Appeal against rejection of revision request declared inadmissible for lack of recourse against definitive decision

Asupra apelului de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 25 din 10 februarie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 459 alin. (5) C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Sentinţei penale nr. 150 din 16 decembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori în Dosarul nr. x/2019, formulată de revizuentul A., cu motivarea că acesta nu a indicat expres cazurile de revizuire pe care se întemeiază cererea, precum şi prin raportare la obiectul cauzei, în condiţiile în care se solicită revizuirea unei sentinţe prin care s-a respins, ca inadmisibilă, o cerere de revizuire a unei încheieri prin care a fost soluţionată o plângere împotriva unei soluţii de clasare întemeiată pe dispoziţiile art. 340 C. proc. pen.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel revizuentul A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. x/2019 şi repartizată aleatoriu Completului nr. 4 cu termen de judecată la data de 23 aprilie 2020, atunci când, conform dispoziţiilor art. 353 alin. (10) C. proc. pen. şi raportat la Ordinul nr. 71 din 3 martie 2020 şi Ordinul nr. 91 din 12 martie 2020, ale Preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a preschimbat termenul de judecată în data de 4 iunie 2020, având în vedere situaţiile obiective relevate în conţinutul Hotărârii CSM nr. 191 din 10 martie 2020.

La termenul de judecată din 4 iunie 2020, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii apelului promovat de revizuent.

Examinând cauza prin prisma excepţiei invocată de reprezentantul Ministerului Public, Înalta Curte constată că apelul declarat de revizuent este inadmisibil pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 129 din Constituţia României, "împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii", posibilitatea provocării unui control judiciar al hotărârilor judecătoreşti este statuată prin însăşi legea fundamentală.

Astfel, din economia textului menţionat rezultă însă că hotărârile judecătoreşti sunt supuse căilor de atac determinate de lege. Legea procesual penală, prin norme imperative, a stabilit un sistem al căilor de atac menit a asigura, concomitent, prestigiul justiţiei, pronunţarea de hotărâri judecătoreşti care să corespundă legii şi adevărului şi care să evite provocarea oricărei vătămări materiale sau morale părţilor din proces.

Conform dispoziţiilor art. 459 alin. (7) teza a II-a C. proc. pen., sentinţa prin care este respinsă cererea de revizuire, după analiza admisibilităţii în principiu, este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea la care se referă revizuirea.

Cum potrivit dispoziţiilor art. 459 alin. (7) teza a II-a C. proc. pen., sentinţa prin care este respinsă cererea de revizuire, după analiza admisibilităţii în principiu, este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea la care se referă revizuirea, iar prin Sentinţa penală nr. 150 din 16 decembrie 2019 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori a fost respinsă, ca inadmisibilă, o altă cerere de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Încheierii penale nr. 73 din 26 octombrie 2018 a Curţii de Apel Suceava (prin care, în temeiul art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanţei nr. 58/P/2018 din 5 iunie 2018 dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava), Înalta Curte constată că şi sentinţa prin care a fost respinsă noua cerere de revizuire, după analiza admisibilităţii în principiu (Sentinţa penală nr. 25 din 10 februarie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori) nu este supusă niciunei căi de atac.

Pe de altă parte, potrivit dispoziţiilor art. 551 pct. 1 C. proc. pen., hotărârile primei instanţe rămân definitive la data pronunţării, când hotărârea nu este supusă contestaţiei sau apelului.

În prezenta cauză, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost sesizată cu apelul formulată de revizuentul A. împotriva unei hotărâri definitive, respectiv Sentinţa penală nr. 25 din 10 februarie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Or, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Având în vedere considerentele expuse mai sus, Înalta Curte constată că excepţia inadmisibilităţii apelului invocată de reprezentantul Ministerului Public este întemeiată, motiv pentru care, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de revizuentul A. împotriva Sentinţei penale nr. 25 din 10 februarie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, iar, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., având în vedere că acesta se află în culpă procesuală, îl va obliga la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de revizuentul A. împotriva Sentinţei penale nr. 25 din 10 februarie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă apelantul revizuent la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 iunie 2020.

GGC - LM