Forgery of legal fee contract: attempt at fraud excluded due to lack of patrimonial relationship in dealings with judicial authorities

Deliberând, asupra recursului în casaţie, în baza actelor de la dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 17 din 13 februarie 2018, Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori a dispus următoarele:

În temeiul art. 396 alin. (1), (4) C. proc. pen. raportat la art. 83 C. pen., a stabilit pedeapsa de 6 (şase) luni închisoare faţă de inculpatul A., adresa aleasă pentru a-i fi comunicate actele de procedură Cabinet avocat, pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (1), (4) C. proc. pen. raportat la art. 83 C. pen., a stabilit pedeapsa de 6 (şase) luni închisoare faţă de inculpatul A. pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 32 C. pen. raportat la art. 244 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele stabilite, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 luni închisoare, la care se adaugă o treime din cealaltă pedeapsă, respectiv 2 luni închisoare, acesta urmând să execute în final pedeapsa rezultantă de 8 (opt) luni închisoare.

În temeiul art. 404 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 83, art. 84 alin. (1) C. pen., a amânat aplicarea pedepsei rezultante de 8 luni închisoare pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani care curge de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 404 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 85 alin. (1) C. pen., a obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Suceava la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe în prealabil schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 86 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e C. pen. se vor comunica Serviciului de Probaţiune Suceava.

În temeiul art. 404 alin. (3) C. proc. pen., a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 88 C. pen., privind revocarea amânării aplicării pedepsei.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. g) C. proc. pen. raportat la art. 25 alin. (3) C. proc. pen., da desfiinţat parţial înscrisul intitulat Contract de asistenţă juridică nr. 12 din 12 aprilie 2005 în ce priveşte menţiunea falsă de la art. 2.1 relativ la onorariul convenit în sumă de 44.000 RON.

În temeiul art. 25 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 397 alin. (1) C. proc. pen. coroborat cu art. 1357 C. civ., a respins acţiunea civilă formulată de persoana vătămată B., ca nefondată.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a obligat pe inculpat la plata către stat a sumei de 3.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare din primă instanţă, din care suma de 500 RON din cursul urmăririi penale.

În temeiul art. 276 alin. (5) C. proc. pen., a respins cererea formulată de inculpat privind acordarea cheltuielilor judiciare reprezentând onorariu avocat, ca nefondată.

Pentru a dispune în acest sens, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:

Inculpatul A. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 (1) C. pen., şi tentativă la infracţiunea de înşelăciune, prev. de art. 32 C. pen. raportat la art. 244 alin. (2) C. pen., constând în aceea că, în calitate de avocat, în scopul obţinerii pentru sine a unui un folos patrimonial injust în sumă de 15.000 euro, a falsificat înscrisul sub semnătură privată intitulat "Contract de asistenţă juridică" nr. 12 din 12 aprilie 2005, atestând în fals că a fost încheiat la data de 12 aprilie 2005 cu B. şi l-a folosit la data de 2 decembrie 2014 drept titlu executoriu, la Judecătoria Rădăuţi unde l-a depus odată cu cererea prin care a solicitat şi obţinut învestirea acestuia cu formulă executorie.

Prima instanţă a reţinut că inculpatul a asistat-o în calitate de avocat pe numita B. în cadrul dosarului penal nr. x P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, unde aceasta avea calitatea de parte civilă.

B. a declarat că A. nu i-a spus niciodată că vrea o anumită sumă, dar îi achita acestuia, la fiecare termen de judecată, o sumă de bani. A. afirma mereu că va obţine cu siguranţă suma de 500.000 euro, astfel că persona vătămată i-a spus că în momentul în care se termină procesul se vor întâlni şi îi va plăti o sumă de bani.

Instanţa de fond a constatat că la Dosarul nr. x/2010 al Judecătoriei Suceava se află doar chitanţa nr. x din 15 aprilie 2005 privind încasarea sumei de 10.000.000 RON, reprezentând onorariu avocat încasat de către A. de la B.

Prin Decizia penală nr. 1190 din 2 decembrie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2010, SC C. SA Sucursala Suceava a fost obligată la plata către partea civilă B. a sumei de 97.500 euro, iar SC D. SA a sumei de 52.500 euro, ambele cu titlu de daune morale (un total de 150.000 euro faţă de 275.000 euro cât stabilise sentinţa recurată 364 din 1 iunie 2011 a Judecătoriei Suceava).

Potrivit contractului de asistenţă juridică nr. x din 12 aprilie 2005 încheiat între avocat A. şi B., şi care are ca obiect activitatea de reprezentare juridică în dosarul penal x/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, onorariul convenit este în sumă de 44.000 RON (art. 2.1 din contract). La art. 2.2 din acelaşi înscris se menţionează că onorariul de succes este în sumă de 15.000 euro, în cazul obligării inculpaţilor E. şi F., prin asigurător, la plata de daune morale peste 130.000 euro, ambele onorarii urmând a se încasa după obţinerea hotărârii definitive.

B. a declarat că nu are cunoştinţă de existenţa contractului de asistenţă juridică nr. x din 12 aprilie 2005, însă recunoaşte că a plătit avocatului A. suma de 44.000 RON în luna aprilie 2012. A mai precizat că nu a stabilit cu acesta niciodată să îi plătească onorariul de succes, semnătura de la rubrica client nu îi aparţine, fiind contrafăcută. Cu privire la domiciliul menţionat în acest înscris, a susţinut că la data inserată în contract domicilia în Mun. Rădăuţi, str. x, iar la adresa Rădăuţi, str. x locuieşte din data de 21 aprilie 2006. A mai susţinut că A. nu i-a cerut niciodată un onorariu de succes în cuantum de 15.000 euro, însă la un moment dat a fost dispusă să i-l ofere, însă, în cele din urmă, i-a oferit 10.000 euro, în echivalent RON, în condiţiile descrise şi inserate în cuprinsul declaraţiei date în cursul urmăririi penale.

Inculpatul nu a recunoscut comiterea faptelor reţinute în sarcina sa.

Cu privire la încheierea şi redactarea contractului, a arătat că acesta a fost întocmit la cabinetul său de avocatură, în prezenţa numitei B., fiind scris integral de el, doar rubrica client semnătură indescifrabilă şi numele B. îi aparţin acesteia, fiind executate de ea. Cu privire la domiciliul numitei B. consemnat în contractul de asistenţă juridică, a susţinut că aceasta i-a solicitat să consemneze la rubrica domiciliu str. x, întrucât primise prin Programul Habitat un lot unde s-a edificat o vilă şi intenţiona să se mute. Cu privire la menţionarea sumei de 44.000 RON, apreciind că dosarul va dura câţiva ani, a consemnat onorariul în RON. Cât priveşte onorariul de succes, a convenit cu numita B. perceperea unui onorariu de succes în cuantum de 15.000 euro dacă va obţine daune morale în cuantum de peste 130.000 euro, astfel încât pe toată perioada procesului nu a perceput şi nici nu a primit de la aceasta, acceptând să asigure asistenţa juridică pe cheltuiala sa până la finalizarea procesului.

A mai arătat inculpatul că la data de 10 aprilie 2012 a primit de la B. suma de 44.000 RON, sumă pentru care a completat chitanţa nr. 1 din 10 aprilie 2012. Cu privire la suma de 15.000 euro, motivat de faptul că sus numita nu a înţeles să o achite, a procedat la învestirea cu formulă executorie a contractului de asistenţă juridică nr. x din 12 aprilie 2005.

Din declaraţia inculpatului coroborată cu declaraţiile martorilor G., H. şi I. rezultă că cel dintâi s-a oferit să o asiste pe numita B. în calitate de avocat în dosarul penal menţionat, urmând ca plata să se realizeze la finalizarea procesului.

Cu privire la încheierea unui contract între părţi, martorul G. a susţinut că au fost încheiate două contracte, chiar la locuinţa sa, unul pentru suma de 44.000 RON şi unul pentru suma de 15.000 euro, nefiind însă prezent în momentul semnării lor. Or aceste afirmaţii vin în contradicţie cu cele declarate de inculpat cu privire la împrejurările încheierii contractului.

Din concluziile Raportului de constatare criminalistică grafică nr. 213.727 din 6 martie 2015 al IGPR-IPJ Suceava - Serviciul Criminalistic, rezultă că scrisul olograf din cuprinsul documentului intitulat "Contract de asistenţă juridică", înregistrat sub nr. x din 12 aprilie 2005, a fost executat de numitul A., iar semnătura din dreptul rubricii "Client/Reprezentant/Semnătura" nu a fost executată de numita B..

În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize grafoscopice de către Institutul Naţional de Expertize Criminalistice Iaşi (raport nr. x din 1 noiembrie 2016 - dosar instanţă). Opinia expertului este că scrisul manuscris majoritar prezent pe înscrisul în litigiu, mai puţin menţiunea grafică "B.", a fost executat de inculpat. Scrisul manuscris ce redă menţiunea grafică anterior menţionată şi semnătura poziţionată la rubrica "Client/Reprezentant" au fost executate de numita B.. Nu s-au putut formula concluzii cu privire la data la care materialele de scriere au fost aplicate efectiv pe hârtia suport şi nici nu s-a putut preciza dacă toate menţiunile scrise de mână au fost făcute în aceleaşi împrejurări.

Aceleaşi concluzii de mai sus au fost formulate şi de expertul parte al inculpatului (expert criminalist J.-raport de expertiză criminalistică nr. 003 din 10 decembrie 2016 aflat la dosar instanţă).

Conform concluziilor raportului de expertiză criminalistică întocmit de Institutul Naţional de Expertize Criminalistice Bucureşti nr. 65 din 30 mai 2017, scrisul olograf inserat în cuprinsul textului de pe actul în litigiu a fost executat de inculpat. Însă expertul nu a putut stabili cine a executat scrisul numelui şi prenumelui în clar aflat dedesubtul semnăturii de la finalul contractului, iar semnătura de rubrica "Client/Reprezentant" a fost executată de numita B.. Se mai menţionează că menţiunile de mână nu au fost făcute în aceleaşi împrejurări, iar menţiunea "44.000 RON"a fost inserată ulterior de acelaşi scriptor, mai precis după data de 1 iulie 2005 când a avut loc denominarea monedei naţionale a României.

Prin nota de obiecţiuni nr. x din 16 iunie 2017, expertul parte al persoanei vătămate, K., a arătat că demonstraţiile din cuprinsul Raportului de expertiză nr. x din 30 mai 2017 privind semnătura depusă la poziţia "Client/Reprezentant" nu susţin concluzia cert pozitivă formulată în finalul acestuia, apreciind că semnătura a fost falsificată prin imitarea unei semnături autentice executată de B.

Potrivit raportului nr. x din 30.06.2017 întocmit de expert parte J., scrisul caligrafic majoritar inserat în rubricile contractului, cu excepţia semnăturii şi a menţiunii grafice B., a fost executat de inculpat. Cu privire la suma de 44.000 RON, această menţiune sugerează concluzia probabilă, dar imposibil de demonstrat prin expertiză grafică că ea a fost scrisă după data de 1 iulie 2005. Precizarea caligrafică de la art. 6, în sensul că ambele onorarii se vor încasa după obţinerea hotărârii definitive, sugerează concluzia că această menţiune a fost probabil scrisă la data încheierii contractului, cu folosirea monedei denominate, apreciindu-se că emiterea hotărârii definitive va avea loc după data de 1 iulie 2005.

Prin adresa nr. x din data de 1 septembrie 2017, Institutul Naţional de Expertize Criminalistice Bucureşti şi-a exprimat punctul de vedere în legătură cu obiecţiunile formulate de experţii parte, menţinându-şi cele asumate în cadrul Raportului nr. x/2017.

În cauză a fost întocmit un nou raport de expertiză criminalistică de Institutul Naţional de Expertize Criminalistice Bucureşti (Raport nr. x din data de 11 decembrie 2017) care a fost efectuată de către o comisie formată din trei experţi.

Din concluziile formulate în cadrul acestei lucrări, instanţa de fond a reţinut că scrisul olograf de pe actul în litigiu a fost executat de o singură persoană, respectiv inculpatul. Scrierea numelui şi a prenumelui de la rubrica "client/reprezentant", aflate dedesubtul semnăturii de la finalul contractului nu a fost executată de B., aceste grafisme fiind executate de inculpat. Se mai precizează că semnătura de la aceeaşi rubrică a fost executată de B., dar nu a fost dată pentru întreg conţinutul actului, iar menţiunile scrise de mână nu au fost făcute în aceleaşi împrejurări. Toate menţiunile scrise de mână, inclusiv semnătura dată de sus-numita au fost probabil executate la data de 12 aprilie 2005, cu excepţia menţiunii de 44.000 RON care a fost inserată ulterior de acelaşi scriptor, mai precis după data de 1 iulie 2005, când a avut loc denominarea monedei naţionale a României.

Faţă de toate lucrările efectuate în cauză de Institutul Naţional de Expertize Criminalistice Bucureşti, şi ale căror concluzii şi le-a însuşit având în vedere opiniile exprimate şi care lămuresc aspectele supuse analizei, instanţa de fond a reţinut că scrisul olograf de pe actul în litigiu a fost executat de inculpat, cu excepţia semnăturii de la rubrica "client/reprezentant" plasată la finalul contractului şi care a fost executată de B..

Aşadar, contrar susţinerilor persoanei vătămate, între părţi s-a încheiat un contract de asistenţă juridică înregistrat sub nr. x din data de 12 aprilie 2005 având ca obiect asistare, reprezentare în faza de urmărire penală, în faţa instanţei de judecată, exercitarea căilor de atac, redactare concluzii scrise, notificare asigurători, relativ la Dosarul penal nr. x P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava.

Toate menţiunile din contract au fost realizate la data acolo inserată, mai puţin menţiunea "44.000 RON", aşa cum au relevat aceleaşi lucrări de specialitate ale căror concluzii au fost avute în vedere de instanţă în sprijinul celor mai sus reţinute.

Din analiza înscrisului în litigiu se poate constata existenţa unor diferenţe în ceea ce priveşte caracteristicile execuţiei scrisului de la toate rubricile în raport cu cele ale menţiunii onorariului convenit. Sintagma "44.000 RON" este executată mai tremurat, cu o grosime a firului grafic mai mică şi presiune mai redusă, ceea ce conduce la concluzia că înscrisul a fost completat cu această menţiune de către inculpat la o dată ulterioară încheierii actului, fără ca aceasta să fie însoţită de semnătura persoanei vătămate căreia i se opune acest înscris.

Că doar onorariul de succes a fost stabilit în momentul încheierii contractului este susţinut chiar de depoziţia persoanei vătămate în care aceasta arată că la un moment dat intenţiona a plăti inculpatului această sumă.

Inculpatul a susţinut că pe toată perioada procesului nu a perceput şi nici nu a primit de la B. vreo sumă de bani şi că a acceptat să asigure asistenţa juridică pe cheltuiala sa până la finalizarea procesului, prevăzând în contract cele două onorarii al căror cuantum a fost atunci stabilit.

Or, în aceste condiţii, nu se explică faptul pentru care, la doar trei zile de la încheierea contractului, inculpatul primeşte de la persoana vătămată suma de 10.000.000 ROL, în condiţiile în care plata urma să se realizeze la finalizarea cauzei şi de ce această sumă nu a fost scăzută din cuantumul onorariului fix. Contrar susţinerilor inculpatului, această sumă nu a fost încasată pentru a reprezenta persoana vătămată într-un dosar având ca obiect contestaţie privind neaplicarea unei sancţiuni disciplinare împotriva numitei F., ci pentru a o asista la data de 15 aprilie 2005 la audierea ei în calitate de parte vătămată la Poliţia mun. Suceava în Dosarul nr. x/2005.

A mai susţinut inculpatul că nu era posibil a se stabili un onorariu de succes fără a se menţiona în prealabil unul convenit de părţi. Mai mult, la punctul 5 din contract se menţionează că ambele onorarii se vor încasa după deţinerea hotărârii definitive, aspect care vine în sprijinul susţinerilor sale.

Este real că potrivit alin. (6) din art. 129 din Hotărârea nr. 64 din 3 decembrie 2011 privind adoptarea Statutului profesiei de avocat, avocatul are dreptul ca în completarea onorariului fixat să solicite şi să obţină şi un onorariu de succes, cu titlu complementar, în funcţie de rezultat sau de serviciul furnizat, onorariu care poate fi convenit împreună cu onorariul orar sau fix.

Însă, lipsa menţiunii privind onorariul fix şi stabilirea doar a unui onorariu de succes nu conduce la nevalabilitatea contractului, în condiţiile în care acesta cuprinde elementele prevăzute de dispoziţiile art. 122 alin. (1) din hotărârea de mai sus.

Instanţa de fond a arătat că nu va da eficienţă motivului invocat de inculpat relativ la cele inserate la punctul 5 din contract, şi care din punctul său de vedere infirmă concluziile expertizelor întocmite de INEC Bucureşti. Valabilitatea contractului de asistenţă juridică şi cu privire la suma de 44.000 RON nu poate rezulta din consemnarea acestei menţiuni invocate de inculpat, având în vedere cele reţinute cu privire la aceasta.

Cu privire la domiciliul numitei B. consemnat în contractul de asistenţă juridică, chiar dacă la data încheierii lui nu locuia la acea adresă, menţionarea lui se justifică prin aceea că persoana vătămată primise prin Programul Habitat un lot unde s-a edificat o vilă şi intenţiona să se mute.

În concluzie, caracterul fals al înscrisului din prezenta cauză derivă din lipsa de veridicitate a împrejurării consemnate de inculpat în cuprinsul său, respectiv că la data încheierii contractului s-a stabilit şi un onorariu fix, în cuantum de 44.000 RON, menţiune care nu este opozabilă persoanei vătămate. Această modificare este aptă a produce consecinţe juridice, respectiv a genera majorarea obligaţiei de plată a părţii la finalizarea procesului în care aceasta din urmă a obţinut daune morale.

Orice act contractual poate fi modificat ulterior, însă fie prin modificarea pe ambele exemplare şi semnarea de părţi a modificărilor astfel aduse, fie prin întocmirea unui act adiţional celui iniţial, ceea ce în speţă nu s-a realizat.

Ulterior falsificării înscrisului în modalitatea anterior arătată, inculpatul a folosit acest contract în scopul producerii de consecinţe juridice. Astfel, acesta l-a folosit la data de 2 decembrie 2014 drept titlu executoriu, la Judecătoria Rădăuţi (Dosar x/2014) unde l-a depus odată cu cererea prin care a solicitat şi obţinut învestirea acestuia cu formulă executorie.

În raport de toate aceste aspecte, instanţa de fond a reţinut ca fiind dovedite dincolo de orice îndoială rezonabilă faptele inculpatului.

S-a apreciat că faptele, astfel descrise, întrunesc atât sub aspectul laturii obiective, cât şi a celei subiective, elementele constitutive ale infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) C. pen. şi tentativă la infracţiunea de înşelăciune, prev. de art. 32 C. pen. raportat la art. 244 alin. (2) C. pen.

Prin Decizia penală nr. 269/A din 23 octombrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2016, în majoritate, s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 17 din 13 februarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava au rămas în sarcina statului.

A fost obligat apelantul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 65 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Împotriva Deciziei penale nr. 269/A din 23 octombrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală a formulat recurs în casaţie inculpatul A., invocând cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 pct. 7 C. proc. pen., susţinând, în esenţă, că faptele pentru care a fost condamnat nu sunt prevăzute de legea penală, întrucât nu sunt întrunite elementele de tipicitate prevăzute de normele de incriminare ale infracţiunilor reţinute în sarcina sa.

Prin Încheierea din 25 aprilie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., s-a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. şi s-a trimis cauza în vederea judecării recursului în casaţie.

Examinând recursul în casaţie declarat de inculpatul A., în limitele prevăzute în art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că este fondat, pentru următoarele considerente:

Conform art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., hotărârile definitive sunt supuse casării " dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Acest caz de casare are în vedere acele situaţii în care nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a infracţiunii.

Sintagma " fapta nu este prevăzută de legea penală " vizează atât lipsa incriminării (neprevederea faptei ca infracţiune sau lipsa de tipicitate a faptei în sensul că nu corespunde modelului abstract de incriminare, fiind incident alt tip de răspundere, după caz, civilă, contravenţională, materială sau disciplinară), cât şi situaţia în care lipsesc anumite elemente constitutive ale infracţiunii, altele decât cele referitoare la "vinovăţia prevăzută de lege."

Drept urmare, verificarea tipicităţii faptei în calea extraordinară a recursului în casaţie implică analizarea întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii sub aspect obiectiv, respectiv dacă se realizează o corespondenţă deplină între fapta comisă şi tiparul de incriminare corespunzător infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului.

Având în vedere că recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac prin intermediul căreia este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege, deci care vizează exclusiv legalitatea hotărârii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie verifică doar corespondenţa formală între elementele faptice reţinute în hotărârile recurate şi conţinutul constitutiv al infracţiunii, fără a proceda la analiza materialului probator sau la reaprecierea situaţiei de fapt.

În sarcina inculpatului A. s-a reţinut săvârşirea infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) C. pen., şi tentativă la infracţiunea de înşelăciune, prev. de art. 32 C. pen. raportat la art. 244 alin. (2) C. pen., constând în aceea că, în calitate de avocat, în scopul obţinerii pentru sine a unui un folos patrimonial injust, a falsificat înscrisul sub semnătură privată intitulat "Contract de asistenţă juridică" nr. 12 din 12 aprilie 2005, atestând în fals că la data încheierii contractului s-a stabilit şi un onorariu fix, în cuantum de 44.000 ron. Ulterior falsificării, inculpatul a folosit înscrisul, la data de 2 decembrie 2014, drept titlu executoriu, la Judecătoria Rădăuţi (Dosar x/2014), unde l-a depus odată cu cererea prin care a solicitat şi obţinut învestirea acestuia cu formulă executorie. Înscrisul falsificat, învestit cu formulă executorie prin Încheierea nr. 1000/CC din 4 decembrie 2014 a Judecătoriei Rădăuţi, a fost încredinţat de inculpatul A., la data de 9 decembrie 2014, BEJ L. Rădăuţi, care a dispus deschiderea dosarului de executare silită nr. x din 9 decembrie 2014 împotriva debitoarei B. şi a emis încheierea de încuviinţare a executării silite nr. 204 din 12 decembrie 2014.

Referitor la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că, în raport cu situaţia de fapt stabilită în mod definitiv în cauză, fapta inculpatului întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare.

Astfel, inculpatul A. a falsificat Contractul de asistenţă juridică nr. x din 12 aprilie 2005, atestând în fals că, la data încheierii contractului, s-a stabilit şi un onorariu fix, în cuantum de 44.000 RON, iar ulterior l-a folosit, ca titlu executoriu, la Judecătoria Rădăuţi şi la BEJ L. Rădăuţi, acest înscris fiind apt de a produce consecinţe juridice, în sensul că a generat obligaţia părţii vătămate de plată a sumei respective.

Fapta reţinută în sarcina inculpatului A. nu realizează elementele de tipicitate ale infracţiunii de înşelăciune. Aceasta este o infracţiune contra patrimoniului, al cărei specific constă în aceea că, în urma unor manopere dolosive ale făptuitorului sau unor elemente frauduloase, victima inducerii în eroare se angajează într-o conduită prejudiciabilă. De esenţa acestei infracţiuni este aceea că făptuitorul amăgeşte, nesocoteşte încrederea acordată în cadrul unor relaţii cu conţinut patrimonial.

Prezentarea mincinoasă a unor aspecte de fapt ori de drept în faţa unei autorităţi iese din sfera acestor relaţii protejate prin incriminarea înşelăciunii (art. 244, Titlul II), însă este ocrotită în cadrul altor infracţiuni cum sunt cele de fals (Titlul VI), contra înfăptuirii justiţiei (Titlul IV) ş.a.

Astfel, "inducerea în eroare" a unei autorităţi aduce în discuţie alt tip de relaţii sociale nesocotite şi alte incriminări incidente, acelea care protejează autoritatea, cum ar fi falsul în declaraţii, mărturia mincinoasă, falsul privind identitatea, prezentarea la autoritatea vamală de înscrisuri falsificate etc.

Obiectul juridic special al infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 244 din C. pen. îl constituie acele relaţii sociale de ordin patrimonial a căror formare, desfăşurare şi dezvoltare implică buna-credinţă a celor care participă la acestea, infracţiunea fiind inclusă în Titlul II, Partea specială a C. pen., rezervat infracţiunilor contra patrimoniului în general şi, totodată, în Capitolul III al acestui titlu, rezervat infracţiunilor contra patrimoniului prin nesocotirea încrederii, în mod particular.

Situaţia premisă a infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 244 din C. pen. este existenţa unor raporturi de ordin patrimonial între autor şi victimă, în cadrul cărora autorul o induce în eroare pe victimă, urmărind să îi creeze o falsă reprezentare a realităţii, în scopul de a o determina să asigure în mod direct - fie autorului, fie altei persoane - un folos patrimonial injust, astfel că în cadrul unui raport juridic de autoritate nu sunt întrunite elementele de tipicitate ale infracţiunii de înşelăciune.

În cazul raporturilor juridice de autoritate legea penală impune ocrotirea unor valori sociale care vizează autoritatea de stat sau prestigiul de care se bucură subiectul de drept, şi mai puţin raporturile juridice patrimoniale, iar pe de altă parte în cadrul raporturilor menţionate, persoana asupra căreia se exercită manoperele dolosive nu participă în nume propriu, ci în virtutea unor prerogative legale asociate autorităţii de stat cu care este învestită.

Punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti în materie civilă este guvernată de regulă de principiul disponibilităţii şi se realizează de către autorităţile competente potrivit dispoziţiilor C. proc. civ. Obligaţia acestor autorităţi, respectiv executorii judecătoreşti, de a pune în executare titlurile executorii, corespunde obligaţiei generale prevăzută de lege de a contribui la efectivitatea activităţii de înfăptuire a justiţiei.

Raportul juridic născut între persoana care beneficiază de dispoziţiile executorii din hotărârea judecătorească sau alt titlu executoriu şi organul/autoritatea învestită cu atribuţii de punere în executare a acesteia nu are caracterul unui raport juridic patrimonial de egalitate, ci constituie un raport juridic de autoritate.

În cauza de faţă, din probele administrate a rezultat că inculpatul A. a folosit înscrisul sub semnătură privată atât în faţa unei instanţe, respectiv la momentul învestirii sale cu formulă executorie prin Încheierea nr. 1000/CC din 4 decembrie 2014 a Judecătoriei Rădăuţi, dar şi câteva zile mai târziu, la data de 9 decembrie 2014, prin depunerea sa la Biroul Executorului Judecătoresc L. din Rădăuţi, urmată de iniţierea procedurii de executare silită împotriva numitei B..

Chiar dacă s-ar admite că între inculpatul A. şi numita B. au existat raporturi juridice de egalitate de natură patrimonială şi că primul a falsificat contractul de asistenţă juridică încheiat între părţi cu scopul de a obţine în mod injust suma de 44 000 RON, între acelaşi inculpat şi executorul judecătoresc L. au existat doar raporturi juridice de autoritate, care exclud reţinerea tentativei la infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 32 din C. pen. raportat la art. 244 alin. (2) din C. pen.

Astfel, având în vedere că între inculpatul A. şi executorul judecătoresc L. au existat exclusiv raporturi juridice de autoritate, fapta inculpatului de a falsifica contractul de asistenţă juridică pe care l-a şi folosit ulterior, depunându-l la Judecătoria Rădăuţi şi la Biroul Executorului Judecătoresc L. din Rădăuţi întruneşte doar elementele de tipicitate ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 322 alin. (1) din C. pen., iar nu şi pe cele ale tentativei la infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 32 din C. pen. raportat la art. 244 alin. (2) din C. pen., impunându-se achitarea acestuia în baza art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în baza dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 269/A din 23 octombrie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2016.

Va casa, în parte, decizia penală atacată şi Sentinţa penală nr. 17 din 13 februarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 8 luni închisoare, în pedepsele componente, după cum urmează:

- 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen.

- 6 luni închisoare pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 32 C. pen. raportat la art. 244 alin. (2) C. pen.

În baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., va achita inculpatul pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 32 C. pen. raportat la art. 244 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 404 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 83, art. 84 alin. (1) C. pen., va amâna aplicarea pedepsei de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani.

În temeiul art. 404 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 85 alin. (1) C. pen., va obliga inculpatul A. ca pe durata termenului de supraveghere să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Suceava la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe în prealabil schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 86 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e C. pen. se vor comunica Serviciului de Probaţiune Suceava.

În temeiul art. 404 alin. (3) C. proc. pen., va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 88 C. pen., privind revocarea amânării aplicării pedepsei.

În ceea ce priveşte acţiunea civilă, se constată că instanţa o lasă nesoluţionată în cazurile prevăzute de art. 25 alin. (5) C. proc. pen., respectiv în caz de achitare în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., cum este în speţa de faţă. Drept urmare, în baza art. 25 alin. (5) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va lăsa nesoluţionată acţiunea civilă formulată de persoana vătămată B.

Va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 160 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 269/A din 23 octombrie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2016.

Casează, în parte, decizia penală atacată şi Sentinţa penală nr. 17 din 13 februarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 8 luni închisoare, în pedepsele componente, după cum urmează:

- 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen.

- 6 luni închisoare pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 32 C. pen. raportat la art. 244 alin. (2) C. pen.

În baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., achită inculpatul pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 32 C. pen. raportat la art. 244 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 404 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 83, art. 84 alin. (1) C. pen., amână aplicarea pedepsei de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani.

În temeiul art. 404 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 85 alin. (1) C. pen., obligă inculpatul A. ca pe durata termenului de supraveghere să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Suceava la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe în prealabil schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 86 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e C. pen. se vor comunica Serviciului de Probaţiune Suceava.

În temeiul art. 404 alin. (3) C. proc. pen., atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 88 C. pen., privind revocarea amânării aplicării pedepsei.

În temeiul art. 25 alin. (5) C. proc. pen., lasă nesoluţionată acţiunea civilă formulată de persoana vătămată B..

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 160 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 iunie 2019.

GGC - LM