Jurisdictional conflict over ex officio declination of relative territorial competence in nullity of contract action

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Medgidia la data de 9 aprilie 2019, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/16 decembrie 2008 la BNP C., cu consecinţa repunerii părţilor în situaţia anterioară.

Prin Sentinţa civilă nr. 1251 din 10 septembrie 2019, Judecătoria Medgidia a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, reţinând că, potrivit art. 107 C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul.

Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, prin Sentinţa nr. 7575 din 30 octombrie 2019, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat, la rândul său, competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Medgidia. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a-l soluţiona.

S-a reţinut că în cauză, competenţa teritorială se determină conform prevederilor art. 107 alin. (1) C. proc. civ. care nu atrag o competenţă teritorială exclusivă a instanţei, astfel că o eventuală necompetenţă teritorială în cauza de faţă nu poate fi valorificată decât în condiţiile şi termenele prevăzute de lege, respectiv doar de către pârât prin întâmpinare sau, când întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţei, conform art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

S-a reţinut că, întrucât în cauză excepţia necompetenţei teritoriale nu a fost invocată de către pârât în condiţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., competenţa este şi rămâne câştigată în mod definitiv în favoarea instanţei sesizate de reclamantă.

În consecinţă, s-a reţinut că Judecătoria Medgidia a invocat din oficiu necompetenţa sa şi a declinat cauza Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, exercitând un drept care nu este prevăzut de art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 129 alin. (2) C. proc. civ.:

"Necompetenţa este de ordine publică: 1) în cazul încălcării competenţei generale, când procesul nu este de competenţa instanţelor judecătoreşti; 2) în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad sau de competenţa unei alte secţii sau altui complet specializat; 3) în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura". Alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că:

"În toate celelalte cazuri, necompetenţa este de ordine privată."

Din analiza normelor legale menţionate rezultă că este absolută competenţa generală, materială şi teritorială exclusivă, iar competenţa teritorială în pricinile privitoare la bunuri, cu excepţia celor prevăzute de art. 117 - 121 C. proc. civ., este relativă.

C. proc. civ. cuprinde reglementări potrivit cărora necompetenţa materială şi teritorială, atât cea de ordine publică cât şi cea de ordine privată, poate fi invocată până la anumite termene şi în anumite condiţii stabilite de lege.

Astfel, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ.:

"Necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe", iar alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că:

"Necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe."

Din interpretarea textului de lege sus-menţionat rezultă că, atât timp cât excepţia nu a fost invocată în condiţiile stipulate de art. 130 C. proc. civ., soluţionarea cauzei rămâne dobândită instanţei pe rolul căreia se află înregistrată şi aceasta rămâne competentă teritorial a o soluţiona, nemaiputându-se dezînvesti, chiar dacă, potrivit legii, cauza ar intra în competenţa teritorială a altei instanţe. O astfel de interpretare se impune şi în considerarea faptului că, în actuala reglementare, legiuitorul a urmărit o reformare a sistemului excepţiilor de necompetenţă, în scopul declarat de asigurare a celerităţii soluţionării cauzelor.

În cauză, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Medgidia la data de 9 aprilie 2019, reclamanta A. a solicitat constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/16 decembrie 2008 la BNP C., cu consecinţa repunerii părţilor în situaţia anterioară.

Această acţiune are natura unei acţiuni mixte, cu caracter patrimonial, iar competenţa teritorială de soluţionare se stabileşte potrivit dispoziţiilor de drept comun ale art. 107 C. proc. civ., conform cărora cererea se face la instanţa de la domiciliul pârâtului.

Întrucât aceste norme sunt de competenţă relativă, nesocotirea lor poate fi invocată pe calea excepţiei de necompetenţă numai de către pârât şi numai până la prima zi de înfăţişare, în caz contrar instanţa sesizată de reclamant rămâne competentă să judece litigiul, ca urmare a decăderii pârâtului din dreptul de a invoca o excepţie relativă, excepţie pe care instanţa nu are legitimare să o invoce din oficiu.

Din actele dosarului, rezultă că pârâtul nu a înţeles să invoce prin întâmpinare excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Medgidia.

Totodată, la primul termen de judecată din 10 septembrie 2019, pârâtul nu s-a prezentat, iar instanţa a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei teritoriale.

În consecinţă, în aplicarea dispoziţiilor legale menţionate, constatând că în prezenta cauză operează o competenţă de ordine privată, iar aceasta putea fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, când întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la prima zi de înfăţişare, potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Medgidia căreia i se va trimite dosarul spre soluţionare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Medgidia.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 decembrie 2019.

GGC - CL