Appeal for construction damages annulled as void for non-development of grounds; costs awarded.

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş, secţia civilă la data de 24 septembrie 2014, reclamanta SC A. SRL a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 285.160,19 RON reprezentând contravaloarea materialelor folosite la construirea şi dotarea imobilului casă situat în Piteşti, str. x, precum şi la repararea prejudiciului reprezentând taxe, impozite şi accesorii în cuantum,de 686.624,99 RON, cu cheltuieli de judecată.

Prin cererea precizatoare formulată la data de 25 mai 2016, reclamanta a arătat că pentru suma de de 74.171,76 RON reprezentând contravaloarea bunurilor mobile neincorporabile în imobil, a invocat ca temei de drept dispoziţiile art. 998 - 999 C. civ., pentru restul de sumă de 285.160,19 RON a invocat dispoziţiile art. 493 C. civ. teza I, iar pentru capătul doi de acţiune a invocat art. 493 teza a II-a C. civ. în cea ce priveşte construcţiile şi materialele incorporate şi art. 998 - 999 C. civ. pentru bunurile mobile neincorporabile în imobil, alături de prevederile art. 19 şi 21 C. fisc.

2. Hotărârea pronunţată de tribunal în primă instanţă

Prin Sentinţa nr. 27 din 25 ianuarie 2018, Tribunalul Argeş, secţia civilă, a respins ca neîntemeiată acţiunea şi a obligat-o pe reclamantă la suma de 600 RON cheltuieli de judecată către pârât.

3. Hotărârea pronunţată de curtea de apel în apel

Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, prin Decizia nr. 374 din 22 ianuarie 2018, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă.

4. Cererea de recurs

Împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel, reclamanta a declarat recurs, invocând dispoziţiile art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte motivul de recurs încadrat în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-reclamantă susţine că hotărârea recurată nu este motivată sub aspectul celui de al doilea capăt de cerere, respectiv obligarea la plata prejudiciului reprezentând taxele şi impozitelor prevăzute de lege, instanţa mărginându-se să se refere doar la primul petit al cererii de chemare în judecată. Referindu-se la art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă susţine că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 998 - 999 C. civ. vizând răspunderea civila delictuală.

5. Procedura derulată în recurs

În temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., instanţa a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a fost analizat în complet de filtru, fiind comunicat părţilor în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din acelaşi cod, iar părţile nu au depus puncte de vedere la raport.

Constatându-se încheiată procedura de filtru, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluţionarea căii de atac la data de 3 decembrie 2019, fără citarea părţilor.

6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând recursul sub aspectul îndeplinirii cerinţelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 486 alin. (1) litera. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar, în conformitate cu prevederile art. 488 din acelaşi cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. statuează că recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.

În plus, pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., se reţine că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei de apel în soluţionarea cauzei, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

Instanţa învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate şi dezvoltate într-o formă concretă şi se referă la una dintre situaţiile prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În cauză, prin cererea de recurs, recurenta-pârâtă a invocat dispoziţiile art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte pct. 8 al art. 488 C. proc. civ., recurenta susţine că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 998 - 999 C. civ. vizând răspunderea civila delictuală, însă din lecturarea cererii de recurs, se constată că dispoziţiile legale menţionate au fost invocate doar formal, recurenta nearătând care sunt argumentele pentru care nu este legală soluţia instanţei de apel prin care s-a reţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile art. 998 - 999 C. civ.

Nu se poate considera că simpla indicare a unor prevederi legale în cuprinsul cererii de recurs reprezintă o motivare a căii de atac exercitate în sensul exigenţelor prevăzute de art. 486 alin. (1) C. proc. civ. care trebuie interpretate în sensul formulării, prin motivele de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale.

Referitor la invocarea art. 488 pct. 6 C. proc. civ. prin care recurenta susţine că hotărârea recurată nu este motivată sub aspectul celui de al doilea capăt de cerere vizând obligarea pârâtului la plata prejudiciului reprezentând taxele şi impozitelor prevăzute de lege, se constată că deşi criticile formulate ar fi putut constituii motiv de recurs, având în vedere că aceasta se referă la o cerere accesorie care se deduce din modul de soluţionare a cererii principale, rezultă că şi aceste dispoziţii legale au fost invocate tot formal.

Aşa fiind, cum aspectele invocate de recurentă nu se grefează pe conţinutul hotărârii atacate şi cum, în cauză, nu pot fi reţinute motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancţiunea expres prevăzută într-o asemenea situaţie de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., respectiv aceea a nulităţii recursului, admiţând excepţia cu acest obiect.

Totodată, în considerarea înscrisurilor de la dosarul de recurs, în temeiul art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., recurenta-reclamantă va fi obligată la plata către intimatul-pârât B. a sumei de 1.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamanta A. SRL împotriva Deciziei civile nr. 374 din 22 ianuarie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2014.

Obligă pe recurenta reclamantă A. SRL la 1.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată către intimatul-pârât B..

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 decembrie 2019.

GGC - CL