Non-initiation of prosecution for notarial forgery: validity of consent and authenticity of signatures in property swap contracts
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant’s appeal, upholding the lower court’s rejection of her complaint and confirming the prosecution’s decision not to initiate criminal proceedings against two notaries public, thereby prevailing in favor of the state and the accused notaries. The dispute concerned a challenge to a resolution of non-initiation of criminal prosecution for alleged forgery or fraud (under Article 289 of the Penal Code), where the appellant alleged she was deceived into signing a swap contract instead of a power of attorney due to her visual impairment; material facts established that forensic graphology confirmed her signature on the documents, and witness testimony corroborated her presence at the notary’s office on the relevant dates. The court relied on Article 278 and Article 278¹ of the Code of Criminal Procedure to assess the legality of the prosecutorial resolution, finding it well-founded based on the probative value of the forensic report and witness statements, which disproved the appellant’s claims of deception and established that the perceived inequity in property value was justified by the differing conditions of the assets, and ordered the appellant to pay 500,000 lei in judicial costs.
Legislator headnote
AI generatedart. 289 C. pen, art. 278 alin. (1) C. proc. pen, art. 2781 C. proc. pen, art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen, art. 192 alin. (2) C. proc. pen; Non-initiation of prosecution for notarial forgery: validity of consent and authenticity of signatures in property swap contracts: The dispute concerned a challenge to a resolution of non-initiation of criminal prosecution for alleged forgery or fraud (under Article 289 of the Penal Code), where the appellant alleged she was deceived into signing a swap contract instead of a power of attorney due to her visual impairment; material facts established that forensic graphology confirmed her signature on the documents, and witness testimony corroborated her presence at the notary’s office on the relevant dates. The court relied on Article 278 and Article 278¹ of the Code of Criminal Procedure to assess the legality of the prosecutorial resolution, finding it well-founded based on the probative value of the forensic report and witness statements, which disproved the appellant’s claims of deception and established that the perceived inequity in property value was justified by the differing conditions of the assets, and ordered the appellant to pay 500,000 lei in judicial costs.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProvision cited in the reasoning immediately preceding the dispositive to justify the dismissal of the appeal as unfounded.
Provision cited in the reasoning immediately preceding the dispositive to impose judicial costs on the appellant.
Full text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rezoluția din 11 ianuarie 2002 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarii publici D.E. și T.D., constatându-se că, din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă existența faptelor sesizate de petiționara B.C.D.
În această rezoluție se reține că sesizarea petentei se referă la săvârșirea de către notarii publici a infracțiunii prevăzute de art. 289 C. pen., prin aceea că au întocmit și autentificat contractul de schimb nr. 2386 din 17 noiembrie 1997, în condițiile în care petenta nu și-a exprimat acordul de voință. De asemenea, se reține că în cauză s-au mai emis două rezoluții de neîncepere a urmăririi penale și anume cea din 20 iulie 1999, infirmată de Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție și cea purtând nr. 11783/2735/2001 din 6 iulie 2001 a aceluiași parchet dată după completarea cercetărilor premergătoare.
S-a precizat că prin actul de infirmare s-a dispus verificarea susținerii petentei potrivit căreia, semnătura de pe cererea de transcriere a contractului de schimb nu îi aparține.
Rezoluția constată că, urmare probelor administrate în cauză, starea de fapt este cea expusă în continuare.
Prin decizia civilă nr. 3907 din 25 august 1997 a Curții de Apel Craiova petentei i s-a atribuit în partaj 1/2 din imobilul situat în Craiova str. Unirii, cealaltă jumătate revenind celorlalți moștenitori și anume, D.M.A. (soțul notarului public D.E.), D.A. (fratele acesteia), M.N. și F.L.V.
Prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1996, ultimii trei moștenitori au cedat părțile lor din imobil lui D.M.A., iar la 17 noiembrie 1997 și petenta B.C.D. și-a transmis la rândul său, aceluiași beneficiar partea sa de 1/2 din imobil.
Transmiterea dreptului de proprietate s-a făcut prin contractul de schimb din 17 noiembrie 1997, autentificat la notarul public D.T., după ce, conform unei înțelegeri prealabile survenite la 16 noiembrie 1997, D.E. a redactat înscrisul respectiv.
În schimbul cotei părți cedate petenta a primit apartamentul cu 3 camere proprietatea soților D.M. și E. situat în Craiova, Calea București.
Rezoluția a înlăturat susținerea din sesizarea petentei, în sensul că în momentul semnării actului de schimb, a fost convinsă că semnează o procură privind evacuarea chiriașilor din imobil, constatând că martora propusă de aceasta a declarat că ar fi semnat o acțiune de evacuare și nu o procură, iar pe de altă parte, însăși petenta recunoaște că ar fi avut la 16 noiembrie 1997 o discuție cu D.E. despre eventualitatea unui schimb.
De altfel pe parcursul cercetărilor, petenta a contestat și apartenența semnăturii de pe cererea de transcriere a contractului de schimb în registrul de transcripțiuni și inscripțiuni al Judecătoriei Craiova fiind necesară să se facă o expertiză grafică de Serviciul criminalistic al I.P.J. – Dolj.
Concluziile expertizei au fost acelea că atât semnătura de pe cererea respectivă, cât și semnăturile de pe contractul de schimb la rubrica „coschimbași” aparține petentei B.C.D.
Tot astfel, prin rezoluția din 11 ianuarie 2002, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, înlătură ca nesinceră afirmația petentei potrivit căreia contractul de schimb este fictiv, despre existența acesteia luând cunoștință în septembrie 1998, stabilind că în luna decembrie 1997, fiica petentei i-a comunicat martorului B.G., că familia sa deține un apartament în Craiova, dobândit prin schimb de la o rudă din această localitate care îndeplinește funcția de notar public.
În baza considerentelor expuse, prin rezoluția din 11 ianuarie 2002 se conchide că nu se confirmă săvârșirea unei fapte penale de către cei doi notari publici.
Împotriva acestei rezoluții, petenta B.C.D. a formulat plângerea soluționată în condițiile art. 278 alin. (1) C. proc. pen., de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin rezoluția din 27 martie 2002, pronunțată în dosarul nr. 1725/II72/2002, care a menținut soluția anterioară, respingând și această plângere ca fiind nefondată.
Prin această rezoluție, s-a constatat că starea de fapt reținută prin rezoluția anterioară este exactă și că poziția petentei este nesinceră, deoarece raportul de expertiză nr. 31985 din 10 decembrie 2001 întocmit de I.P.J. Dolj a concluzionat că atât semnătura de la poziția vânzător de pe cererea de transcriere nr. 9296 din 2 decembrie 1997, cât și semnătura din partea dreaptă a poziției „coschimbași” pe cele două exemplare ale contractului de schimb autentificat prin încheierea nr. 2386 din 17 noiembrie 1997, au fost executate de B.C.D.
Concluziile raportului de expertiză se coroborează cu declarația martorului M.M. care la data de 17 noiembrie 1997, a transportat cu autoturismul său pe petentă și soții D. până la Biroul notarului public T.D., depoziție confirmată și de declarațiile martorilor M.N. și B.G.
Această din urmă rezoluție mai reține ca fiind nesinceră poziția petentei când a afirmat că notarul public D.E. a autentificat procura prin care aceasta era împuternicită să o reprezinte pe petentă în fața Curții de Apel Craiova, cu toate că procura respectivă a fost autentificată de G.M., notar public în Râmnicu Vâlcea.
Constatând că soluția criticată este legală și temeinică, că din probele administrate rezultă inexistența faptelor reclamate, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova a respins plângerea petentei împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 108/ P din 11 ianuarie 2002 a aceluiași parchet.
Împotriva celor două rezoluții prezentate mai sus, petenta s-a adresat la data de 8 ianuarie 2004, P.N.A., plângerea sa fiind înaintată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova de unde a fost îndrumată la Curtea de Apel Craiova spre competentă soluționare potrivit art. 2781 C. proc. pen.
În această plângere petenta critică cele două rezoluții susținând că cei doi notari publici au profitat de faptul că este nevăzătoare prezentându-i pentru a fi semnat un document despre care s-a spus că este o procură de evacuare a unor chiriași.
După cca. 6 luni de la semnarea documentului a aflat că semnase contractul de schimb între cele două proprietăți, apartamentul obținut în urma acestui schimb fiind ipotecat cu suma de 150.000 lei deși în contract se stipulează că ambele proprietăți sunt degrevate de orice sarcini și evicțiuni.
Petenta a mai susținut că nu a fost prezentă pe data de 17 noiembrie 1997 la Biroul notarial al notarului public T.D. dovadă fiind că numărul de pe buletinul său de identitate nu coincide cu numărul scris în contractul de schimb.
Prin sentința penală nr. 26 din 30 martie 2004 a Curții de Apel Craiova, pronunțată în dosarul nr. 371/P/2004, s-a respins ca fiind neîntemeiată plângerea petentei apreciindu-se că soluția pronunțată de parchet este legală și temeinică în raport de probele administrate în cauză.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petenta B.C.D. care a schimbat în esență următoarele:
- cei doi notari publici, profitând că este nevăzătoare i-au prezentat pentru a fi semnat un document despre care i s-a spus că este o procură pentru evacuare. După 6 luni a aflat că în realitate semnase un contract de schimb;
- valoarea între cele două imobile între care s-a făcut schimbul este prea mare pentru a se putea spune că s-a realizat un schimb echitabil.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea consideră că aceasta este legală și temeinică, iar recursul declarat este nefondat.
Probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor M.M., M.N. și B.G., precum și concluziile raportului de expertiză criminalistică dovedesc pe deplin faptul că semnăturile de pe toate exemplarele contractului de schimb și de pe cererea de transcriere, aparțin petentei, aceasta fiind prezentă atât în ziua de 16 noiembrie 1997, cât și a doua zi pe 17 noiembrie 1997, la Biroul notarului public T.D. unde s-a realizat acordul de voință cu privire la schimb prin încheierea contractului de schimb.
Petenta a dovedit nesinceritate în momentul în care a afirmat că a fost convinsă că a semnat o procură privind evacuarea chiriașilor din imobil, întrucât această procură a fost dată anterior așa cum rezultă din procesul verbal încheiat la 3 noiembrie 1997 de executorul judecătoresc în dosarul nr. 449/E/1997.
S-a susținut că față de valoarea celor două imobile, nu se putea realiza un schimb echitabil, susținere care nu este fondată, deoarece actul de schimb s-a realizat la puțin timp după pronunțarea deciziei civile care consfințea partajul între părți, imobilul fiind degradat și nelocuibil pe când apartamentul oferit pentru schimb era în stare bună putând fi locuit imediat.
Este adevărat că petenta suferă de miopie forte din anul 1996 fiind încadrată în gradul II invaliditate dar certificatul din 15 martie 1996 precizează că handicapul nu o împiedică în exercitarea profesiei.
La data de 17 noiembrie 1997, petenta îndeplinea funcția de profesor de logopedie la Ș.A. Băbeni, profesie care îi oferea cunoștințele necesare pentru a distinge între un act de schimb semnat în mai multe exemplare și o simplă procură care se semnează într-un singur exemplar.
Având în vedere această situație, Curtea consideră că prima instanță a făcut o analiză corectă și amplă a probelor administrate pronunțând o sentință legală și temeinică, motiv pentru care urmează ca în conformitate cu art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă recursul declarat ca fiind nefondat.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara B.C.D. împotriva sentinței penale nr. 26 din 30 martie 2004 a Curții de Apel Craiova.
Obligă recurenta petiționară la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 500.000 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 9 iulie 2004.