Judicial recusal and incompatibility arising from prior rulings on procedural admissibility of extraordinary appeals

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea formulată la data de 28.08.2018, în Dosarul nr. x/2017, aflat pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, doamnele judecător A., B. şi C., membre ale completului C1R, au declarat că se abţin de la soluţionarea cauzei nr. x/101/2017, având în vedere că din conţinutul cererii formulate, cât şi din memoriul depus în 17.08.2018, rezultă că sunt formulate critici împotriva Deciziei nr. 2517/2018, pe care au pronunţat-o, fiind astfel incompatibile de a soluţiona această cale de atac.

La data de 28.08.2018, în Dosarul nr. x/2017, aflat pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, revizuentul D., a formulat cerere de recuzare a preşedintelui completului CD 11P/CAF (Tribunalul Mehedinţi) E., emitent al Sentinţei nr. 1/26.02.2018, şi a preşedintelui completului Cl -contencios (Curtea de Apel Craiova) C., care a pronunţat Decizia nr. 2.517/29.06.2018.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 41 pct. 1 din C. proc. civ.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin Încheierea nr. 90, pronunţată în data de 3 septembrie 2018, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de abţinere formulată de doamnele judecător A., B. şi C., membre ale completului C1R, cu privire la Dosarul nr. x/2017, şi cererea de recuzare a judecătorilor E. şi C., formulată de revizuentul D.

3. Recursul formulat în cauză şi motivele de casare invocate

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a declarat recurs revizuentul D., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii şi pe fond, admiterea cererii de recuzare şi anularea actelor emise de judecători, respectiv Sentinţa nr. 1/2018, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, şi Decizia nr. 2.517/29.06.2018, a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Recurentul a susţinut că soluţionarea cererii de recuzare s-a făcut printr-o încheiere, care este o "hotărâre a instanţei"', din care lipsesc "considerentele hotărârii judecătoreşti, parte structurală a hotărârii judecătoreşti în care instanţa arată motivele de fapt şi de drept care au format convingerea judecătorilor, precum cele pe baza cărora au fost înlăturate sau respinse cererile".

A precizat că motivul, aşa precum l-a invocat în documentaţia trimisă la data de 27.08.2018, este "incompatibilitate absolută", conform art. 45 din C. proc. civ.

Totodată a menţionat că acest aspect ce rezultă din actele emise de judecătorii aflaţi, de facto, în această stare de incompatibilitate absolută.

4. Apărări formulate în cauză

Prin întâmpinările depuse, intimatele-pârâte Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Comisia Municipiului Bucureşti, pentru aplicarea Legii nr. 9/2018, şi a Legii nr. 290/2003, au solicitat, fără a invoca excepţii, respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

La data de 2 noiembrie 2018, recurentul-reclamant a depus la dosar răspuns la întâmpinare.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând cererea de recurs prin prisma criticilor dezvoltate de recurent, în raport de actele şi lucrările dosarului, precum şi de dispoziţiile procedurale incidente cauzei, Înalta Curte, constată că recursul este nefondat pentru argumentele în continuare prezentate.

Verificând încheierea atacată prin prisma art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte, reţine că nu este fondat recursul, neputându-se susţine incidenţa uneia dintre ipotezele reglementate de textul de lege invocat, în speţă fiind respectate exigenţele prevăzute de dispoziţiile art. 425 alin. (1) din C. proc. civ.

Astfel, se constată că petentul a înţeles să formuleze în data de 28 august 2018, cerere de recuzare, în cadrul Dosarului x/2017, în care depusese în temeiul art. 443 - 444 din C. proc. civ., la 3 august 2018, o cerere de lămurire a dispozitivului Deciziei nr. 2.517 din 28 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

În cadrul cererii de recuzare s-a susţinut că domnul judecător E., a pronunţat Sentinţa nr. 1/2018, în Dosarul nr. x/2017, al Tribunalului Mehedinţi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, şi doamna judecător C. a intrat în compunerea completului de judecată ce a pronunţat Decizia nr. 2.517/29.06.2018, în Dosarul nr. x/2017, al Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, în care s-a soluţionat calea de atac a recursului împotriva Sentinţei nr. 1/2018.

Înalta Curte, constată că sesizând Curtea de Apel, cu cererea de recuzare, petentul a invocat existenţa cazului de incompatibilitate prevăzut de art. 41 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., iar completul investit cu soluţionarea ei a apreciat că, în speţă nu este incident acest caz.

Verificând susţinerile recurentului, din cuprinsul dosarelor ataşate cauzei, în care acesta a avut calitatea de revizuent, se reţin următoarele:

Doamna judecător C. a făcut parte din completurile care au pronunţat următoarele hotărâri: Decizia nr. 1.936/26.05.2016, în Dosarul nr. x/2015 (prin care s-a respins ca tardiv recursul declarat împotriva Deciziei nr. 151/2016), Decizia nr. 2.517/29.06.2016, în Dosarul nr. x/2016 (în care s-a respins ca recursul declarat împotriva Sentinţei nr. 1/2018, de respingere a cererii de revizuire a Sentinţei nr. 151/2016), şi Decizia nr. 2.815/04.09.2018, în Dosarul nr. x/2017 (soluţionarea cererii de completare a Deciziei nr. 2517/2016).

Domnul judecător E. a pronunţat încheierea din data de 19 iunie 2017, în Dosarul nr. x/2017 (prin care a anulat o cerere de revizuire a Sentinţei nr. 151 pronunţată în data de 27.01.2016, de către Tribunalul Mehedinţi, în Dosarul nr. x/2015, în temeiul art. 200 din C. proc. civ.), şi Sentinţa nr. 1/2018, în Dosarul nr. x/2017 (prin care a respins o altă cererea de revizuire ca inadmisibilă).

Recurentul a formulat cereri de recuzare împotriva celor doi domni judecători din cadrul dosarelor menţionate anterior, iar aceştia, la rândul lor, au formulat cereri de abţinere, toate fiind respinse.

Se mai reţine că, prin hotărârile indicate, cei doi magistraţi au pronunţat soluţii pe excepţii sau pe admisibilitatea căii extraordinare de atac şi nu asupra fondului cauzei.

Înalta Curte, coroborând toate textele de lege incidente cu actele şi lucrările dosarului, constată că, în mod corect, au fost respinse, prin încheierea recurată, cererea de abţinere şi cererea de recuzare.

Motivarea hotărârii judecătoreşti înseamnă, în sensul strict al termenului, precizarea în scris a raţionamentului care îl determină pe judecător să admită sau să respingă o cerere de chemare în judecată.

În speţa de faţă, instanţa de control judiciar consideră că încheierea recurată îndeplineşte cerinţele impuse de art. 425 alin. (1) din C. proc. civ., întrucât, raportat la obiectul cauzei, instanţa de fond a expus, în mod sumar, argumentele care au condus la formarea convingerii sale, raportându-se, la solicitările părţilor, actele dosarelor şi dispoziţiile legale aplicabile raportului de drept dedus judecăţii.

Conform prevederilor art. 44 alin. (1) şi art. 41 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., judecătorul este incompatibil să soluţioneze cauza şi poate fi recuzat când "(...) a pronunţat o încheiere interlocutorie sau o hotărâre prin care s-a soluţionat cauza, cu excepţia cazului în care este chemat să se pronunţe asupra unor chestiuni decât cele dezlegate de instanţa de apel sau, după caz, de recurs".

Aceste norme sunt destinate înlăturării suspiciunilor de soluţionare părtinitoare a pricinii şi recunosc părţii în proces posibilitatea de a solicita ca un alt judecător să se pronunţe asupra cererii sale.

Potrivit prevederilor art. 124 alin. (2) din Constituţie, şi art. 2 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 ("Justiţia este... imparţială şi egală pentru toţi"), în favoarea judecătorului operează prezumţia de imparţialitate, astfel că partea care invocă prevederile legii procesuale sus-menţionate trebuie să facă dovada contrară acestei prezumţii.

În cauză, însă, recurentul nu a făcut această dovadă, respectiv faptul că judecătorii recuzaţi s-au pronunţat anterior pe fond cu privire la prezentul dosar.

Mai mult din verificarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că cei doi magistraţi au făcut parte din completuri diferite, unul pronunţând soluţia pe fondul cauzei într-o cerere de revizuire, iar celălalt a făcut parte din membrii mai multor completuri de judecată care au constatat tardivitatea unei căi de atac extraordinară ori au verificat, în recurs, dacă în mod corect judecătorul fondului a respins, pe excepţie, cerere de revizuire ca inadmisibilă. Aspecte prezentate anterior nu atrag incompatibilitatea absolută a judecătorilor, întrucât prin hotărârile pronunţate nu au soluţionat fondul cauzei.

Totodată, trebuie precizat că dosarele indicate prin cererea de recurs au obiecte diferite, completurile de judecată pronunţându-se asupra unor aspecte distincte.

Înalta Curte, apreciază că este neîntemeiată şi nu va avea în vedere susţinerile recurentului referitoare la incompatibilitatea celor doi judecători, în sensul că nu ar putea fi obiectivi şi sunt subordonaţi intimaţilor, întrucât actele dosarului dovedesc contrariul, iar completul care a soluţionat cererea de recuzare a aplicat corect dispoziţiile legale incidente şi a respectat dreptul părţilor la un proces echitabil.

Pentru considerentele arătate, constatând că nu sunt întemeiate criticile formulate, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de D.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de D., împotriva Încheierii nr. 90, din 03 septembrie 2018, a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 aprilie 2019.

GGC - OB