Reformatted church property restitution blocked by positive res judicata from prior property nullity claims

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 24.08.2016, reclamanta Eparhia Reformată din Ardeal, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Guvernul României-Comisia Specială de Retrocedare, a unor bunuri imobile care au aparţinut comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România, anularea Deciziei nr. 5691/23.06.2016, emise de pârâtă, ce i-a fost comunicată la 29.07.2016, şi restituirea în natură a imobilului situat în mun. Cluj-Napoca, str. x, înscris în Cartea Funciară nr. x a mun. Cluj-Napoca, nr. top x.

2. Soluţia primei instanţe

Prin Sentinţa civilă nr. 369 din 16 noiembrie 2016, Curtea de Apel Cluj, a respins cererea reclamantei, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta Eparhia Reformată din Ardeal, a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., solicitând, în principal, casarea hotărârii şi trimiterea cauzei pentru o nouă judecată primei instanţe. În subsidiar, a solicitat casarea hotărârii recurate şi, rejudecând pe fond, admiterea acţiunii, astfel cum a fost formulată.

3.1. Printr-o primă critică, se susţine că instanţa de fond nu a judecat fondul litigiului, ci a admis excepţia puterii lucrului judecat, în mod eronat, motiv pentru care se impune casarea sentinţei cu trimitere spre rejudecare

Recurenta-reclamantă opinează că, în mod greşit, s-a constatat că hotărârile irevocabile invocat, Deciziile nr. 362/A/27.04.2006, a Tribunalului Cluj, şi nr. 2681/R/04.12.2006, a Curţii de Apel Cluj, prin care s-a apreciat lipsa calităţii procesuale a Eparhiei Reformată Ardeal, privind anularea contractelor de vânzare-cumpărare prin care au fost înstrăinate imobile aparţinând fostului Colegiu Reformat, leagă Curtea de Apel Cluj, fără să se procedeze la analiza completă şi completă a probatoriului administrat şi cu elemente de absolută noutate faţă de hotărârile pronunţate în anul 2006.

În acest sens, recurenta-reclamantă susţine că efectele hotărârilor respective se manifestă inter partes, în limitele procesului, astfel că în ipoteza în care au fost administrate probe insuficiente în acel litigiu, nimic nu se opune să se administreze în prezenta cauză un probatoriu complet şi convingător.

Vechile soluţii nu sunt repuse în discuţie, drepturile câştigate rămân neafectate, deoarece obiectul litigiului este dreptul de a primi despăgubiri în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 94/2000.

Efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat presupune întrunirea condiţiei prevăzută de art. 431 alin. (2) din C. proc. civ., respectiv ca o parte din litigiul anterior să invoce un drept recunoscut prin hotărârea iniţială, în noul litigiu.

Autoritatea publică intimată nu a avut calitatea de parte în litigiile anterioare şi nu i s-a recunoscut vreun drept în favoarea ei prin aceste hotărâri, astfel că nu pot fi invocate disp. art. 431 alin. (2) din C. proc. civ., de unde rezultă că hotărârea recurată cuprinde motive străine pricinii, conform disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

3.2. Cea de-a doua critică susţine respingerea nelegală a cererii de a se efectua o expertiză având ca obiectiv stabilirea conţinutului şi interpretarea dreptului străin, al Monarhiei Austro-Ungare, admisibilă în condiţiile art. 330 alin. (3) din C. proc. civ.

De asemenea, se mai susţine că, în conformitate cu prevederile art. 253 din C. proc. civ., instanţa de judecată poate lua cunoştinţă din oficiu de dreptul unui stat străin, iar regulile de interpretate sunt cele stipulate de C. civ., în cadrul art. 2562 şi art. 2563.

În consecinţă, susţine recurenta-reclamantă, a fost privată de o probă esenţială pentru soluţionarea cererii, iar aceasta se poate remedia doar prin casarea cu trimitere a cauzei.

3.3. În subsidiar, recurenta-reclamantă solicită soluţionarea fondului cererii, prin casarea cu reţinere a sentinţei atacate

Sub acest aspect, se susţine că Eparhia Reformată din Ardeal, a fost proprietarul de drept al imobilelor aparţinând şcolilor confesionale, conform dreptului eclesiastic, drept dovedit printr-un extras din lucrarea lui A. - consilier permanent la Consiliul Legislativ şi preşedintele Secţiunii a II-a de drept privat, intitulată C. civ. austriac în vigoare în Ardeal, Ordinul Ministerului Justiţiei nr. 2207/1909, completat prin Ordinul nr. 19407/1911, două soluţii ale instanţelor de contencios administrativ din anul 1912.

Recurenta-reclamantă mai arată că, Colegiul Reformat a funcţionat în perioada interbelică în temeiul legii asupra învăţământului particular, de unde rezultă că şcoala particulară nu este o persoană juridică distinctă de cea a fondatorului.

Prin O.U.G. nr. 83/1999, privind restituirea unor bunuri imobile care au aparţinut comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România, clădirea veche a Colegiului Reformat a fost retrocedată Eparhiei, iar imobilul era înscris în CF nr. x nr. topo x pe numele Colegiului Reformat, reprezentând aceeaşi carte funciară care cuprindea şi imobilul solicitat spre retrocedare în cadrul proces.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analiza motivelor de casare

1. Cu privire la motivele de nelegalitate întemeiate pe dispoziţiile art. .488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

În cuprinsul argumentării acestei critici, recurenta-reclamantă susţine că instanţa de fond a admis practic puterea lucrului judecat, în raport de existenţa a două hotărâri judecătoreşti irevocabile, prin care s-a constatat lipsa calităţii procesuale active a Eparhiei, în privinţa anulării contractelor de vânzare-cumpărare prin care au fost înstrăinate imobile aparţinând fostului Colegiu Reformat.

Motivele cuprinse în hotărârea fondului sunt străine de pricină, consideră recurenta-reclamantă, deoarece:

- efectele celor două hotărâri judecătoreşti se manifestă numai inter partes;

- prin cererea de acordare a despăgubirilor nu sunt repuse în discuţie soluţiile anterioare;

- efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat presupune ca o parte din litigiul anterior să invoce un drept recunoscut prin hotărârea pronunţată în noul litigiu;

- hotărârile invocate au cel mult valoare de precedent judiciar.

Judecătorul fondului a considerat că speţa dedusă judecăţii nu pune în discuţie excepţia autorităţii de lucru judecat în sens procesual, respectiv existenţa triplei identităţi prevăzută de art. 431 din C. proc. civ., ci are în vedere efectul pozitiv al puterii de lucru judecat, corespunzător disp. art. 430 alin. (1) din C. proc. civ.

Conform disp. art. 430 alin. (1) din C. proc. civ., hotărârea judecătorească ce soluţionează în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată.

Art. 430 alin. (2) din C. proc. civ., prevede că autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.

În jurisprudenţa sa anterioară, Înalta Curte, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 2787/12.06.2014, a arătat că efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care nu prezintă tripla identitate cu primul, dar care are legătură cu aspectul litigios dezlegat anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.

Înalta Curte, prin decizia sus-menţionată a precizat că puterea de lucru judecat, în forma prezumţiei, vine să asigure, din nevoia de ordine şi stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între hotărârile judecătoreşti, aceasta nu opreşte judecata celui de-al doilea proces, ci doar uşurează sarcina probaţiunii aducând în faţa instanţei constatări ale unor raporturi juridice făcute cu ocazia judecăţii anterioare şi care nu pot fi ignorate.

Faţă de disp. art. 430 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., se reţine că în prezenta cale de atac nu pot fi păstrate cele invocate de recurenta-reclamantă prin motivele de casare analizate, deoarece efectul pozitiv al lucrului judecat nu presupune repunerea în discuţie a soluţiilor anterioare, dar nici existenţa vreunei condiţii specifice, respectiv aceea că doar o parte din litigiul acesteia să invoce un drept recunoscut prin hotărârea iniţială, în noul litigiu.

Dimpotrivă, efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat se impune prin însăşi soluţia pronunţată în primul proces şi prin considerentele hotărârii şi care are legătură cu noul proces.

Referitor la faptul că hotărârea judecătorească produce drepturi şi obligaţii doar faţă de părţi şi succesorii acestora, conform art. 435 din C. proc. civ., nu contrazice efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, acestea reglementând situaţii distincte, respectiv obligativitatea hotărârii pe de o parte, şi manifestarea pozitivă a autorităţii de lucru judecat, pe de altă parte.

De asemenea, se remarcă că susţinerea recurentei-reclamante cu privire la faptul că, în lipsa întrunirii disp. art. 431 din C. proc. civ., cu privire la identitatea de părţi, obiect şi cauză, hotărârile anterioare au numai valoare de precedent judiciar, nu poate fi reţinută, deoarece ceea ce se analizează în cadrul criticilor formulate sunt disp. art. 430 din C. proc. civ.

Instanţa de fond, trecând la analiza îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 430 alin. (1) din C. proc. civ., a observat cele două hotărâri judecătoreşti anterioare, respectiv Decizia civilă nr. 362/A/27.04.2006, a Tribunalului Cluj, şi Decizia civilă nr. 2.681/R/04.12.2006, a Curţii de Apel Cluj, s.-au pronunţat cu privire la calitatea de proprietară a reclamantei asupra bunului imobil pentru care aceasta a solicitat constatarea nulităţii contractelor de vânzare-cumpărare, stabilind că aceasta nu este succesor în drepturi al fostului proprietar, din perspectiva disp. art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000.

Este de menţionat faptul că efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat a fost stabilit ca urmare a aplicării dispoziţiilor Noului C. proc. civ., acţiunea formulată aflându-se sub incidenţa acestuia, fiind fără relevanţă împrejurarea pronunţării celor două hotărâri judecătoreşti în anul 2006, când era în vigoare vechiul C. proc. civ.

Instanţa de fond a mai arătat şi că, în cele două dosare anterioare, prin hotărârile judecătoreşti pronunţate, judecătorii s-au referit şi au făcut o analiză a dreptului maghiar, celui eclesiastic şi a dreptului român, din perspectiva aceloraşi înscrisuri depuse şi în dosarul de faţă.

Astfel, prin cele două hotărâri judecătoreşti invocate, s-a constatat că Eparhia Reformată nu a fost proprietara imobilelor ce au aparţinut Colegiului Reformat din Cluj, având doar un drept de administrare.

Avându-se în vedere că şi în prezentul litigiu, Eparhia Reformată din Ardeal a solicitat restituirea în natură a unui imobil proprietatea Colegiului Reformat din Cluj, se va aprecia că prima instanţă, în mod corect a aplicat disp. art. 430 alin. (1) din C. proc. civ., de unde rezultă că motivele de nelegalitate întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., sunt nefondate.

Cu ocazia dezbaterilor, recurenta-reclamantă a susţinut faptul că hotărârea primei instanţe este în contradicţie cu hotărârea pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, din cauza Lungoci contra României.

Verificând cele învederate de recurenta-reclamantă, Înalta Curte, constată că, în cauza indicată, se analiza autoritatea de lucru judecat şi nu a fost pronunţată nicio sentinţă prin care să se constate că Eparhia Reformată Arad este proprietara imobilelor ce au constituit Colegiul Reformat.

În cauza Lungoci contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a apreciat că nicio instanţă nu a explicat motivele pentru care sentinţa prin care s-a constatat dreptul de proprietate al reclamantei, rămasă definitivă la 28.03.1997, nu a constituit un act care constată dreptul de proprietate şi nu a indicat care act ar beneficia de o asemenea calificare, de unde ar reieşi că acea sentinţă este lipsită de orice interes juridic.

În litigiul pendinte, recurenta-reclamantă solicită să se reia analiza dreptului său de proprietate asupra imobilelor Colegiului Reformat, indicând aceleaşi trei perspective - dreptul maghiar, eclesiastic şi român, pe baza aceloraşi înscrisuri care au făcut deja obiectul studiului unor hotărâri pronunţate anterior.

2. Referitor la critica prin care s-a pretins că cererea de efectuare a unei expertize a fost respinsă în mod nelegal de prima instanţă

Înalta Curte, observă că şi acest motiv de recurs nu a fost întemeiat în drept prin recursul declarat, însă cele susţinute nu pot fi încadrate în niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 din C. proc. civ., deoarece privesc netemeinicia hotărârii şi nu nelegalitatea acesteia, iar disp. art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., permit casarea unei hotărâri numai pentru motive de nelegalitate.

3. În ceea ce priveşte motivele de nelegalitate înscrise la pct. III din cererea de recurs şi întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., şi care tind să reformeze hotărârea pentru greşita aplicare a disp. art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000, se va reţine neîntrunirea acestora, întrucât hotărârea primei instanţe a efectuat o analiză a efectului pozitiv al autorităţii de lucrul judecat, astfel că obiectul recursului are în vedere numai considerentele şi dispozitivul sentinţei atacate.

Observând şi jurisprudenţa Înaltei Curţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, cu privire la cereri similare formulate de recurenta-reclamantă, respectiv Deciziile nr. 1.980/05.04.2011, nr. 1.893/10.05.2018 şi nr. 4.087/22.11.2018, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Eparhia Reformată din Ardeal, împotriva Sentinţei nr. 369 din 16 noiembrie 2016, a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 aprilie 2019.

GGC - OB