Revision request rejected as time-barred; appeal against annulment of operating permit dismissed.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant’s appeal as unfounded, upholding the lower court’s decision that had annulled the appellant’s request for revision as time-barred. The underlying dispute involved a challenge to an operating permit issued by a local mayor, which the first-instance court had annulled in favor of the plaintiffs; subsequent appeals and revision requests by the defendant company were rejected. The decisive legal basis was that, under Article 511(1)(8) of the Romanian Code of Civil Procedure, the one-month deadline for filing a revision based on contradictory final judgments runs from the date the last judgment became final, and since the challenged decision became final on 24 November 2015, the deadline expired on 24 December 2015, making the revision request filed on 17 February 2016 (or 6 May 2016) untimely, with the sanction of nullity under Article 185(1) and Article 513(1) of the Code. The court also found the appellant’s other grounds of cassation (under Article 488(1)(4), (5), and (7)) unsubstantiated.
Legislator headnote
AI generatedart. 509 din C. proc. civ, art. 509 pct. 8 din C. proc. civ, art. 509 pct. 1 din C. proc. civ, art. 510 alin. (2) din C. proc. civ, art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 508 pct. 8 din C. proc. civ; Revision request rejected as time-barred; appeal against annulment of operating permit dismissed: The underlying dispute involved a challenge to an operating permit issued by a local mayor, which the first-instance court had annulled in favor of the plaintiffs; subsequent appeals and revision requests by the defendant company were rejected. The decisive legal basis was that, under Article 511(1)(8) of the Romanian Code of Civil Procedure, the one-month deadline for filing a revision based on contradictory final judgments runs from the date the last judgment became final, and since the challenged decision became final on 24 November 2015, the deadline expired on 24 December 2015, making the revision request filed on 17 February 2016 (or 6 May 2016) untimely, with the sanction of nullity under Article 185(1) and Article 513(1) of the Code. The court also found the appellant’s other grounds of cassation (under Article 488(1)(4), (5), and (7)) unsubstantiated.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis used to reject the appeal as unfounded.
Full text
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 19.08.2013, sub nr. x/2013, reclamanţii A. şi B., au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Comuna x, judeţul Sibiu, Primarul Comunei x şi SC C. SRL, anularea acordului de funcţionare nr. x/28.01.2013, emis de Primarul Comunei x.
Prin Sentinţa civilă nr. 290 din 19 februarie 2015, Tribunalul Sibiu, a admis excepţia de nelegalitate a acordului de funcţionare nr. 95/09.02.2006, emis de Primarul Comunei x, a admis acţiunea reclamanţilor şi a anulat acordul de funcţionare nr. x/28.01.2013, emis de Primarul Comunei x.
1.2. Împotriva acestei sentinţe şi împotriva încheierilor de şedinţă din 26.05.2014, 23.06.2014, 03.12.2014, 08.12.2014, 18.12.2014, 19.01.2015, 23.01.2015 şi 09.02.2015, au formulat recurs pârâtele Comuna x prin Primar şi SC C. SRL, solicitând casarea hotărârii şi încheierile şi, în rejudecare, admiterea excepţiilor, respingerea excepţiei de nelegalitate şi respingerea acţiunii prin care intimaţii-reclamanţi au solicitat anularea acordului de funcţionare nr. x/28.01.2013.
Prin Decizia nr. 3.246 din 24 noiembrie 2015, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins recursul declarat de recurenta-pârâtă SC C. SRL, împotriva încheierilor de şedinţă din 26.05.2014, 23.06.2014, 08.12.2014, 18.12.2014, 19.01.2015, 23.01.2015, 09.02.2015 pronunţate de Tribunalul Sibiu, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
A respins, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă Comuna x împotriva aceleiaşi sentinţe şi împotriva încheierilor de şedinţă din 26.05.2014, 23.06.2014, 08.12.2014, 18.12.2014, 19.01.2015, 23.01.2015, 09.02.2015 şi, ca lipsit de obiect, recursul declarat împotriva încheierii de şedinţă din 03.12.2015.
A respins cererea recurentei SC C. SRL, privind obligarea reclamanţilor la plata cheltuielilor de judecată şi a obligat recurenţii-pârâţi la plata sumei de 1.500 RON, către reclamantul B., cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, şi la plata sumei de 1.050 RON, către reclamantul A., cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
1.3. Împotriva Deciziei nr. 3.246 din 24 noiembrie 2015, a Curţii de Apel Alba Iulia, recurenta-pârâtă SC C. SRL, a formulat cerere de revizuire, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, la data de 18.02.2016, sub nr. x/2016, solicitând schimbarea în totalitate a hotărârii în sensul admiterii recursului împotriva sentinţei civile nr. 290 din 19 februarie 2015, a Tribunalului Sibiu, şi a încheierilor de şedinţă.
Revizuirea a fost întemeiată pe art. 509 pct. 1 şi pct. 8 din C. proc. civ.
În susţinerea motivului de revizuire întemeiat pe pct. 8 al art. 509 din C. proc. civ., revizuenta a invocat contrarietatea între hotărârea pronunţată în recurs, respectiv Decizia nr. 3.426 din 24 noiembrie 2015, a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în raport cu Sentinţa nr. 1.167/2011, pronunţată de Judecătoria Mediaş, în Dosarul nr. x/2011, Sentinţa nr. 2.029/2011, pronunţată de Judecătoria Mediaş, în Dosarul nr. x/2011 şi Decizia nr. 4.572/2013, pronunţată de Tribunalul Sibiu, în Dosarul nr. x/2013.
Prin Decizia nr. 441 din 16 martie 2016, Curtea de Apel Alba Iulia, a admis excepţia necompetenţei materiale, ridicată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 pct. 8 din C. proc. civ., formulate de revizuenta SC C. SRL, în favoarea Tribunalului Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
A respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 pct. 1 din C. proc. civ., formulată de revizuenta SC C. SRL, împotriva Deciziei nr. 3.426/2015, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2013, şi a obligat revizuenta să plătească suma de 1.000 RON, în favoarea intimaţilor A. şi B., cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
În motivarea admiterii excepţiei necompetenţei materiale, Curtea de Apel Alba Iulia, a reţinut că revizuentul a invocat contrarietatea între Decizia nr. 3.426/2015, în raport cu Sentinţa nr. 1.167/2011, pronunţată de Judecătoria Mediaş, în Dosarul nr. x/2011, Sentinţa nr. 2.029/2011, pronunţată de Judecătoria Mediaş, în Dosarul nr. x/2011, şi Decizia nr. 4.572/2013, pronunţată de Tribunalul Sibiu, în Dosarul nr. x/2013.
Potrivit art. 510 alin. (2) din C. proc. civ., în cazul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa mai mare în grad faţă de instanţa care a dat prima hotărâre.
Astfel, cum prima hotărâre, Sentinţa nr. 1.167/2011, a fost pronunţată de Judecătoria Mediaş, în Dosarul nr. x/2011, competenţa de soluţionare a revizuirii a fost stabilită în favoarea Tribunalului Sibiu, instanţa mai mare în grad.
1.4. Ca urmare a declinării competenţei de soluţionare a cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 508 pct. 8 din C. proc. civ., cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 20.04.2016, sub nr. x/2016.
În cursul soluţionării cererii de revizuire, pentru primul termen de judecată, din 10.05.2016, revizuenta SC C. SRL, a depus, la 06.05.2016, precizare şi completare a cererii de revizuire, solicitând anularea, în totalitate, a Sentinţei nr. 290 din 19 februarie 2015, a Tribunalului Sibiu, din Dosarul nr. x/2014.
Prin încheierea de şedinţă din 2 iunie 2016, Tribunalul Sibiu, s-a constatat competent a soluţiona cererea de revizuire astfel cum a fost formulată iniţial.
Cu privire la cererea de revizuire, astfel cum a fost completată şi depusă la dosar pentru termenul din 10 mai 2016, Tribunalul Sibiu, a disjuns această cerere şi a creat un nou dosar, Dosarul nr. x/2016.
În Dosarul nr. x/2016, prin Decizia nr. 27 din 9 iunie 2016, Tribunalul Sibiu, a admis excepţia necompetenţei materiale, ridicată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire a Deciziei nr. 3.426/2015, a Curţii de Apel Alba Iulia, din Dosarul nr. x/2013, întemeiate pe dispoziţiile art. 509 pct. 8 din C. proc. civ., astfel cum a fost completată prin cererea de precizare şi completare din 06.05.2016, în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
A reţinut Tribunalul că, prin cererea completatoare, revizuenta a arătat că, în urma admiterii cererii de revizuire pentru contrarietate de hotărâri, solicită anularea în totalitate a Sentinţei nr. 290/19.02.2015, pronunţate de Tribunalul Sibiu, în Dosarul nr. x/2013, şi menţinerea efectelor Sentinţei civile nr. 4.572 din 11 noiembrie 2013, a Tribunalului Sibiu, în Dosarul nr. x/2013, şi menţinută de Curtea de Apel Alba Iulia, prin Decizia nr. 3.928/2014.
A constatat Tribunalul că, prin completarea cererii de revizuire, se invocă contrarietatea între alte două hotărâri ale Tribunalului Sibiu, respectiv contrarietatea dintre Sentinţa nr. 290/19.02.2015, pronunţată în Dosarul nr. x/2013, şi Sentinţa nr. 4.572/11.11.2013, pronunţată în Dosarul nr. x/2013, fiind, deci, o nouă cerere de revizuire cu alt obiect.
Astfel, potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa mai mare în grad faţă de instanţa care a dat prima hotărâre şi, cum în cauză, prima hotărâre faţă de care se invocă contrarietatea este Sentinţa nr. 4.572/11.11.2013, a Tribunalului Sibiu, competenţa de soluţionare a noii cereri de revizuire aparţine Curţii de Apel Alba Iulia.
2. Hotărârea ce face obiectul prezentului recurs
În urma declinării competenţei cererii de revizuire dispuse prin Decizia nr. 27 din 9 iunie 2016, a Tribunalului Sibiu, cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 29.07.2016, sub nr. x/2016.
Prin Decizia civilă nr. 1.365 din 20 septembrie 2016, Curtea de Apel Alba Iulia, a admis excepţia tardivităţii şi a anulat cererea de revizuire formulată de revizuenta SC C. SRL, împotriva Deciziei nr. 3.426/2015, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, obligând revizuenta la plata sumei de 1.100 RON, către intimaţii A. şi B., cheltuieli de judecată.
A reţinut instanţa că revizuirea este întemeiată pe art. 509 pct. 8 din C. proc. civ., şi că, potrivit art. 511 din C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună, termen care se calculează de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri potrivit dispoziţiilor cuprinse la pct. 8 al aceluiaşi articol.
În cauză, ultima hotărâre a cărei revizuire se solicită este Decizia nr. 3.426 din 24 noiembrie 2015, a Curţii de Apel Alba Iulia.
Cererea de revizuire a fost înregistrată la data de 06.05.2016, cu depăşirea termenului legal de o lună, sancţiunea care intervine fiind aceea a anulării cererii, potrivit art. 513 alin. (1) din C. proc. civ.
3. Recursul exercitat în cauză
Împotriva acestei decizii, revizuenta SC C. SRL, a formulat recurs, solicitând casarea în totalitate a hotărârii atacate, ca netemeinică şi nelegală.
În susţinerea recursului, a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, pct. 5 şi pct. 6 - 7 din C. proc. civ.
Referitor la pct. 4 al articolului menţionat, a apreciat că instanţa, prin depăşirea atribuţiilor judecătoreşti, nu a observat că exista o cerere de revizuire formulată în termen.
În ceea ce priveşte pct. 5 al art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., a susţinut că instanţa, prin încălcarea normei de procedură, în ceea ce priveşte conexare invocată şi, ulterior, recursul transformându-se într-o cerere de suspendare a efectelor unei hotărâri, a fost posibilă datorită modificării obiectului a câtorva dosare.
Referitor la pct. 6 - 7 al art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., a arătat recurenta că se află în situaţia unui "basm" creat special ca ipotezele arătate să nu se intercaleze între ele, dar ca final excepţia de autoritate de lucru judecat şi această nesiguranţă creată în timp de către instanţă să fie uitată într-un fel sau altul a normelor interne de distribuire şi de modificare a obiectului unui dosar care are urmări destul de periculoase. Hotărârea recurată nu cuprinde motivele necesare de convingere, chiar şi legat de modul de administrare şi ştiinţă a faptului că s-a modificat obiectul a câtorva dosare, fiind aruncată în neant, descifrarea şi analizarea revenind instanţei competente.
4. Decizia instanţei de recurs
Înalta Curte, sesizată cu soluţionarea prezentului recurs, în raport cu lucrările dosarului şi cu dispoziţiile legale incidente, apreciază că este nefondat.
În cauză, după cum rezultă din circumstanţele cauzei expuse la pct. 1 al prezentei decizii şi după cum a precizat apărătorul revizuentei SC C. SRL, în faţa instanţei de recurs, la termenul din 28 martie 2019, cererea de revizuire, întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., priveşte contrarietatea dintre Decizia nr. 3.426 din 24 noiembrie 2015, a Curţii de Apel Alba Iulia, şi Sentinţa nr. 4.572 din 11 noiembrie 2013, a Tribunalului Sibiu.
4.1. Preliminar, instanţa de control judiciar constată că susţinerile recurentei, care invocă motivele de casare prevăzute la pct. 4, 5, 7 ale art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., nu se pot încadra în ipotezele prevăzute de textul legal. Astfel, recurenta-reclamantă nu a motivat, în niciun fel, depăşirea atribuţiilor judecătoreşti, încălcarea normelor de procedură sau încălcarea autorităţii de lucru judecat.
Astfel, eventual, s-ar putea aprecia incident motivul de casare prevăzut de pct. 6 al art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., recurenta-revizuentă criticând, în esenţă, soluţia de admitere a excepţiei tardivităţii cererii de revizuire cu consecinţa anulării acesteia, apreciind că hotărârea recurată cuprinde motive străine de natura cauzei.
4.2. Reţine Înalta Curte că, potrivit art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.".
4.3. Cererea de revizuire iniţială formulată de SC C. SRL, a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 8 din C. proc. civ., şi a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, la data de 18.02.2016 (fiind comunicată prin poştă la data de 17.02.2016).
Conform art. 511 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod, "Termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti: (...) în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri."
Contrar aprecierilor revizuentei, Curtea de Apel Alba Iulia, în practicaua Deciziei nr. 441 din 16 martie 2016, nu a constatat a fi formulată în termen cererea de revizuire formulată în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., ci doar cererea de revizuire formulată în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., în cazul căreia termenul de o lună pentru formularea căii extraordinare de atac curge de la data comunicării deciziei. Astfel, instanţa s-a raportat la data comunicării Deciziei nr. 3.426/2015 către revizuent, dată de la care a început să curgă termenul de o lună.
În privinţa revizuirii întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Curtea de Apel Alba Iulia, nu s-a pronunţat, ci a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Sibiu.
Tribunalul Sibiu, învestit de Curtea de Apel Alba Iulia, prin Decizia nr. 441 din 16 martie 2016, a apreciat cererea completatoare formulată de revizuentă la data de 06.05.2016, ca fiind o nouă cerere de revizuire şi a format un nou dosar, pe care l-a declinat spre competentă soluţionare Curţii de Apel Alba Iulia, instanţa mai mare în grad faţă de instanţa care a dat prima hotărâre.
4.4. Prin decizia ce face obiectul prezentului recurs, Curtea de Apel Alba Iulia, a admis excepţia tardivităţii revizuirii întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., formulate la 06.05.2016, apreciind că termenul de o lună curge de la data la care ultima decizie, Decizia nr. 3.426/2015, a rămas definitivă.
Astfel, Decizia nr. 3.426/2015, pronunţată în recurs de Curtea de Apel Alba Iulia, a devenit definitivă la data pronunţării, 24.11.2015, dată de la care a început că curgă termenul de o lună pentru formularea revizuirii, prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
4.5. Prin urmare, Înalta Curte, constată că în mod corect Curtea de Apel Alba Iulia, a admis excepţia tardivităţii cererii de revizuire formulată de revizuenta SC C. SRL, la data de 06.05.2016.
Reţine instanţa de control judiciar că, şi în ipoteza în care s-ar aprecia data formulării cererii de revizuire ca fiind data de 17.02.2016 (data formulării cererii de revizuire iniţiale, declinată în favoarea Tribunalului Sibiu), cererea de revizuire este formulată tardiv, avându-se în vedere că termenul de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, Decizia nr. 3.426 din 24 noiembrie 2015, a Curţii de Apel Alba Iulia, s-a împlinit la data de 24.12.2015.
Or, din actele dosarului, nu rezultă formularea de către SC C. SRL, a vreunei cereri de revizuire anterior datei de 25.12.2015, prima cerere de revizuire fiind transmisă prin poştă la data de 17.02.2106 (conform plicului aflat la Dosarul nr. x/2016 al Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal).
4.6. Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de SC C. SRL, Darlos împotriva Deciziei nr. 1.365 din 30 septembrie 2016, a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 aprilie 2019.
GGC - OB