Military service annulment: independent verification of the one-year forfeiture deadline for each distinct head of claim under Law No. 554/2004

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2015 din 13.03.2015, reclamantul Ministerul Apărării Naţionale, a chemat în judecată pe pârâtul A., solicitând anularea Ordinului MAN nr. MP53/17.04.2009, a actului subsecvent reprezentat de contractul nr. x din 28.03.2013, privind exercitarea profesiei de cadru militar în activitate, precum şi, în parte, a Ordinului de avansare nr. APS 130/20.06.2014, al şefului Statului Major al Forţelor Aeriene din Anexa nr. x - poziţia x.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin Sentinţa nr. 2.177 pronunţată la 09 septembrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii, a admis excepţia tardivităţii acţiunii şi a respins acţiunea formulată de reclamantul Ministerul Apărării Naţionale, în contradictoriu cu pârâtul A., ca tardiv formulată.

3. Cererea de recurs şi motivele de recurs invocate

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul Ministerul Apărării Naţionale, solicitând casarea în tot a hotărârii atacate şi trimiterea spre rejudecare la instanţa de fond.

Recurentul-reclamant a apreciat că hotărârea atacată este nelegală, deoarece a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, instanţa de fond în mod greşit considerând că termenului de decădere de un an nu îi sunt aplicabile prevederile legale referitoare la suspendare şi întreruperea termenului de prescripţie.

În critica sentinţei, recurentul a mai precizat că instanţa de fond nu a avut o reprezentare corectă a faptelor reţinând în mod eronat că "în esenţa, motivul de anulare invocat de reclamant constă în anularea diplomei de bacalaureat pe care pârâtul a prezentat-o cu ocazia emiterii Ordinului MAN nr. MP53/17.04.2009, prin care a fost înaintat în gradul de plutonier major..."

Totodată acesta a subliniat că termenul de decădere este supus unor restricţii, potrivit dispoziţiilor art. 2548 alin. (2) din C. civ., iar în speţa dedusă judecăţii este incidenţă forţa majoră, în sensul că din cauza unui eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil, inevitabil, instituţia militară nu a luat la cunoştinţă de faptul că diploma de bacalaureat este falsă decât după anularea acesteia de instanţa de judecată.

La data de 09.10.2014, unitatea militară a luat act de existenţa Sentinţei civile nr. 470/2014, şi a Deciziei civile nr. 270/2014, şi, în consecinţă, pentru Ministerul Apărării Naţionale, termenul de decădere începe să curgă de la data de 09.10.2014.

În motivarea cererii de recurs, recurentul-reclamant a invocat motivul de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat.

4. Apărarea formulată în cauză

Intimatul-pârât A., a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, cu consecinţa menţinerii ca legală şi temeinică a sentinţei recurate.

În susţinerea poziţiei sale procesuale, intimatul-pârât a subliniat că recurentul-reclamant susţin în mod greşit că sunt aplicabile prevederile legale referitoare la suspendare şi întrerupere a termenului de prescripţie, invocând prevederile legale privitoare la forţa majora, respectiv art. 2548 alin. (2) din C. civ.

Totodată intimatul a precizat prin întâmpinare că afirmaţiile recurentului-reclamant, conform cărora acesta nu deţinea informaţiile necesare privitoare la existenţa şi evoluţia dosarului penal, sunt inexacte în raport cu materialul probator.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză s-a întocmit raport asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi s-a dispus comunicarea acestuia către părţi, prin încheierea din 27 martie 2018.

Prin încheierea din 31 octombrie 2018, Înalta Curte, constatând că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., a stabilit termen pentru judecata pe fond a recursului.

În motivarea acestei dispoziţii s-au avut în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Analizând legalitatea sentinţei atacate prin prisma criticilor formulate, în raport cu actele şi lucrările dosarului şi dispoziţiile procedurale şi materiale incidente cauzei, Înalta Curte, constată că recursul este întemeiat, în limitele şi pentru considerentele ce urmează.

În speţă, recurentul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat anularea Ordinului MAN nr. MP53/17.04.2009, a actului subsecvent reprezentat de contractul nr. x din 28.03.2013, privind exercitarea profesiei de cadru militar în activitate precum şi, în parte, a Ordinului de avansare nr. APS 130/20.06.2014, al şefului Statului Major al Forţelor Aeriene din Anexa nr. x - poziţia x.

Instanţa de fond a respins acţiunea, ca tardiv introdusă, constatând, în esenţă, că reclamantul îşi întemeiază acţiunea pe prevederile art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia "autoritatea publică emitentă a unui act administrativ unilateral nelegal poate să solicite instanţei anularea acestuia, în situaţia în care actul nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice".

Faţă de acest temei invocat de reclamant în acţiune, instanţa de fond a reţinut că în cauza de faţă este aplicabil termenul de introducere al acţiunii reglementat de teza finală a art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia "acţiunea poate fi introdusă în termen de un an de la data emiterii actului".

Înalta Curte, este în acord cu acest raţionament privitor la termenul de declarare a unei acţiuni în contencios administrativ, în contextul ipotezei prevăzute de art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce priveşte capetele de cerere având ca obiect anularea Ordinului MAN nr. MP53/17.04.2009, şi a actului subsecvent reprezentat de contractul nr. x din 28.03.2013, privind exercitarea profesiei de cadru militar în activitate, acţiunea înregistrată la data de 13.03.2015,a fost formulată după împlinirea termenului de un an menţionat mai sus.

Având în vedere modul în care a fost reglementat mecanismul procesual prevăzut în art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, instanţa de fond a reţinut corect natura juridică a termenului de un an, ca fiind aceea a unui termen de decădere, care nu este supus suspendării şi întreruperii.

Cât priveşte incidenţa prevederilor art. 2548 alin. (2) din C. civ., referitoare la forţa majoră, Înalta Curte, reţine că împrejurarea invocată de recurentul- pârât, constând în pretinsa necunoaştere a procedurii penale derulate în privinţa intimatului- pârât, este contrazisă de probele cauzei şi nu se încadrează în noţiunea de forţă majoră, definită în art. 1351 din C. civ., ca fiind orice eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil şi inevitabil.

Cu toate acestea Înalta Curte, analizând cererea de chemare în judecată, constată că aceasta cuprinde capete de cerere distincte, lipsite de raport de accesorialitate în sensul art. 30 alin. (4) din C. proc. civ., deoarece soluţia ce ar urma a fi dată asupra cererii de anulare a Ordinului de avansare nr. APS 130/20.06.2014, al şefului Statului Major al Forţelor Aeriene, nu depinde în mod necesar de capătul de cerere privind anularea Ordinului MAN nr. MP53/17.04.2009, fiind posibilă analiza lor separată.

Prin urmare, termenul de introducere a acţiunii în contencios administrativ prevăzut de art. 1 alin. (6) teza finală din Legea nr. 554/2004, trebuia verificat în raport cu fiecare capăt de cerere.

Aşa fiind, Înalta Curte, constată că în ceea ce priveşte Ordinul de avansare nr. APS 130/20.06.2014, al şefului Statului Major al Forţelor Aeriene (Anexa x, poziţia x), reclamantul a formulat cererea de anulare în termenul legal prevăzut de art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, având în vedere data înregistrării cererii, respectiv 13.03.2015.

Prin urmare, Înalta Curte, constată că se impune admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare strict în vederea judecării acestui capăt de cerere, pentru a se asigura părţilor accesul la dublul grad de jurisdicţie, ca garanţie a legalităţii şi temeiniciei hotărârii judecătoreşti ce va fi dată în cauză.

Faţă de aspectele arătate, Înalta Curte, apreciază că în cauză este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., considerente pentru care, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul Ministerul Apărării Naţionale, împotriva Sentinţei nr. 2.177, din 9 septembrie 2015, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa recurată în ceea ce priveşte soluţia de admitere a excepţiei de tardivitate a capătului de cerere privind anularea ordinului de avansare APS nr. x din 20.06.2014 (Anexa x, poziţia x) şi trimite cauza spre rejudecare la instanţa de fond sub acest aspect.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 aprilie 2019.

GGC - OB