Competence for extraordinary set-aside (contestație în anulare) against a Court of Appeal order on judicial recusal
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania declined material jurisdiction, ordering the transfer of the case to the Alba Iulia Court of Appeal, thereby leaving the appellate court as the competent body to adjudicate the challenge. The dispute concerned a procedural challenge to a court order that had dismissed a judge's request for recusal regarding a separate civil action involving the reassessment of stamp duty; the challenger initially filed the appeal as a "recourse" but subsequently clarified via a late motion that it was intended as an extraordinary set-aside (contestație în anulare), prompting the Supreme Court to invoke the exception of material incompetence ex officio. Relying on the principle of party disposability and Article 319 paragraph (1) of the Civil Procedure Code, which mandates that extraordinary set-asides be filed with the court that issued the attacked judgment, the Supreme Court determined that because the contested order was pronounced by the Court of Appeal, the high court lacked jurisdiction to hear the specific remedy.
Legislator headnote
AI generatedart. 319 alin. (1) C. proc. civ; Competence for extraordinary set-aside (contestație în anulare) against a Court of Appeal order on judicial recusal: În respectarea principiului disponibilităţii anterior menţionat şi ţinând cont de precizarea reclamantei cu privire la natura juridică a căii de atac exercitate, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 319 alin. (1) C. proc. civ., "Contestaţia se introduce la instanţa a cărei hotărâre se atacă", respectiv competenţa de soluţionare a contestaţiei în anulare aparţine instanţei care a pronunţat hotărârea supusă unei asemenea căi de atac.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Încheierea de şedinţă nr. 80 din 22 octombrie 2019, pronunţată în dosar nr. x/2006.1.1, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, a respins cererea formulată de d-nul judecător A., de abţinere de la soluţionarea cauzei înregistrată sub nr. x/2006/a3.1, având ca obiect reexaminare taxă de timbru.
Împotriva acestei încheieri, reclamanta B. a formulat cerere de respingere a cererii de abţinere, calificată drept recurs, arătând că, întrucât dosarul nr. x/2006.1, cu acelaşi conţinut, nu este finalizat, cererea de abţinere este prematură.
Prin precizarea depusă la data de 29 noiembrie 2019, recurenta-reclamantă B. a arătat că în mod greşit cererea a fost calificată drept recurs, în realitate aceasta fiind o contestaţie în anulare, situaţie faţă de care solicită a se lua act că dosarul a rămas fără obiect.
Faţă de precizarea recurentei-reclamante, Înalta Curte a rămas în pronunţare asupra excepţiei de necompetenţă materială, invocată din oficiu, de către instanţă.
Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele:
Procesul civil este reglementat de principiul disponibilităţii, principiu concretizat în posibilitatea conferită de lege părţilor de a sesiza autorităţile judiciare, de a dispune de obiectul litigiului şi de mijloacele de apărare, în condiţiile exercitării, cu bună-credinţă, a drepturilor procesuale şi a prefigurării unor scopuri licite.
Printre prerogativele subsumate principiului disponibilităţii este inclus şi dreptul părţilor de a exercita căile legale de atac, atunci când acestea sunt nemulţumite de cele statuate prin hotărârea judecătorească care a finalizat litigiul dedus judecăţii.
În speţă, se constată că, deşi prezenta cale de atac a fost calificată de către instanţa la care a fost înregistrată, drept recurs, prin notele scrise depuse la data de 29 noiembrie 2019, reclamanta B. a precizat că în realitate este vorba de o contestaţie în anulare şi a solicitat a se lua act de această manifestare de voinţă.
În respectarea principiului disponibilităţii anterior menţionat şi ţinând cont de precizarea reclamantei cu privire la natura juridică a căii de atac exercitate, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 319 alin. (1) C. proc. civ., "Contestaţia se introduce la instanţa a cărei hotărâre se atacă", respectiv competenţa de soluţionare a contestaţiei în anulare aparţine instanţei care a pronunţat hotărârea supusă unei asemenea căi de atac.
Aceasta regulă este determinată de însăşi natura contestaţiei de a constitui o cale extraordinară de retractare, iar nu de reformare, prin intermediul său nerealizându-se un control judiciar obişnuit, ci un control exclusiv asupra hotărârilor judecătoreşti pronunţate în recurs.
Întrucât încheierea de şedinţă contestată în calea de atac a contestaţiei în anulare, astfel cum a fost precizată de către titulara ei, reclamanta B. este pronunţată de către Curtea de Apel Alba Iulia, competenţa de soluţionare aparţine acestei instanţe, potrivit celor anterior arătate.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va declina competenţa de soluţionare a contestaţiei în anulare declarată de reclamanta B. împotriva Încheierii de şedinţă nr. 80 din 22 octombrie 2019 în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Declină competenţa de soluţionare a contestaţiei în anulare declarată de reclamanta B. împotriva Încheierii de şedinţă nr. 80 din 22 octombrie 2019 în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 decembrie 2019.
GGC - CL