Revision of filter-panel decision inadmissible; abusive motion fined RON 100.

Asupra cererii de revizuire, constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 1579 din 1 octombrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2018, a fost constatat nul recursul declarat de petentul A. împotriva Încheierii de şedinţă din 25 aprilie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2018.

Instanţa a reţinut, în esenţă, că recurentul-petent nu a procedat la încadrarea susţinerilor sale în cazurile de casare prevăzute de lege şi nici nu a formulat critici care să poate fi circumscrise în motivele de casare expres şi limitativ reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ., susţinând că nu s-a ţinut cont de cele cerute şi invocând pretinse nereguli ale exemplarului încheierii de şedinţă ce i-a fost comunicat, fără a aduce critici concrete judecăţii curţii de apel, finalizate cu pronunţarea încheierii de şedinţă prin care s-a dispus suspendarea judecării cauzei.

S-a mai reţinut că instanţa de recurs exercită controlul de legalitate asupra încheierii recurate cu condiţia dezvoltării motivelor de recurs, ceea ce implică arătarea aspectelor de nelegalitate a hotărârii pronunţate de curtea de apel.

Împotriva acestei decizii, revizuentul A. a formulat cerere de revizuire.

Învestită cu soluţionarea căii extraordinare de atac la 30 octombrie 2019, Înalta Curte a acordat termen la 28 noiembrie 2019, cu citarea părţilor, în şedinţă publică.

Analizând cererea de revizuire sub aspectul admisibilităţii, Înalta Curte constată următoarele:

Prevederile art. 513 alin. (3) C. proc. civ. fixează limitele în care se poartă dezbaterile asupra unei cereri de revizuire, cale extraordinară de atac ce permite retractarea unei hotărâri numai pentru cauzele strict şi limitativ prevăzute de lege, indiferent de motivul de revizuire pe care se fundamentează cererea, dezbaterile fiind limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.

În speţă, prin Decizia civilă nr. 1579 din 1 octombrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2018, a fost constatat nul recursul declarat de recurentul A. împotriva Încheierii de şedinţă din 25 aprilie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2018, hotărârea fiind pronunţată în complet de filtru şi nesupusă niciunei căi de atac, conform dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Art. 493 alin. (5) C. proc. civ. prevede că în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă, că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 C. proc. civ. sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată, fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac.

Potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

Din interpretarea textelor procedurale mai sus menţionate, rezultă că decizia atacată nu este susceptibilă de exercitarea controlului judiciar al căilor ordinare sau extraordinare de atac, inclusiv a revizuirii.

Persoana interesată poate formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condiţiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanţelor judecătoreşti şi de soluţionare a cererilor deduse judecăţii, implicit a căilor de atac.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii, motiv pentru care, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Ca atare, în raport de dispoziţiile legale care reglementează normele procesuale aplicabile în cauză, Decizia civilă nr. 1579 din 1 octombrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2018, ce a fost atacată cu revizuire, nu este supusă, prin lege, cenzurii vreunei căi de atac.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva acestei decizii.

Totodată, în baza art. 187 alin. (1) lit. a) C. proc. civ., va aplica revizuentului amendă judiciară în cuantum de 100 RON, pentru exercitarea abuzivă şi cu rea-credinţă a drepturilor procesuale.

Înalta Curte reţine, referitor la aplicarea sancţiunii amenzii judiciare, că revizuentul a formulat în prezenta cauză o cale de atac extraordinară inadmisibilă, împotriva unei hotărâri care nu era susceptibilă de nicio cale de atac.

Prin introducerea unei astfel de cereri, care nu se circumscrie principiului legalităţii exercitării căilor de atac prevăzut de art. 457 C. proc. civ., partea îşi exercită în mod abuziv drepturile procesuale.

Potrivit art. 723 alin. (1) şi (2) din actul normativ mai sus menţionat, "Drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună-credinţă şi potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege; iar "Partea care foloseşte aceste drepturi în chip abuziv răspunde pentru pagubele pricinuite."

Se circumscrie, astfel, abuzului procesual, situaţia în care partea urmăreşte, prin exercitarea drepturilor sale procesuale, îndeplinirea unor obiective aflate în distonanţă cu scopul procesului, respectiv cu soluţionarea justă şi cu celeritate a cauzelor.

Consecinţa unor astfel de demersuri inadmisibile este aceea a încărcării în mod nejustificat a rolului instanţelor, atât în ceea ce priveşte instrumentarea unor dosare în care nu se dezbat decât chestiuni procedurale fără finalitate juridică, cât şi prin efectuarea unor activităţi specifice judecăţii (emiterea citaţiilor, adreselor, calcularea unor taxe de timbru, etc.) care sunt complexe şi costisitoare.

Or, formularea unei căi de atac, vădit netemeinice, fără finalitate juridică, respinsă de instanţă ca inadmisibilă, atrage incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., ce reglementează sancţionarea cu amendă judiciară de la 100 RON la 1000 RON introducerea, cu rea-credinţă, a unor cereri principale, accesorii, adiţionale sau incidentale, precum şi pentru exercitarea unei căi de atac, vădit netemeinice.

Pentru considerentele expuse, având în vedere dispoziţiile art. 509 C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire şi, în temeiul art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., va aplica revizuentului sancţiunea amenzii judiciare în cuantum de 100 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei civile nr. 1579 din 1 octombrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2018.

Fără cale de atac.

În baza art. 187 alin. (1) lit. a) C. proc. civ., aplică revizuentului amendă judiciară în cuantum de 100 RON.

Cu drept de reexaminare în 15 zile de la comunicarea hotărârii, în ceea ce priveşte soluţia asupra amenzii judiciare.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 noiembrie 2019.

GGC - CL