Appeal against recusal ruling declared null for failure to cite valid cassation grounds

1. Hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă:

Prin Încheierea de şedinţă din data de 13 februarie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, a respins cererea de recuzare formulată de petenta A. împotriva doamnei judecător B..

2. Calea de atac declarată în cauză:

Împotriva acestei încheieri petenta A. a declarat recurs, cale de atac care a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 29 martie 2019, sub nr. x/2018/a1.

3. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi:

În temeiul dispoziţiilor art. 493 C. proc. civ., instanţa a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în cuprinsul raportului constatându-se că recursul este depus în termen legal, îndeplineşte condiţiile de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), c) şi e) C. proc. civ., este legal timbrat, iar părţile au deschisă calea de atac a recursului împotriva încheierii atacate.

În ceea ce priveşte criticile formulate de către recurenta-petentă, s-a arătat că, în speţă, completul de filtru urmează să aprecieze dacă este incidentă sancţiunea nulităţii recursului prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., pentru neîncadrarea acestora în motivele de casare prevăzute de lege, sau dacă pot fi circumscrise cazurilor reglementate de art. 488 alin. (1) din acelaşi cod.

Totodată, s-a constatat că recurenta-petentă a depus note scrise prin care a susţinut că prezentul recurs şi-a pierdut actualitatea, întrucât dosarul în care a fost pronunţată încheierea recurată a fost trimis spre soluţionare la tribunal.

Faţă de această precizare a recurentei-petente, raportorul şi-a exprimat opinia în sensul că prezentul recurs a devenit lipsit de interes.

În concluziile raportului vizând admisibilitatea în principiu a prezentului recurs, s-a reţinut că, având în vedere dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., completul de filtru va aprecia asupra excepţiei nulităţii recursului şi a lipsei de interes a căii de atac, iar în măsura în care se va trece peste aceste excepţii, urmează a se aprecia asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părţilor, iar acestea nu au formulat puncte de vedere.

Constatându-se încheiată procedura de filtru, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen la data de 3 decembrie 2019, fără citarea părţilor, în vederea pronunţării asupra admisibilităţii în principiu a recursului, reţinându-se şi excepţiile evidenţiate în raportul întocmit în cauză.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului:

Analizând cu prioritate excepţia nulităţii recursului reţinute prin raportul vizând admisibilitatea în principiu a căii de atac, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. şi art. 499 teza finală C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile susţinute nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 489 din acelaşi act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

În speţă, prin cererile de recurs formulate de 18 februarie 2019 şi, respectiv 22 februarie 2019, recurenta-petentă nu a indicat niciunul dintre motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi nu a dezvoltat critici care să tindă a demonstra nelegalitatea încheierii recurate.

Astfel, a susţinut că, deşi a solicitat preşedintelui curţii de apel ca pricina să fie judecată în mod legal, nu i s-a răspuns la această solicitare, iar cererea de recuzare a fost repartizată spre soluţionare unor judecători care au mai pronunţat hotărâri în cauză.

Or, aceste critici ale recurentei-petente nu se grevează pe raţionamentul instanţei care a determinat adoptarea soluţiei de respingere a cererii de recuzare, ci reprezintă, mai degrabă, aspecte pe care s-ar fi putut întemeia o eventuală formulare a unei cereri de recuzare îndreptate împotriva judecătorilor învestiţi cu soluţionarea cererii de recuzare a doamnei judecător B..

Totodată, excedează controlul de legalitate pe care îl poate exercita instanţa de recurs - învestită cu soluţionarea căii de atac formulate împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare - nemulţumirile părţii cu privire la modul de soluţionare pe fond a cauzei, la măsurile dispuse de către instanţă, la interpretarea dată probelor administrate în cadrul litigiului, precum şi la o pretinsă nerepartizare aleatorie a pricinii.

Deşi, recurenta-petentă a susţinut că judecătorii nu au citit cererea pe care a formulat-o şi au reţinut în mod eronat unele aspecte inexistente în cerere, precum şi că nu ar fi invocat în concret care cazuri de incompatibilitate sunt incidente în speţă, Înalta Curte constată că nici aceste critici nu pot fi circumscrise motivelor de casare prevăzute art. 488 alin. (1) C. proc. civ., întrucât partea nu a arătat în ce mod aceste constatări sunt de natură a determina concluzia nelegalităţii hotărâri recurate, în condiţiile în care curtea de apel a respins cererea de recuzare reţinând că motivele invocate în cererea de recuzare sunt alegaţii nedovedite, iar petenta nu a probat că există elemente care ar determina în mod temeinic îndoieli cu privire la imparţialitatea judecătorului.

Prin urmare, Înalta Curte constată că aspectele dezvoltate de recurenta-petentă în cuprinsul cererii de recurs nu reprezintă veritabile critici de nelegalitate a hotărârii atacate, astfel încât nu pot face obiectul analizei în calea de atac a recursului, care, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., urmăreşte să supună instanţei examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Astfel, raportat la considerentele încheierii recurate şi la aspectele invocate în susţinerea cererii de recurs, Înalta Curte reţine că niciuna dintre criticile aduse de recurenta-petentă soluţiei date de către curtea de apel nu vizează raţionamentul acesteia care a condus la respingerea cererii de recuzare.

Aşa fiind, cum criticile formulate de recurenta-petentă nu se grefează pe considerentele încheierii recurate, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ. şi cum, în speţa de faţă, nu pot fi reţinute motive de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) din acelaşi cod, precum şi a prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va constata nulitatea recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de petenta A. împotriva Încheierii de şedinţă din data de 13 februarie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 decembrie 2019.

GGC - CL