Contestation of revision rejection for conflicting final criminal decisions on security measures declared inadmissible

Asupra contestaţiei de faţă, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 951/A din data de 16 septembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Deciziei penale nr. 132/A din 5 februarie 2018 a Curţii de Apel Galaţi, pronunţată în Dosarul nr. x/2016, formulată de Departamentul de Executări Penale din cadrul Tribunalului Bucureşti, secţia I penală.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, la data de 7 martie 2019, sub nr. x/2019, judecătorul delegat la Departamentul de Executări Penale din cadrul Tribunalului Bucureşti, secţia I penală a solicitat revizuirea Deciziei penale nr. 132/A din 5 februarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în Dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 352 din 17 aprilie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. x/2018.

În cuprinsul cererii s-au arătat următoarele:

Prin Decizia penală nr. 862/A din 8 iunie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală în Dosarul nr. x/2006, s-au admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT şi de inculpaţii A., B., C., D. şi E. împotriva Sentinţei penale nr. 2858 din 16 decembrie 2014 a Tribunalului Bucureşti, pronunţată în Dosarul nr. x/2006, care a fost desfiinţată, în parte, iar în rejudecare:

I.1. În baza art. 244 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. şi a art. 19 din Legea nr. 682/2002, a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.

2. În baza art. 47 C. pen. raportat la art. 297 C. pen. raportat la art. 309 C. pen., cu aplicarea art. 79 alin. (3) C. pen., a art. 35 alin. (1) C. pen. şi a art. 36 alin. (1) C. pen., precum şi a art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi a art. 5 C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 6 ani şi 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată.

3. În baza art. 367 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. şi a art. 19 din Legea nr. 682/2002, a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat.

4. În baza de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 5 C. pen. şi a art. 19 din Legea nr. 682/2002, a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani.

5. În baza de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 5 C. pen. şi a art. 19 din Legea nr. 682/2002, a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani.

În baza art. 38 alin. (1), raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea, de 6 ani şi 9 luni închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv 5 ani şi 10 luni închisoare, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa de 12 ani şi 7 luni închisoare.

II.1. În baza art. 48 C. pen., raportat la art. 244 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune.

2. În baza art. 47 C. pen., raportat la art. 297 C. pen., cu ref. la art. 309 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi a art. 5 C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată.

3. În baza art. 47 C. pen., raportat la art. 297 C. pen., cu ref. la art. 308 şi art. 309 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi a art. 5 C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată.

4. În baza art. 367 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat.

5. În baza art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani.

6. În baza art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani.

În baza art. 38 alin. (1), raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv 7 ani închisoare, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa de 14 ani închisoare.

III.1. În baza art. 297 C. pen., cu ref. la art. 308 şi art. 309 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., a art. 36 alin. (1) C. pen. şi a art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul F. la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată.

2. În baza art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen., raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 7 ani şi 6 luni închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu de o treime din cuantumul celeilalte pedepse stabilite, respectiv 2 ani şi 4 luni închisoare, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa de 9 ani şi 10 luni închisoare.

IV.1. În baza art. 48 C. pen., raportat la art. 244 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnată inculpata C. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune.

2. În baza art. 297 C. pen., cu ref. la art. 309 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi a art. 5 C. pen., a fost condamnată aceeaşi inculpată la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată.

3. În baza art. 367 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnată aceeaşi inculpată la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat.

În baza art. 38 alin. (1), raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv 2 ani închisoare, inculpata urmând să execute în total pedeapsa de 7 ani închisoare.

V.1. În baza art. 297 C. pen., cu ref. la art. 309 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi a art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul D. la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată.

2. În baza art. 367 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen., raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu de o treime din cuantumul celeilalte pedepse stabilite, respectiv 1 an şi 6 luni închisoare, inculpatul urmând să execute în total pedeapsa de 8 ani şi 6 luni închisoare.

VI. În baza art. 48 C. pen., raportat la art. 297 C. pen., cu ref. la art. 308 şi art. 309 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., a art. 36 alin. (1) C. pen. şi a art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul E. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată.

VII. În baza art. 48 C. pen., raportat la art. 297 C. pen., cu ref. la art. 308 şi art. 309 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi a art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul G. la pedeapsa de 6 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată.

VIII. A fost respinsă, ca neîntemeiată, acţiunea civilă promovată de partea civilă SC H. S.A. Oneşti, prin lichidator judiciar SC I. SRL.

IX. În baza art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpaţii B., F., E., G. şi de la părţile responsabile civilmente SC J. SRL (prin administrator judiciar C.I.I. K.) şi SC L. SRL (prin administrator judiciar M. I.P.U.R.L.) a sumei de 137.442.576,7 RON, dobândită prin săvârşirea infracţiunilor şi care nu serveşte la despăgubirea persoanei vătămate SC N. SA Oneşti, la care s-au adăugat dobânzile şi penalităţile aferente, calculate potrivit legislaţiei fiscale în vigoare, de la data producerii prejudiciului şi până la data executării integrale a plăţii.

În baza art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul A. şi de la partea responsabilă civilmente O., de la inculpatul B. şi de la părţile responsabile civilmente SC J. SRL (prin administrator judiciar C.I.I. K.) şi SC L. SRL (prin administrator judiciar M. I.P.U.R.L.) şi de la inculpaţii C. şi D. suma de 162.993.336,8 RON (143.491.167 + 19.502.169,8 RON), care nu serveşte despăgubirii persoanei vătămate SC H. S.A., la care s-au adăugat majorările şi penalităţile aferente, calculate potrivit legislaţiei fiscale în vigoare, de la data producerii prejudiciului şi până la data executării integrale a plăţii.

În baza art. 33 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 656/2002, modificată, rap. la art. 112 alin. (1) lit. e) şi art. 112 alin. (6) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul A. a sumei de 21.697.600 RON RON, reprezentând valoarea creanţei dobândite de inculpat faţă de O.

X. În baza art. 32 din Legea nr. 656/2002 şi a art. 249 C. proc. pen., s-a menţinut măsura sechestrului asigurător instituită prin ordonanţele procurorului din datele de 12 ianuarie 2005 (Dosar nr. x/2003), 15 decembrie 2005 (Dosar nr. x/2005), 19 ianuarie 2006, 17 aprilie 2006, 18 aprilie 2006, 23 iunie 2006 şi 4 iulie 2006, cu menţiunea că suma de 15.224.450 RON asupra căreia s-a instituit sechestrul a fost transferată din contul x aparţinând SC L. SRL în contul deschis de administratorul judiciar P. I.P.U.R.L. la Q. - Sucursala Kiseleff asupra bunurilor aparţinând inculpaţilor B., A., F. şi părţilor responsabile civilmente SC R. SRL (actualmente SC J. SRL, prin administrator judiciar C.I.I. K.) şi O., măsură care a fost instituită, respectiv, extinsă, asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile aparţinând tuturor inculpaţilor şi tuturor părţilor responsabile civilmente, inclusiv asupra conturilor, a dobânzilor aferente sumelor înscrise la credit ce vor curge în continuare conform contractelor încheiate cu unitatea bancară şi asupra activelor societăţilor comerciale la care inculpaţii şi părţile responsabile civilmente figurează ca împuterniciţi, beneficiari reali, asociaţi (acţionari) sau administratori, situate în ţară sau în străinătate, cu evidenţierea tuturor actelor de dispoziţie efectuate asupra acestora, care se vor identifica în cursul procedurii de îndeplinire a măsurilor asigurătorii, după cum urmează:

- până la concurenţa sumei de 184.690.936,8 RON (162.993.336,8 RON + 21.697.600 RON), la care se adaugă majorările şi penalităţile aferente calculate potrivit legislaţiei fiscale în vigoare, de la data producerii prejudiciului şi până la data executării integrale a plăţii, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul A.;

- până la concurenţa sumei de 162.993.336,8 RON, la care se adaugă majorările şi penalităţile aferente calculate potrivit legislaţiei fiscale în vigoare, de la data producerii prejudiciului şi până la data executării integrale a plăţii, în ceea ce îi priveşte pe partea responsabila civilmente O. şi pe inculpaţii C. şi D.;

- până la concurenţa sumei de 300.435.913,5 RON (137.442.576,7 + 162.993.336,8 RON), la care se adaugă dobânzile şi penalităţile aferente calculate potrivit legislaţiei fiscale în vigoare, de la data producerii prejudiciului şi până la data executării integrale a plăţii, în ceea ce îi priveşte pe inculpatul B. şi părţile responsabile civilmente SC R. SRL (actualmente SC J. SRL, prin administrator judiciar C.I.I. K.) şi SC L. SRL Bucureşti (prin administrator judiciar M. I.P.U.R.L.);

- până la concurenţa sumei de 137.442.576,7 RON, la care se adaugă dobânzile şi penalităţile aferente calculate potrivit legislaţiei fiscale în vigoare, de la data producerii prejudiciului şi până la data executării integrale a plăţii, în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii F., E. şi G.

S-a mai hotărât ca în cursul aducerii la îndeplinire a măsurilor asigurătorii să se stabilească şi destinaţia sumei de 15.224.450 RON, asupra căreia s-a instituit sechestrul din 4 iulie 2006, care a fost transferată din contul x, aparţinând SC L. SRL, în contul deschis de administratorul judiciar P. I.P.U.R.L. la Q. - Sucursala Kiseleff, având în vedere că asupra acestei sume de bani a fost menţinut sechestrul asigurător prin sentinţa penală nr. 2858 din 16 decembrie 2014 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, urmând ca, în măsura în care s-a dispus de emolumentul acestui transfer, să fie sechestrate bunuri până la concurenţa sumei cuprinse în ordinul de sechestru.

În baza art. 250 C. proc. pen., s-a dispus luarea măsurii asigurătorii a popririi asupra sumelor de bani datorate cu orice titlu inculpaţilor sau părţilor responsabile civilmente de către o a treia persoană ori de persoanele păgubite, în limitele prevăzute de lege, de la data primirii deciziei, sumele de bani datorate de debitori urmând a fi consemnate la dispoziţia organului de executare, în termen de 5 zile de la scadenţă, recipisele urmând a fi predate organului de executare în termen de 24 de ore de la consemnare.

În baza art. 251 C. proc. pen. şi art. 129 alin. (6) Codul de procedură fiscală, s-au desemnat ca organe însărcinate cu punerea în executare efectivă a măsurilor asigurătorii şi a măsurilor de siguranţă dispuse prin hotărâre, organele de cercetare penală (desemnate de procurorul-şef al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT, Structura Centrală) şi Administraţia Finanţelor Publice, care vor colabora cu:

a) Biroul pentru prevenirea criminalităţii şi de cooperare cu oficiile de recuperare a creanţelor din statele membre ale Uniunii Europene din cadrul Ministerului Justiţiei, în calitate de Oficiu Naţional pentru Recuperarea Creanţelor în domeniul urmăririi şi identificării produselor provenite din săvârşirea de infracţiuni sau a altor bunuri având legătură cu infracţiunile;

b) Agenţia Naţională de Administrare Fiscală;

c) Oficiul Naţional al Registrului Comerţului;

d) Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor;

e) Autoritatea Naţională a Vămilor;

f) Garda Financiară;

g) Banca Naţională a României;

h) Inspectoratul General al Poliţiei Române;

i) Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară;

j) orice altă autoritate sau instituţie publică, inclusiv cele responsabile de gestionarea, administrarea şi valorificarea bunurilor asupra cărora au fost instituite măsuri asigurătorii, precum şi a celor care fac obiectul confiscării speciale.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

Prin aceeaşi decizie au fost respinse, ca nefondate, apelurile formulate de inculpaţii F. şi G., de părţile responsabile civilmente O. şi SC J. SRL şi de părţile civile SC H. SA Oneşti, prin lichidator judiciar SC I. SRL, şi Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (devenită Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului), împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

Totodată, au fost respinse, ca rămase fără obiect, contestaţiile formulate de inculpaţii A. şi D., partea responsabilă civilmente O. şi intimaţii S. şi SC T. SA, prin lichidator judiciar U. SPRL, împotriva măsurilor asigurătorii dispuse prin încheierea de şedinţă din data de 11.05.2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Împotriva acestei decizii au formulat contestaţii SC V. SRL, SC W. SA, SC X. SRL, prin administrator Y. SPRL, SC Z. SA, prin administrator special AA., SC BB. SRL, SC CC. SRL, SC DD. SA, SC EE. SA, prin lichidator judiciar Y. SPRL, SC FF. SRL, SC GG. SA, SC T. SA, SC HH. SRL, SC II. SRL, SC JJ. SA, SC KK. SRL, SC LL. SRL, SC MM. SRL, SC Z. SA, SC NN. SA, SC Societatea OO. Timişoara SA, prin administrator special PP., SC RR. SA, prin QQ. I.P.U.R.L. şi Y. SPRL, SC RR. SRL, SC SS. SA, SC TT. SRL, SC UU. SA, SC VV. SRL, SC WW. SA şi SC XX. SA

Prin Decizia penală nr. 1498 din 5 decembrie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. x/2016, în opinie majoritară, au fost admise contestaţiile formulate de contestatorii SC V. SRL, SC W. SA, SC X. SRL, prin administrator Y. SPRL, SC Z. SA, prin administrator special AA., SC BB. SRL, SC CC. SRL, SC DD. SA, SC EE. SA, prin lichidator judiciar Y. SPRL, SC FF. SRL, SC GG. SA, SC T. SA, SC HH. SRL, SC II. SRL, SC JJ. SA, SC KK. SRL, SC LL. SRL, SC MM. SRL, SC Z. SA, SC NN. SA, Societatea OO. Timişoara SA, prin administrator special PP., SC RR. SA, prin QQ. I.P.U.R.L. şi Y. SPRL, SCRR. SRL, SC SS. SA, SC TT. SRL, SC UU. SA, SC VV. SRL, SC WW. SA şi SC XX. SA împotriva Deciziei penale nr. 862/A din 8 iunie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală în Dosarul nr. x/2006, care a fost desfiinţată, în parte, numai cu privire la măsurile asigurătorii instituite faţă de contestatori şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Bucureşti.

Totodată, s-a dispus anularea formelor de punere în executare a sechestrului asigurător emise în temeiul deciziei penale atacate, menţinându-se în rest celelalte dispoziţii ale acesteia.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa supremă, în opinie majoritară, a reţinut că persoanele juridice contestatoare nu au beneficiat de dreptul de acces la o instanţă întrucât, pe de o parte, măsurile asigurătorii care le vizează au fost dispuse într-un proces penal în care acestea nu au fost parte, iar pe de altă parte, eforturile lor de a supune fondul pretenţiilor cenzurii unui judecător au eşuat, cererile anterioare formulate de acestea fiind respinse ca inadmisibile sau ca nefondate, în acest din urmă caz fără antamarea fondului.

Urmare acestei decizii, la data de 22 decembrie 2016, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, prin judecător delegat la Cooperare Judiciară Internaţională în Materie Penală, a transmis adresă către Ministerul Justiţiei - Direcţia Drept Internaţional şi Tratate, Serviciul Drept Internaţional Public şi Cooperare Judiciară Internaţională în Materie Penală în vederea retragerii Ordinului de Indisponibilizare în vederea confiscării imobilului situat în Republica Austria, YY., loc. Simmering, str. x, măsură dispusă prin Sentinţa penală nr. 2858 din 16 decembrie 2014 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală în Dosarul nr. x/2006, definitivă prin Decizia penală nr. 862 din 8 iunie 2015 pronunţată de Curtea de Apel, secţia a II-a penală.

La aceeaşi dată, 22 decembrie 2016, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, prin judecător delegat la Departamentul Executări Penale, a transmis Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, organ însărcinat cu punerea în executare efectivă a măsurilor asigurătorii instituite în baza Deciziei penale nr. 862/A din 8 iunie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală în Dosarul nr. x/2006, un extras de pe minuta Deciziei penale nr. 1498 din 5 decembrie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. x/2016, în vederea luării măsurilor legale ce se impun.

Totodată, ca efect al deciziei de casare cu trimitere spre rejudecare pronunţată de instanţa supremă, Dosarul nr. x/2016 a fost înregistrat la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, la data de 24 aprilie 2017, însă ulterior a fost strămutat la Curtea de Apel Galaţi (în baza Sentinţei nr. 293 din 19 mai 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. x/2017) unde a fost înregistrat, la data de 6 iunie 2017, sub nr. x/2016.

Prin Decizia penală nr. 132/A din 5 februarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în Dosarul nr. x/2016, au fost respinse ca nefondate, contestaţiile formulate împotriva Deciziei penale nr. 862/A din 8 iunie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti (pronunţată în Dosarul nr. x/2006) de către contestatoarele: SC RR. SRL, SC XX. SA prin lichidator judiciar ZZ. I.P.U.R.L. Bucureşti; SC GG. SA, prin administrator judiciar AAA. SPRL Constanţa; SC VV. SRL, prin administrator judiciar Y. SPRL Timişoara; SC W. SA, prin administrator judiciar Y. SPRL Timişoara; SC FF. SRL, SC BB. SRL; SC JJ. SA, prin lichidator judiciar QQ. I.P.U.R.L. Bucureşti; SC II. SRL; SC DD. SA; SC WW. SA; SC LL. SRL, prin administrator judiciar Y. SPRL, Filiala Hunedoara; SC EE. SA, prin lichidator judiciar Y. SPRL Timişoara; SC CC. SRL; SC KK. SRL, prin administrator judiciar Y. SPRL; SC Z. SA, prin administrator judiciar U. SPRL Bucureşti; SC UU. SA; SC NN. SA, prin administrator judiciar Y. SPRL Timişoara; SC Z. SA, prin administrator judiciar Y. SPRL Timişoara; SC V. SRL; Societatea OO. Timişoara, prin administrator judiciar Y. SPRL Timişoara; SC SS. SA, prin administrator judiciar Y. SPRL, Filiala Hunedoara; SC HH. SRL, prin administrator QQ. I.P.U.R.L. Bucureşti; O., prin administrator judiciar QQ. I.P.U.R.L. Bucureşti şi Y. SPRL Timişoara; SC TT. SRL; SC T. SA, prin administrator judiciar U. SPRL Bucureşti.

Totodată, s-a luat act de faptul că, la data de 13 septembrie 2017, contestatoarea SC X. SRL şi-a retras contestaţia formulată împotriva aceleiaşi decizii penale.

În motivarea acestei soluţii, s-a reţinut, în esenţă, că măsura confiscării speciale a fost dispusă asupra bunurilor contestatoarelor atât pentru activitatea infracţională proprie (de societăţi interpuse în procesul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune asupra persoanei vătămate SC H. SA (SC N. SA), cât şi în virtutea faptului că inculpaţii A. şi B. sau părţile responsabile civilmente deţineau, într-o formă sau alta, participaţiuni la capitalul social al fiecăreia dintre contestatoare, astfel că, potrivit art. 33 Legea nr. 656/2002, instituirea măsurilor asigurătorii era obligatorie, participaţiunile deţinute fiind considerate "bunuri" ale inculpaţilor sau ale părţilor responsabile civilmente.

S-a mai reţinut că, deşi corectă observaţia contestatoarelor în sensul că sechestrul asigurător trebuia pus asupra bunurilor lor, proporţional cu gradul de participaţiuni deţinute de inculpaţi sau de către părţile responsabile civilmente în structura fiecăreia dintre societăţi, acest aspect poate fi rezolvat pe calea unei contestaţii la executare promovată de fiecare societate comercială - petentă, la momentul în care se va trece la executare.

Prin Decizia penală nr. 352 din 17 aprilie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. x/2018, s-a luat act de retragerea contestaţiilor formulate de contestatorii anterior menţionaţi împotriva Deciziei penale nr. 132/A din 5 februarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în Dosarul nr. x/2016.

În raport cu aspectele prezentate, judecătorul delegat cu executarea la Departamentul de Executări Penale din cadrul Tribunalului Bucureşti, secţia I penală a arătat că atât prin Decizia penală nr. 1498 din 5 decembrie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. x/2016, cât şi prin Decizia penală nr. 132/A din 5 februarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în Dosarul nr. x/2016, au fost soluţionate contestaţiile formulate de contestatorii SC V. SRL, SC W. SA, SC X. SRL, prin administrator Y. SPRL, SC Z. SA, prin administrator special AA., SC BB. SRL, SC CC. SRL, SC DD. SA, SC EE. SA, prin lichidator judiciar Y. SPRL, SC FF. SRL, SC GG. SA, SC T. SA, SC HH. SRL, SC II. SRL, SC JJ. SA, SC KK. SRL, SC LL. SRL, SC MM. SRL, SC Z. SA, SC NN. SA, SC Societatea OO. Timişoara SA, prin administrator special PP., SC RR. SA, prin QQ. I.P.U.R.L. şi Y. SPRL, SCRR. SRL, SC SS. SA, SC TT. SRL, SC UU. SA, SC VV. SRL, SC WW. SA şi SC XX. SA împotriva Deciziei penale nr. 862/A din 8 iunie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală în Dosarul nr. x/2006.

Cu toate acestea, prin cele două decizii au fost pronunţate două soluţii contrare, care se exclud reciproc.

Astfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis contestaţiile formulate de persoanele juridice anterior menţionate, a desfiinţat decizia penală atacată (pronunţată în apel) numai cu privire la măsurile asigurătorii instituite faţă de contestatori şi a anulat formele de punere în executarea sechestrului asigurător, emise în temeiul deciziei penale atacate (nr. 862/A din 8 iunie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală), în timp ce Curtea de Apel Galaţi a respins contestaţiile formulate împotriva aceleiaşi decizii penale, fără a dispune luarea unor măsuri asigurătorii, reţinând însă în considerente faptul că măsurile asigurătorii dispuse prin decizia contestată (Decizia penală nr. 862/A din 8 iunie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală) sunt obligatorii şi că în cauză se impune executarea silită. Altfel spus, măsurile asigurătorii cu privire la care Curtea de Apel Galaţi a arătat că erau obligatorii şi că se impune executarea silită au fost desfiinţate anterior de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, fiind anulate formele de executare a sechestrului asigurător, dispoziţie efectiv pusă în executare de către Tribunalul Bucureşti, ca instanţă de executare.

În raport cu aspectele prezentate, judecătorul delegat cu executarea la Departamentul de Executări Penale din cadrul Tribunalului Bucureşti, secţia I penală a concluzionat că, deşi, prin decizia anterior menţionată, Curtea de Apel Galaţi a arătat că se impune executarea măsurilor asigurătorii dispuse prin Decizia penală nr. 862/A din 8 iunie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, instanţa de executare - Tribunalul Bucureşti - este în imposibilitate de a pune în executare respectivele măsuri întrucât nu mai există o sentinţă sau decizie penală prin care să se fi dispus luarea acestora, dispoziţia de referinţă din cuprinsul Deciziei penale nr. 862/A din 8 iunie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală fiind desfiinţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin decizie definitivă.

Ca urmare, în baza art. 453 alin. (1) lit. e) şi urm. C. proc. pen., a solicitat admiterea în principiu a cererii de revizuire, iar pe fond, în rejudecare, în temeiul art. 462 alin. (2) C. proc. pen., anularea Deciziei penale nr. 132/A din 5 februarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în Dosarul nr. x/2016, susţinând că aceasta încalcă autoritatea de lucru judecat ce poartă asupra Deciziei penale nr. 1498 din 5 decembrie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. x/2016.

Examinând, conform art. 459 C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire formulată de judecătorul delegat cu executarea la Departamentul de Executări Penale din cadrul Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, Curtea de Apel Galaţi a reţinut, în esenţă, că pentru constatarea cazului de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., este necesar să se constate existenţa a două sau mai multor hotărâri penale definitive, prin care instanţele să fi soluţionat conflictul de drept substanţial, iar dispozitivele respectivelor hotărâri judecătoreşti să fie inconciliabile.

A mai reţinut că, deşi textul de lege nu se prevede în mod expres, de esenţa cazului de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. e) C. proc. pen. este împrejurarea ca hotărârile judecătoreşti în discuţie să fie pronunţate în cauze diferite, iar nu în aceeaşi cauză. Aceasta deoarece, de principiu, hotărârile pronunţate în diferite faze procesuale ale aceleiaşi cauze formează, în fapt, o singură hotărâre (respectiv, sentinţa penală, eventual astfel cum a fost modificată în apel/recurs), cu precizarea că, în cazul în care se constată unele contradicţii între aceste hotărâri, la punerea în executare se au în vedere dispoziţiile hotărârii pronunţate de instanţa superioară în grad, dispoziţiile hotărârii pronunţate de instanţa ierarhic inferioară subzistând numai în măsura în care nu contravin dispoziţiilor cuprinse în hotărârea pronunţată în calea de atac.

În contextul argumentelor teoretice prezentate, Curtea de Apel Galaţi a apreciat că, în cauză, între Decizia penală nr. 1498 din 5 decembrie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. x/2016, prin care s-a dispus desfiinţarea, în parte, a Deciziei penale nr. 862/A din 8 iunie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală în Dosarul nr. x/2006, în apel, numai cu privire la măsurile asigurătorii instituite faţă de contestatorii anterior menţionaţi şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Bucureşti şi Decizia penală nr. 132/A din 5 februarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în Dosarul nr. x/2016 (rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 352 din 17 aprilie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală în Dosarul nr. x/2018), prin care s-au respins, ca nefondate, contestaţiile formulate de aceeaşi contestatori împotriva Deciziei penale nr. 862/A din 8 iunie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală în Dosarul nr. x/2006, nu există vreun aspect inconciliabil.

A mai reţinut că, deşi este evident că în cauza a cărei revizuire se solicită s-a produs o eroare de judecată, în sensul că instanţa de rejudecare ar fi trebuit să se pronunţe cu privire la însăşi luarea măsurilor asigurătorii (care fuseseră desfiinţate prin decizia de trimitere spre rejudecare), iar nu asupra contestaţiilor formulate împotriva dispoziţiei de instituire a măsurilor asigurătorii din cuprinsul Deciziei penale nr. 862/A din 8 iunie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală în Dosarul nr. x/2006, acest neajuns al hotărârii supuse revizuirii (Decizia penală nr. 132/A din 5 februarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în Dosarul nr. x/2016) poate fi remediat prin exercitarea, de către procuror, a căii ordinare de atac a contestaţiei împotriva acestei hotărâri. Or, atâta vreme cât în cauză nu s-a acţionat pentru restabilirea legalităţii prin exercitarea căii ordinare de atac (în speţă, contestaţia), acest lucru nu se poate realiza prin exercitarea unei căi extraordinare de atac, cum este cazul revizuirii, întrucât în acest fel s-ar aduce atingere principiului securităţii raporturilor juridice definitiv stabilite.

Totodată, a notat că cererea de revizuire formulată de judecătorul delegat cu executarea la Departamentul de Executări Penale din cadrul Tribunalului Bucureşti, secţia I penală apare ca fiind inadmisibilă şi din perspectiva dispoziţiilor articolului 455 C. proc. pen., întrucât subiectul procesual care a exercitat calea extraordinară de atac nu este prevăzut de lege.

În raport cu argumentele prezentate, constatând inadmisibilitatea cererii de revizuire, Curtea de Apel Galaţi a respins-o, ca atare, în temeiul art. 459 alin. (5) C. proc. pen.

*

Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie Departamentul Executări Penale din cadrul Tribunalului Bucureşti, calea de atac fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 4 noiembrie 2019, sub nr. x/2019.

La termenul din 6 decembrie 2019, Înalta Curte a pus în discuţie, din oficiu, admisibilitatea căii de atac ce formează obiectul cauzei, concluziile asupra acestei chestiuni fiind formulate în şedinţa din 21 februarie 2020 şi redate cu fidelitate în practicaua prezentei decizii.

Examinând cauza cu prioritate din perspectiva admisibilităţii căii de atac, Înalta Curte constată următoarele:

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de control al hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

Astfel, dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor art. 13 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice.

În aceste condiţii, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor, şi din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituţia României, iar încălcarea acestora atrage sancţiunea inadmisibilităţii.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Raportând aceste consideraţii teoretice la datele concrete ale speţei, Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluţionarea contestaţiei formulate de Departamentul Executări Penale din cadrul Tribunalului Bucureşti împotriva Deciziei penale nr. 951/A din 16 septembrie 2019, prin care Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Deciziei penale nr. 132/A din 5 februarie 2018 a Curţii de Apel Galaţi, pronunţată în Dosarul nr. x/2016, formulată deopotrivă de Departamentul de Executări Penale din cadrul Tribunalului Bucureşti, secţia I penală.

Decizia contestată este definitivă, având în vedere următoarele argumente:

Potrivit dispoziţiilor art. 459 alin. (7) teza a II-a C. proc. pen. "Sentinţa prin care este respinsă cererea de revizuire, după analiza admisibilităţii în principiu, este supusă aceleiaşi căi de atac ca şi hotărârea la care se referă revizuirea."

Din interpretarea acestor dispoziţii legale rezultă că hotărârea prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire, este susceptibilă a fi supusă controlului judiciar într-o jurisdicţie superioară numai în condiţiile prevăzute de lege pentru hotărârea ce a făcut obiectul căii extraordinare de atac.

Altfel spus, sub aspectul caracterului său definitiv, hotărârea pronunţată în temeiul art. 459 alin. (5) C. proc. pen. împrumută regimul juridic al hotărârii care face obiectul revizuirii.

În cauză, hotărârea supusă revizuirii este o decizie penală pronunţată de o instanţă de apel, respectiv Decizia penală nr. 132/A din 5 februarie 2018 pronunţată în Dosarul nr. x/2016, prin care, Curtea de Apel Galaţi (instanţă învestită, pe calea strămutării, cu rejudecarea cauzei ce a format obiectul dosarului nr. x/2006 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în limitele stabilite prin Decizia penală nr. 1498/2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. x/2016) a respins, ca nefondate, contestaţiile formulate de contestatoarele SC RR. SRL, SC XX. SA prin lichidator judiciar ZZ. I.P.U.R.L. Bucureşti; SC GG. SA, prin administrator judiciar AAA. SPRL Constanţa; SC VV. SRL, prin administrator judiciar Y. SPRL Timişoara; SC W. SA, prin administrator judiciar Y. SPRL Timişoara; SC FF. SRL, SC BB. SRL; SC JJ. SA, prin lichidator judiciar QQ. I.P.U.R.L. Bucureşti; SC II. SRL; SC DD. SA; SC WW. SA; SC LL. SRL, prin administrator judiciar Y. SPRL, Filiala Hunedoara; SC EE. SA, prin lichidator judiciar Y. SPRL Timişoara; SC CC. SRL; SC KK. SRL, prin administrator judiciar Y. SPRL; SC Z. SA, prin administrator judiciar U. SPRL Bucureşti; SC UU. SA; SC NN. SA, prin administrator judiciar Y. SPRL Timişoara; SC Z. SA, prin administrator judiciar Y. SPRL Timişoara; SC V. SRL; Societatea OO. Timişoara, prin administrator judiciar Y. SPRL Timişoara; SC SS. SA, prin administrator judiciar Y. SPRL, Filiala Hunedoara; SC HH. SRL, prin administrator QQ. I.P.U.R.L. Bucureşti; O., prin administrator judiciar QQ. I.P.U.R.L. Bucureşti şi Y. SPRL Timişoara; SC TT. SRL; SC T. SA, prin administrator judiciar U. SPRL Bucureşti împotriva măsurilor asigurătorii instituite împotriva acestora prin Decizia penală nr. 862/A din 8 iunie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală în Dosarul nr. x/2006, în apel. Prin aceeaşi decizie, Curtea de Apel Galaţi a luat act de faptul că, la data de 13 septembrie 2017, contestatoarea SC X. SRL şi-a retras contestaţia formulată împotriva aceleiaşi decizii penale.

Această decizie supusă revizuirii, pronunţată în temeiul art. 2501 alin. (3) raportat la art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. în materia măsurilor asigurătorii, este definitivă întrucât, potrivit dispoziţiilor art. 4251 alin. (7) C. proc. pen., "contestaţia se soluţionează prin decizie, care nu este supusă nici unei căi de atac".

Pe cale de consecinţă, ca efect al dispoziţiilor art. 459 alin. (7) teza a II-a C. proc. pen., acelaşi regim juridic are şi hotărârea prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată împotriva acestei hotărâri - Decizia penală nr. 951/A din data de 16 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, împotriva căreia a fost exercitată prezenta contestaţie.

Împrejurarea că, în dispozitivul deciziei contestate, s-a prevăzut posibilitatea atacării sale în termen de 3 zile, este irelevant sub aspectul admisibilităţii căii de atac, de vreme ce legea şi nu organele judiciare prevede condiţiile în care poate fi atacată o hotărâre judecătorească.

Pentru argumentele prezentate, Înalta Curte constată că Departamentul Executări Penale din cadrul Tribunalului Bucureşti a formulat contestaţie împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă a fi supusă vreunei căi de atac.

Totodată, notează că, independent de chestiunea calităţii în considerarea căreia a formulat cererea de revizuire soluţionată prin decizia contestată în cauză, Departamentul Executări Penale din cadrul Tribunalului Bucureşti nu poate avea calitatea procesuală de titular al căii de atac în procedura revizuirii, în condiţiile art. 4251 C. proc. pen., raportat la art. 459 alin. (7) C. proc. pen., prerogativele recunoscute prin lege acestui compartiment al instanţei vizând strict procedura de executare a hotărârilor judecătoreşti.

De altfel, în situaţia speţei, cererea de revizuire formulată de Departamentul Executări Penale din cadrul Tribunalului Bucureşti tinde, aparent, la rezolvarea unei chestiuni ce poate fi valorificată, eventual, pe calea contestaţiei la executare, în condiţiile prevăzute de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

În acest context, concluzionând că inadmisibilitatea contestaţiei ce face obiectul cauzei pendinte este determinată de exercitarea sa, în principal, împotriva unei hotărâri definitive, iar în subsidiar, de către o entitate instituţională fără calitate procesuală, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie o va respinge, ca atare, în baza art. 459 alin. (7) raportat la art. *4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., dispunând ca, în temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea contestaţiei să rămână în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de Departamentul Executări Penale din cadrul Tribunalului Bucureşti împotriva Deciziei penale nr. 951/A din data de 16 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea contestaţiei rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 februarie 2020.

GGC - LM