Clarification of judgment scope to include annexes in in-kind property restitution under Law No. 10/2001

Prin cererea înregistrată la data de 1 noiembrie 2018 pe rolul Tribunalului Argeş, reclamanţii A., B. şi C. au solicitat lămurirea înţelesului, întinderii şi aplicării dispozitivului Sentinţei civile nr. 261 din 19 septembrie 2003, pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia civilă în dosarul nr. x/2002.

În motivare, petenţii au arătat că prin acţiune au chemat în judecată Staţiunea de Cercetare şi Protecţie pentru Viticultura şi Vinificaţie Ştefăneşti - Argeş şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, solicitând anularea Deciziei nr. 720 din 29 martie 2002, emisă de S.C. P..V.V. pentru soluţionarea notificării formulate în temeiul Legii nr. 10/2001, şi restituirea în natură a imobilului ce a aparţinut autorului lor D., situat în comuna Ştefăneşti (fosta comună Valea Mare), cătun Coasta Câmpului (în prezent strada x), judeţul Argeş, format din construcţiile Vila Nouă şi anexe, şi teren în suprafaţă de 5,15 ha, din care suprafaţa de 2.950 mp aferent clădirii, iar restul având destinaţia de vie şi livadă.

Prin Sentinţa civilă nr. 261 din 19 septembrie 2003, Tribunalul Argeş a admis acţiunea, a anulat Decizia nr. 729 din 29 martie 2002 de soluţionare a notificării, a dispus restituirea în natură a imobilului compus din construcţia Vila Nouă şi terenul aferent în suprafaţa de 2950 mp, situat în comuna Ştefăneşti, judeţul Argeş, aşa cum a fost identificat în raportul de expertiza tehnică inginer E..

Reclamanţii au solicitat lămurirea dispozitivului în sensul că restituirea în natură s-a dispus cu privire la toate clădirile identificate pe teren, adică atât cu privire la clădirea principală denumită Vila Nouă, cât şi cu privire la clădirile anexe, care au aparţinut autorului lor şi care se află în Complexul Vila Nouă, astfel cum au fost identificate în raportul de expertiză întocmit în cauză.

Aceasta întrucât, deşi instanţa a făcut trimitere în dispozitivul sentinţei menţionate la o singură construcţie, Vila Nouă, din materialul probator administrat în cauză a rezultat că, atât clădirea principală, cât şi celelalte construcţii anexă fac parte din complexul Vila Nouă şi au aparţinut autorului lor. Acţiunea a fost admisă în integralitate, fiind restituit în natură întreg imobilul ce făcea obiectul Legii nr. 10/2001, iar instanţa, în cuprinsul considerentelor şi al dispozitivului a făcut trimitere expresă şi neechivocă la identificarea realizată prin raportul de expertiză efectuat în cauză de către ing. E., sens în care în cauză nu este vorba doar de "construcţia Vila Nouă", ci de "complexul Vila Nouă".

Urmare a acestei neclarităţi din cuprinsul dispozitivului sentinţei civile, O.C.P.I. Argeş a dispus intabularea, pe numele reclamanţilor, a terenului de 2950 mp şi a construcţiei de 130 mp (Vila Nouă), reţinând că pe acest teren mai există încă o construcţie (clădirile anexă) în suprafaţa de 202 mp (parte din acestea s-au demolat în perioada scursă dintre data sentinţei şi data intabulării), însă pentru care nu s-a putut dispune intabularea, întrucât nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate. Cu toate acestea, încă din anul 2004 figurau în evidenţele UAT Ştefăneşti, ca titulari de rol fiscal, pentru toate clădirile situate pe terenul de 1263 mp cu destinaţia de curţi-construcţii, restituit prin Sentinţa civilă nr. 261/2003.

Reclamanţii au arătat că au mai învestit instanţa, anterior, cu o cerere de îndreptare a erorii materiale împotriva aceleiaşi sentinţe civile pronunţate de Tribunalul Argeş în dosarul nr. x/2002, cerere ce a fost înregistrată sub nr. de dosar x/2017 Deşi respectiva cerere a fost respinsă, Curtea de Apel Piteşti, judecând cauza în apel, a arătat prin Decizia civilă nr. 1095/2018, faptul că petenţii au la îndemână calea lămuririi întinderii şi înţelesului Sentinţei civile nr. 261/2003, iar nu pe cea a îndreptării erorii materiale a acestei hotărâri.

Prin Încheierea din 6 martie 2019, Tribunalul Argeş, secţia civilă, a respins cererea, ca neîntemeiată, reţinând că, deşi s-a susţinut că restituirea în natură s-a dispus cu privire la toate clădirile identificate pe teren, adică atât cu privire la clădirea principală, denumita Vila Nouă, cât şi cu privire la clădirile anexe, care au aparţinut autorului lor şi care se află în Complexul Vila Nouă, astfel cum au fost identificate în raportul de expertiză întocmit în cauză, dispozitivul Sentinţei civile nr. 261 din 19 septembrie 2003 este clar, în sensul că restituirea s-a dispus doar cu privire la restituirea în natură a imobilului compus din construcţia Vila Nouă şi terenul aferent în suprafaţă de 2950 mp.

Chiar dacă în raportul de expertiză se menţionează existenţa unor dependinţe şi anexe faţă de care s-a făcut notificarea în condiţiile legii, instanţa, atât în dispozitiv cât şi în considerente, nu a făcut referire la acestea.

În ultimul alineat din considerente, instanţa a menţionat în mod expres că urmează a dispune restituirea în natură a imobilului compus din construcţia Vila Nouă şi terenul aferent în suprafaţă de 2950 mp situat în comuna Ştefăneşti, judeţul Argeş, aşa cum a fost identificat în raportul de expertiză tehnică inginer E..

Mai mult, reclamanţii nu au promovat calea de atac a apelului, iar în cadrul recursului s-a constatat că au primit imobilul în litigiu, respectiv cel la care se referă dispozitivul Sentinţei civile nr. 261 din 19 septembrie 2003.

Prin formularea unei cereri de lămurire a dispozitivului conform art. 2811 C. proc. civ., nu se pot aduce critici hotărârii pronunţate şi nu se poate solicita modificarea acesteia şi înlăturarea eventualelor erori de judecată. Or, în speţă, dispozitivul Sentinţei civile nr. 261 din 19 septembrie 2003, pronunţate de Tribunalul Argeş în dosarul nr. x/2002, este clar fără a fi necesar lămurirea acestora.

Împotriva Încheierii din 6 martie 2019, au formulat apel reclamanţii A., B. şi C., arătând că în mod eronat se reţine, de către tribunal, că deşi în raportul de expertiză se menţionează existenţa unor dependinţe şi anexe faţă de care s-a făcut notificarea în condiţiile legii, atât în dispozitiv, cât şi în considerentele hotărârii a cărei lămurire se solicită nu se face referire la acestea.

Tribunalul a analizat situaţia faptică a imobilelor solicitate de reclamanţi, a apreciat că restituirea în natură a acestora este posibilă şi a făcut trimitere atât în considerentele hotărârii, cât şi în dispozitiv la identificarea realizată prin raportul de expertiză efectuat în cauză, raport ce identifică Complexul Vila Nouă format din mai multe construcţii.

Pe de altă parte, instanţa a admis în integralitate acţiunea, fiind restituit în natură întreg imobilul ce a format obiectul Legii nr. 10/2001, imobil format din clădirea principală Vila Nouă şi clădirile anexe.

Această neclaritate a determinat O.C.P.I. Argeş să dispună intabularea, pentru petenţi, numai a terenului de 2950 mp şi a construcţiei de 130 mp (Vila Nouă), nu şi a clădirii anexă care se mai află pe teren - parte din construcţii fiind demolate în această perioadă - pentru clădirea anexă reţinându-se că nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate, conform menţiunii din anexa la extrasul de carte funciară "fără acte". Cu toate acestea, din anul 2004 apelanţii sunt titulari de rol fiscal pentru toate clădirile situate pe terenul de 1263 mp.

Prin prezenta solicitare nu se tinde la o modificare a dispozitivului, ci doar la o clarificare, la înlăturarea confuziei create între Complexul Vila Nouă şi construcţia principală denumită Vila Nouă.

Prin întâmpinare, intimatul Institutul Naţional de Cercetare - Dezvoltare pentru Biotehnologii în Horticultură Ştefăneşti a solicitat respingerea apelului, ca neîntemeiat, apreciind că cererea de lămurire a dispozitivului este inadmisibilă.

Prin Decizia nr. 3363 din 19 septembrie 2019, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a admis apelul petenţilor reclamanţi; a schimbat încheierea apelată în sensul că a admis cererea; a lămurit întinderea şi înţelesul sentinţei în partea privitoare la construcţia Vila Nouă, aşa cum a fost identificată în raportul de expertiză tehnică judiciară, ca referindu-se la construcţiile de 130 mp şi de 250 mp (anexe).

Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de Apel Piteşti a reţinut că dispoziţia de restituire în natură a imobilului, din cel de-al treilea alineat al dispozitivului Sentinţei civile nr. 261 din 19 septembrie 2003, pronunţată de Tribunalul Argeş în dosarul nr. x/2002, este susceptibilă de mai multe interpretări, atât prin raportare la primul alineat al dispozitivului sentinţei, potrivit căruia acţiunea este admisă în integralitate, cât şi prin raportare la partea sa finală, în care se menţionează că imobilul compus din construcţia Vila Nouă şi terenul aferent în suprafaţă de 2950 mp situat în comuna Ştefăneşti, judeţul Argeş, este cel identificat în raportul de expertiză tehnică întocmit de inginer E..

Se impune astfel lămurirea alineatului al treilea al dispozitivului sentinţei, deoarece a rezultat din considerentele aceleiaşi hotărâri că prin acţiunea civilă înregistrată la data de 30 aprilie 2002, reclamanţii A., B. şi C. au chemat în judecată pârâta Staţiunea de Cercetare şi Protecţie pentru Viticultură şi Vinificaţie Ştefăneşti - Argeş pentru restituirea în natură a imobilului format din construcţie şi teren în suprafaţă de 5,15 ha situat în comuna Ştefăneşti, judeţul Argeş.

Tribunalul a reţinut, la soluţionarea dosarului nr. x/2002, că imobilul a cărui restituire în natură se solicită este compus din două corpuri de construcţii cu câte 4 camere, hol, dependinţe şi anexe şi din teren în suprafaţă de 5,15 ha, acesta fiind menţionat în notificarea adresată pârâtei în baza Legii nr. 10/2001, şi că un alt capăt de cerere este acela al anulării Deciziei nr. 720 din 29 martie 2002, emisă de intimată cu privire la acest imobil.

A arătat tribunalul, în motivarea sentinţei, că a procedat la identificarea clădirii şi a terenului aferent clădirii, reţinând pe baza expertizei tehnice judiciare că petenţii solicită restituirea unui imobil-construcţie intitulat Vila Nouă, dependinţe şi anexe, precum şi a terenului aferent construcţiei în suprafaţă de 2950 mp, având ca vecinătăţi: N - F., E - G. şi H., S - drumul comercial Coasta Câmpului şi V-I. şi J., teren compus din trei suprafeţe: 1393 mp teren agricol, 1263 mp teren curţi-construcţii şi 294 mp cale de acces.

Pe baza aceleiaşi expertize judiciare şi a actului de vânzare-cumpărare depus la dosar, tribunalul a reţinut că terenul şi construcţiile solicitate de petenţi şi identificate de expert au constituit proprietatea autorului petenţilor. Instanţa a apreciat că restituirea în natură a imobilelor solicitate de petenţi este posibilă şi este prevăzută de lege, petenţii făcând dovada dreptului lor de proprietate şi a existenţei construcţiilor în teren de la data preluării de către stat.

Acestea fiind considerentele sentinţei, în mod greşit s-a reţinut la soluţionarea în primă instanţă a cererii de lămurire a dispozitivului sentinţei că nu se face referire în cuprinsul lor la construcţiile aflate pe teren, construcţii ce poartă denumirea Vila Nouă.

Motivarea soluţiei instanţei nu s-a făcut doar în ultimul alineat al considerentelor, ci motivele de fapt şi de drept pe care s-a întemeiat soluţia s-au regăsit şi în alineatele anterioare, în care s-a arătat câte construcţii şi ce suprafeţe de teren au fost solicitate a fi restituite prin notificare, dacă asupra acestora s-a făcut dovada proprietăţii şi care este actul contestat în procedura Legii nr. 10/2001.

Prin admiterea acţiunii, al cărei obiect a fost delimitat sau stabilit prin considerentele ce fac corp comun cu dispozitivul sentinţei, tribunalul a dispus restituirea tuturor construcţiilor ce alcătuiesc Vila Nouă, şi anume a construcţiilor de 130 mp şi de 250 mp (anexe).

Dispoziţiile unei hotărâri judecătoreşti se întregesc cu considerentele acesteia, care au rolul de a releva argumentele pentru care a fost adoptată soluţia, conţinutul lor arătând în ce măsură este necesară lămurirea dispozitivului. Or, dispozitivul, deşi menţionează că se restituie în natură imobilul compus din construcţia Vila Nouă şi terenul aferent de 2950 mp, nu precizează alcătuirea construcţiei denumite Vila Nouă sau a complexului denumit astfel, deşi are în vedere terenul aferent mai multor construcţii sau corpuri de clădire.

De aceea nu se poate reţine că prin lămurirea alineatului din dispozitiv, având un conţinut susceptibil de mai multe înţelesuri, s-ar urmări remedierea unor greşeli de judecată.

Pe de altă parte, restituirea către petenţi, pe parcursul soluţionării recursului, a tuturor clădirilor situate în punctul aflat în litigiu, inclusiv a celor pentru care se solicită lămurirea sentinţei, nu constituie un impediment în declanşarea procedurii reglementate de art. 2811 din cod, câtă vreme, din înscrisurile aflate la dosar a rezultat refuzul înscrierii dreptului de proprietate asupra acestora în cartea funciară pentru lipsa titlului, în raport cu clădirea principală purtând aceeaşi denumire Vila Nouă.

Împotriva acestei decizii au declarat recursuri distincte, întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pârâţii Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Biotehnologii în Horticultură Ştefăneşti şi Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti.

Recurentul-pârât Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Biotehnologii în Horticultură Ştefăneşti a arătat că:

- Prin cererea de lămurire dispozitiv se urmăreşte, în realitate, completarea dispozitivului, iar nu lămurirea/îndreptarea acestuia, în condiţiile în care restituirea în natură, astfel cum a fost dispusă, fără echivoc, prin sentinţa supusă procedurii judiciare a îndreptării/lămuririi, a vizat imobilul compus din Vila Nouă şi terenul aferent în suprafaţă de 2950 mp, aşa cum a fost identificat prin raportul de expertiză tehnică;

- Orice pretenţie suplimentară excede solicitării iniţiale şi dispozitivului Sentinţei nr. 261 din 19 septembrie 2003, pronunţată de Tribunalul Argeş în dosarul nr. x/2002;

- Reclamanţii nu au mai declarat recurs împotriva acestei sentinţe, iar la data de 17 iunie 2004 au primit imobilul în litigiu, situaţie faţă de care, instanţa de apel, prin hotărârea pronunţată, nu a lămurit dispozitivul sentinţei, ci a procedat la o rejudecare a dosarului nr. x/2002;

- Reclamanţii pretind că nu au fost incluse în dispozitivul sentinţei anexele clădirii principale Vila Nouă şi un teren de 130 mp pe care ar fi construită Vila Nouă, însă dacă aceştia nu erau mulţumiţi de conţinutul hotărârii, aveau la îndemână calea de atac a apelului, care se putea declara în 15 zile de la comunicare. Cum apelul nu a fost exercitat, hotărârea a intrat în circuitul civil, producându-şi efectele.

Recurentul-pârât Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti a arătat următoarele:

- Dispozitivul Sentinţei nr. 261 din 19 septembrie 2003 corespunde intenţiei instanţei, reflectată în considerentele hotărârii;

- În considerentele Deciziei nr. 6859 din 19 septembrie 2005, pronunţată în recurs de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a reţinut că petenţii au primit imobilul în litigiu la data de 17 iunie 2004, aceştia confirmând acest aspect în faţa instanţei, condiţii în care apărătorul lor a arătat că nu mai au interes să susţină recursul;

- Împotriva încheierii de înscriere în cartea funciară se putea formula cerere de reexaminare/plângere, în condiţiile prevăzute de art. 31 din Legea nr. 7/1996;

- Aşa cum a constatat instanţa de apel, chiar dacă în raportul de expertiză se menţionează existenţa unor dependinţe şi anexe faţă de care s-a făcut notificarea în condiţiile legii, instanţa nu face referire la acestea nici în considerente, nici în dispozitiv;

- Câtă vreme reclamanţii au declarat că au primit imobilul şi că nu mai au nici un interes în susţinerea recursului (în dosarul nr. x/2002), prin hotărârea pronunţată, instanţa de apel a procedat la o rejudecare a acestui dosar, iar nu la o lămurire de dispozitiv.

Intimaţii-reclamanţi A., B., C. au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepţia lipsei de interes a recursurilor, raportat la împrejurarea că imobilul în litigiu le-a fost restituit în întregime încă din anul 2004, înainte de finalizarea recursului în dosarul de fond.

În subsidiar, intimaţii-reclamanţi au solicitat respingerea recursurilor, arătând că demersul judiciar al cererii de lămurire a fost determinat de faptul că două autorităţi ale statului au interpretat în mod diferit acelaşi dispozitiv al sentinţei, respectiv Oficiul de Cadastru Argeş a dispus intabularea terenului şi construcţiei, dar cu privire la anexe apare menţiunea "fără acte", iar în evidenţele UAT Ştefăneşti reclamanţii apar ca titulari de rol fiscal cu privire la toate clădirile anexă.

Lămurirea vizează clarificarea întinderii imobilului Vila 9 la care se face referire în dispozitivul Sentinţei nr. 261 din 19 septembrie 2003 a Tribunalului Argeş, despre care, deşi s-a reţinut că este cea din raportul de expertiză, nu s-a menţionat că aceasta cuprinde şi clădirile anexă.

Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele:

Referitor la excepţia lipsei de interes a recursurilor invocată de către intimaţii-reclamanţi prin întâmpinare, Înalta Curte constată că aceasta nu poate fi reţinută.

Intimaţii-reclamanţi susţin că recursurile pârâţilor sunt lipsite de interes, întrucât imobilul în litigiu le-a fost restituit în totalitate de către pârâtul Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Biotehnologii în Horticultură Ştefăneşti.

Prin recursurile promovate însă, pârâţii, deşi recunosc că au restituit reclamanţilor bunurile în litigiu, pretind că această restituire este conformă dispozitivului sentinţei a cărei lămurire se solicită în prezenta cauză şi că instanţa a admis acţiunea doar în aceste limite, poziţia procesuală a acestora fiind aceea în sensul respingerii cererii de lămurire.

Astfel, faţă de apărările opuse reclamanţilor în prezenta cerere de lămurire, pârâţii au interes în exercitarea căii de atac, care vizează clarificarea întinderii bunurilor obiect al cererii de restituire la care actualii recurenţi (pârâţi în dosarul de fond) au fost obligaţi.

Mai mult, câtă vreme demersul judiciar al prezentei cereri de lămurire dispozitiv a aparţinut exclusiv reclamanţilor, iar pentru hotărârea pronunţată în această procedură judiciară legea prevede căi de atac (apel şi respectiv, recurs), partea în contradictoriu cu care se poartă litigiul şi căreia nu i-a aparţinut iniţiativa procesuală are, de plano, posibilitatea exercitării acestora, cu atât mai mult cu cât exprimă o poziţie procesuală contrară petenţilor, sens în care recursurile nu pot fi apreciate ca lipsite de interes.

În ce priveşte recursurile formulate, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele argumente comune:

Prin Sentinţa nr. 261 din 19 septembrie 2003, pronunţată în dosar nr. x/2002, Tribunalul Argeş, secţia civilă a admis acţiunea reclamanţilor A., B., C. formulată în contradictoriu cu pârâţii Staţiunea de Cercetare şi Protecţie pentru Viticultură şi Vinificaţie Ştefăneşti Argeş (în prezent Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Biotehnologii în Horticultură Ştefăneşti) şi Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice; a anulat Decizia nr. 720 din 29 martie 2002, emisă de primul pârât în soluţionarea notificării formulate în temeiul Legii nr. 10/2001; a dispus restituirea în natură a imobilului ce a aparţinut autorului reclamanţilor, D., format din construcţia Vila Nouă şi terenul aferent în suprafaţă de 2950 mp, situat în comuna Ştefăneşti, judeţul Argeş, aşa cum a fost identificat în raportul de expertiză tehnică E..

În raport de această sentinţă (irevocabilă prin Decizia nr. 6859 din 19 septembrie 2005 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală în dosar nr. x/2004), reclamanţii au formulat cerere de lămurire dispozitiv, în sensul de a se clarifica faptul că restituirea în natură s-a dispus cu privire la toate clădirile identificate pe teren, respectiv atât clădirea principală Vila Nouă, cât şi cu privire la clădirile anexe aflate în Complexul Vila Nouă, astfel cum au fost identificate în raportul de expertiză, în condiţiile în care dispozitivul sentinţei face trimitere exclusivă la o singură construcţie (Vila Nouă), deşi din materialul probator administrat în cauză a rezultat că atât clădirea principală, cât şi construcţiile anexă, fac parte din Complexul Vila Nouă şi au aparţinut autorului acestora.

În apelul declarat de către petenţii-reclamanţi împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de lămurire dispozitiv, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a soluţionat favorabil solicitarea reclamanţilor, constatând că restituirea în natură a vizat toate imobilele cuprinse în raportul de expertiză în baza căruia această soluţie a fost adoptată.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recursuri ambii pârâţi, conţinând, în esenţă, aceleaşi critici şi arătând că în realitate, prin cererea de lămurire se tinde către o completare a hotărârii, chiar către o reanalizare a fondului, în condiţiile în care dispozitivul a cărui lămurire se solicită este fără echivoc şi orice pretenţie suplimentară excede cadrului legal al prezentei proceduri judiciare.

Au mai arătat recurenţii că, în calea de atac a recursului în dosarul în care s-a pronunţat sentinţa a cărei lămurire se cere, petenţii (reclamanţi în acel dosar), raportat la faptul că la data de 17 iunie 2004 imobilul în litigiu le-a fost predat, au arătat că nu mai au interes să susţină acel recurs, situaţie faţă de care, prin hotărârea recurată în prezenta cauză, instanţa de apel a procedat la o completare, iar nu la o lămurire dispozitiv.

S-a învederat, prin recursurile formulate, pe de o parte, că reclamanţii aveau la îndemână calea apelului împotriva respectivei sentinţe, iar pe de altă parte, că în situaţia respingerii cererii de înscriere în cartea funciară, aveau la îndemână calea de atac a reexaminării prevăzută de art. 31 din Legea nr. 7/1996, iar nu calea lămuririi dispozitivului.

Recurenţii au concluzionat că, atâta vreme cât dispozitivul se referă numai la anumite imobile, iar nu la toate cele menţionate în raportul de expertiză, înseamnă că doar cele menţionate în dispozitiv s-a dorit a fi restituite.

Înalta Curte reţine că potrivit art. 2811 alin. (1) C. proc. civ. "În cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului ori acesta cuprinde dispoziţii potrivnice, părţile pot cere instanţei care a pronunţat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispoziţiile potrivnice".

Dispozitivul reprezintă partea cea mai importantă a unei hotărâri, pentru că el este pus în executare şi împotriva lui se exercită căile de atac, astfel încât trebuie să conţină elemente clare privind modalitatea de rezolvare a cererilor părţilor, întinderea drepturilor recunoscute şi identificarea acestora prin diferiţi parametri, pentru a putea fi adus la îndeplinire pe calea executării.

Pe de altă parte, dispozitivul reflectă concluzia la care instanţa a ajuns asupra aspectelor cu care a fost învestită, fiind pronunţat pe baza raţionamentelor logico-juridice ce au fundamentat soluţia adoptată, sens în care el nu poate fi privit separat de considerentele care îl preced.

În cauză, atât prin notificările formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 (notificarea nr. x din 9 noiembrie 2001, respectiv notificarea nr. x din 13 februarie 2002), cât şi prin acţiunea introductivă de instanţă, s-a solicitat restituirea în natură a imobilului format din construcţie compusă din două corpuri, fiecare corp având câte 4 camere, hol, dependinţe, anexe şi teren de 5,15 ha (vie şi livadă), situat în comuna Ştefăneşti, judeţul Argeş.

Prin raportul de expertiză întocmit în cauză de către inginer E. şi omologat de instanţa ce a pronunţat sentinţa a cărei lămurire se solicită în prezent, s-a stabilit că imobilul solicitat spre a fi restituit este Vila Nouă, cu dependinţe şi anexe, clădirile făcând parte dintr-o suprafaţă de teren cu întindere mare (şapte pogoane şi jumătate) de vie plus livadă.

S-a mai reţinut, în raportul de expertiză, că terenul aferent clădirii este în suprafaţă de 2950 mp, fiind alcătuit din 1393 mp teren agricol, 1263 mp curţi-construcţii, din care suprafaţa de 130 mp este ocupată de Vila Nouă şi 250 mp de alte clădiri, iar 294 mp reprezintă cale de acces.

Prin completarea la raport efectuată la solicitarea instanţei, s-a stabilit că imobilele în litigiu sunt cele menţionate şi descrise în actul de vânzare-cumpărare nr. x din 10 martie 1937, în sensul că "pe terenul care cuprinde via, teren şi alte plantaţii se află toate construcţiile, instalaţiile şi întregul inventar al viei", intrând, de asemenea, "... în această vânzare şi Vila Nouă, imobil construit şi mobilat în anul 1934".

S-a mai stabilit, prin această completare, că "...Vila Nouă ocupă o suprafaţă de 130 mp, iar construcţia anexă ocupă suprafaţa de 250 mp şi au fost poziţionate pe terenul în litigiu în suprafaţă de 2950 mp...".

Completarea la raportul de expertiză face parte integrantă din acesta şi a fost efectuată, aşa cum s-a arătat, la solicitarea instanţei.

Rezultă astfel că imobilul în litigiu, în descrierea sa astfel cum a fost făcută atât de părţi, prin solicitarea de restituire în natură, cât şi din cea stabilită prin probatoriile administrate în cauză, are compunerea pretinsă de către reclamanţi prin cererea de lămurire dispozitiv şi, prin însuşirea de către instanţă a raportului de expertiză, a fost restituit ca atare către reclamanţi.

Prin sentinţa supusă lămuririi, instanţa de judecată a omologat în integralitate raportul de expertiză astfel cum a fost completat şi a admis acţiunea în totalitate, astfel cum a fost formulată, situaţie faţă de care concluzia care se impune este aceea că restituirea a vizat imobilul Vila Nouă aşa cum a fost menţionat în acţiune şi identificat în raport, respectiv incluzând construcţiile de 130 mp şi de 250 mp reprezentând anexe, cu luarea în considerare a argumentelor anterior expuse referitoare la faptul că dispozitivul nu poate fi analizat în afara considerentelor care au determinat pronunţarea lui.

Sub acest aspect, manifestarea de voinţă în sens procesual a reclamanţilor privind lămurire dispozitivului, nu reprezintă o solicitare care excede cadrului procesual, ci este o pretenţie legitimă, determinată de echivocul hotărârii purtând asupra componenţei exacte a imobilului restituit în natură.

Lămurind Sentinţa nr. 261 din 19 septembrie 2003 a Tribunalului Argeş, Curtea de Apel Piteşti nu a deturnat instituţia juridică a lămuririi dispozitivului de la finalitatea instituită de lege, cum pretind recurenţii, ci a clarificat ceea ce însăşi instanţa respectivă a statuat atunci când a dispus restituirea în natură.

Contrar susţinerilor recurenţilor, faptul că reclamanţii şi-au manifestat, într-o anumită etapă procesuală, lipsa de interes în promovarea ori susţinerea unei căi de atac, nu are nicio relevanţă în prezenta cerere de lămurire dispozitiv, câtă vreme la momentul respectiv, reclamanţii beneficiau de o soluţie favorabilă, se aflau în posesia de fapt a terenului, iar litigiul nu fusese încă finalizat.

Reclamanţii s-au confruntat cu imposibilitatea intrării în legalitate a stăpânirii de fapt a imobilului în discuţie într-o etapă post judicium, respectiv cu prilejul înscrierii în cartea funciară, astfel încât, faţă de cele arătate cu privire la soluţiile pronunţate şi posesia bunului, aceştia nu au avut justificare în susţinerea recursului în dosarul de fond, dar au justificare în promovarea cererii de lămurire dispozitiv ulterior judecăţii, în raport de imposibilitatea de a consacra legal cele statuate prin hotărârea a cărei lămurire se solicită.

Pe de altă parte, potrivit art. 2812 C. proc. civ. "Îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispoziţiilor potrivnice sau completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condiţiile art. 281 - 2812.", iar recurgerea la această procedură nu este supusă condiţiei unui termen de exercitare.

Împrejurarea că reclamanţii promovează sau nu o plângere împotriva încheierii de carte funciară în procedura reglementată de Legea nr. 7/1996 nu exclude posibilitatea acestora de a recurge, deopotrivă, la procedura lămuririi dispozitivului reglementată de C. proc. civ., neexistând vreun text de lege care să condiţioneze exercitarea într-o anumită ordine sau cu o anumită preferabilitate a acestor căi de remediere, care nu se exclud una pe cealaltă, în cauză nefiind aplicabil principiul electa una via.

Având în vedere considerentele expuse anterior, nu se pune problema completării hotărârii sau reanalizării aspectelor de fond, cum eronat susţin recurenţii, ci a clarificării, prin intermediul unei proceduri reglementate de lege, ale cărei condiţii de aplicabilitate sunt îndeplinite în cauză, a componenţei imobilelor ce au făcut obiectul restituirii în natură, aşa cum sunt identificate prin raportul de expertiză pe baza căruia instanţa de judecată s-a pronunţat, dar pe care nu l-a explicitat în întregime, determinând astfel necesitatea formulării cererii de lămurire dispozitiv.

Argumentul prezentat de recurenţi în sensul că menţiunile din dispozitiv reflectă soluţia fără echivoc a instanţei în ceea ce priveşte ce anume s-a dorit a se restitui, nu poate fi avut în vedere, câtă vreme prin sentinţa supusă lămuririi s-a statuat, în mod explicit, că se dispune "... restituirea în natură a imobilului compus din construcţia Vila Nouă şi terenul aferent în suprafaţă de 2950 mp situat în comuna Ştefăneşti, judeţul Argeş, aşa cum a fost identificat în raportul de expertiză inginer E.", iar cererea de chemare în judecată a fost admisă în tot. În lipsa unei precizări exprese că restituirea în natură ar fi privit doar anumite bunuri sau a unei admiteri parţiale a acţiunii, coroborată cu menţionarea, în considerentele sentinţei, a imobilelor în componenţa indicată de către reclamanţi (preluată în raportul de expertiză omologat de către instanţă), nu se poate interpreta că dispozitivul a cărui lămurire se cere a vizat exclusiv imobilul Vila Nouă, sens în care lămurirea dată de către instanţa de apel este corectă.

Prin urmare, restituirea în natură a vizat imobilul în litigiu aşa cum a fost identificat în raportul de expertiză menţionat, orice altă interpretare nefiind conformă soluţiei adoptate prin Sentinţa nr. 261 din 19 septembrie 2003 a Tribunalului Argeş.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâţii Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Biotehnologii în Horticultură şi Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de Direcţia Regională a Finanţelor Publice Ploieşti, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş împotriva Deciziei nr. 3363 din 19 septembrie 2019 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâţii Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Biotehnologii în Horticultură şi Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de Direcţia Regională a Finanţelor Publice Ploieşti, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş împotriva Deciziei nr. 3363 din 19 septembrie 2019 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 decembrie 2019.

GGC - MM