Procedural reinstatement of suspended restitution lawsuit: Inapplicability of finality requirement for voluntary suspension under Law 10/2001

R O M Â N I A

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

SECȚIA CIVILĂ

D E C I Z I A NR.441 DOSAR NR.3209/2002

Ședința publică de la 5 februarie 2003

La data de 24 ianuarie 2003 s-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta D.M.împotriva încheierii din 28.05.2002, pronunțată în dosarul nr.1218/2000 a Curții de Apel Constanța.

Dezbaterile au fost consemnate în încheierea cu data de 24 ianuarie 2003 iar pronunțarea s-a amânat la 5 februarie 2003.

C U R T E A

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.920 din 03.11.1999 a Tribunalului Constanța – Secția civilă a fost admisă în parte cererea formulată de D.M.în contradictoriu cu Municipiul Constanța prin Primar, Consiliul Local Constanța, R.A.E.D.P.P.Constanța, Statul Român prin Ministerul Finanțelor, prin D.G.F.P.C.F.S.Constanța, N.M., N.F., N.M., G.B.și T.D., dispunându-se obligarea pârâților de a lăsa reclamantei în deplină proprietate și posesie imobilul situat în Constanța, str.Ștefan Mihăileanu nr.28 A, 28 B, 28 C – compus din teren în suprafață de 576 mp și construcții. A fost anulată ca netimbrată cererea privind nulitatea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de R.A.E.D.P.P.Constanța și pârâții – persoane fizice.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel N.M., D.G.F.P.C.F.S.Constanța, Ministerul Finanțelor prin D.G.F.P.C.F.S.Constanța, R.A.”Exploatarea Domeniului Public și Privat Constanța, Consiliul Local al Municipiului Constanța și Municipiul Constanța – și N.F., solicitând în esență pentru motivele indicate în cererea de apel, casarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii.

În ședința publică din data de 21 martie 2001, instanța de apel, respectiv Curtea de Apel Constanța – Secția civilă, a dispus suspendarea judecării apelului, în temeiul art.47 alin.I din Legea nr.10/2001.

Cererea de repunere pe rol a cauzei înregistrată de reclamanta D.M.la data de 29.04.2002 a fost respinsă prin încheierea din 25 iunie 2001 a Curții de Apel Constanța – Secția civilă.

La data de 29.04.2002 reclamanta a formulat o nouă cerere de repunere pe rol, ce a fost de asemenea respinsă prin încheierea Curții de Apel Constanța – Secția civilă din 28.05.2002, în raport de prevederile art.244 alin.ultim C.proc.civ.potrivit căruia suspendarea va dăinui până când hotărârea pronunțată în pricina care a motivat suspendarea va deveni irevocabilă.

Împotriva acestei încheieri, de respingere a cererii de repunere pe rol a cauzei, reclamanta a declarat recurs, susținând că în situația în care suspendarea a fost dispusă la cererea părților, tot astfel se poate relua judecata.

Recursul este întemeiat, urmând a fi admis în sensul celor ce urmează:

Examinând încheierea Curții de Apel Constanța din data de 21 martie 2001 rezultă că s-a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul art.47 alin.1 din Legea nr.10/2001, la cererea reclamantei și cu acordul pârâtei prezente.

Prin încheierea ce formează obiectul recursului de față a fost respinsă cererea de repunere pe rol a cauzei, avându-se în vedere prevederile art.244 alin.final C. proc. civ., în sensul căruia s-a reținut că motivul care a determinat suspendarea subzistă, reclamanta nefăcând dovada soluționării cererii de restituire a imobilului pe cale administrativă, formulată în temeiul prevederilor Legii nr.10/2001.

Din cele redate rezultă cu evidență că prevederile art.244 (2) C.proc.civ., potrivit căruia în adevăr suspendarea va dăinui până când hotărârea pronunțată în pricina care a motivat suspendarea a devenit irevocabilă nu sunt aplicabile în speță. Și aceasta, pentru că măsura suspendării nu a fost luată până la soluționarea irevocabilă a altui proces, ci potrivit art.47 alin.1 din Legea nr.10/2001, în sensul căruia persoana îndreptățită poate alege calea prezentei legi, renunțând la judecarea cauzei sau solicitând suspendarea cauzei. Este vorba de o dispoziție în favoarea persoanei îndreptățite, respectiv a reclamantei, care are facultatea de a uza fie numai de calea administrativă, caz în care renunță la judecată, fie de a solicita suspendarea cauzei.

Această a doua soluție, spre care a optat reclamanta, își găsește corespondent procedural în vederea reînceperii judecății în prevederile art.245 pct.1 C.proc.civ., prin cererea de redeschidere făcută de una din părți, când pricina s-a suspendat prin învoirea părților sau prin lipsa lor.

Din coroborarea dispozițiilor legale redate, rezultă că instanța nu are căderea de a cenzura exercitarea dreptului procesual menționat al persoanei îndreptățite, cum nici celelalte părți nu se pot opune inițiativei de reluare a judecății. Așa cum s-a arătat, aceasta aparține părții în favoarea căreia a fost înscrisă dispoziția de suspendare a judecății.

În consecință, cererea de repunere pe rol aparține tot reclamantei, astfel urmează a se reține că soluția de respingere a cererii de repunere pe rol este nelegală și netemeinică. De aceea, recursul de față urmează a fi admis, în sensul modificării încheierii din 28.05.2002 a Curții de Apel Constanța și admiterii cererii de repunere pe rol a dosarului nr.1218/2000, pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanta D.M.împotriva încheierii din 28 mai 2002, pronunțată în dosarul nr.1218/2000 al Curții de Apel Constanța – Secția civilă.

Modifică această încheiere, în sensul că, admite cererea de repunere pe rol a dosarului menționat, trimite cauza aceleiași instanțe pentru continuarea judecății.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 februarie 2003.