Nullity of cassation appeal for failure to criticize appellate reasoning rather than repeating rejected arguments
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice declared the appeal in cassation null and void, thereby upholding the lower courts' decisions in favor of the claimant, a collective rights management organization. The underlying dispute involved the defendant company's obligation to pay remuneration to performers and late penalties for the public communication of commercial phonograms and audiovisual performances between December 2014 and December 2017; while the first instance court awarded the amounts and the court of appeal dismissed the defendant's appeal, the defendant subsequently appealed to the supreme court. The decisive legal basis for the nullity was the violation of Article 486(1)(d) and Article 488 of the Civil Procedure Code, as the appellant failed to formulate specific critiques against the reasoning of the appellate court, instead merely reiterating arguments previously raised and rejected during the appeal proceedings, thus attempting to establish a third degree of jurisdiction which is not permitted under Romanian law.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 493 alin. (2) din C. proc. civ, art. 493 alin. (5) C. proc. civ, art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ, art. 489 alin. (2) din C. proc. civ, art. 488 C. proc. civ; Nullity of cassation appeal for failure to criticize appellate reasoning rather than repeating rejected arguments: Potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 486 (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 488 din acelaşi cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
1. Obiectul cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, la data de 29 decembrie 2017, reclamantul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi - CREDIDAM a solicitat obligarea pârâtei SC A. S.R.L. la plata sumei de 1.663,68 RON (cu TVA inclus), reprezentând remuneraţie datorată artiştilor interpreţi sau executanţi pentru comunicarea publică a fonogramelor de comerţ publicate în scop comercial/fonogramelor sau a reproducerilor acestora şi a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual în perioada 1 decembrie 2014 - 31 decembrie 2017, precum şi la plata penalităţilor de întârziere în cuantum de 763,04 RON, calculate până la data de 30 noiembrie 2017 şi, în continuare, până la recuperarea integrală a remuneraţiei datorate.
2. Hotărârea pronunţată de tribunal în primă instanţă
Prin Sentinţa nr. 770 din 14 aprilie 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a admis acţiunea şi a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1.373 RON (fără TVA) reprezentând remuneraţie datorată artiştilor interpreţi sau executanţi pentru comunicarea publică a fonogramelor sau a reproducerilor acestora şi prestaţiilor artistice din domeniul audiovizualului pentru perioada 1 decembrie 2014 - 31 decembrie 2017 şi la plata penalităţilor de întârziere în sumă de 763,04 RON, aferente remuneraţiei pentru perioada 1 decembrie 2014 - 30 noiembrie 2017 şi, în continuare, până la achitarea acesteia. Totodată, pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecata în suma de 650 RON.
3. Hotărârea pronunţată de curtea de apel în apel
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr. 83A din 23 ianuarie 2018, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta SC A. S.R.L..
Prin aceeaşi decizie, apelanta-pârâtă a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 400 RON.
4. Cererea de recurs
Împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel, pârâta a declarat recurs, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă susţine că hotărârea recurată este nelegală, fiind pronunţată cu încălcarea art. 174 şi următoarele C. proc. civ., având în vedere că judecarea fondului s-a făcut în lipsa sa, nefiind legal citată, motiv pentru care instanţa de apel trebuia să anuleze hotărârea atacată şi să judece procesul cu evocarea fondului cauzei.
Printr-o altă critică, recurenta susţine că în mod greşit instanţa de apel a reţinut că reclamanta este organism de gestiune colectivă, unic colector. Susţine că plăteşte remuneraţie datorată artiştilor interpreţi sau executanţi pentru comunicarea publică a înregistrărilor sonore potrivit fişei contului 401.00051 B. în perioada 1 ianuarie 2014 - 30 iunie 2018, a chitanţelor, a facturilor fiscale, a autorizaţiilor-neexclusive anexate la cererea de apel. Mai susţine că utilizează operele muzicale în scop ambiental în baza autorizaţiilor neexclusive eliberate anual de Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România, B., care este colector unic potrivit Legii nr. 8/1996 astfel cum a fost modificată şi a Deciziei ORDA nr. 270/2011, sens în care enumeră autorizaţiile neexclusive eliberate de Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România, B. începând cu anul 2014 şi chitanţele de plată trimestrială a remuneraţiilor începând din septembrie 2014.
5. Procedura derulată în recurs
În temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.
Raportul a fost comunicat părţilor, iar recurenta-pârâtă a depus la dosar punct de vedere la raport.
Constatându-se încheiată procedura de comunicărilor prealabile, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen pentru discutarea admisibilităţii în principiu a recursului, la data de 3 decembrie 2019, fără citarea părţilor.
6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Analizând recursul sub aspectul îndeplinirii cerinţelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 486 (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 488 din acelaşi cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.
Totodată, conform art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.
Deşi nu se prevede în mod expres, este fără dubiu că, pe lângă posibilitatea încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei de apel în soluţionarea cauzei, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.
În cauză, Înalta Curte constată însă că recurenta a indicat ca temei de drept al cererii de recurs dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., dar în expunerea motivelor de recurs a reluat criticile exprimate în cererea de apel, privitoare la faptul că judecarea în primă instanţă s-a făcut în lipsa sa, întrucât nu a fost legal citată şi nu i-au fost comunicate actele de procedură, precum şi că, în mod greşit s-a reţinut că reclamanta este organism de gestiune colectivă, unic colector.
Susţinerile recurentei prezentate drept motive de recurs nu conţin critici, în sens propriu, împotriva deciziei recurate, din moment ce nu sunt altceva decât afirmaţiile aceleiaşi părţi făcute în faţa instanţei de apel, dar care şi-au primit deja o rezolvare prin hotărârea atacată; hotărârea recurată este cea care constituie obiect al recursului şi, prin urmare, cea care poate fi combătută prin motivele de recurs, partea neputând să ignore judecata realizată de instanţa de apel.
Prezentarea din nou a argumentelor expuse în cererea de apel şi care, în mod necesar, erau îndreptate împotriva soluţiei de primă instanţă, nu răspunde exigenţelor cerute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., care impun invocarea unor critici care pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din acelaşi cod, iar modul de redactare a cererii de recurs nu permite Înaltei Curţi, învestite cu soluţionarea recursului, verificarea legalităţii deciziei instanţei de apel.
Prin reluarea criticilor deja cenzurate de instanţa de apel, recurenta tinde să obţină o nouă verificare a susţinerilor sale, cu toate că legea recunoaşte doar dublul grad de jurisdicţie şi căile extraordinare de atac, iar nu şi al treilea grad devolutiv.
De aceea, chiar dacă prin decizia de apel se menţine hotărârea primei instanţe, al cărei raţionament este astfel confirmat, motivele de recurs trebuie să vizeze exclusiv obiectul căii de atac, care este constituit de decizia instanţei de control şi care a răspuns criticilor concrete ale părţii din motivele de apel (în situaţia unui apel motivat, astfel cum era cazul şi în speţă).
Prin urmare, fără a face referiri la soluţia apelului, fără să combată în vreun fel argumentele curţii de apel şi fără a formula critici susceptibile de cenzură în recurs, recurenta a nesocotit existenţa judecăţii anterioare şi natura căii de atac a recursului.
Aşa fiind, cum aspectele invocate de recurenta-pârâtă nu se grefează pe conţinutul hotărârii atacate şi cum, în cauză, nu pot fi reţinute motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancţiunea expres prevăzută într-o asemenea situaţie de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., respectiv aceea a nulităţii recursului, admiţând excepţia cu acest obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de pârâta SC A. S.R.L. împotriva Deciziei civile nr. 83A din 23 ianuarie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 decembrie 2019.
GGC - CL