Competence conflict over post-filing change of venue for property compensation claims; non-retroactivity of new jurisdiction rules under Article 25(2) CCP

Asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Cererea de chemare în judecată:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, la data de 18 septembrie 2018, sub nr. x/2018, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, solicitând obligarea acesteia la emiterea deciziei de acordare a măsurilor reparatorii (compensări prin puncte), în condiţiile prevăzute de Legea nr. 165/2013, în ceea ce priveşte suprafaţa de 623 mp, imposibil de restituit în natură, situată în municipiul Buzău, str. x.

La primul termen de jucată fixat la data de 13 iunie 2019, SCA "B. şi asociaţii", în calitate de reprezentant convenţional, a depus o cerere de introducere în proces a moştenitor reclamantului A., decedat la data de 12 aprilie 2019, ataşând copia certificată pentru conformitate a certificatului de deces şi a actelor de stare civilă pentru succesorii în drepturi - C., D. şi E..

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă:

2.1. Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin Sentinţa civilă nr. 1361 din 13 iunie 2019, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău, reţinând că, potrivit dispoziţiilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 111/2019, competentă să soluţioneze cererea formulată în temeiul art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 este secţia civilă a tribunalului în a cărei circumscripţie se află imobilul. A constatat că, în speţă, imobilul în litigiu este situat în Buzău, judeţul Buzău.

Totodată, a apreciat că modificarea legislativă a fost făcută de către legiuitor în beneficiul părţilor şi se impune aplicarea imediată a acesteia, pentru a li se asigura acestora accesul la justiţie în mod mai economic şi mai uşor, dându-le posibilitatea să aibă acces la instanţa ce se află în circumscripţia teritorială în care se află imobilul în litigiu, fiind scutite astfel de eventualele costuri suplimentare.

Fiind vorba de norme legale speciale procesuale şi totodată imperative, interesând ordinea publică, şi mai favorabile, acestea sunt de aplicare imediată, fără a se putea reţine o retroactivitate a legii noi, pentru motive de unitate a situaţiei juridice generale, aşa cum s-a observat că se desprinde din însăşi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materia aplicării principiului neretroactivităţii legii civile.

2.2. Învestit cu soluţionarea cauzei prin declinare, Tribunalul Buzău, secţia I civilă, prin Sentinţa nr. 1098 din 17 octombrie 2019, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, a declinat în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Buzău, secţia I civilă, în esenţă, a dat eficienţă dispoziţiilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 în forma în vigoare la data când a început procesul.

De asemenea, a reţinut şi faptul că, deşi ulterior sesizării Tribunalului Bucureşti, şi anume prin Legea nr. 111/2019, textul art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 a fost modificat, în sensul atribuirii de competenţă instanţei în a cărui circumscripţie se află imobilul, nu atrage modificarea competenţei în prezenta cauză, cât timp instanţa competentă la momentul sesizării rămâne competentă indiferent de modificările ulterioare intervenite în legislaţie.

Aşa fiind, în contextul dispoziţiilor art. 95 alin. (4) C. proc. civ. şi ale art. 35 din Legea specială nr. 165/2013, raportat la obiectul cauzei de faţă, instanţa a constatat că revine secţiei civile a tribunalului de la sediul ..., competenţa de soluţionare a cererii, iar norma specială de reglementare a competenţei exclusive este una de ordine publică.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Astfel, Înalta Curte constată că Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, şi Tribunalul Buzău, secţia I civilă, şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, prima instanţă făcând aplicarea dispoziţiilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 111/2019, în timp ce Tribunalul Buzău, secţia I civilă, a stabilit competenţa de soluţionare a pricinii prin raportare la acelaşi text de lege, însă în forma în vigoare la data începerii procesului.

În cauză, prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, la data de 18 septembrie 2018, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor să emită decizie de compensare pentru un număr de puncte cu privire la imobilul menţionat în cerere, invocând dispoziţiile Legii nr. 165/2013, precum şi pe cele ale Legii nr. 10/2001.

Prin urmare, raportat la obiectul litigiului, astfel cum a fost anterior arătat, pentru stabilirea instanţei competente a soluţiona pricina au relevanţă dispoziţiile art. 35 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 165/2013.

Potrivit art. 35 din Legea nr. 165/2013, în forma în vigoare la data iniţierii prezentului litigiu, "(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării. [...] (2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor".

Noţiunea de "entitate învestită de lege" este explicitată la art. 3 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 165/2013, iar printre structurile cărora aceste dispoziţii le conferă o astfel de semnificaţie se regăseşte şi "g) Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, înfiinţată potrivit legii".

Astfel, raportat la prevederile legale anterior enunţate şi având în vedere că pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor are sediul în Bucureşti, învestirea de către reclamant a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, s-a realizat cu respectarea normelor de competenţă în vigoare la data începerii procesului (18 septembrie 2018), astfel cum prevede art. 24 C. proc. civ.

Ulterior, prin Legea nr. 111/2019, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 418 din data de 28 mai 2019, art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 a fost modificat în sensul că tribunalului în a cărui circumscripţie se află imobilul îi revine competenţa de a soluţiona contestaţiile, formulate de persoanele îndreptăţite, împotriva deciziilor emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 din acelaşi act normativ.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 25 alin. (2) teza I C. proc. civ., "Procesele în curs de judecată la data schimbării competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe, potrivit legii sub care au început".

Cum în speţă, normele care reglementează competenţa de soluţionare a litigiilor născute în procedura specială a Legii nr. 165/2013 au fost modificate după legala învestire a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, noile dispoziţii nu produc efecte în prezenta cauză, instanţa iniţial învestită rămânând competentă a soluţiona pricina.

Prin urmare, în raport de cele anterior reţinute, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, în a cărei rază teritorială se află sediul entităţii a cărei obligare la a emite decizie de compensare se solicită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 noiembrie 2019.

GGC - CL