Suspension of execution of Competition Council decision: failure to prove serious doubt regarding legality of administrative act affecting port safety services

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2017, reclamanta SC A. SRL, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenţei, suspendarea executării Deciziei nr. 51/10.08.2016, emisă de pârât, până la soluţionarea definitivă a cauzei de formează obiectul Dosarului nr. x/2017, aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 3.219, pronunţată în şedinţa publică de la 19 septembrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenţei, ca neîntemeiată şi a dispus restituirea cauţiunii consemnate în cuantum de 14675,67 RON, conform recipisei de consemnare B. nr. x din data de 19.07.2017.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei civile nr. 3.219, pronunţată în şedinţa publică de la 19 septembrie 2017, la data de 23 noiembrie 2017, a formulat recurs reclamanta SC A. SRL, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate, iar în urma rejudecării litigiului, admiterea cererii de suspendare a executării în parte a Deciziei nr. 51/10.08.2016, emisă de pârât.

Cererea de recurs a fost întemeiată pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 şi 8 din C. proc. civ., republicat.

În motivarea cererii, recurenta a evocat circumstanţele emiterii deciziei a cărei suspendare se solicită şi a argumentat că în speţă sunt îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ.

Susţinerile recurentei referitoare la existenţa cazului justificat se subsumează, în esenţă, următoarelor argumente:

(i) Consiliul Concurenţei a dispus prin art. 9 şi art. 11 din decizia contestată măsuri cu caracter normativ ce urmează să fie implementate în termen de trei luni de către Ministerul Transporturilor, respectiv de către CN APM SA, adică modificarea legislaţiei în domeniu prin impunerea unor măsuri administrative cu caracter normativ. Modificările solicitate de Consiliul Concurenţei, nu au fost acceptate decât în parte de către legiuitor, care a modificat actul normativ care reglementează serviciile portuare, în sensul că a fost înfiinţat un organism nou, dar fără să fie afectate textele de lege care reglementează serviciile portuare ca fiind de siguranţă. Modificările legislative propuse de către intimatul Consiliul Concurenţei, au fost declarate neconstituţionale.

(ii) Executarea unor asemenea măsuri direct, înainte ca instanţele de judecată să decidă definitiv asupra acestora, este de natură să creeze o stare de incertitudine asupra circuitului juridic.

(iii) Din decizia atacată lipsesc elemente fundamentale pentru aprobarea unui act normativ, impactul socioeconomic, efectele asupra mediului de afaceri, impactul financiar asupra bugetului general consolidat atât pe termen scurt, cât şi pe termen lung, inclusiv informaţii cu privire la cheltuieli şi venituri; impactul asupra sistemului juridic, implicaţiile asupra legislaţiei în vigoare prin modificarea intempestivă a legislaţiei, anterior controlului judiciar, executarea unei decizii precare atacate în instanţă şi ulterior anularea acesteia va naşte implicaţii bugetare serioase, imprevizibile ce vor fi implica angajarea/concedierea de personal bugetar, alte litigii sub aceste aspecte.

(iv) Autoritatea de concurenţă se află în dubiu asupra naturii juridice a serviciului de pilotaj/remorcaj nave maritime: pe de o parte în consideră un serviciu concurenţial, iar pe de altă parte face recomandări privind clarificarea, la nivel legislativ, a regimului juridic aplicabil serviciilor de pilotaj şi remorcaj maritim.

(v) Nu au fost respectate hotărâri judecătoreşti anterioare care beneficiază de autoritate de lucru judecat, privind o parte dintre aşa-zisele "reclamante" în baza şi pentru care s-a desfăşurat investigaţia;

(vi) Decizia atacată este ilegală, fiind adoptată prin conflict de interese, chiar declanşarea investigaţiei fiind îndoielnică, fiind efectuată prin mijloace dolosive, oculte în vederea favorizării firmei aşa-zis reclamante C. SRL.

(vii) Natura juridică a serviciilor de pilotaj şi de remorcaj de manevră şi activitatea Companiei Naţionale Administraţia Porturilor Maritime Constanţa SA, au fost greşit calificate. Serviciile de remorcare şi pilotaj sunt servicii de siguranţă în porturi, servicii de interes general cu caracter neeconomic, scoase din câmpul concurenţei, potrivit dispoziţiilor art. 4 alin. (2) din Legea nr. 21/1996 .

(viii) La pct. (103) din Decizie se omite voit faptul că din acţionariatul CN APM SA, a fost eliminat Consiliul Local Constanţa, urmare a Deciziei nr. 574/16.10.2014, a Curţii Constituţionale a României;

(ix) În condiţiile în care serviciile de remorcare şi pilotaj sunt servicii de siguranţă în porturi, servicii de interes general cu caracter neeconomic, scoase din câmpul concurenţei, discuţiile despre piaţă şi întreprinderi nu se mai justifică.

(x) În mod greşit, s-a reţinut că, în speţă, ar fi incidente dispoziţiile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 21/1996, şi cele ale art. 101 alin. (1) din TFUE, în privinţa înţelegerii dintre întreprinderile implicate întrucât, analizând conţinutul înscrisurilor menţionate în decizie, acestea nu pot proba înţelegerea anticoncurenţială susţinută de intimat. Nu a existat între D. SRL, E. SRL şi F. SRL, vreo înţelegere vizând fixarea tarifelor aferente serviciilor prestate, cât şi împărţirea pieţei pe intervale de timp, cum nu a existat vreo înţelegere între D. SRL, A. SRL şi G. SA, cu CN APM privind stabilirea unor criterii excesive de acces pe piaţa serviciilor de remorcaj, permiţând astfel intrarea pe piaţă doar a întreprinderilor în cauză, limitând astfel oferta de servicii.

(xi) Prin decizia atacată se susţine pretinsa incidenţă a prevederilor art. 102 TFUE,, impunerea, direct sau indirect a preţurilor de vânzare, a altor condiţii de tranzacţionare inechitabile, fără nici o justificare pertinentă sau concludentă. Nu există vreo probă, vreun caz similar în practica CEJ privind serviciile portuare care să fi fost prezentat de către decizie.

(xii) Atribuirea responsabilităţii şi individualizarea sancţiunilor este criticabilă;

(xiii) Au fost ignorate dispoziţiile Regulamentului (UE) 2017/352 din 15.02.2017.

Recurenta a mai argumentat că paguba iminentă a întreprinderii reclamante este evidentă, deoarece executarea actului administrativ fiscal înaintea clarificării legalităţii acestuia ar perturba grav activitatea acesteia.

1.4. Apărările intimatului-pârât

Intimatul-pârât Consiliul Concurenţei, a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, şi menţinerea hotărârii de fond, ca legală şi temeinică.

2.2. Cu privire la fondul recursului. Soluţia şi considerentele instanţei de control judiciar

Înalta Curte, examinând cererea de recurs, constată, mai întâi că, deşi recurenta a invocat motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 şi 8 din C. proc. civ., argumentele acesteia se subsumează exclusiv motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., vizând greşita aplicare, de către instanţa de fond, a normelor de drept material.

În continuare, analizând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, şi faţă de criticile recurentei-reclamante, Înalta Curte, constată recursul nefondat şi îl va respinge, pentru următoarele considerente:

Conform celor expuse anterior, reclamanta A. S.R.L. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere de suspendare a executării Deciziei nr. 51/10.08.2016, emisă de pârâtul Consiliul Concurenţei.

Suspendarea executării actului administrativ la cererea persoanei vătămate, reglementată în art. 14 din Legea nr. 554/2004, constituie un instrument procedural menit să asigure protecţia juridică provizorie a subiectelor de drept în privinţa cărora actul administrativ produce anumite efecte juridice, până la evaluarea acestuia de către instanţa de contencios administrativ în cadrul acţiunii în anulare.

Această măsură de protecţie, care înlătură temporar efectul executoriu al actului administrativ, poate fi dispusă numai dacă sunt îndeplinite cele două condiţii prevăzute cumulativ de lege, anume cazul bine justificat, definit în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca fiind împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, şi paguba iminentă, definită de art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, ca fiind prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.

Cazul bine justificat şi iminenţa unei pagube sunt analizate în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească şi drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.

În cauză, instanţa de control judiciar constată că amplele argumente invocate de recurenta-reclamantă nu au caracterul unor indicii aparente care să răstoarne prezumţia de legalitate a actelor administrative fiscale şi să justifice suspendarea provizorie a executării acestuia, necesitând, în realitate, o analiză amănunţită pe fond a raportului juridic dedus judecăţii.

Or, îndoiala serioasă asupra legalităţii actului administrativ trebuie să rezulte cu uşurinţă în urma unei cercetări sumare a aparenţei dreptului, pentru că în cadrul procedurii suspendării executării, pe calea căreia pot fi dispuse numai măsuri provizorii, nu este permisă prejudecarea fondului litigiului.

Se mai constată că, prin Sentinţa civilă nr. 1.279 din 3 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2017, a fost respinsă, ca neîntemeiată, acţiunea reclamantei A. SRL, privind anularea Deciziei nr. 51/10.08.2016, emisă de pârâtul Consiliul Concurenţei.

Soluţia pronunţată de instanţa învestită cu acţiunea în anularea actelor administrative reprezintă implicit o confirmare a prezumţiei de legalitate de care se bucură actele administrative a căror suspendare se solicită şi conferă consistenţă concluziei că, în cauză, nu este îndeplinită condiţia cazului bine justificat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, pentru a fundamenta dispunerea măsurii provizorii a suspendării executării, în cadrul procedurii sumare reglementate de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Constatarea faptului că nu este îndeplinită condiţia referitoare la cazul bine justificat în sensul în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, face de prisos analiza condiţiei prevenirii unei pagube iminente, în sensul art. 2 alin. (1) lit. ş) din aceeaşi lege, atâta timp, aşa cum s-a arătat anterior, pentru a fi dispusă măsura provizorie de suspendare a executării actului administrativ, este necesară îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte, va respinge recursul declarat de reclamanta SC A. SRL, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SC A. SRL, împotriva Sentinţei civile nr. 3.219 din 19 septembrie 2017, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 aprilie 2019.

GGC - OB