând cu data de 1 septembrie 2015 până la data de 24 noiembrie 2015, inclusiv.

În temeiul dispoziţiilor art. 291 alin. (2) C. pen., a confiscat de la inculpatul A. echivalentul în RON, la data punerii în executare, a sumei de 150.000 euro.

A menţinut pentru inculpatul A. măsura sechestrului asigurător instituit asupra bunurilor imobile prin Ordonanţa nr. 95/P/2015 din 24 septembrie 2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de Combatere a Corupţiei, modificată prin încheierea de şedinţă din data de 13 octombrie 2015 pronunţată în prezenta cauză, precum şi poprirea instituită prin Ordonanţa nr. 95/P/2015 din 24 septembrie 2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de Combatere a Corupţiei, modificată prin încheierea de şedinţă din data de 13 octombrie 2015 şi, ulterior, prin încheierea de şedinţă din 13 iunie 2016, pronunţate în prezenta cauză, până la concurenţa sumei de 150.000 euro.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., l-a obligat pe inculpatul A. la plata sumei de 3.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, cu privire la inculpatul A., Înalta Curte a reţinut că fapta inculpatului A., care a invocat, în mod tacit, influenţa sa reală asupra "factorilor de decizie din cadrul DIICOT", "conducerii DIICOT", persoanelor care aveau "calitatea şi abilitatea să pronunţe o soluţie" în sensul netrimiterii în judecată a lui B., de a pretinde o sumă de bani de la inculpatul B. şi de a primi de la acesta 150.000 euro, pentru a interveni pe lângă aceştia şi a-i determina "să închidă" Dosarul nr. x/2012 al DIICOT - Structura Centrală, în schimbul sumei de bani pe care le-o va remite, constituie infracţiunea de trafic de influenţă, motiv pentru care, conform art. 386 alin. (1) C. proc. pen., va fi schimbată încadrarea juridică dată faptei reţinute în rechizitoriu din complicitate la infracţiunea de dare de mită prevăzută de art. 48 alin. (1) raportat la art. 290 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 în infracţiunea de trafic de influenţă prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Acţiunea inculpatului A., care a pretins o sumă de bani de la B., pentru "factorii de decizie din cadrul DIICOT", "conducerea DIICOT", persoanele care aveau "calitatea şi abilitatea să pronunţe o soluţie" în sensul netrimiterii în judecată a lui B. în Dosarul nr. x/2012 al DIICOT - Structura Centrală, are semnificaţia pretinderii unei sume de bani, pentru altul, iar conform art. 291 C. pen., fapta constituie infracţiunea de trafic de influenţă dacă pretinderea se face pentru sine sau pentru altul, în cauză fiind îndeplinite şi celelalte condiţii ale infracţiunii de trafic de influenţă.

Aşadar, probatoriul administrat în cauză dovedeşte că inculpaţii A. şi B. au comis infracţiunile cu intenţie directă, calificată. Scopul urmărit de inculpatul B. a fost ca în Dosarul nr. x/2012, aflat în faza de urmărire penală la DIICOT - Structura Centrală, să obţină o soluţie favorabilă, scop care a fost urmărit şi de inculpatul A. (pentru existenţa infracţiunii de trafic de influenţă este suficient ca scopul să fie cel puţin afirmat), fiind indiferent dacă scopul s-a realizat sau nu.

După cum s-a arătat, în cauză, inculpatul A. a făcut vorbire de "factorii de decizie din cadrul DIICOT", "conducerea DIICOT", persoane care aveau "calitatea şi abilitatea să pronunţe o soluţie" în sensul netrimiterii în judecată a lui B. în Dosarul nr. x/2012 al DIICOT - Structura Centrală. Or, pentru existenţa infracţiunii de trafic de influenţă nu se cere ca, funcţionarului vizat, să-i aparţină în exclusivitate competenţa de a îndeplini acel act, fiind suficient să aibă, alături de alţi funcţionari, anumite sarcini în legătură cu îndeplinirea actului, cu alte cuvinte, competenţa funcţionarului nu trebuie să fie exclusivă. Infracţiunea există şi în situaţia în care funcţionarul pe lângă care traficantul are sau lasă să se creadă că are influenţă îndeplineşte, în cadrul serviciului, activităţi care pot contribui la realizarea actului, respectiv a interesului cumpărătorului de influenţă.

Împrejurările şi modalitatea de comitere a infracţiunilor de trafic de influenţă şi cumpărarea influenţei denotă elemente de natură să caracterizeze profund negativ persoana inculpaţilor B. şi A.. Iniţiativa infracţională în câmpul corupţiei a aparţinut inculpatului A. la care inculpatul B. a achiesat, fiind direct interesat în adoptarea unei soluţii favorabile în dosarul penal care îl viza şi profitând de relaţiile interpersonale ale inculpatului A., create în timp, ca urmare a atribuţiilor conferite de funcţia de preşedinte ANAF. De asemenea, periculozitatea comportamentului inculpatului A. rezidă în faptul că acesta a exercitat intervenţia pentru care a pretins suma de bani.

Împotriva Sentinţei penale nr. 42 din data de 26 ianuarie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în Dosarul nr. x/2015, a formulat contestaţie A..

Se reţine că A. a formulat contestaţie la executare împotriva Sentinţei penale nr. 42 din data de 26 ianuarie 2017, pronunţată de Înalta Curte, secţia Penală, în Dosarul nr. x/2015, prin care contestatorul a fost condamnat la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare. A menţionat Decizia nr. 105 din 15 aprilie 2019 pronunţată de Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi şi a arătat că decizia a fost pronunţată ulterior învestirii instanţei cu contestaţia la executare, astfel că toate formele de executare au fost anulate, inclusiv cele care au fost emise în baza Sentinţei penale nr. 42/2017, motiv pentru care această contestaţie la executare a rămas fără obiect. S-a invocat ca temei de drept al cererii art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Examinând contestaţia la executare formulată de condamnatul A. în raport de motive invocate, de actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată următoarele:

Contestaţia la executare este un mijloc procesual cu caracter jurisdicţional prin intermediul căruia se soluţionează anumite incidente limitativ prevăzute de lege ivite în cursul punerii în executare a hotărârilor penale definitive sau în cursul executării pedepsei, cu scopul de a se asigura conformitatea cu legea penală a executării hotărârilor judecătoreşti, fără însă a se putea schimba soluţia care se bucură de autoritate de lucru judecat.

Prevederile art. 598 alin. (1) din C. proc. pen. sunt aplicabile deopotrivă tuturor subiecţilor de drept care se încadrează în situaţia prevăzută de textul legal; stabilirea unor reguli speciale de procedură precum şi a modalităţilor de exercitare a drepturilor procesuale (cum este şi cea privind cazurile în care se poate face contestaţie la executare) este realizată de legiuitor în exercitarea competenţei sale constituţionale, reprezentând o garanţie a liberului acces la justiţie, Curtea Constituţională statuând în acest sens că "legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură ca modalităţi de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiţie presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri, în formele şi modalităţile cerute de lege".

Pe calea contestaţiei la executare nu se poate schimba sau modifica soluţia care a căpătat autoritate de lucru judecat, hotărârea de condamnare nefiind rezultatul unei erori judiciare în niciuna dintre ipotezele prev. de art. 598 din C. proc. pen.

Potrivit dispoziţiilor art. 598 alin. (1) C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.

În speţă, se reţine că sentinţa de condamnare pronunţată în primă instanţă a fost atacată cu apel de persoanele interesate, iar prin Decizia penală nr. 116 din 26 iunie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, au fost admise doar apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi de apelanta intimată-inculpată C. şi desfiinţată în parte hotărârea, în limitele indicate în dispozitivul deciziei. Au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de apelanţii-inculpaţi B. şi A. împotriva aceleiaşi sentinţe, astfel că, în privinţa contestatorului din prezenta cauză, sentinţa de condamnare la o pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă a rămas nemodificată.

În speţă, contestaţia la executare dedusă judecăţii vizează Sentinţa penală nr. 42 din 26 ianuarie 2017, pronunţată de secţia Penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în Dosarul nr. x/2015, şi a fost întemeiată pe cazul prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., fiind invocată o împiedicare la executarea mandatului european de arestare, susţinându-se că nu există un mandat naţional de executare, fără de care nu s-ar fi putut emite mandatul european de arestare pe numele condamnatului A., împrejurare ce a fost asimilat unui impediment la executare, cât şi faptul că în cuprinsul mandatului european de arestare descrierea situaţiei de fapt nu corespunde cu cea reţinută de instanţa de condamnare în sentinţa penală nr. 42 din 26 ianuarie 2017 pronunţată în Dosarul nr. x/2015 de instanţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, iar în apel hotărârea nu s-a modificat în ceea ce-l priveşte pe condamnat.

Raportat la cele menţionate, Înalta Curte constată că la după data formulării contestaţiei la executare a fost soluţionată contestaţia în anulare exercitată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 116 din 26 iunie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, contestaţie în anulare ce a făcut obiectul Dosarului nr. x/2019 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători.

Prin Decizia penală nr. 105 din 15 aprilie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători au fost admise contestaţiile în anulare formulate de contestatorii condamnaţi A. şi B. împotriva Deciziei penale nr. 116 din 26 iunie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, şi desfiinţată decizia contestată numai în ceea ce ii priveşte pe condamnaţii A. şi B., dispunându-se rejudecarea apelurilor declarate împotriva Sentinţei penale nr. 42 din 26 ianuarie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, de către de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi inculpaţii A. şi B.

Prin aceeaşi decizie, s-a dispus anularea formelor de executare emise în baza Sentinţei penale nr. 42 din 26 ianuarie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, rămasă definitivă prin decizia penală desfiinţată în cadrul contestaţiei în anulare.

În acest context, Înalta Curte constată că ulterior învestirii instanţei cu contestaţia la executare, prin efectele Deciziei penale nr. 105/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători a anulat formele de executare emise în baza sentinţei atacate, deci, pe cale de consecinţă, nu se mai poate vorbi de existenţa vreunei nelămuriri cu privire la hotărârea ce se execută sau vreo împiedicare la executare, în sensul art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 599 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge contestaţia la executare formulată de condamnatul A. împotriva sentinţei penale nr. 42 din data de 26 ianuarie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2015, reţinându-se că formele de executare în legătură cu care s-a promovat prezenta contestaţie la executare au fost desfiinţate prin Decizia penală nr. 105/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 79 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia la executare formulată de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 42 din data de 26 ianuarie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală în Dosarul nr. x/2015.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnat în sumă de 79 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 05 iunie 2019.

GGC - LM