Appeal fails; annulment of EU-fund cost disallowances upheld as contractually compliant expenses.

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Universitatea din Craiova, în contradictoriu cu Ministerul Educaţiei Naţionale - OIPOSDRU-MECS, a solicitat să se dispună anularea Deciziei OIPOSDRU-MECS nr. x din 22 februarie 2016 privind soluţionarea contestaţiei Universităţii din Craiova împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă cu nr. x din 30 martie 2015, precum şi a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă privind proiectul x, cu titlul "Burse Universitare în România prin Sprijin European pentru Doctoranzi şi Post-doctoranzi (BURSE DOC-POSTDOC)", transmis prin Adresa nr. x din 30 martie 2015.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 454 din 19 octombrie 2016, a admis acţiunea formulată de reclamanta Universitatea din Craiova, în contradictoriu cu pârâtul OIPOSDRU-MECS şi a anulat Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale de convergenţă nr. x din 30 martie 2015 şi Decizia nr. x din 22 februarie 2016 emise de pârâtul OIPOSDRU-MECS.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, referitor la remunerarea funcţiilor de Coordonator de proiect la nivelul Partenerilor P1, P2 şi P3 implicaţi în proiect, în esenţă, că este în vădită contradicţie cu cele reţinute de echipa de control prin procesul-verbal contestat şi excede obiectului contestaţiei, concluzia că posturile de coordonator de proiect de la parteneri reprezintă în fapt personal de suport pentru managerul de proiect/echipa de management şi se va aplica plafonul corespunzător, respectiv 58,75 RON/oră, urmând a se recupera suma de 18.396 RON aferentă CR1 şi CR2, reprezentând diferenţa ce depăşeşte plafonul aferent managerului de proiect pentru Parteneri.

Instanţa a reţinut că în mod temeinic echipa de control în cadrul procesului-verbal contestat a stabilit remuneraţia Coordonatorilor de Proiect din cadrul Partenerilor însă ulterior, eronat şi chiar contrar concluziilor sale prin care se stabilea în mod temeinic că în raport de modalitatea de rambursare aferentă CR1, 2 şi 3 nu se impun a se stabili creanţe bugetare, a procedat la stabilirea acestora care se reflectă în totalul creanţei bugetare stabilite prin procesul-verbal contestat.

S-a mai arătat, referitor la cheltuielile aferente întocmirii Planului de implementare a proiectului din data din luna aprilie 2014, că din analiza înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, apare ca temeinic şi argumentul reclamantei în sensul că o mai mare parte a echipei de management şi implementare a proiectului nu a fost implicată în mod direct în procesul de redactare a Cererii de finanţare depusă şi aprobată, fiind constituită prin concurs la nivelul partenerilor ulterior aprobării proiectului. Astfel, realizarea Planului de implementare a proiectului se impunea şi pentru ca toate persoanele implicate în managementul şi implementarea activităţilor proiectului să poată avea o reprezentare clară a coordonatelor proiectului.

Referitor la cheltuielile de personal pentru posturile de: Responsabil monitorizare cercetători post-doctorat (S), Responsabil monitorizare doctoranzi (S), Responsabil monitorizare doctoranzi (P1), Responsabil monitorizare cercetători post-doctorat (P1), din analiza înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, s-a reţinut că responsabilităţile şi atribuţiile principale ale Responsabililor monitorizare doctoranzi/cercetători post-doctorat vizează asigurarea implementării unei activităţi concrete a proiectului, A4: Monitorizarea şi analizarea rezultatelor derulării programelor de cercetare a doctoranzilor pe plan intern şi transnaţional şi respectiv A5: Monitorizarea şi analizarea rezultatelor derulării programelor de cercetare a cercetătorilor post-doctorat pe plan intern şi transnaţional, pe când responsabilităţile şi atribuţiile Responsabililor program doctoral/postdoctoral vizează coordonarea activităţilor privind desfăşurarea programului doctoral/postdoctoral din proiect, activitatea specifică a acestora fiind una de coordonare a tuturor activităţilor aferente programului doctoral (A4, A6, A7, A8, A9, A10), respectiv programului postdoctoral (A4, A5, A7, A8, A9, A10), şi implicit a activităţii desfăşurate de către experţii desemnaţi cu implementarea acestor activităţi.

Instanţa a mai reţinut şi că există diferenţe esenţiale între activitatea Conducătorilor de doctorat/Tutori care, certifică şi îndrumă activitatea de cercetare ştiinţifică a doctoranzilor/cercetătorilor post-doctorat în cadrul proiectului şi a Responsabililor monitorizare doctoranzi/cercetători post-doctorat care, monitorizează activitatea de cercetare lunară a membrilor grupului-ţintă analizând datele conţinute în Rapoartele lunare de activitate şi Fişele de pontaj lunare ale doctoranzilor şi cercetătorilor post-doctorat, iar pe de altă parte, dezvoltă, actualizează şi întreţin 3 baze de date la fiecare partener privind programul doctoral/postdoctoral, rezultatele cercetării doctorale/postdoctorale şi mobilităţile interne, transnaţionale sau intrasectoriale/intersectoriale.

3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei nr. 454 din 19 octombrie 2016 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale - Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Capital Uman, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4 şi pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul-pârât a arătat, în esenţă, următoarele:

- subsumat motivului de casare prevăzut la art. 488 alin. (1), pct. 4 din C. proc. civ. (când instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti), s-a arătat că prin hotărârea instanţei de fond s-a prejudiciat bugetul Uniunii Europene, instanţa de fond tăgăduind valoarea şi forţa legală a hotărârilor CJUE, a normelor şi regulamentelor comunitare şi a deciziilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie învederate prin prisma art. 18 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, fără a ţine cont de faptul că suma solicitată la plată prin titlul de creanţă contestat, a constituit un avantaj obţinut de reclamantă, printr-o faptă care are caracter de neregularitate faţă de contractul de finanţare şi este supusă restituirii.

- instanţa de fond a dispus anularea deciziei de soluţionare a contestaţiei deşi actul administrativ care produce efecte juridice este procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, potrivit art. 21 alin. (19) din O.U.G. nr. 66/2011, iar decizia atacată de reclamantă nu este act administrativ în sensul Legii 554/2004, ci răspunsul autorităţii pârâte la contestaţia reclamantei împotriva actului administrativ emis de autoritate. Practic procedura privind contestarea şi emiterea deciziei sunt echivalente procedurii prealabile reglementate de legea contenciosului administrativ la art. 7, astfel că decizia echivalează şi are în consecinţă eficienţa şi caracterul juridic al răspunsului la plângerea prealabilă. Având această natură, pe cale de consecinţă decizia nu poate fi anulată pentru considerente de nelegalitate precum cele reţinute de instanţa de fond.

- în mod neîntemeiat, instanţa a interpretat şi aplicat eronat prevederile art. 1, art. 2 şi art. 5 alin. (2) Legii nr. 554/2004, recurenta considerând că, având în vedere că în speţă există acea procedură alternativă instituită prin norma specială O.U.G. nr. 66/2011, iar Legea nr. 554/2004 ca normă generală instituie în mod imperativ faptul că "nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desfiinţarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară", considerăm că şi procesul-verbal de control a cărei anulare se solicită în cauză, face parte dintre actele administrative care nu ar trebui să poată fi atacate pe calea contenciosului administrativ, instanţa neputându-se apleca asupra fondului acestuia.

- instanţa de fond, reţinând doar aspectele invocate de reclamantă, în urma unei eventuale superficiale analize a motivării din Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare x din 30 martie 2015 nu a respectat principiul contradictorialităţii specific procesului civil.

- nerespectarea obligaţiilor contractuale asumate prin semnarea contractului de finanţare, înseamnă o încălcare a principiului forţei obligatorii a acestuia, fapt care activează atât clauzele sancţionatorii din contract cât şi prevederile legale care reglementează materia contractului, constituind conform art. 2 alin. (1) lit. a) O.U.G. nr. 66/2011 o abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile contractului.

4. Apărările intimatului

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că instanţa de fond a interpretat în mod corect împrejurările de fapt şi de drept invocate de instituţie, pronunţând o hotărâre temeinică şi legală.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând sentinţa recurată prin prisma motivelor de casare invocate, a actelor dosarului şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele: Intimata-reclamantă a supus controlului instanţei specializate, pe calea prevăzută de art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, Decizia nr. x din 22 februarie 2016 emisă de OIPOSDRU-MECS, privind soluţionarea contestaţiei Universităţii din Craiova împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă cu nr. x din 30 martie 2015, precum şi a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă privind proiectul x, cu titlul "Burse Universitare în România prin Sprijin European pentru Doctoranzi şi Post-doctoranzi (BURSE DOC-POSTDOC)", transmis prin Adresa nr. x din 30 martie 2015.

Prima instanţă, pentru motivele arătate pe scurt la punctul 2, a admis acţiunea formulată de reclamanta Universitatea din Craiova, în contradictoriu cu pârâtul OIPOSDRU-MECS şi a anulat Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale de convergenţă nr. x din 30 martie 2015 şi Decizia nr. x din 22 februarie 2016 emise de pârâtul OIPOSDRU-MECS.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale - Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Capital Uman, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4 şi pct. 8 din C. proc. civ.

Primul motiv de recurs formulat este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., potrivit cărora "instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti". Prin această sintagmă se înţelege incursiunea autorităţii judecătoreşti în sfera activităţii executive sau legislative, aşa cum a fost consacrată de Constituţie sau de o lege organică, instanţa judecătorească săvârşind acte care intră în atribuţiile unor organe aparţinând altei autorităţi constituite în stat, decât cea judecătorească. Depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti nu se poate identifica cu depăşirea competenţei.

Acest motiv de casare vizează încălcarea unor atribuţii constituţionale recunoscute într-un anumit moment legislativ diferitelor autorităţi statale. Altfel spus, excesul de putere atinge principiul separaţiei puterilor în stat, spre deosebire de necompetenţă, care constă în amestecul unei instanţe judecătoreşti în atribuţiile altor instanţe judecătoreşti.

Instanţa săvârşeşte un exces de putere în una din următoarele forme: îndeplineşte un act pe care numai un organ al puterii executive sau al puterii legislative îl poate face; consfinţeşte, cu valoare legală, texte abrogate; contestă puterea legală a unor texte; aplică o lege adoptată înainte de intrarea ei în vigoare; se pronunţă pe cale de dispoziţii generale.

În cauza de faţă, recurentul a susţinut că prin hotărârea instanţei de fond s-a prejudiciat bugetul Uniunii Europene, instanţa de fond tăgăduind valoarea şi forţa legală a hotărârilor CJUE, a normelor şi regulamentelor comunitare şi a deciziilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie învederate prin prisma art. 18 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, fără a ţine cont de faptul că suma solicitată la plată prin titlul de creanţă contestat, a constituit un avantaj obţinut de reclamantă, printr-o faptă care are caracter de neregularitate faţă de contractul de finanţare şi este supusă restituirii.

Or, prima instanţă, în conformitate cu art. 51 din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, potrivit căruia:

"(1) Decizia de soluţionare a contestaţiei este definitivă în sistemul căilor administrative de atac. (2) Deciziile pronunţate în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate de către contestatar la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.", a făcut verificarea legalităţii actelor administrative atacate, dispunând anularea acestora.

Potrivit dispoziţiilor art. 18 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, instanţa, soluţionând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operaţiune administrativă.

Faţă de aceste dispoziţii legale, Înalta Curte constată, fără a analiza fondul raportului juridic dedus judecăţii, că prima instanţă a pronunţat o hotărâre în limitele atribuţiilor puterii judecătoreşti, motivul de recurs invocat fiind nefondat.

Cel de al doilea motiv de recurs invocat este prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit. În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe este expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă şi în cea judiciară.

Astfel, prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă din data de 20 martie 2015, înregistrat la pârâtul OIPOSDRU-MECS sub nr. x/2912 SICSN din 30 martie 2015 s-a stabilit în sarcina reclamantei o creanţă bugetară în cuantum de 87.266,06 RON ca derivând din nereguli produse în cadrul Proiectului x cu titlul "Burse Universitare în România prin Sprijin European pentru Doctoranzi şi Post-doctoranzi (BURSE DOC-POSTDOC)", cod SMIS 50659.

Valoarea creanţei bugetare stabilite în sarcina reclamantei rezultă din valoarea cheltuielilor constatate de echipa de control ca afectate de nereguli în cadrul proiectului aferent cererilor de finanţare 1, 2 şi 3, în cuantum de 89.047 RON (21.863 + 27.398 + 39.786), din care s-a înlăturat contribuţia beneficiarului proiectului.

Referitor la cererea de rambursare CR1 s-au invalidat cheltuieli cu resursa umană în cuantum de 21.863 RON constând în:

- costuri salariale pentru realizarea documentului de lucru - Plan de implementare în cadrul activităţii A3 pentru: Manager de proiect (S), Consilier juridic (S), Responsabil Program post-doctoral (S), Responsabil Program doctoral (S), Coordonator de proiect (P1);

- costuri salariale pentru remunerarea: Responsabilului monitorizare cercetători post-doctorat (S), Responsabilului monitorizare doctoranzi (S), Responsabilului monitorizare cercetători post-doctorat (P1), Responsabilului monitorizare doctoranzi (P1);

- costuri salariale pentru remunerarea Coordonatorului de proiect (P1), ca urmare a reîncadrării remuneraţiei acestuia la plafonul maxim de 157,5 RON/h.

Referitor la cererea de rambursare CR2 s-au invalidat cheltuieli cu resursa umană în cuantum de 27.398 RON constând în:

- costuri salariale pentru realizarea documentului de lucru - Plan de implementare în cadrul activităţii A3 pentru Coordonatorul de proiect (P3);

- costuri salariale pentru remunerarea: Responsabilului monitorizare cercetători post-doctorat (S), Responsabilului monitorizare doctoranzi (S), Responsabilului monitorizare cercetători post-doctorat (P1), Responsabilului monitorizare doctoranzi (P1);

- costuri salariale pentru remunerarea Coordonatorilor de proiect (P1) şi (P3), ca urmare a reîncadrării remuneraţiei acestora la plafonul maxim de 157,5 RON/h.

La cererea de rambursare CR3 s-au invalidat cheltuieli cu resursa umană în cuantum de 39.786 RON constând în costuri salariale pentru remunerarea: Responsabilului monitorizare cercetători post-doctorat (P1), Responsabilului monitorizare doctoranzi (P1).

Împotriva acestui proces-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, Universitatea din Craiova a formulat contestaţie ce a fost soluţionată prin Decizia OIPOSDRU-MECS nr. x din 30 iunie 2015 în sensul respingerii sale ca neîntemeiată.

Prin Sentinţa nr. 516 din 21 decembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de Universitatea din Craiova, a anulat Decizia OIPOSDRU-MECS nr. x din 30 iunie 2015 şi a obligat pârâtul la emiterea unei decizii motivate în soluţionarea plângerii prealabile formulate împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 30 martie 2015.

Urmare a acestei hotărâri judecătoreşti comisia de soluţionare a contestaţiilor a emis Decizia nr. x din 22 februarie 2016 prin care a respins contestaţia formulată de reclamantă ca neîntemeiată. Împotriva acestei decizii fiind promovată prezenta acţiune.

Răspunzând punctual criticilor recurentului, Înalta Curte constată că prima susţinere subsumată motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., se referă la faptul că instanţa de fond a dispus anularea deciziei de soluţionare a contestaţiei deşi actul administrativ care produce efecte juridice este procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, potrivit art. 21 alin. (19) din O.U.G. nr. 66/2011, iar decizia atacată de reclamantă nu este act administrativ în sensul Legii 554/2004, ci răspunsul autorităţii pârâte la contestaţia reclamantei împotriva actului administrativ emis de autoritate. Practic procedura privind contestarea şi emiterea deciziei sunt echivalente procedurii prealabile reglementate de legea contenciosului administrativ la art. 7, astfel că decizia echivalează şi are în consecinţă eficienţa şi caracterul juridic al răspunsului la plângerea prealabilă. Având această natură, pe cale de consecinţă decizia nu poate fi anulată pentru considerente de nelegalitate precum cele reţinute de instanţa de fond.

Este adevărat că, potrivit art. 21 alin. (19) din O.U.G. nr. 66/2011, procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare este act administrativ în sensul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, iar alin. (20) al textului arată că procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare/Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare constituie titlu de creanţă şi se emite în vederea stingerii acestei creanţe. Totodată, art. 51 din acelaşi act normativ prevede că decizia de soluţionare a contestaţiei este definitivă în sistemul căilor administrative de atac şi poate fi atacată de către contestatar la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Procedura prealabilă a fost concepută în dreptul administrativ ca o cale care poate oferi persoanei vătămate posibilitatea de a obţine rezolvarea diferendului prin recunoaşterea dreptului sau a interesului legitim vătămat mai rapid, fără mijlocirea instanţei, iar nu ca un obstacol în exercitarea dreptului de acces liber la justiţie. Legea nr. 554/2004 instituie o procedură administrativă obligatorie, prealabilă sesizării instanţei, exercitată sub forma recursului graţios sau ierarhic, care constă în aceea că, înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, revocarea în tot sau în parte a acestuia.

Cum O.U.G. nr. 66/2011 prevede expres că decizia de soluţionare a contestaţiei poate fi atacată de către contestatar la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004, rezultă că şi aceasta, alături de titlul de creanţă, dobândeşte caracterul unui act administrativ ce va fi cenzurat de instanţă pentru nelegalitate şi va putea fi anulat în tot sau în parte alături de procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare.

Printr-o altă critică se susţine că în mod neîntemeiat, instanţa a interpretat şi aplicat eronat prevederile art. 1, art. 2 şi art. 5 alin. (2) Legii nr. 554/2004, recurentul considerând că, având în vedere că în speţă există acea procedură alternativă instituită prin norma specială O.U.G. nr. 66/2011, iar Legea nr. 554/2004 ca normă generală instituie în mod imperativ faptul că "nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desfiinţarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară", consideră că şi procesul-verbal de control a cărei anulare se solicită în cauză, face parte dintre actele administrative care nu ar trebui să poată fi atacate pe calea contenciosului administrativ, instanţa neputându-se apleca asupra fondului acestuia.

În esenţă recurenta susţine că procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare este un act administrativ ce nu poate fi atacat în contencios administrativ, fiind incidente dispoziţiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Potrivit dispoziţiilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ:

"Nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desfiinţarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară".

Aceste dispoziţii reglementează categoria excepţiilor determinate de existenţa unui recurs paralel şi se referă la acele acte administrative care întrunesc toate elementele definitorii cuprinse în art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, dar pentru care legea instituie expres o procedură specială de contestare, derogatorie de la calea contenciosului administrativ.

Or, o astfel de situaţie nu poate fi reţinută în cauza de faţă, de vreme ce chiar O.U.G. nr. 66/2011 trimite în mod expres la Legea contenciosului administrativ pentru ca instanţa să verifice legalitatea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare, precum şi a deciziei pronunţate în soluţionarea contestaţiei administrative.

A mai susţinut recurentul că instanţa de fond, reţinând doar aspectele invocate de reclamantă, în urma unei eventuale superficiale analize a motivării din Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare x din 30 martie 2015 nu a respectat principiul contradictorialităţii specific procesului civil.

Principiul contradictorialităţii în procesul civil, reglementat de art. 14 din C. proc. civ., presupune ca orice aspect privitor la litigiu să fie pus în discuţia părţilor, iar actele de procedură şi înscrisurile să fie comunicate între acestea, în condiţiile legii, astfel încât să aibă posibilitatea de a-şi exprima opinia în legătură cu problemele de drept substanţial sau de drept procedural ori de fapt în dezbatere.

Faptul că prima instanţă a împărtăşit punctul de vedere al intimatei reclamante Universitatea din Craiova, admiţând acţiunea formulată de aceasta, nu constituie o încălcare a principiului contradictorialităţii atâta timp cât recurentul pârât a avut posibilitatea să îşi formuleze apărările în condiţiile legii.

Pe fondul raportului juridic dedus judecăţii, Înalta Curte reţine, în urma propriei analize, că în mod corect prima instanţa a reţinut, referitor la aspectele legate de remunerarea funcţiilor de Coordonator de proiect la nivelul Partenerilor P1, P2 şi P3 implicaţi în proiect, că atribuţiile şi responsabilităţile stabilite pentru funcţia de Coordonator de proiect sunt limitate doar în cadrul activităţilor derulate la nivel de partener şi sunt specifice exercitării unei funcţii de conducere şi nu unei funcţii de execuţie şi/sau suport, astfel încât s-a impus plafonul de remunerare pentru aceste funcţii plecând de la nivelul maxim prevăzut în Ghidul Solicitantului - Condiţii Generale 2013 punctul 3.1.4 subpunctul 2.2, respectiv 157,5 RON/oră. În aceste condiţii, nu se impune a se recupera suma validată şi rambursată prin CR1 şi CR2 pe motivul încadrării remunerării pentru cele trei posturi de Coordonator de proiect la nivelul unei funcţii de execuţie, întrucât nu există o încălcare a prevederilor contractuale prin bugetarea în cadrul echipei de management a celor trei posturi de Coordonator de proiect.

Cu privire la cheltuielile aferente orelor pontate în luna aprilie 2014 pentru realizarea Planului de implementare proiectului - A3, se constată că potrivit cererii de finanţare, Activitatea 3 presupune:

"Pregătirea cadrului de implementare a proiectului prin definirea sarcinilor şi responsabilităţilor celor implicaţi în proiect, prin stabilirea regulilor de colaborare şi a metodologiei ce urmează a fi aplicată unitar prin elaborarea unui plan de implementare cuprinzând toate activităţile detaliate şi indicatorii specifici pentru proiect". Ca urmare activitatea nr. 3 din cadrul proiectului presupunea elaborarea unui plan de implementare cuprinzând toate activităţile detaliate şi indicatorii specifici pentru proiect.

În aceste condiţii este evident că Planul de implementare a proiectului care trebuia realizat nu putea să aibă ca sursă principală de informaţii decât Cererea de finanţare depusă şi aprobată precum şi informaţiile existente în faza de pre-contractare, realizarea sa presupunând cu necesitate o reanalizare a tuturor aspectelor legate de obiectivul general al proiectului, obiectivele specifice ale proiectului, activităţile şi rezultatele proiectului, structura echipei de implementare, graficul Gantt al proiectului, precum şi indicatorii specifici asumaţi.

Or, din analiza înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, se reţine că o mai mare parte a echipei de management şi implementare a proiectului nu a fost implicată în mod direct în procesul de redactare a Cererii de finanţare depusă şi aprobată, fiind constituită prin concurs la nivelul partenerilor ulterior aprobării proiectului. Astfel, realizarea Planului de implementare a proiectului se impunea şi pentru ca toate persoanele implicate în managementul şi implementarea activităţilor proiectului să poată avea o reprezentare clară a coordonatelor proiectului, astfel cum în mod corect a reţinut şi prima instanţă.

În ceea ce priveşte neeligibilitatea costurilor salariate aferente poziţiilor de Responsabil monitorizare cercetători post-doctorat (S), Responsabil monitorizare doctoranzi (S), Responsabil monitorizare doctoranzi (PI) şi Responsabil monitorizare cercetători post-doctorat (PI), s-a constatat că existenţa acestor posturi a fost justificată pentru implementarea proiectului şi aprobată chiar de la momentul încheierii Contractului de finanţare, constituind anexă la acest contract.

Totodată, fişele de post aferente celor patru poziţii au fost elaborate în acord cu conţinutul aprobat al Cererii de finanţare, astfel că responsabilităţile şi atribuţiile fiecărui post sunt diferite.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că soluţia adoptată a fost corect şi amplu motivată, s-a fundamentat pe interpretarea probelor administrate raportat la prevederile legale aplicabile, astfel încât motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză.

6. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

Pentru aceste considerente şi în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 şi art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale - Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Capital Uman împotriva Sentinţei nr. 454 din 19 octombrie 2016 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale - Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Capital Uman împotriva Sentinţei nr. 454 din 19 octombrie 2016 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 08 mai 2019.

GGC - CP