Decizia nr. 59/2018 · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Completurile de 5 judecători

Asupra apelurilor de faţă

Din actele şi lucrările dosarului constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 978 din data de 01 noiembrie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x din 2014 a fost admisă cererea formulată de inculpatul A. de judecare conform procedurii simplificate prevăzute de art. 375 C. proc. pen. raportat la art. 374 alin. (4) C. proc. pen.

1. În baza art. 257 C. pen. anterior raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (forma în vigoare la data comiterii faptelor) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (trei acte materiale) cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., art. 375 C. proc. pen. rap. art. 374 alin. (4) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 66 C. pen. anterior a fost aplicată inculpatului A. şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior pe o durată de 2 ani.

În baza art. 255 C. pen. anterior raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (forma în vigoare la data comiterii faptelor) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (trei acte materiale) cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., art. 375 C. proc. pen. raportat art. 374 alin. (4) C. proc. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. anterior, art. 34 lit. b) C. pen. anterior, au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului A. în pedeapsa cea mai grea aceea de 2 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară de 2 ani privind interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior pe o durată de 2 ani.

Au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. anterior, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen. anterior, a fost dedusă din pedeapsa rezultantă perioada reţinerii şi arestului preventiv de la 12 noiembrie 2013 la 10 martie 2014 şi perioada arestului la domiciliu de la 11 martie 2014 la 08 decembrie 2014 inclusiv.

2. În baza art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (3 acte materiale) şi a art. 5 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 5 ani închisoare. În baza art. 66 C. pen. a fost aplicată inculpatului B. şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) şi k) C. pen. pe o durată de 4 ani.

În baza art. 65 C. pen. a fost aplicată inculpatului B. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) şi k) C. pen.

3. În baza art. 254 alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (trei acte materiale) raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (forma în vigoare la data comiterii faptelor) şi art. 5 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul C. la pedeapsa principală de 6 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II - a, lit. b) şi c) C. pen. anterior

În baza art. 132 din Legea nr. 78/2000 (forma în vigoare la data comiterii faptelor) raportat la art. 248 şi art. 2481 C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 5 alin. (1) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa principală de 8 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. anterior.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. anterior, art. 34 lit. b) C. pen. anterior, au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului C. în pedeapsa cea mai grea respectiv pedeapsa principală de 8 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 5 ani a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. anterior.

Au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. anterior, pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. anterior, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen. anterior a fost dedus din pedeapsa principală aplicată inculpatului C. perioada reţinerii de la 11 februarie 2014 la 12 februarie 2014.

4. În baza art. 254 alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (trei acte materiale) raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (forma în vigoare la data comiterii faptelor) şi art. 5 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul D. la pedeapsa principală de 4 închisoare şi la pedeapsa complementară de 4 ani de interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. anterior.

În baza art. 132 din Legea nr. 78/2000 (forma în vigoare la data comiterii faptelor) raportat la art. 248 şi art. 2481 C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 5 alin. (1) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa principală de 6 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. anterior.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. anterior, art. 34 lit. b) C. pen. anterior, au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului D. în pedeapsa cea mai grea respectiv pedeapsa principală de 6 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 4 ani a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. anterior.

În baza art. 88 C. pen. anterior a fost dedus din pedeapsa principală aplicată inculpatului D. perioada reţinerii de la 11 februarie 2014 la 12 februarie 2014 şi perioada arestului la domiciliu de la 13 februarie 2014 la 25 februarie 2015 inclusiv.

Totodată, s-a constatat că Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Prahova - prin Consiliul Judeţean Prahova, nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

În temeiul art. 118 lit. e) C. pen. anterior raportat la art. 257 alin. (2) C. pen. anterior a dispus confiscarea de la inculpatul A. a sumei de 1.260.042,85 RON.

În temeiul art. 112 lit. e) C. pen. raportat la art. 291 alin. (2) C. pen. a dispus confiscarea de la inculpatul B. a sumei de 1.260.042,85 RON.

În temeiul art. 118 lit. e) raportat la art. 254 alin. (3) C. pen. anterior a dispus confiscarea de la inculpatul C. a sumei de 1.890.064,27 RON şi de la inculpatul D. a sumei de 130.000 RON.

În temeiul art. 118 lit. e) C. pen. anterior a dispus confiscarea de la fiecare din inculpaţii C. şi D. a sumei de câte 1.816.821,49 RON.

A fost menţinută măsura sechestrului asigurător instituit în cauză prin Ordonanţa nr. 183/P/2013 din 28 februarie 2014 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti asupra bunurilor imobile aparţinând inculpaţilor A., B., C. şi D.

Inculpaţii B., C. şi D. au fost obligaţi la plata sumei de câte 10.000 RON cheltuieli judiciare statului.

Inculpatul A. a fost obligat pe la plata sumei de 8.000 RON cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin Rechizitoriul nr. x din 2013 din data de 10 aprilie 2014 al Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA - Serviciul Teritorial Ploieşti, înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 11 aprilie 2014, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor:

1. D., în stare de arest la domiciliu, pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- luare de mită, faptă prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (trei acte materiale) şi a art. 5 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, în calitate de director executiv al Direcţiei Patrimoniu din cadrul Consiliului Judeţean Prahova, având în subordine Serviciul Achiziţii Publice şi Contracte, precum şi Serviciul Urmărire Lucrări Publice ar fi primit, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada 2012 - 2013, de la inculpatul A. suma totală de 130.000 RON, pentru a-şi încălca atribuţiile de serviciu rezultate din fişa postului şi din lege şi a favoriza S.C. E. S.R.L. Blejoi, S.C. F. S.R.L. Băneşti şi S.C. G. S.R.L. Măneşti în obţinerea de la Consiliul Judeţean Prahova a lucrărilor "Modernizare DJ 101 I H., judeţul Prahova", "Lucrări şi servicii privind întreţinerea curentă a drumurilor publice - plombe" şi "Întreţinerea curentă a drumurilor judeţene pe timp de iarnă 2012 - 2013", respectiv în decontarea sumelor solicitate la plată.

- abuz în serviciu, faptă prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. şi la art. 309 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (trei acte materiale) şi a art. 5 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, în calitate de director executiv al Direcţiei Patrimoniu din cadrul Consiliului Judeţean Prahova, având în subordine Serviciul Achiziţii Publice şi Contracte, precum şi Serviciul Urmărire Lucrări Publice, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada 2012 - 2013 şi-ar fi încălcat atribuţiile de serviciu rezultate din fişa postului şi din lege şi ar fi favorizat S.C. E. S.R.L. Blejoi, S.C. F. S.R.L. Băneşti şi S.C. G. S.R.L. Măneşti în obţinerea de la Consiliul Judeţean Prahova a lucrărilor "Modernizare DJ 101 I H., judeţul Prahova", "Lucrări şi servicii privind întreţinerea curentă a drumurilor publice - plombe" şi "Întreţinerea curentă a drumurilor judeţene pe timp de iarnă 2012 - 2013", respectiv în decontarea sumelor solicitate la plată, ceea ce a avut ca rezultat prejudicierea bugetului judeţului Prahova cu suma de 6.077.273,24 RON.

2. A., în stare de arest la domiciliu, pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- trafic de influenţă, faptă prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (3 acte materiale) şi a art. 5 alin. (1) C. pen., constând în aceea că,împreună cu inculpatul B. prin acte materiale repetate şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada 2012 - 2013, ar fi pretins şi ar fi primit de la mai mulţi reprezentanţi ai unor societăţi comerciale - denunţători în cauză - respectiv I. (administrator la S.C. E. S.R.L. Blejoi), J. (director la S.C. F. S.R.L. Băneşti) şi K. (administrator la S.C. F. S.R.L. Băneşti) importante sume de bani (4.410.149,97 RON) disimulate în contravaloarea unor lucrări subcontractate fictiv de aceste societăţi către S.C. L. S.R.L. Ploieşti şi S.C. M. S.R.L. Ploieşti - controlate în fapt de A., în schimbul intervenţiei la factorii de decizie din cadrul Consiliului Judeţean Prahova (inculpaţii C. şi D.), în scopul obţinerii de către aceste societăţi de la respectiva instituţie publică a mai multor lucrări ("Modernizare DJ 101 I H., judeţul Prahova", "Lucrări şi servicii privind întreţinerea curentă a drumurilor publice - plombe" şi "Întreţinerea curentă a drumurilor judeţene pe timp de iarnă 2012 - 2013") şi a decontării cu prioritate a unor lucrări deja efectuate.

- dare de mită, faptă prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (trei acte materiale) şi a art. 5 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, în perioada 2012 - 2013, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, ar fi remis preşedintelui Consiliului Judeţean Prahova - C. o parte din sumele pretinse şi primite de la reprezentanţi ai unor societăţi comerciale - denunţători în cauză - respectiv I. (administrator la S.C. E. S.R.L. Blejoi), J. (director la S.C. F. S.R.L. Băneşti) şi K. (administrator la S.C. G. S.R.L. Măneşti) - respectiv 10% (în cuantum total de 1.890.064,27 RON) din contravaloarea lucrărilor contractate de la Consiliul Judeţean Prahova de firmele menţionate, pentru ca preşedintele autorităţii publice judeţene - inculpatul C., prin încălcarea atribuţiilor de serviciu rezultate din lege, să faciliteze, în urma derulării unor proceduri de achiziţie publică cu nerespectarea dispoziţiilor legale, încheierea contractelor cu societăţile arătate şi decontarea cu prioritate a sumelor solicitate la plată.

3. B., sub control judiciar, pentru săvârşirea infracţiunii de:

- trafic de influenţă, faptă prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (3 acte materiale corespunzătoare celor trei lucrări) şi a art. 5 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, în perioada 2012 - 2013, împreună cu inculpatul A., prin acte materiale repetate şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, ar fi pretins şi ar fi primit de la mai mulţi reprezentanţi ai unor societăţi comerciale - denunţători în cauză - respectiv I. (administrator la S.C. E. S.R.L. Blejoi), J. (director la S.C. F. S.R.L. Băneşti) şi K. (administrator la S.C. G. S.R.L. Măneşti) importante sume de bani (4.410.149,97 RON) disimulate în contravaloarea unor lucrări subcontractate fictiv de aceste societăţi către S.C. L. S.R.L. Ploieşti şi S.C. M. S.R.L. Ploieşti - controlate în fapt de inculpatul A., în schimbul intervenţiei la factorii de decizie din cadrul Consiliului Judeţean Prahova (inculpaţii C. şi D.), pe lângă care aveau influenţă, în scopul obţinerii de către aceste societăţi de la respectiva instituţie publică a mai multor lucrări ("Modernizare DJ 101 I H., judeţul Prahova", "Lucrări şi servicii privind întreţinerea curentă a drumurilor publice - plombe" şi "Întreţinerea curentă a drumurilor judeţene pe timp de iarnă 2012 - 2013") şi a decontării cu prioritate a unor lucrări deja efectuate.

4. C., sub control judiciar, pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- luare de mită, faptă prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (5 acte materiale) şi a art. 5 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada 2010 - 2011, în calitate de preşedinte al Consiliului Judeţean Prahova, ar fi pretins de la O. (decedat în iulie 2011) - pe atunci reprezentantul legal al S.C. F. S.R.L. Băneşti - judeţul Prahova, sumele de 200.000 RON şi 700.000 RON, din care a primit 200.000 RON şi 350.000 RON, disimulate în contravaloarea unor suprafeţe de teren arabil situate în extravilanul unor localităţi de pe raza judeţului Prahova, obiect al contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. x din 09.11.2010 la Biroul notarului public P. din Câmpina şi sub nr. x din 18.01.2011 la Biroul notarului public Q. din Ploieşti (fiica inculpatului), în baza cărora societatea respectivă le-a achiziţionat de la persoane interpuse de inculpat, apropiate familiei sale, la preţuri supraevaluate, în schimbul decontării cu prioritate a sumelor datorate de Consiliul Judeţean Prahova pentru lucrări executate; iar în perioada 2012 - 2013 a primit de la inculpatul A. o parte din sumele pretinse şi primite de acesta de la mai mulţi reprezentanţi ai unor societăţi comerciale - denunţători în cauză - şi anume I. (administrator la S.C. E. S.R.L. Blejoi), J. (director la S.C. F. S.R.L. Băneşti) şi K. (administrator la S.C. G. S.R.L. Măneşti) - respectiv 10% (în cuantum total de 1.890.064,27 RON) din contravaloarea lucrărilor contractate de la Consiliul Judeţean Prahova de firmele menţionate, pentru ca, prin încălcarea atribuţiilor de serviciu rezultate din lege să faciliteze, în urma derulării unor proceduri de achiziţie publică cu nerespectarea dispoziţiilor legale, încheierea contractelor "Modernizare DJ 101 I H., judeţul Prahova", "Lucrări şi servicii privind întreţinerea curentă a drumurilor publice - plombe" şi "Întreţinerea curentă a drumurilor judeţene pe timp de iarnă 2012 - 2013" cu societăţile arătate şi decontarea cu prioritate a sumelor solicitate la plată;

- abuz în serviciu, faptă prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. şi la art. 309 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (trei acte materiale corespunzătoare celor trei lucrări) şi a art. 5 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, în calitate de preşedinte al Consiliului Judeţean Prahova, în perioada 2012 - 2013, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, prin încălcarea atribuţiilor de serviciu rezultate din lege (art. 103 alin. (1) şi (2), art. 104 alin. (1) lit. c) şi e), alin. (4) lit. a), alin. (6) lit. a), b), c), f) din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale, republicată, art. 23 alin. (1) din Legea nr. 273/2006 a finanţelor publice locale şi art. 5 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziţie publică din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii) ar fi facilitat, în urma derulării unor proceduri de achiziţie publică cu nerespectarea dispoziţiilor legale, încheierea contractelor aferente lucrărilor "Modernizare DJ 101 I H., judeţul Prahova", "Lucrări şi servicii privind întreţinerea curentă a drumurilor publice - plombe" şi "Întreţinerea curentă a drumurilor judeţene pe timp de iarnă 2012 - 2013" cu reprezentanţi ai unor societăţi comerciale - denunţători în cauză - respectiv I. (administrator la S.C. E. S.R.L. Blejoi), J. (director la S.C. F. S.R.L. Băneşti) şi K. (administrator la S.C. G. S.R.L. Măneşti), precum şi decontarea cu prioritate a sumelor solicitate la plată de acestea, ceea ce a avut ca rezultat prejudicierea bugetului judeţului Prahova cu suma de 6.077.273,24 RON.

Procedura de cameră preliminară.

Prin Încheierea nr. 475 din 20 mai 2014, pronunţată în prezenta cauză, judecătorul de cameră preliminară a respins cererile şi excepţiile cu privire la nelegalitatea efectuării actelor de urmărire penală, neregularităţi ale actului de sesizare şi cu privire la nelegalitatea administrării probelor formulate de inculpaţii B., C., D. şi A., a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. x din 2013 din 11 aprilie 2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti şi a dispus începerea judecăţii.

Încheierea respectivă a rămas definitivă prin Încheierea nr. 28 din 25 iunie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x din 2014, fiind respinse ca nefondate contestaţiile formulate de inculpaţii B. şi C.

Judecata.

În faza de judecată instanţa a procedat la audierea inculpaţilor.

Inculpatul A. a recunoscut în totalitate faptele pentru care a fost trimis în judecată şi a solicitat judecarea în baza procedurii simplificate.

Inculpaţii C., B. şi D. nu au recunoscut comiterea faptelor pentru care au fost trimişi în judecată. Susţinerile detaliate ale acestor inculpaţi, cu privire la fiecare dintre acuzaţiile aduse, au fost consemnate în declaraţiile aflate la dosar.

Avându-se în vedere poziţia procesuală a inculpaţilor dar şi existenţa unei situaţii de indivizibilitate între infracţiunile pentru care a fost cercetat inculpatul A. şi ceilalţi inculpaţi, instanţa a dispus continuarea procesului penal urmând să se pronunţe asupra cererii acestui inculpat odată cu fondul.

În ceea ce priveşte martorii, instanţa de fond a procedat la audierea nemijlocită a martorilor menţionaţi în rechizitoriu cu excepţia numiţilor R., S., T., U., V., faţă de care s-a constatat imposibilitatea audierii, fiind făcută aplicaţia dispoziţiilor art. 381 alin. (7) C. proc. pen.

Totodată, conform încheierilor aflate la dosar, la solicitarea inculpaţilor instanţa de fond a încuviinţat administrarea de noi probe, fiind audiaţi în calitate de martori numiţii: W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ.

De asemenea, prin încheierea din data de 2 decembrie 2014 s-a încuviinţat efectuarea unei expertize complexe, tehnico-contabile, obiectivele acesteia fiind menţionate în cuprinsul încheierii. În calitate de expert contabil a fost desemnată numita KK. iar în calitate de expert tehnic a fost numit, iniţial, în cauză dl. LL.

Prin încheierea din 24 martie 2015, dl. LL., expert tehnic a fost înlocuit cu dl. MM.

Întrucât s-a constatat că raportul de expertiză depus la dosar de dl. MM. nu respectă exigenţele legii, respectiv dispoziţiile art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2000, la termenul din 23 noiembrie 2015 s-a dispus înlocuirea acestuia şi refacerea raportului de expertiză iar în baza art. 221 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2000 s-a dispus retragerea onorariul acordat .

Noul expert tehnic numit în cauză a fost dl. NN., raportul de expertiză întocmit de acesta fiind depus la dosar.

Analizând ansamblul probelor administrate în cauză, atât pe parcursul urmăririi penale cât şi în cursul judecăţii, Înalta Curte, secţia penală a constatat următoarele:

I. Cu privire la starea de fapt.

Înalta Curte, secţia penală a constatat că, în raport de aspectele menţionate în rechizitoriu, analiza stării de fapt trebuie făcută separat întrucât, deşi ca încadrare juridică s-a reţinut infracţiunea continuată, în privinţa inculpatului C. sunt prezentate două situaţii distincte.

Astfel, pe de o parte, s-a reţinut că este vorba de două cumpărări de terenuri, considerate de organul de urmărire penală ca fiind două acte materiale distincte ale infracţiunii de luare de mită, acte materiale în care ceilalţi inculpaţi nu sunt implicaţi şi, pe de altă parte, de alte trei acte materiale distincte ale infracţiunii de luare de mită, corespunzătoare celor trei lucrări publice menţionate de rechizitoriu şi în raport de care este descrisă şi implicarea celorlalţi inculpaţi.

A. Actele materiale din perioada 2010 - 2011.

Înalta Curte, secţia penală, a reţinut că succesiunea actelor de vânzare-cumpărare a terenurilor din comuna Bărăitaru şi a celor din comuna Ariceşti Rahtivani este cea prezentată de rechizitoriu.

Astfel, cele două terenuri arabile în suprafeţe de 4.961 mp. şi de 2.502 mp. situate în extravilanul comunei Drăgăneşti, sat Bărăitaru, apar ca fiind cumpărate de numita OO. (în prezent OO.), conform contractele de vânzare-cumpărare nr. x din 27 august 2008 şi x din 27 august 2008 autentificate la Biroul Notarului Public Q., de la martorii PP., QQ. şi de la RR. - soţia martorului S., la preţul de 3.000 RON, respectiv 6.000 RON.

Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat de BNP "SS." sub nr. x din 28 aprilie 2010 OO. a vândut terenurile respective către TT. la preţul de 11.000 RON .

Ulterior, la data de 09 noiembrie 2010 cu contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x la Biroul Notarului Public "P." din municipiul Câmpina, judeţul Prahova, numitul TT. a vândut către S.C. F. S.R.L. Băneşti - reprezentată legal de UU. (angajata societăţii şi fina de cununie a lui O.) cele două terenuri menţionate mai sus, la preţul de 200.000 RON. Preţul a fost achitat de societatea cumpărătoare prin transfer bancar în baza a două ordine de plată emise în lunile august 2010, respectiv octombrie 2010 (ordinele de plată sunt emise anterior datei încheierii contractului întrucât exista un antecontract de vânzare-cumpărare din 01 iunie 2010)

Deşi în declaraţia dată în faţa instanţei martorul VV. a negat faptul că inculpatul C. i-ar fi cerut în mod direct să se ocupe de identificarea unor terenuri în vederea cumpărării, totuşi acesta recunoaşte faptul că în ceea ce priveşte terenul ce a aparţinut lui RR. el este cel care i-a spus soţului acesteia, martorul S., că "dacă vrea sa vândă teren sa vină la sediul din Bărăitaru pt. că îl cumpără tot dl. C.".

În ceea ce priveşte terenul lui PP., acesta din urmă a afirmat, inclusiv în faţa instanţei, că reprezentarea sa a fost în sensul că vinde terenul lui C., din moment ce banii i-a primit direct de la acesta, la sediul fostului WW., în prezenţa şi a lui VV. Martorul VV. ştie de asemenea de vânzarea terenului de către PP., tot către C., afirmând că, în momentul în care PP. s-a prezentat la sediul fostei Staţiuni pentru Mecanizarea Agriculturii Bărăitaru să-şi primească banii, la îndrumat către biroul de contabilitate în care se afla în acel moment C.

Referitor la terenului ce a aparţinut lui RR., instanţa de fond a reţinut că în realitate acesta a fost proprietatea atât a lui RR. cât şi a surorii sale, martora QQ. care a afirmat în faţa instanţei că a însoţit-o pe sora sa la notar, a semnat alături de ea actul de vânzare-cumpărare iar banii i-a primit de la o femeie, reprezentarea sa fiind că i-a primit de la doamna notar (Q.).

Martora OO., în declaraţia dată în faţa instanţei, a arătat că, fiind angajata Biroului Notarial "Q." a acceptat să cumpere pe numele său nişte terenuri pentru "doamna notar".

Chiar dacă martora OO. a avut reprezentarea că terenurile din comuna Bărăitaru ar fi fost cumpărate de notarul public Q., succesiunea evenimentelor rezultată din coroborarea declaraţiilor de mai sus, conduce instanţa la concluzia că adevăratul cumpărător al terenurilor a fost, de fapt, inculpatul C.

Inculpatul C. a negat implicarea sa în cumpărarea terenurilor din comuna Bărăitaru, susţinând doar faptul că italienii de la S.C. XX. S.R.L., care se ocupau cu agricultura, luau în arendă terenuri în zonă. Totodată, inculpatul a susţinut că banii pe care i-a primit PP. reprezentau, probabil, un avans la arendarea terenului dar şi faptul că terenurile din com. Bărăitaru erau favorabile dezvoltării unor parcuri fotovoltaice, pentru a justifica cumva cumpărarea lor ulterioară de către S.C. F. S.R.L.

Susţinerile inculpatului C. s-a reţinut a fi infirmate de probe. Aşa cum s-a arătat mai sus, banii către proprietarii iniţiali au fost înmânaţi fie direct de către C., fie de către fiica acestuia, numita Q. iar atât reprezentarea proprietarilor iniţiali cât şi actul aparent a fost aceea că s-a încheiat o vânzare - cumpărare şi nicidecum o arendare.

În ceea ce priveşte terenurile din comuna Ariceşti Rahtivani, Înalta Curte, secţia penală, a reţinut că acestea au fost achiziţionate conform contractelor nr. x şi y autentificate la data de 05 august 2009 la Biroul Notarului Public Q. din Ploieşti, de la martorele T. şi U., de către YY. - reprezentată de mandatarul TT., la preţul de 12.500 RON fiecare (în total 25.000 RON).

În realitate, preţul vânzării a fost de 52.000 RON (câte 26.000 RON pentru fiecare) iar banii le-au fost înmânaţi de către notarul public Q.

Persoana de legătură între proprietarii iniţiali şi notarul public Q. a fost martorul ZZ.

Acest martor a arătat în declaraţia dată la instanţă, faptul că notarul public Q. s-a arătat interesată de cumpărarea unor terenuri în comuna Ariceşti Rahtivani, în zona unde anterior martorul intermediase cumpărarea unor terenuri pentru S.C. AAA. S.R.L. (societate care era reprezentată de un cetăţean spaniol şi care intenţiona deschiderea unei balastiere). Martorul a identificat proprietarii unor terenuri, vecine cu terenurile cumpărate de S.C. AAA. S.R.L. şi i-a condus la notarul public Q.

Rezultă aşadar că numita YY. - cumnata lui C., a avut doar rolul de persoană interpusă.

În ceea ce priveşte adevăratul cumpărător al terenurilor Înalta Curte, secţia penală a constatat că nu poate stabili însă dacă acesta a fost inculpatul C. ori fiica sa, Q.

Ulterior, terenul respectiv a fost vândut, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 18 ianuarie 2011 la Biroul Notarului Public "Q.", de către YY., prin mandatar TT., tot către S.C. F. S.R.L. Băneşti la preţul de 700.000 RON (rezultat din contract), din care a fost achitată doar suma de 350.000 RON, prin virament bancar, în contul mandatarului TT.

În acest context, declaraţia numitului TT., dată în faţa instanţei la data de 23 februarie 2015 a fost apreciată ca fiind total nesinceră.

Astfel, referitor la terenurile din com. Bărăitaru, instanţa de fond a reţinut că dacă numitul O., reprezentantul S.C. F. S.R.L. (firmă ce aparţinea BBB., aşa cum s-a arătat mai sus) ar fi dorit să dezvolte pe acestea un parc fotovoltaic (aşa cum susţine martorul şi cum lasă să se înţeleagă inculpatul C.) este de neînţeles de ce O. nu le-a cumpărat direct şi i-ar fi propus lui TT. să cumpere acele terenuri, pe numele său, pentru ca ulterior să le revândă S.C. F. S.R.L. la un preţ de aproximativ 20 de ori mai mare.

În ceea ce priveşte terenurile de pe raza com. Ariceşti Rahtivani, nejustificată a fost apreciată atitudinea lui O. care, dacă ar fi dorit să realizeze pe acestea o balastieră - aşa cum susţine martorul - sau parc fotovoltaic, nu le cumpără în mod direct ci apelează la acelaşi procedeu, în sensul că le cumpără de la o altă persoană la un preţ de peste 10 ori mai mare.

Prin urmare, a concluzionat instanţa de fond, ambele cumpărări de terenuri au reprezentat "afaceri" deosebit de păgubitoare pentru S.C. F. S.R.L. iar dacă O. ar fi discutat într-adevăr cu TT., în sensul celor arătate mai sus, este imposibil ca de aceste discuţii să nu fi avut cunoştinţă fiul său J. sau contabila societăţii UU. (cea care a şi reprezentat S.C. F. S.R.L. la încheierea celor două contracte şi care a virat sumele arătate).

Dimpotrivă, martora UU., atât în declaraţia dată la urmărirea penală cât şi în cea dată la instanţă a arătat că O. i-ar fi spus că, va cumpăra aceste terenuri întrucât "are nişte obligaţii" şi că vor plăti sumele de bani "... când o să încasam şi noi banii pt lucrările de executat sau executate. Aveam lucrări încheiate cu statul, primăriile, autorităţile locale şi judeţene ...".

În ceea ce-l priveşte pe J., instanţa de fond a reţinut că nici acesta nu cunoştea de "afacerile" la care se referă TT. afirmând că a aflat tot de la UU. că acele cumpărări de terenuri au fost "o obligaţie" pe care a perceput-o ca fiind faţă de inculpatul C.

Aşa cum s-a arătat şi în rechizitoriu, terenurile respective nu au fost folosite de S.C. F. S.R.L., dimpotrivă, cele din com. Bărăitaru fiind folosite de S.C. XX. S.R.L. ca terenuri agricole.

Coroborând toate aceste aspecte cu faptul că inculpatul C. era preşedintele Consiliului Judeţean Prahova la momentul la care acele terenuri au fost cumpărate, de firma S.C. F. S.R.L., în modalitatea arătată mai sus, Înalta Curte, secţia penală, a concluzionat în sensul că, operaţiunile de vânzare-cumpărare arătate mai sus, au avut ca beneficiar pe inculpatul C. sau, mai precis, familia PPP., numitul TT. fiind doar o persoană interpusă.

Înalta Curte, secţia penală. a reţinut că este posibil ca, la momentul în care s-a realizat cumpărarea, prin persoane interpuse, de la proprietarii iniţiali, inculpatul C. să fi avut în vedere posibila oportunitate a unei afaceri imobiliare, în sensul de a revinde sau de a închiria terenurile pentru realizarea unui parc fotovoltaic sau a unei balastiere însă, desfăşurarea ulterioară a evenimentelor denotă faptul că "familia PPP." a găsit o altă "oportunitate", în sensul revânzării lor, la preţuri mult superioare celor de achiziţie, către S.C. F. S.R.L. Băneşti.

În privinţa semnificaţiei acestor vânzări Înalta Curte, secţia penală, nu a putut reţine susţinerea din rechizitoriu conform căreia s-ar fi procedat astfel pentru ca inculpatul C. să aprobe plata cu prioritate a lucrărilor pe care S.C. F. S.R.L. le executase pe raza judeţului Prahova.

Astfel, Înalta Curte a constatat că, pe de o parte, în rechizitoriu nu se menţionează despre ce anume lucrări este vorba, în ce perioadă fuseseră executate şi care erau sumele de bani datorate de CJ Prahova S.C. F. S.R.L., iar pe de altă parte, din completarea la raportul de expertiză contabilă, întocmit de expert KK. nu rezultă faptul că această societate ar fi fost plătită cu prioritate, în dauna altor furnizori de lucrări.

Menţiunile din rechizitoriu privind efectuarea de către CJ Prahova a unor plăţi preferenţiale către mai multe societăţi comerciale printre care şi S.C. F. S.R.L. Băneşti (dar şi S.C. E. S.R.L. Blejoi şi S.C. G. S.R.L. Măneşti - rechizitoriu) se referă la plăţi efectuate în perioada 2012 - 2013, cu mult după ce terenurile respective fuseseră cumpărate de S.C. F. S.R.L.

Totodată, situaţia plăţilor efectuate în anii 2010 - 2011 de către Consiliul Judeţean Prahova către S.C. F. S.R.L. nu atestă decât faptul că plăţile către această societate, pentru diferite lucrări, s-au făcut la intervale scurte de timp, în unele situaţii chiar în aceiaşi zi. Situaţia este însă prezentată singular, numai cu privire la S.C. F. S.R.L., fără a fi arătat şi modul cum s-au efectuat plăţile către alţi furnizori.

Din completarea raportului de expertiză contabilă întocmit la instanţă a rezultat că, în majoritatea lunilor din anii 2009-2010-2011 balanţa de plăţi în contul "furnizori drumuri şi poduri", unde erau înscrise plăţile efectuate pentru lucrări publice, a fost pe zero, ceea ce atestă că nu doar S.C. F. S.R.L. a fost plătit la scurt timp după emiterea facturilor ci şi alţi furnizori de lucrări publice.

Ca atare, nu s-a putut stabili care este natura "obligaţiei" pe care O. ar fi avut-o faţă de C., dacă s-a apelat la acest procedeu pentru ca inculpatul C. să facă sau nu facă un act ce intra în atribuţiile sale de serviciu, în calitate de preşedinte al CJ Prahova.

Deoarece sarcina probei existenţei unei infracţiuni revine întotdeauna organelor de urmărire penală (a se vedea de pildă Curtea Europeană a Drepturilor Omului - Telfner contra Austriei) iar prin existenţa unei infracţiuni se înţelege dovedirea tuturor elementelor sale constitutive, Înalta Curte, secţia penală. a reţinut că, în speţă, cele două acte materiale la care s-a făcut referire mai sus, nu pot fi reţinute în componenţa infracţiunii de luare de mită de care este acuzat.

B. Actele materiale din perioada 2012 - 2013.

În ceea ce priveşte actele materiale din perioada 2012 - 2013, respectiv:

- lucrările de modernizare a drumului judeţean H.

- lucrările de plombare drumuri judeţene şi

- lucrările de deszăpezire din iarna 2012 - 2013, Înalta Curte, după analiza tuturor probelor administrate, a constatat că starea de fapt prezentată de rechizitoriu este corectă fiind reţinută ca atare.

În privinţa interpretării juridice a stării de fapt, Înalta Curte, secţia penală conform celor ce se vor arăta ulterior, nu şi-a însuşit în totalitate acuzaţiile din rechizitoriu.

Totodată, pentru înţelegerea exactă a situaţiei s-a apreciat necesar a fi făcute următoarele precizări:

a) O primă precizare este aceea că, din declaraţiile inculpatului A., coroborat cu imaginile scanate ale unor înscrisuri ce atestau modalitatea de împărţire a banilor, imagini stocate pe un stick ridicat de la locuinţa martorei DDD. cu ocazia percheziţiei efectuate în dosarul penal nr. x din 2013 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, dar şi cu declaraţiile date de martorii J., K., I., DDD. şi alţii, arătaţi pe larg de rechizitoriu, Înalta Curte, secţia penală a reţinut că s-a făcut dovada faptului că, în perioada 2012 - 2013, au avut loc mai multe întâlniri între reprezentanţii celor trei societăţi - S.C. F. S.R.L. Băneşti, S.C. G. S.R.L. Măneşti şi S.C. E. S.R.L. Blejoi (şi altele) şi inculpatul A., întâlniri în cadrul cărora s-au încheiat înţelegeri în sensul fraudării unor licitaţii de lucrări publice ce urmau să se desfăşoare pe raza judeţului Prahova.

În acest sens Înalta Curte, secţia penală, a reţinut afirmaţiile martorului DD. care, în declaraţia din 13 octombrie 2015 a arătat "Fiind prieten cu A. am aflat de la acesta ca îi susţinea financiar pe marii constructori şi i-am văzut pe CCC. sau I. venind la A. De asemenea şi dl. EEE. de la S.C. G.

I-am văzut atât împreună cât şi separat deoarece A. avea relaţii strânse cu ei. Totodată ştiu că intre aceşti constructori există nişte relaţii de afinitate de genul naşi, fini "precum şi afirmaţiile martorei DDD. cu ocazia declaraţiei din 23 februarie 2015 care a susţinut "Am participat la unele discuţii pe care dl. A. le-a avut cu I., K., CCC. sau FFF. reprezentanţi ai unor societăţi comerciale ce îşi desfăşurau activitatea în domeniul asfaltărilor.

Precizez ca dl A. mi-a cerut sa fac nişte însemnări ca un fel de concluzii ale discuţiilor pe care le avea cu persoanele menţionate privind modul cum urma să-şi împartă lucrările şi banii rezultaţi din acestea.

Menţionez că nu am întrebat ce înseamnă acele procente şi nici acele iniţiale întrucât nu îmi permiteam acest lucru. Nu am asociat acele iniţiale cu numele unor persoane întrucât nu le-am dat o aşa mare importanţă.

Sus-numiţii vorbeau între ei despre cum să procedeze dar nu au folosit vreun nume pe care sa îl reţin. Am scanat acele înscrisuri şi le-am salvat pe un stick care a fost ridicat cu ocazia unei percheziţii."

Cât priveşte pe inculpatul B., Înalta Curte, secţia penală, a reţinut că acesta era la curent cu activitatea desfăşurată de A. şi o sprijinea. De altfel, pe unele din înscrisurile scanate apar iniţiala "V" - despre care A. a arătat că îl desemna pe B. - sau chiar numele "B.".

Referitor la prezenţa inculpatului B. la discuţiile pe care A. le avea cu reprezentanţii societăţilor respective instanţa de fond a precizat faptul că nu a fost vorba doar de o singură întâlnire ci de mai multe, neidentificate însă cu exactitate în timp şi la care interlocutorii nu au fost de fiecare dată aceiaşi. Totodată, este de presupus că nu întotdeauna la aceste întâlniri se discuta în mod expres de licitaţii şi bani, subiectele de discuţie putând fi şi altele.

Astfel s-a constata a fi explicabil de ce unii martori îl plasează şi pe inculpatul B. în biroul lui A., anterior sau în timpul desfăşurării unora din discuţii în timp ce alţii nu l-au văzut.

În acelaşi timp, instanţa de fond a reţinut că inculpatul B. nu a negat împrejurarea că a fost, de câteva ori, în biroul inculpatului A., de la Tătărani susţinând însă că a făcut acest lucru în contextul campaniei electorale din anul 2012, iar la întâlnirile lor au mai fost de faţă DD., GGG., II.

Într-adevăr, martorul II. confirmă susţinerile inculpatului B., instanţa de fond reţinând că acest lucru nu-l scoate din cauză pe inculpatul B. întrucât martorul II. nu relatează aspecte decât de la una din întâlnirile dintre B. şi A. şi este posibil să nu fi participat la toate discuţiile.

În ceea ce-l priveşte pe martorul DD., care confirmă şi el această întâlnire, Înalta Curte, secţia penală, a arătat că are rezerve asupra sincerităţii acestei părţi din declaraţia martorului, dată fiind relaţia strânsă existentă între DD. şi A., relaţie recunoscută chiar de martor, prin implicarea S.C. L. S.R.L. în circuitul financiar destinat recuperării ilegale a unor sume de bani care mai apoi erau împărţite între inculpaţi, conform celor arătate în rechizitoriu.

Dimpotrivă, Înalta Curte, secţia penală, a reţinut că, însăşi inculpatul B., întâlnindu-se cu martorul J., i-a spus că pentru recuperarea banilor pentru lucrările executate şi neplătite de CJ Prahova, îl poate "ajuta", dar contra cost, respectiv un comision de 10% (declaraţia dată de J. la instanţă, termenul din 8 ianuarie 2015).

Tot acelaşi martor a arătat că ulterior a fost contactat de A., care era la curent cu solicitarea lui B. şi care, i-a propus ca plata celor 10% să se facă prin intermediul unui contract fictiv, pe care S.C. F. S.R.L. Băneşti să îl încheie cu S.C. L. S.R.L., firmă controlată de A., astfel cum reiese din actele dosarului.

În ceea ce-l priveşte pe martorul I., din declaraţia dată în faţa instanţei, a rezultat că l-a întâlnit o dată pe B. la biroul lui A. dar nu ştie ce s-a discutat întrucât inculpatul B. a plecat în momentul în care martorul a venit. Martorul confirmă însă faptul că A. i-a spus că va trebui să dea 10 % din câştig, prin aceiaşi modalitate a subcontractării cu firma S.C. L. S.R.L. şi l-a lăsat să înţeleagă că datorită lui a câştigat licitaţiile pentru lucrările publice pe care le-a efectuat.

Totodată martorul a arătat că, în luna septembrie 2013, în momentul în care a vrut să-l contacteze pe inculpatul C., pe care voia doar să îl salute, inculpatul B. "l-a pipăit" şi l-a întrebat dacă "are tehnică pe el".

Acest aspect vine să întărească opinia instanţei în sensul că atât inculpatul B. cât şi C. erau la curent cu "activităţile" lui A.

Referitor la declaraţiile martorului K. - reprezentantul S.C. G. S.R.L. Măneşti - acesta a confirmat faptul că a avut o întâlnire la restaurantul HHH., cu inculpaţii A., B. şi C. şi, chiar dacă cu acea ocazie nu s-a discutat nimic privind licitaţiile de lucrări publice, faptul că a fost contactat de inculpatul A. la scurt timp şi că I s-a propus o "colaborare" în acelaşi mod, respective subcontractarea unor lucrări către S.C. L. S.R.L. în schimbul unui procent de 10 - 20%, i-a întărit acestuia convingerea că inculpaţii PPP. sunt la curent cu această practică. Mai mult, martorul a considerat că, în acest mod, contribuie cu bani la campania electorală a lui B. pentru alegerile parlamentare din anul 2012.

Referitor la inculpatul D., aşa cum rezultă din declaraţia martorei III., dată la termenul din 9 februarie 2015, acesta a fost observat în mod direct de martoră în momentul în care a primit, într-un plic, suma de 20.000 RON, de la A., în biroul acestuia din urmă, situat în sat Tătărani, com. Bărcăneşti.

Totodată şi martorul DD. l-a văzut, tot o singură dată, pe inculpatul D. în biroul lui A. de la Tătărani dar nu a observat dacă acestuia i s-au dat bani.

Coroborând aceste declaraţii cu susţinerile inculpatului A., cu menţiunile de pe înscrisurile scanate la care s-a făcut referire şi cu succesiunea concretă a evenimentelor, Înalta Curte, secţia penală, a considerat că este dovedită şi participarea inculpatului D. la comiterea faptelor arătate în rechizitoriu.

Cât priveşte pe inculpatul C., primirea de bani de la A. - în modalitatea descrisă de acesta din urmă - Înalta Curte, secţia penală, a reţinut că este confirmată în mod indirect de modalitatea în care s-a procedat în cele trei licitaţii de lucrări publice ce formează obiectul prezentului dosar.

b) O a doua precizare care se impune se referă la modalitatea în care banii (reprezentând obiectul infracţiunilor de corupţie cercetate în cauză) ajungeau în posesia inculpaţilor.

Înalta Curte, secţia penală, în acord cu rechizitoriul, a constatat că pentru acest lucru au fost folosite mai multe societăţi comerciale, controlate - în fapt - de inculpatul A., (SC L. S.R.L. Ploieşti şi S.C. M. S.R.L. Ploieşti) societăţi către care reprezentanţii societăţilor câştigătoare a licitaţiilor subcontractau fictiv o parte din lucrare şi în conturile cărora efectuau apoi plăţi.

În acest sens au fost avute în vedere declaraţia martorului DD. (13 octombrie 2015), declaraţia martorului JJJ. (6 aprilie 2016) care se coroborează cu declaraţiile lui KKK., LLL., MMM., NNN., OOO. şi, desigur, declaraţiile inculpatului A.

Conform tuturor acestor declaraţii instanţa de fond a reţinut că banii erau scoşi numerar din conturile societăţilor controlate şi transportaţi la biroul din comuna Bărcăneşti, sat Tătărani de către martorii KKK., LLL. şi MMM., de unde erau împărţiţi potrivit înţelegerilor şi apoi remişi de către inculpatul A. - după reţinerea propriilor "comisioane" - către inculpaţii PPP. - tată şi fiu, precum şi către inculpatul D.

c) O a treia precizare se referă la faptul că, deşi pentru fiecare din cele trei lucrări publice menţionate mai sus, există probe în sensul fraudării licitaţiilor, prin realizarea unor înţelegeri între firmele participante, înţelegeri de care nici organizatorul licitaţiilor - prin persoana inculpaţilor C. şi D. - nu era străin, scopul acestor fraude a fost acela de a se obţine un avantaj patrimonial prin suplimentarea contractelor de lucrări în mod nejustificat.

Aşadar, instanţa de fond a reţinut că obiectul prezentei cauze nu îl constituie neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a lucrărilor pentru care s-a fraudat licitaţia şi producerea astfel a unei pagube aferente ci analiza existenţei unei justificări sau nu a actelor adiţionale de suplimentare a lucrărilor iniţiale.

Înalta Curte, secţia penală, a reţinut că acesta era de fapt şi mecanismul prin care inculpaţii C., B., D. şi nu în ultimul rând A., îşi asigurau avantajele patrimoniale, respectiv: se încheiau contracte de lucrări publice, stabilindu-se anterior ce societate comercială va depune oferta câştigătoare, urmând ca lucrarea să fie suplimentată nelegal iar banii astfel obţinuţi se împărţeau conform celor arătate în rechizitoriu.

d) O a patra precizare care se impune a fi făcută este aceea că reprezentanţii societăţilor comerciale implicate au desfăşurat o activitate concordantă în sensul ca licitaţiile să fie câştigate de una sau alta dintre societăţi, activitate care nu a presupus neapărat o înţelege expresă, directă între participanţi.

Practic, aceste societăţi au fost "coordonate" în activitatea de depunere a documentaţiilor de către inculpatul A. care, prin discuţii cu reprezentanţii lor, fie cu mai mulţi odată fie separat, stabilea cine anume să depună oferta câştigătoare şi pentru ce anume lucrare.

Elementul de legătură l-a constituit aşadar inculpatul A. acesta fiind şi "pionul" principal prin intermediul căruia firmele respective au plătit bani în vederea câştigării licitaţiilor (modalitatea aleasă fiind subcontractarea lucrărilor către S.C. L. S.R.L. sau S.C. N. SRL), o parte din aceşti bani ajungând ulterior la inculpaţii C. şi D.

Acest lucru rezultă cu prisosinţă din declaraţiile lui I. (SC E. SRL) şi FF. (SC QQQ. SRL) date în faţa instanţei.

Totodată, instanţa de fond a reţinut că nu s-a formulat o acuzaţie şi nu există probe din care să rezulte că membrii comisiilor de licitaţie au fost la curent cu acest mod de fraudare.

e) O altă precizare care se impune a fi făcută este aceea că, deşi rechizitoriul descrie întocmirea fictivă a mai multor documente nu s-a formulat şi instanţa nu a fost investită cu cercetarea unor infracţiuni de fals, faţă de niciunul dintre inculpaţi.

f) În fine, o ultimă precizare se referă la faptul că, în aprecierea încălcării sau nu de către inculpaţi a dispoziţiilor legale, Înalta Curte, secţia penală, s-a raportat la dispoziţiile O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, în forma în vigoare la data încheierii acelor contracte. Deşi ordonanţa respectivă a fost abrogată prin Legea nr. 98/2016 privind achiziţiile publice, legalitatea încheierii/prelungirii contractelor de lucrări încheiate în anul 2012 - 2013 rămâne supusă dispoziţiilor O.U.G. nr. 34/2006 conform principiului tempus regit actum, aplicabil în materie civilă.

De asemenea mai trebuie menţionat şi faptul că toate contractele de concesiuni de lucrări publice (inclusiv cele la care se referă prezenta cauză) sunt încheiate în baza unui formular care transpune sub formă contractuală dispoziţiile şi principiile O.U.G. nr. 34/2006 astfel că, referirea în rechizitoriu sau în cuprinsul prezentei hotărâri, la încălcarea unei dispoziţii contractuale trebuie înţeleasă ca referire la încălcarea unei dispoziţii legale.

Cu privire la desfăşurarea efectivă a faptelor Înalta Curte, secţia penală, pe baza celor arătate în rechizitoriu, a reţinut următoarele:

1. Contractul de lucrări nr. x aprilie 2012 având ca obiect executarea lucrării "Modernizare DJ 101 I, H., jud. Prahova"

Contractul de lucrări nr. x din 19 aprilie 2012 a fost atribuit de Consiliul Judeţean Prahova către S.C. E. S.R.L. Blejoi prin procedura de cerere de ofertă, agentului economic care a depus oferta eligibilă cu preţul cel mai mic, acesta fiind singurul criteriu stabilit pentru atribuirea contractului.

Valoarea estimată a achiziţiei publice precizată în Referatul nr. x din 04.11.2011 al Direcţiei Tehnice din cadrul Consiliului Judeţean Prahova a fost în sumă de 9.215.839 RON, exclusiv TVA, însă, întrucât încheierea contractului s-a făcut la valoarea de 5.946.871,35 RON - reprezentând 64,53 % din valoarea estimată.

În acest punct al analizei, Înalta Curte, secţia penală, a constatat că nu există probe care să susţină afirmaţia rechizitoriului că, în mod voit, s-au estimat costuri supraevaluate.

Pentru participarea la procedura de achiziţie publică au depus oferte un număr de şapte societăţi comerciale, respectiv:

1. S.C. QQQ. S.R.L. Câmpina, jud. Prahova - 3.977.840,82 RON;

2. S.C. F. S.R.L. Băneşti, jud. Prahova - 4.359.479,37 RON;

3. S.C. RRR. S.R.L. Brazi, jud. Prahova - 5.300.482,00 RON;

4. S.C. E. S.R.L. Blejoi, jud. Prahova - 5.946.871,35 RON;

5. S.C. G. S.R.L. Măneşti, jud. Prahova - 5.990.318,16 RON;

6. S.C. SSS. S.R.L. Bucureşti - 7.817.305,29 RON;

7. S.C. TTT. S.R.L. Oituz, jud. Bacău - 8.887.619,03 RON.

Toate ofertele depuse care aveau un preţ mai mic decât cel ofertat de S.C. E. S.R.L. au fost declarate inacceptabile şi neconforme de către comisia de selecţie sau au fost retrase, pentru următoarele motive:

- S.C. QQQ. S.R.L. Câmpina - nu a răspuns solicitării comisiei de evaluare privind justificarea preţului neobişnuit de scăzut;

- S.C. F. S.R.L. Băneşti - şi-a retras oferta depusă, motivat de volumul mare de lucrări contractate ulterior, pierzând garanţia de participare la licitaţie în sumă de 45.000 RON;

- S.C. RRR. S.R.L. Brazi - nu a răspuns solicitării comisiei de evaluare privind clarificarea situaţiei subcontractanţilor, respectiv a neconcordanţei aparente între declararea valorii maxime ce putea fi subcontractată (10%) şi neprecizarea subcontractanţilor în documentaţia depusă.

Având în vedere cele de mai sus, coroborat cu declaraţiile inculpatului A. privind procedura de participare la licitaţii pe care o instituise, instanţa de fond a concluzionat în sensul că cele 5 societăţi comerciale cu sediul în judeţul Prahova au acţionat în mod concordant pentru ca licitaţia să fie câştigată de S.C. E. S.R.L. administrată de I.

Acest lucru este afirmat în mod explicit şi de martorul I. care, în declaraţia dată în faţa instanţei la termenul din 8 ianuarie 2015 a arătat că, nu a discutat în prealabil licitaţiei cu ceilalţi participanţi dar că, deşi se afla pe locul 3 ca ofertă de lucrări (de fapt se afla pe locul 4), A. i-a spus că va câştiga licitaţia dacă acceptă să subcontracteze o parte din lucrări către S.C. L. S.R.L.

Cu privire la derularea contractului sus menţionat, în data de 26 aprilie 2012 Direcţia Patrimoniu din cadrul Consiliului Judeţean Prahova a emis Ordinul de începere a lucrărilor, document semnat de directorul executiv - inculpatul D.

Contractul de lucrări a fost însă modificat din iniţiativa Consiliului Judeţean Prahova printr-un act adiţional înregistrat sub nr. x din 26 septembrie 2012, în sensul suplimentării valorii contractului cu suma de 1.465.421,05 RON, inclusiv TVA şi a fost prelungită durata de execuţie cu 30 de zile.

Modificarea contractului a fost justificată de necesitatea executării de lucrări suplimentare.

Executarea lucrărilor suplimentare a fost atribuită către S.C. E. S.R.L., urmare desfăşurării unei proceduri de achiziţie publică - negociere fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare, în data de 21 septembrie 2012, invocându-se dispoziţiile art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006.

Urmare negocierii, S.C. E. S.R.L. a acceptat diminuarea ofertei depuse (1.200.058 RON) până la valoarea de 1.181.791,17 RON (98,47%), preţuri fără TVA.

La baza încheierii actului adiţional a stat Nota Justificativă a Direcţiei Patrimoniu nr. x din 04.09.2012 întocmită de şef Serviciu Achiziţii Publice, semnată de inculpatul D. - director executiv, autoritatea contractantă a constatat că sistemul rutier aflat în curs de punere în operă nu face faţă pe anumite tronsoane unei situaţii nou create şi s-au format făgaşe, gropi, denivelări, burduşiri în patul drumului.

Valoarea lucrărilor suplimentare necesare a fost estimată la 1.189.365,654 RON, exclusiv TVA, arătându-se în Notă că reprezintă 19,9% din valoarea contractului.

Situaţiile neprevăzute apărute sunt preluate din Nota de Constatare nr. x din 15 iunie 2012 întocmită de dirigintele de şantier - reprezentant al beneficiarului, împreună cu reprezentantul constructorului. În plus, se precizează în Notă că degradările sunt accentuate datorită aflării cotei de rulare în zone "cu risc crescut de băltire a apelor pluviale adiacente drumului".

Totodată, la încheierea actului adiţional s-au mai avut în vedere:

- Referatul nr. x din 18 iulie 2012 întocmit de Direcţia Patrimoniu - director D. şi aprobat în numele preşedintelui Consiliului Judeţean Prahova, în care, în plus faţă de situaţiile prezentate mai sus, se arată că a fost constatată: "o slăbire a capacităţii de a prelua eforturi a straturilor rutiere, ca urmare a precipitaţiilor frecvente din perioada mai - iunie, conducând în timp la slăbirea şi distrugerea suprastructurii".

Prin referat se propune atribuirea lucrărilor suplimentare datorate unor circumstanţe imprevizibile către S.C. E. S.R.L., prin negociere fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare. Se menţionează în referat că valoarea estimată a lucrărilor suplimentare este de 1.189.366 RON (fără TVA) şi nu depăşeşte 20% din contractul iniţial.

- Memoriul Justificativ la Dispoziţia de Şantier nr. x din 22 iunie 2012 şi Nota de Comandă Suplimentară nr. x - documente nedatate şi neînregistrate, întocmite de Proiectant (S.C. UUU. S.R.L. Focşani) prin care, motivat de "creşterea considerabilă a traficului greu şi foarte greu pe acest sector de drum o dată cu punerea în funcţiune a staţiei de sortare" se stabileşte necesitatea efectuării unor completări în valoare de 1.189.365,654 RON, fără TVA.

- Referatul nr. x din 03 iulie 2012 - document semnat de Directorul Executiv Direcţia Patrimoniu - inculpatul D. şi aprobat de Preşedintele Consiliului Judeţean Prahova - inculpatul C., prin care se propune atribuirea lucrărilor suplimentare către S.C. E. S.R.L. Blejoi, prin negociere fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare, motivat de constatarea necesităţii adaptării documentaţiei de bază la situaţia nou creată (abaterea traficului greu pe acest tronson de drum, prin extinderea zonei industriale din partea de vest a judeţului) şi a necesităţii executării de lucrări de protecţie a conductelor de gaze.

Din analiza actelor respective Înalte Curte, secţia penală, a reţinut că numai unul singur poate fi considerat un act justificativ propriu-zis şi anume nota de constatare nr. x din 15 iunie 2012 întocmită de dirigintele de şantier al beneficiarului, martorul W., împreună cu reprezentantul constructorului, martorul VVV.

Toate celelalte acte menţionate au la baza această notă.

Martorul VVV. (reprezentantul constructorului) a susţinut că ar fi intervenit într-adevăr anumite fisuri, degradări ale drumului ca urmare a ploilor din aprilie - mai 2012 şi a traficului (deoarece asfaltul nu a fost protejat o anumită perioadă de timp aşa cum impuneau normele tehnice) şi că a adus acest lucru la cunoştinţă doar verbal, beneficiarului în persoana dirigintelui de şantier.

W., dirigintele de şantier, a declarat că, la circa o lună de la începerea lucrărilor ar fi intervenit într-adevăr unele fisuri ale drumului deoarece exista trafic greu iar documentaţia tehnică era corespunzătoare unui trafic mediu. Totodată a arătat că el este cel care a luat legătura cu proiectantul care s-a deplasat la faţa locului şi a întocmit acel document din 22 iunie 2012.

Fără a pune la îndoială realitatea celor declarate de cei doi martori, Înalta Curte, secţia penală, a constatat că nu s-au respectat dispoziţiile art. 14 din contract, care impuneau ca executantul să solicite expres prelungirea duratei de execuţie şi suplimentarea valorii iniţiale, iar autoritatea contractantă a iniţiat şi a dispus suplimentarea valorii contractuale iniţiale fără să existe vreo solicitare în acest sens din partea constructorului.

Împrejurarea că martorul VVV. - ca reprezentant al constructorului - doar a adus la cunoştinţa dirigintelui de şantier, numitul W., apariţia acelor fisuri nu echivala cu o solicitarea de suplimentare a valorii contractului iniţial.

Pe de altă parte Înalta Curte, secţia penală, ca şi organul de urmărire penală, a reţinut că, lucrările suplimentare respective nu erau necesare aspect sesizat şi de Adresa nr. x din 16 iulie 2012 întocmită de Şef Serviciu Achiziţii Publice şi Contracte, martorul R., care arăta că: "Din referatul nr. x din 03.07.2012 nu rezultă îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 122 lit. I) din O.U.G. nr. 34/2006, respectiv nu rezultă caracterul imprevizibil al lucrărilor suplimentare ce urmează a fi executate."

De asemenea, în adresă, se precizează că valoarea contractului iniţial şi a suplimentărilor solicitate depăşea suma alocată prin buget, respectiv 8.750.000 RON. Totodată, din referatul nr. x din 04 noiembrie 2011 al Direcţiei Tehnice din cadrul Consiliului Judeţean Prahova rezultă că modernizarea drumului judeţean H. era necesară "... având în vedere afluxul de autovehicule generat de complexele comerciale existente în zona de Nord şi Vest a municipiului Ploieşti ...". Prin urmare, situaţia traficului pe drumul respective era cunoscută chiar mai înainte de a se demara procedura de licitaţie în vederea executării acestei lucrări.

Înalta Curte, secţia penală, a constată aşadar că situaţia de trafic datorată complexelor comerciale era deja cunoscută şi a reprezentat unul din motivele pentru care s-a decis modernizarea acestui sector de drum şi că, nu s-a făcut nicio dovadă privind punerea în funcţiune (în perioada de la demararea licitaţiei iniţiale şi până la suplimentarea contractului) a unor "staţii de sortarea produselor de balastieră", care să aibă consecinţe asupra traficului şi nici dovada unor fenomene meteorologice deosebite precum "temperaturi excesive" sau "băltire a apelor pluviale adiacente drumului" (la care se referă Nota nr. x din 15 iunie 2012 întocmită de dirigintele de şantier) care să fi degradat lucrarea deja executată şi să fi făcut necesară efectuarea unor lucrări suplimentare.

De altfel, din raportul de expertiză tehnică întocmit în faza de judecată de expert ing. NN. a rezultat că expertul are serioase dubii cu privire la realitatea lucrărilor executate în baza actului adiţional de prelungire a contractului iniţial.

Astfel, la fila x a raportului de expertiză se arată că nu există un breviar de calcul elaborat de proiectant din care să rezulte redimensionarea sistemului rutier conform dispoziţiei de şantier şi nici vreun element de identificare a zonelor unde urmau să se execute lucrările suplimentare menţionate în dispoziţia de şantier, fiind menţionată doar lungimea totală a drumului. Totodată, la fila x (pct. 16) din acelaşi raport de expertiză se precizează că, pentru materialele balast şi balast stabilizat (indicate ca fiind folosite în efectuarea lucrărilor suplimentare) nu există avize de expediţie astfel că nu se poate verifica livrarea lor de către subcontractorul S.C. L. S.R.L.

De menţionat şi faptul că, în declaraţia dată la urmărirea penală (în data de 20 ianuarie 2014) şi menţinută la instanţă, inculpatul A. a recunoscut comiterea faptelor şi a arătat că a discutat în prealabil cu I. ca S.C. E. S.R.L să subcontracteze lucrările de terasare şi balastare a DJ H. către S.C. L. S.R.L. şi, de asemenea, că a discutat cu DD. ca, în schimbul unui comision de 0,8 - 2%, acesta să subcontracteze lucrarea primită către S.C. N. S.R.L.

Coroborând aceste aspecte a rezultat faptul că subcontractarea lucrării de către S.C. L. S.R.L. - s-a făcut numai în scopul găsirii unei modalităţi de virare de către E. S.R.L. a sumelor de bani pe care, în modalitatea deja arătată, inculpatul A. le împărţea ulterior, conform înţelegerilor perfectate.

Ca atare, s-a concluzionat în sensul că suplimentarea valorii contractului de modernizare a drumului judeţean H. nu era necesară şi s-a realizat în mod abuziv, scopul principal fiind obţinerea nelegală a unor sume de bani din bugetul Consiliului Local Prahova.

Prin urmare, cu privire la această lucrare, în acord cu rechizitoriul, Înalta Curte, secţia penală, a reţinut ca prejudiciu întreaga valoare a actului adiţional suplimentar. De producerea acestui prejudiciu - calculat la suma de 1.513.971,66 RON - conform celor arătate mai sus, se fac vinovaţi, în mod direct inculpaţii C. şi D. prin prisma atribuţiilor legale încălcate şi a actelor semnate de aceştia.

2. Contractul de lucrări nr. x din 17.07.2012 pentru executarea "Lucrări şi servicii privind întreţinerea curentă a drumurilor publice - plombe" încheiat între Consiliul Judeţean Prahova - ca autoritate contractantă şi S.C. E. S.R.L. Blejoi, jud. Prahova, ca executant.

Valoarea contractului a fost stabilită, de autoritatea contractantă, la suma de 1.418.006,80 RON, exclusiv TVA, executantului revenindu-i obligaţia de a realiza lucrarea în termen de 30 de zile de la data emiterii ordinelor de începere a lucrărilor şi a predării amplasamentului.

Conform art. 5.3 din contract, plata facturilor reprezentând contravaloarea lucrărilor executate urma a se realiza în perioada 24 - 31 a fiecărei luni, potrivit şi dispoziţiilor O.U.G. nr. 34/2009.

Art. 14. din contract stabileşte situaţiile în care executantul are dreptul de a solicita prelungirea termenului de execuţie a lucrărilor, inclusiv suplimentarea preţului contractului, respectiv:

- volumul sau natura lucrărilor neprevăzute;

- condiţiile climaterice excepţional de nefavorabile;

Conform art. 23 din contract, forţa majoră trebuia constatată de o autoritate competentă.

Contractul de lucrări nr. x iulie 2007 a fost atribuit prin procedura cererii de ofertă, către S.C. E. S.R.L. Blejoi - agentul economic care a depus oferta eligibila cu preţul cel mai mic, acesta fiind singurul criteriu stabilit pentru atribuirea contractului.

Valoarea estimată a achiziţiei publice precizată în Nota Justificativă nr. x din 26 aprilie 2012 a Direcţiei Patrimoniu semnată de Director Executiv - inculpatul D. şi aprobată de Preşedintele Consiliului Judeţean Prahova - inculpatul C. este - conform documentelor analizate - în sumă de 1.569.980 mii RON (eroare materială), valoarea corectă fiind aceea de 1.569.980 RON.

Contractul a fost încheiat la o valoare (1.418.006,80 RON) reprezentând 90,32 % din valoarea estimata (1.569.980 RON).

Pentru participare la procedura de achiziţie publică au depus oferte un număr de şapte societăţi comerciale, toate din judeţul Prahova, respectiv:

1. Asocierea S.C. WWW. S.R.L. şi S.C. XXX. S.R.L. Ploieşti - 123.032,50 RON;

2. S.C. M. S.R.L. Ploieşti - 884.510,74 RON;

3. S.C. QQQ. S.R.L. Câmpina - 1.101.224,16 RON;

4. S.C. YYY. S.R.L. Telega - 1.316.387,83 RON;

5. S.C. E. S.R.L. Blejoi - 1.418.006,80 RON;

6. S.C. G. S.R.L. Măneşti - 1.439.975,00 RON;

7. S.C. F. S.R.L. Băneşti - 1.545.828,78 RON.

Niciuna dintre societăţile care au ofertat un preţ mai mic decât preţul ofertat de S.C. E. S.R.L. Blejoi nu a prezentat însă toate documentele solicitate prin fişa de date a achiziţiei şi - două dintre acestea - nu au transmis clarificările solicitate de comisie, toate aceste oferte fiind respinse de comisia de selecţie, care le-a declarat inacceptabile.

Pentru a conferi o aparenţă de realitate a concurenţei, singurul agent economic care a răspuns solicitărilor de clarificări şi a completat oferta transmisă a fost S.C. G. S.R.L. (agent economic care a depus însă o ofertă cu preţ mai mare decât oferta câştigătoare şi care nu avea o şansă reală la adjudecarea procedurii).

Deşi martorul K., administratorul S.C. G. S.R.L. nu a oferit nicio explicaţie privind participarea sa la aceste două licitaţii ("Modernizarea drumului judeţean H." şi "Întreţinerea curentă a drumurilor publice - plombe") ţinând cont de faptul că oferta depusă era incompletă sau depăşea preţul propus de S.C. E. S.R.L., Înalta Curte a considerat că acestea se înscriau în categoria ofertelor formale destinate să creeze aparenţa unei concurenţe faţă de S.C. E. S.R.L.

În legătură cu derularea contractului de lucrări, s-a reţinut că ordinele pentru începerea lucrărilor au fost emise de Consiliul Judeţean Prahova - Direcţia Patrimoniu către S.C. E. S.R.L. în zilele de 17 şi 18 iulie 2012, când a avut loc şi predarea pe bază de proces-verbal de predare-primire a amplasamentelor. Conform proceselor-verbale de predare-primire de amplasament, predarea a fost făcută de W. (ziua 17 iulie 20012) şi de inculpatul D. (ziua de 18 iulie 2012) din partea beneficiarului.

Contractul de lucrări nr. x iulie 2012 a fost ulterior modificat din iniţiativa Consiliului Judeţean Prahova, contrar prevederilor sale de la art. 14, prin patru acte adiţionale, înregistrate exclusiv la beneficiar, după cum urmează:

- Act adiţional nr. x, înregistrat sub nr. x din 13 august 2012, prin care a fost prelungită durata contractului cu 15 zile.

Prelungirea duratei contractului a avut în vedere Referatul nr. x din 13 august 2012 al Direcţiei Patrimoniu, semnat de directorul executiv - inculpatul D., prin care se arată existenţa în perioada următoare emiterii ordinului de începere a lucrărilor a unui număr mare de zile cu temperaturi ridicate, care nu au permis executarea de lucrări "în conformitate cu normele şi standardele tehnice în vigoare ".

- Act adiţional nr. x, înregistrat sub nr. x din 29 august 2012, prin care a fost prelungită durata contractului cu încă 15 zile.

Prelungirea duratei contractului a avut în vedere Referatul nr. x din 28 august 2012, întocmit de Direcţia Patrimoniu, prin care se arăta necesitatea efectuării unor lucrări suplimentare din cauza degradării asfaltului prin acţiunea factorilor naturali, în perioada de la data estimării suprafeţelor şi data acţiunii de predare-primire amplasamente, respectiv " aprilie - august 2012".

- Act adiţional nr. x, înregistrat sub nr. x din 17 septembrie 2012, prin care preţul lucrărilor a fost suplimentat cu suma de 281.619,22 RON, exclusiv TVA, (valoarea nouă a contractului, în urma suplimentării devenind 1.699.626,02 RON, exclusiv TVA, respectiv 2.107.536,26 RON incluzând TVA).

Suplimentarea valorii contractului a avut în vedere Referatul nr. x din 27 august 2012 în care se arată că, la predarea amplasamentului obiectivului, efectuată în luna august (Nota de Constatare încheiată în data de 18 august 2012 anexată Referatului, întocmită de diriginţii de şantier şi semnată de directorul executiv - inculpatul D., a fost identificată necesitatea unor lucrări suplimentare datorate degradării asfaltului prin acţiunea factorilor naturali.

Atribuirea lucrărilor suplimentare a fost făcută către S.C. E. S.R.L. prin procedura de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare, având în vedere că valoarea estimată a lucrărilor (tarife conform ofertei iniţiale) reprezenta 19,90 % din valoarea contractului, conform Notei justificative a Direcţiei Patrimoniu nr. x din 10.09.2012, întocmită la nivelul Serviciului Achiziţii Publice şi semnată de inculpatul D. - ca director executiv.

- Act adiţional nr. x, înregistrat sub nr. x din 03 octombrie 2012, prin care, motivat de finalizarea execuţiei lucrărilor, valoarea contractului este diminuată cu suma de 40.718,63 RON, rămânând la suma de 2.066.817,63 RON, inclusiv TVA.

Corespunzător lucrărilor efectuate, S.C. E. S.R.L. a emis, în zilele de 30, 31 iulie 2012 şi 27 septembrie 2012 un număr de 3 facturi în valoare totală de 2.066.817,63 RON, însoţite de situaţii de lucrări şi ataşamente confirmate de dirigintele de şantier.

Facturile respective, reprezentând valoarea integrală a contractului - aşa cum a fost modificat prin actul adiţional nr. x octombrie 2012 au fost achitate integral de Consiliul Judeţean Prahova prin plăţi efectuate în data emiterii facturii.

La solicitarea Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti, Consiliul Judeţean Prahova a transmis adresa de răspuns a Administraţiei Naţionale de Meteorologie din 09 ianuarie 2014, răspuns formulat la cererea preşedintelui Consiliului Judeţean Prahova - inculpatul C., înregistrată cu nr. x din 08 ianuarie 2014, din care rezultă faptul că autoritatea respectivă nu confirmă existenţa unor temperaturi excesiv de ridicate în perioada de referinţă, pe întreg teritoriul judeţului.

Această împrejurare relevă - în opinia instanţei - că la momentul iniţial al prelungirii contractului cu 15 zile, situaţia excepţională privind temperaturile excesiv de ridicate nu era constatată de către o autoritate competentă, conform clauzelor contractuale şi nu era justificată de realitate.

Nici prelungirile ulterioare ale contractului şi, mai ales suplimentarea valorii acestuia nu sunt justificate.

Constatarea de diferenţe între cantităţile de lucrări estimate şi cele constatate ca necesare în data de 18 august 2012 nu a putut fi avută în vedere, deoarece procesele-verbale de predare-primire amplasamente încheiate în zilele de 17 şi 18 iulie 2012 (şi nu în data de 18 august 2012 cum apare în mod nereal în Nota de Constatare din aceeaşi dată) nu identifică diferenţe între situaţia estimată în luna aprilie 2012 şi situaţia existentă pe teren la data predării amplasamentului, respectiv 17 - 18 iulie 2012. Dacă ar fi existat astfel de diferenţe ele trebuiau constatate la data predării amplasamentului (17 - 18 iulie 2012)

Practic însă, la data de 18 august 2012 se constată apariţia de noi gropi şi extinderea celor existente, în perioada iulie - august când contractul a fost nelegal prelungit în condiţiile descrise mai sus. (în iulie 2012 fusese predat şi preluat amplasamentul fără a se constata diferenţe faţă de situaţia din aprilie 2012).

Raportul de expertiză tehnică întocmit în faza de judecată de expert ing. NN., pornind de la Nota de constatare din 18 august 2012, pune sub semnul îndoielii realitatea predării amplasamentului în datele de 17- 18 iulie 2012, considerând că data predării-primirii amplasamentului ar fi putut fi în august 2012.

Instanţa, având însă în vedere multitudinea de documente semnate în datele de 17- 18 iulie 2012 (respectiv contractul de execuţie de lucrări "plombe" plus procesele-verbale de predare-primire a amplasamentelor dar şi contractul prin care S.C. E. S.R.L. subcontracta întreaga lucrare către S.C. L. S.R.L. precum şi împrejurarea că S.C. E. S.R.L. a emis facturi în zilele de 30 şi 31 iulie 2012, a considerat că data primirii-predării amplasamentelor este cea care apare în documente respectiv: 17 - 18 iulie 2012.

Conform aceluiaşi raport de expertiză aflat la dosar, cel mai probabil însă predarea-primirea amplasamentului a fost formală, neputându-se realiza fizic, într-o singură zi, o predare a 137 de amplasamente, situate pe 36 de drumuri judeţene şi însumând circa 456 km, de către şi între aceleaşi persoane.

Acest lucru a condus - potrivit raportului de expertiză tehnică anexele 7 şi 8 - la efectuarea pe unele drumuri judeţene a unor lucrări care nu erau incluse în contract iar pe alte sectoare de drumuri judeţene la efectuarea unor lucrări mai puţine sau chiar deloc, astfel că, per ansamblu, lucrările efectuate s-au încadrat în valoarea totală a contractului, astfel cum fusese suplimentată.

Cu toate acestea, instanţa de fond nu a putut reţine că ar fi vorba în cauză de o simplă neglijenţă în serviciu constatând că probele administrate denotă existenţa încă de la început a unei intenţii de fraudare a bugetului unităţii teritorial administrative Prahova prin suplimentarea nelegală a valorii contractului.

În acest sens, după cum s-a arătat mai sus, pe de o parte, la predarea-primirea amplasamentului nu s-au făcut obiecţiuni cu privire la existenţa unor necorelări şi a unor degradări mai mari a drumurilor respective, în raport de cele constatate prin Referatul nr. x din 20 martie 2012 întocmit de director executiv JJ., din cadrul Direcţiei Tehnice a Consiliului Judeţean Prahova.

Pe de altă parte, la data de 26 iulie 2012, inculpatul D. a semnat nota înregistrată sub nr. x, notă ce apare ca fiind întocmită de martorul W., în care se arată că, pe parcursul executării lucrărilor de reparaţii s-a constatat că suprafeţele ce necesită o astfel de intervenţie prin plombare, sunt mai mari faţă de suprafeţele estimate la data iniţierii acţiunii.

În cuprinsul aceleiaşi note se argumentează că acest fapt s-ar datora circulaţiei unor autovehicule foarte grele şi precipitaţiilor abundente din lunile mai, iunie 2012.

În legătură cu această "notă" - folosită de inculpatul D. pentru a justifica referatele pe care le-a întocmit ulterior şi care au stat la baza actelor adiţionale de suplimentare a valorii contractului - Înalta Curte a constatat că nu este semnată de nici un reprezentant al constructorului şi este extrem de lapidară, nefiind indicate sectoarele de drum pe care s-ar fi constatat aceste diferenţe, suprafaţa afectată, dacă şi în ce măsură coincid cu suprafaţa avută în vedere la încheierea contractului etc.

În altă ordine de idei, s-a reţinut că Nota de constatare din 18 august 2012, deşi indică suprafaţa necesar a fi reparată, în plus, pentru fiecare sector de drumuri judeţene, nu are la bază o constatare comună făcută de diriginţii de şantier cu reprezentanţi ai constructorului, aşa cum obligau dispoziţiile art. 14 din contract.

În raport de probatoriul administrat, Înalta Curte, secţia penală, a reţinut că valoarea şi perioada contractului au fost majorate pe baza unor documente conţinând afirmaţii nereale, care au asigurat aparenta respectare a dispoziţiilor art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006 şi exclusiv din iniţiativa Consiliului Judeţean Prahova, cu încălcarea prevederilor art. 14 din contract.

Ca urmare a suplimentării nejustificate, pe baza unor documente conţinând afirmaţii nereale, bugetul judeţului Prahova a fost prejudiciat cu suma de 308.489.20 RON, reprezentând valoarea lucrărilor suplimentare (349.207,83 RON), din care s-a scăzut suma de 40.718,63 RON prevăzută în actul adiţional nr. x din 03.10.2012, prin care a fost diminuată valoarea contractului.

3. Servicii de deszăpezire campania 2012 - 2013

Pentru contractarea serviciilor de întreţinere a drumurilor publice pe timp de iarnă, deszăpezire, campania 2012 - 2013 Consiliul Judeţean Prahova, ca autoritate contractantă, a împărţit drumurile judeţene într-un număr de opt sectoare şi a organizat două proceduri de negociere fără publicarea unui anunţ de participare şi o licitaţie publică deschisă, criteriul de atribuire utilizat la toate procedurile fiind preţul cel mai scăzut.

Urmare procedurilor de achiziţie publică organizate au fost încheiate 19 contracte de prestări servicii în valoare totală, inclusiv TVA, de 12.477.350,80 RON.

a. Procedura de atribuire prin licitaţie deschisă

Procedura de atribuire prin licitaţie deschisă s-a desfăşurat pe loturi şi Consiliul Judeţean Prahova a solicitat depunerea unui dosar complet pentru fiecare lot licitat.

Valoarea totală a lucrărilor de deszăpezire a fost precizată de Direcţia Tehnică (Referat nr. x din 03 septembrie 2012) şi estimată de Direcţia Patrimoniu (Nota Justificativă nr. x din 04 septembrie 2012) la valoarea de 10.032.806 RON, exclusiv TVA, în funcţie, aşa cum se arată în referat, de sumele plătite în anul anterior - majorate cu 8% (procent justificat de "creşterea explozivă a preţurilor la carburanţi") şi pentru o perioadă contractuală de 120 de zile.

Conform Notei Justificative a Direcţiei Patrimoniu nr. x din 04 septembrie 2012, privind determinarea valorii estimate a contractului de servicii, întocmită de şeful de serviciu şi semnată de directorul executiv - inculpatul D. - estimarea a avut în vedere stabilirea de valori pentru un număr de 6 operaţiuni vizând combatere polei, gheaţă, lunecuş şi îndepărtare mecanică zăpadă, precum şi montare panouri de avertizare, operaţiuni pentru care au fost estimate tarife medii pe km, respectiv RON/buc.

Transmiterea documentaţiei de atribuire - pentru aprobare - către Preşedintele Consiliului Judeţean Prahova s-a realizat în data de 07 septembrie 2012, cu Referatul Direcţiei Patrimoniu nr. x, iar către Sistemul Electronic de Achiziţii Publice (SEAP) în data de 20 septembrie 2012, întârziind astfel demararea procedurii.

Astfel, potrivit Normativului indicativ AND 525-2011, dat în aplicarea O.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, "Planul operativ de acţiune în timpul iernii se întocmeşte pe perioada 20 octombrie anul curent - 31 martie anul viitor (art. 13 alin. (1) din acest act normativ). Ca atare, încă de la început Consiliul Judeţean Prahova s-a aflat în întârziere cu demararea procedurilor privind licitaţia pentru atribuirea contractelor de deszăpezire.

Documentaţia transmisă către SEAP a fost respinsă de Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice (ANRMAP) în data de 21 septembrie 2012, solicitându-se, în principal, eliminarea condiţiei de calificare privind deţinerea unui atelier de întreţinere propriu sau contract de service, considerată excesivă în raport cu obiectul contractului.

Cu Referatul nr. x din 25 septembrie 2012 Direcţia Patrimoniu - director executiv D. a transmis pentru aprobare preşedintelui Consiliului Judeţean Prahova anunţul de participare pentru organizarea procedurii, anunţ care, împreună cu documentaţia procedurii a fost publicat în SEAP în data de 27 septembrie 2012 şi în care se precizează ca termen de depunere a ofertelor - 12 noiembrie 2012, precum şi durata contractului - 4 luni de la data atribuirii.

Înalta Curte, secţia penală, a reţinut, pe baza înscrisurilor aflate la dosar, că în perioada 07 septembrie 2012 - 21 septembrie 2012 ANRMAP a respins de trei ori documentaţia transmisă - pentru cauză de neconformitate, situaţie apreciată de instanţa de fond ca fiind inacceptabilă pentru autoritatea publică judeţeană, având în vedere că întocmirea acestei documentaţii se realiza la nivelul unui compartiment specializat din cadrul Consiliului Judeţean Prahova. Totodată s-a reţinut că nimeni nu a fost tras la răspundere pentru această situaţie şi nu s-au luat nici un fel de alte măsuri.

Inculpatul C. - preşedintele Consiliului Judeţean Prahova prin Dispoziţia din 07 noiembrie 2012 a numit comisia de evaluare a ofertelor în vederea atribuirii contractului de servicii "Întreţinerea curentă a drumurilor judeţene pe timp de iarnă 2012 - 2013", comisie avându-l ca preşedinte pe unul dintre vicepreşedinţii autorităţii publice judeţene - ZZZ., iar ca membri pe directorul executiv al Direcţiei Tehnice, pe şeful Serviciului Achiziţii Publice şi Contracte şi alţi consilieri din cadrul Direcţiei Patrimoniu.

Conform procesului-verbal al şedinţei de deschidere a ofertelor din 12 noiembrie 2012, în vederea atribuirii contractelor au fost depuse 12 oferte pentru cele 8 sectoare, după cum urmează:

SECTOR I (valoare estimată - 1.259.648,00 RON) - S.C. G. S.R.L. (1.234.760,84 RON) şi S.C. F. S.R.L. (607.102,70 RON);

SECTOR II (valoare estimată 1.299.044,00 RON) - S.C. F. S.R.L. (637.497,00 RON);

SECTOR III (valoare estimată 1.041.134,00 RON) - S.C. E. S.R.L. (1.024.776,82 RON) şi S.C. F. S.R.L. (533.300,60 RON);

SECTOR IV (valoare estimată 1.282.002,00 RON) - S.C. E. S.R.L. (1.241.690,50 RON);

SECTOR V (valoare estimată 1.743.906,00 RON) - S.C. WWW. S.R.L. (1.714.888,20 RON), cu susţinere S.C. AAAA. S.A. - societate în insolvenţă;

SECTOR VI (valoare estimată 1.046.686,00 RON) - S.C. YYY. S.R.L. (1.036.489,90 RON);

SECTOR VII (valoare estimată 1.160.772,00 RON) - S.C. G. S.R.L. (1.045.958,74 RON) şi S.C. QQQ. S.R.L. (1.098.995,88 RON);

SECTOR VIII (valoare estimată 1.199.614,00 RON) - S.C. QQQ. S.R.L. (904.732,98 RON) şi S.C. F. S.R.L. (612.568,34 RON);

Comisia de licitaţie a solicitat completarea documentaţiilor transmise de:

- S.C. YYY. S.R.L. - Formularul 12C - declaraţie privind calitatea de participant la procedură;

- S.C. F. S.R.L. - documentele de calificare pentru sectoarele pentru care a depus oferte (1, 2, 3, 8), având în vedere depunerea unei declaraţii pe propria răspundere că îndeplineşte criteriile de calificare;

- S.C. E. S.R.L. - documentele de calificare pentru sectoarele pentru care a depus oferte (3, 4) având în vedere depunerea unei declaraţii pe propria răspundere că îndeplineşte criteriile de calificare;

şi a stabilit termen pentru prezentarea documentelor 15 noiembrie 2012, ora 14:00.

În cadrul şedinţei a fost respinsă oferta depusă de S.C. F. S.R.L. pentru lotul nr. x, având în vedere neprezentarea scrisorii de garanţie bancară pentru participarea la licitaţie. Neprezentarea odată cu oferta a acestei scrisori de garanţie bancară de către respectivul agent economic denotă - în opinia organului de urmărire penală dar şi a instanţei - formalismul ofertei depuse.

În data de 19 noiembrie 2012 (proces-verbal de evaluare nr. x din 19.11.2012) comisia de licitaţie s-a întrunit "... pentru a analiza ofertele depuse la procedura de licitaţie deschisă şi de a stabili clarificări dacă este cazul în vederea demonstrării cerinţelor minime de calificare stabilite prin Fişa de date ..."

Cu această ocazie (cu consecinţa tergiversării procedurii) au fost solicitate noi clarificări următorilor agenţi economici:

- S.C. G. S.R.L. - certificat fiscal privind obligaţiile bugetare pentru luna octombrie 2012; documente privind cerinţe de autorizare şi experienţă similară, pentru sectoarele 1 şi 7;

- S.C. E. S.R.L. (urmare analizei inclusiv a documentelor prezentate conform solicitării anterioare) - certificat fiscal privind obligaţiile bugetare pentru luna octombrie 2012; declaraţie pe propria răspundere privind dotarea (pentru sectoarele 3 şi 4); forma de deţinere a bazei de deszăpezire din com. Tomşani, judeţul Prahova (pentru sectorul 3);

- S.C. YYY. S.R.L. (urmare analizei inclusiv a documentelor prezentate conform solicitării anterioare) - certificat fiscal privind obligaţiile bugetare pentru luna octombrie 2012; documente privind experienţa similară; refacerea anexei A în sensul precizării deţinerii a 3 buldoexcavatoare, conform cerinţelor pentru sectorul 6 (faţă de 2 arătate) şi a prezentării documentelor privind deţinerea celui de-al treilea buldoexcavator; clarificări privind utilajele închiriate de la S.C. AAAA. S.A., motivat de prezentarea utilajelor respective şi de către S.C. WWW. S.R.L. în cadrul Angajamentului ferm privind susţinerea tehnică şi profesională formulat de S.C. AAAA. S.A.;

- S.C. WWW. S.R.L. - certificat fiscal privind obligaţiile bugetare pentru luna octombrie 2012; prezentarea Angajamentului ferm privind susţinerea tehnică şi profesională formulat de S.C. AAAA. S.A. în formă autentică; depunerea declaraţiei pe propria răspundere privind neîncadrarea în dispoziţiile art. 181 lit. a), c)1 şi d) din O.U.G. nr. 34/2006 pentru terţul susţinător S.C. AAAA. S.A. - societate în insolvenţă, inclusiv prezentarea în original sau copie legalizată a Certificatului constatator nr. x din 08.11.2012 emis de O.N.R.C.; certificat ISO 9001 sau echivalent; clarificări privind utilajele prezentate în Angajamentul ferm privind susţinerea tehnică şi profesională formulat de S.C. AAAA. S.A. şi apărând ca închiriate către S.C. YYY. S.R.L.;

- S.C. F. S.R.L. - urmare analizei documentelor prezentate conform solicitării anterioare (documentele de calificare sectoarele 1, 2, 3, 8) s-a constatat că nu au fost depuse documentele solicitate pentru sectoarele 1 şi 3 (ofertele respective au fost declarate neconforme); documente care să ateste deţinerea în proprietate a buldoexcavatoarelor x şi y conform documentaţiei depuse pentru sector 2; documente care să ateste deţinerea în proprietate a buldoexcavatoarelor x conform documentaţiei depuse pentru sector 8.

Conform adreselor de solicitare de precizări, termenul de depunere a documentelor solicitate a fost 22 noiembrie 2012, ora 14:00.

Au fost solicitate clarificări (adresa nr. x din 19 noiembrie 2012) şi S.C. AAAA. S.A. privitoare la susţinerea tehnică şi profesională acordată către S.C. WWW. S.R.L. şi închirierea de utilaje către S.C. YYY. S.R.L., cu termen de răspuns 21 noiembrie 2012.

În plus, cu adresa nr. x din 20 noiembrie 2012 au fost solicitate S.C. F. S.R.L. clarificări privind folosirea, pentru atestarea condiţiilor de eligibilitate pentru sectoarele 2 şi 8 a aceleiaşi freze conform documentului de proprietate (factura nr. x noiembrie 2012), cu termen de răspuns 23 noiembrie 2012 - deşi termenul acordat celorlalte solicitări de clarificări era 22 noiembrie 2012.

Prin încălcarea Ordinului comun al Ministerelor Transporturilor şi Infrastructurii nr. 1.025 din 22 decembrie 2011 şi Administraţiei şi Internelor nr. 16 din 17 ianuarie 2012, pentru aprobarea reglementării tehnice "Normativ privind prevenirea şi combaterea înzăpezirii drumurilor publice - indicativ AND 525-2011", faţă de termenul de 01 noiembrie prevăzut de acest act normativ (art. 14 alin. (3), de abia în zilele de 20 şi 21 noiembrie 2012 comisia de licitaţie a efectuat inspecţia pe teren a bazelor de deszăpezire precizate în ofertele depuse şi a constatat (Proces-verbal nr. x din 20 noiembrie 2012) deficienţe privind situarea bazei propuse de S.C. G. S.R.L. pentru sectorul VII la o distanţă de 70 km depărtare faţă de punctele extreme ale sectorului, în condiţiile nedeclarării de puncte de sprijin, fapt ce putea atesta neîndeplinirea condiţiei de operativitate.

Cu adresa nr. x din 22 noiembrie 2013, comisia de licitaţie a solicitat din nou S.C. YYY. S.R.L. alte precizări privind contractul de închiriere a utilajelor încheiat cu S.C. AAAA. S.A. stabilind termen de răspuns 26 noiembrie 2012 (cu consecinţa tergiversării finalizării licitaţiei).

În data de 26 noiembrie 2012 (Proces Verbal de Evaluare nr. 16.880/26.11.2012) comisia de licitaţie s-a întrunit pentru analizarea răspunsurilor primite la solicitările de clarificări.

Pentru S.C. G. S.R.L. comisia a solicitat, în plus, clarificări privind îndeplinirea cerinţelor de operativitate pentru sectorul 7, având în vedere distanţa de 70 de km între baza de deszăpezire declarată şi cel mai îndepărtat punct de intervenţie.

Pentru S.C. WWW. S.R.L. este solicitat acceptul în vederea corectării unei erori aritmetice.

Urmare analizei propunerilor financiare, comisia de evaluare a solicitat S.C. F. S.R.L. precizări privind preţurile aparent neobişnuit de scăzute.

Conform adreselor de solicitare de precizări, termenul de depunere a documentelor a fost 29 noiembrie 2012, cu aceeaşi consecinţă, a tergiversării procedurii, într-un interval de timp în care se desfăşura şi încheia cu aceleaşi societăţi o procedură de încredinţare prin negociere fără publicarea unui anunţ de participare, motivată chiar de întinderea procedurii de licitaţie.

În data de 29 noiembrie 2012 (Nota Justificativă din 29 noiembrie 2012) preşedintele comisiei de licitaţie - ZZZ. a propus prelungirea perioadei de evaluare a ofertelor cu 5 zile, motivat de complexitatea procedurii, organizării pe loturi şi volumului mare de documente ce trebuie analizate.

Nota Justificativă întocmită a fost verificată de şeful Serviciului Achiziţii Publice şi Contracte şi aprobată de ZZZ. în calitate de vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Prahova - pentru preşedinte C.

În data de 04 decembrie 2012, (Raportul Procedurii nr. 17.310/04 decembrie 2012) comisia de licitaţie a analizat răspunsurile primite şi a constatat că S.C. G. S.R.L. nu a răspuns solicitărilor de clarificări privind operativitatea referitoare la oferta pentru sectorul 7, declarând oferta neconformă.

Răspunsurile la solicitările de clarificări transmise de ceilalţi agenţi economici au fost considerate de comisie concludente.

Prin aplicarea criteriului de atribuire - preţul cel mai scăzut - comisia a declarat câştigătoare ofertele depuse de:

- S.C. G. S.R.L. - sector I, valoare 1.234.760,84 RON, exclusiv TVA;

- S.C. F. S.R.L. - sector II, valoare 637.497,00 RON, sector VIII, valoare 612.568,34 RON, valori exclusiv TVA;

- S.C. E. S.R.L. - sector III, valoare 1.024.776,82 RON, sector IV, valoare 1.241.690,50 RON, valori exclusiv TVA;

- S.C. WWW. S.R.L. - sector V, valoare 1.714.888,20 RON, exclusiv TVA;

- S.C. YYY. S.R.L. - sector VI, valoare 1.036.489,90 RON, exclusiv TVA;

- S.C. QQQ. S.R.L. - sector VII, valoare 1.098.995,88 RON, exclusiv TVA

La data de 20 decembrie 2012, Consiliul Judeţean Prahova a încheiat 8 contracte de servicii cu agenţii economici câştigători, în valoare totală de 10.666.067,68 RON. Prevederile contractuale stabilesc:

- art. 6 - durata contractului, de la data de 26 decembrie 2012 până la data de 15 martie 2013, cu posibilitatea prelungirii prin acte adiţionale, în funcţie de condiţiile atmosferice;

- art. 14.1 - plata facturilor transmise se va efectua în perioada 24 - 31 a lunii (O.U.G. nr. 34/2009).

Având în vedere cele de mai sus, a rezultat că desfăşurarea procedurii de achiziţie publică s-a realizat într-o perioadă de trei luni, între 03 septembrie 2012 şi 04 decembrie 2012, pe parcursul a 92 de zile.

Comisia de licitaţie s-a întrunit într-un număr de 4 şedinţe, în perioada 12 noiembrie 2012 - 04 decembrie 2012, în care au fost analizate documentaţiile depuse şi - de fiecare dată - a solicitat completări şi clarificări ale elementelor prezentate în ofertele depuse iniţial.

Şedinţele de evaluare a răspunsurilor primite la solicitările de clarificare au avut loc la un interval de 3 - 4 zile de la data limită comunicată pentru depunerea clarificărilor solicitate.

Conform celor de mai sus, licitaţia pentru atribuirea contractelor de servicii apare ca fiind tergiversată de către Direcţia Patrimoniu condusă de inculpatul D., cu concursul comisiei de evaluare a ofertelor.

Înalta Curte, secţia penală, nu a reţinut şi încălcarea dispoziţiilor art. 205 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 34/2006 - relevată de rechizitoriu în sensul că încheierea de către Consiliul Judeţean Prahova a contractelor de servicii,la 16 zile de la data comunicării rezultatelor procedurii, s-ar fi făcut nelegal cu depăşirea termenului minim de 11 zile. Dimpotrivă, conform textului de lege, termenul de 11 zile este un termen minim de aşteptare mai înainte de care încheierea oricărui contract de achiziţie publică este lovit de nulitate (art. 205 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006) şi, prin urmare, încheierea contractului după depăşirea acestui termen era normală şi legală.

Înalta Curte, secţia penală, a reţinut că, deşi dispoziţiile art. 170 din O.U.G. nr. 34/2006 stabilesc obligaţia ofertanţilor de a elabora oferta în conformitate cu prevederile din documentaţia de atribuire, niciuna dintre societăţile care au depus ofertele cu un preţ mai mic decât preţul ofertat de câştigătorul sectorului respectiv nu a prezentat toate documentele solicitate prin fişa de date a achiziţiei şi nu a transmis clarificările solicitate de comisie, rezultând formalismul participării la procedurile pentru sectoarele pe care nu la vizau.

Astfel, declararea eligibilă şi câştigătoare a ofertelor depuse de S.C. F. S.R.L. pentru sectoarele 2 şi 8, în condiţiile în care justifică nefundamentat preţul neobişnuit de scăzut şi în care nu face dovada proprietăţii asupra utilajelor mai sus arătate a fost făcută cu încălcarea dispoziţiilor art. 202 alin. (1), precum şi a dispoziţiilor art. 200 alin. (1) teza a II a din O.U.G. nr. 34/2006.

În legătură cu aspectele arătate de mai sus, s-a menţionat şi faptul că nu au fost identificate considerentele avute în vedere de comisia de licitaţie pentru neacceptarea facturii pro formă ca document justificativ în data de 19 noiembrie 2012 şi acceptarea aceluiaşi document în data de 26 noiembrie 2012.

Formalismul procedurii de achiziţie publică derulate la nivelul autorităţii publice judeţene s-a constatat a fi relevat şi de următoarele constatări:

- Comisia de licitaţie a solicitat unui număr de 4 agenţi economici prezentarea de certificate fiscale privind obligaţiile bugetare la data de 31.10.2012, invocând, nereal, prevederea acestei condiţii în fişa de date a achiziţiei;

- Solicitarea depunerii în data de 12 noiembrie 2012 de certificate fiscale privind obligaţiile bugetare la 31 octombrie 2012, încalcă dispoziţiile art. 9 alin. (2) din Ordinul ANRMAP nr. 509/2011;

- Nu au fost identificate datele avute în vedere de comisie privind dotarea deţinută de S.C. YYY. S.R.L., care au condus la nedeclararea ofertei depuse pentru sectorul 6 (oferta câştigătoare) drept inacceptabilă din cauza lipsei dotărilor tehnice (2 buldoexcavatoare, faţă de 3 solicitate).

În aceste condiţii, Înalta Curte, secţia penală, a reţinut că, încheierea contractelor de servicii pentru o perioadă mai mică de patru luni şi la preţul din ofertă, în condiţiile în care în Anunţul de participare publicat în SEAP la data de 27 septembrie 2012 şi Nota Justificativă privind determinarea valorii estimate a contractului de servicii a fost precizată o durata de 4 luni, respectiv 120 de zile, s-a realizat cu încălcarea principiilor transparenţei şi eficienţei utilizării fondurilor publice, prevăzute de dispoziţiile art. 2 alin. (2) lit. d) şi f) din O.U.G. nr. 34/2006.

Totodată relevant s-a apreciat a fi şi faptul că niciun agent economic nu a solicitat precizări privind diferenţa între durata serviciului prevăzută în anunţul de participare şi durata de încheiere a contractului prevăzută de art. 6.1 din modelul contractului de servicii, parte a documentaţiei de atribuire, fapt ce duce la concluzia că erau la curent cu formalismul procedurii de achiziţie publică.

Prin urmare, a reţinut instanţa de fond, încheierea contractelor de servicii de deszăpezire având o perioadă de execuţie de 79 de zile, la un preţ apropiat (cu excepţia S.C.F. S.R.L. Băneşti) de preţul estimat pentru o perioadă de execuţie de 120 de zile, a creat premisa efectuării a două proceduri de negociere, fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare.

Raportat la această licitaţie, Înalta Curte, secţia penală, deşi a reţinut ca atare faptele prezentate mai sus, nu a reţinut că, prin aceste proceduri s-ar fi "... imobilizat surse financiare în bugetul judeţean ..." şi "... a creat premisa efectuării de plăţi supraevaluate ..." deoarece, pe de o parte, inculpaţii C. şi D. au fost trimişi în judecată pentru infracţiunea de abuz în serviciu, faptă prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. şi la art. 309 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. reţinându-se ca modalitate de comitere a abuzului în serviciu - comiterea unei pagube şi nu varianta alternativă a "producerii unei vătămări a drepturilor şi intereselor legitime ale unei persoane" iar pe de altă parte, din actele dosarului, nu rezultă efectuarea unor "plăţi supraevaluate".

Practic, inculpaţii, C. şi D., conform celor arătate mai sus, prin dezinteres şi de tergiversare a procedurii de încheiere normală a contractelor de deszăpezire pentru iarna 2012 - 2013 au făcut posibilă atribuirea în două perioade distincte, în mod direct, a unor contracte suplimentare de deszăpezire, contracte care nu ar mai fi fost necesare în condiţiile în care procedura de licitaţie privind contractele principale s-ar fi desfăşurat normal.

Procedând în acest mod, inculpaţii C. şi D. şi-au asigurat, pe de o parte, obţinerea unor foloase materiale pentru sine iar pe de altă parte au creat o pagubă în bugetul Consiliului Judeţean Prahova.

Înalta Cure, secţia penală, a reţinut că tergiversarea voită a procedurii şi fictivitatea acesteia rezultă indubitabil din probele administrate.

Astfel, semnificative în opinia instanţei au fost apreciate declaraţiile martorului "BBBB." - martor cu identitate protejată, coroborate cu declaraţiile inculpatului A., ale martorilor K., I.

Alături de aceste depoziţii Înalta Curte, secţia penală, a avut în vedere şi conţinutul convorbirii telefonice purtate în data de 09 decembrie 2012 şi 14 decembrie 2012 între inculpaţii A. şi D., convorbiri din care rezultă atât legătura dintre cei doi inculpaţi cât şi implicarea deosebit de activă a lui A. în problema deszăpezirilor - deşi oficial acesta nu participase nici la licitaţie şi nici la prima procedură de atribuire - dar şi faptul că inculpatul D. era la curent cu această situaţie pe care o tolera.

Înalta Curte, secţia penală, din analiza coroborată a probatoriului cauzei a reţinut că declaraţiile martorilor J. şi FF., care au negat implicaţia în "schema" privind contractele de deszăpezire, sunt nesincere.

Cât priveşte legătura dintre inculpaţii A. şi C., Înalta Curte, secţia penală, a constatat ca fiind relevante declaraţiile martorilor:

- J. - "... Precizez că B. nu mi-a spus în mod clar cum anume urma să mă ajute însă eu am considerat că nu putea să mă ajute decât dacă intervenea la direcţiile din cadrul Consiliului Judeţean Prahova şi nu numai respectiv şi la Ministerul Dezvoltării. Fiind fiul lui C. am crezut că intervine implicit la tatăl său.

Precizez că atunci când am fost chemat la Consiliul Judeţean Prahova, chemarea a fost făcută doar de către A. însă eu am crezut că situaţia este cunoscută şi de către B. şi de către D.

Această convingere mi-a fost întărită şi de faptul că la fiecare discuţie de la Tătărani A. era în posesia tuturor situaţiilor privind lucrările efectuate şi plăţile făcute, pe care nu avea de unde să le aibă decât de la funcţionarii Consiliului Judeţean Prahova . Totodată, A. a lăsat să se înţeleagă că are influenţă la toţi funcţionarii din cadrul Consiliului Judeţean Prahova şi nu numai şi că de fapt el conduce partidul."

- I. - "... A. mi-a spus că este împuternicit de conducerea partidului şi a Consiliului Judeţean Prahova folosind numele lui C. să gestioneze lucrările ce se vor executa pe raza jud. Prahova ..."

- K. - "Menţin cele afirmate în declaraţia de la urmărire penală privind întâlnirea pe care am avut-o cu B. şi C. la Restaurantul HHH. dar această întâlnire nu a avut legătură cu lucrarea de deszăpezire. Este adevărat că am dedus din această întâlnire că este o legătură intre A. şi familia PPP. şi am crezut că am fost chemat ca să ajut la finanţarea campaniei electorale a lui B. ..." dar şi convorbirea telefonică din data de 19 decembrie 2012 dintre A. şi C. ce denotă faptul că cei doi inculpaţi se cunoşteau foarte bine inculpatul C. dorind să nu fie văzut împreună cu A.

Înalta Curte, secţia penală, a reţinut că, imediat după această convorbire, inculpatul A. s-a conformat solicitării lui C. l-a sunat pe consilierul acestuia - CCCC.

Deşi aceste convorbiri nu constituie o probă directă în raport de obiectul probaţiunii din prezenta cauză, au fost apreciate ca fiind relevante în ce priveşte adevărata relaţie a lui A. cu C. coroborându-se cu afirmaţiile lui A., sub acest aspect.

Referitor la relaţia dintre A. şi B., pe lângă aspectele rezultate din declaraţiile prezentate anterior a fosta precizată ca fiind relevantă şi convorbirea din 04 decembrie 2012 (convorbire ce denotă o relaţie mult mai apropiată a lui A. cu B. decât cu C.).

După cum s-a arătat mai sus, tergiversarea procedurilor privind încheierea contractelor de deszăpezire din iarna 2012 - 2013 a avut drept consecinţă directă atribuirea, în două perioade, a unor contracte de deszăpezire, în mod direct, fără licitaţie, astfel:

b. Prima procedură de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare

La data de 06 noiembrie 2012, Direcţia Patrimoniu prin directorul executiv - inculpatul D. a întocmit cinci Referate privind achiziţia în regim de urgenţă a serviciului "Întreţinerea curentă a drumurilor judeţene pe timp de iarnă" în perioada care a mai rămas până la finalizarea licitaţiei şi încheierea contractului de achiziţie publică, referate aprobate de preşedintele Consiliului Judeţean Prahova - inculpatul C., situaţia de urgenţă fiind motivată astfel:

- prognozele meteo transmise de Institutul Naţional de Meteorologie şi Hidrologie precum şi analiza din data de 31 octombrie 2012 a membrilor Comitetului Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă cât şi a Colegiului Prefectoral, care atenţionează asupra condiţiilor meteo defavorabile, respectiv temperaturi scăzute şi zăpadă în a doua parte a lunii noiembrie;

- faptul că licitaţia normală pentru contractele cadru urma să aibă loc în ziua de 12 decembrie 2012 iar încheierea contractului cu prestatorul câştigător nu putea avea loc decât în jurul datei de 15 decembrie 2012, aspect care denotă preconizarea derulării licitaţiei pe o perioadă mai mare decât cea efectiv necesară (ceea ce se coroborează cu nesolicitarea tuturor precizărilor necesare la un singur moment şi întrunirea comisiei după trecerea unui interval de timp de patru zile faţă de termenul limită de transmitere a clarificărilor precizat în adresele de solicitare, cu consecinţa tergiversării procedurii de licitaţie).

În referate s-a propus contractarea serviciului de deszăpezire cu aceiaşi prestatori de servicii din iarna 2011 - 2012, motivat de îndeplinirea de către aceştia în mod corespunzător a prestaţiei şi în aceleaşi condiţii tehnice şi financiare ca cele din iarna 2011 - 2012, conform art. 122 lit. c) din O.U.G. nr. 34/2006.

Durata propusă a contractelor a fost de 30 de zile, respectiv 15 noiembrie 2012 - 15 decembrie 2012.

Astfel, au fost întocmite de către inculpatul D. şi aprobate de preşedintele Consiliului Judeţean Prahova - inculpatul C.:

- Referatul nr. x din 06 noiembrie 2012 - contractare sector I şi II, executant S.C. F. S.R.L. Băneşti, valoare totală estimată 191.490,226 RON, inclusiv TVA;

- Referatul nr. x din 06. noiembrie 2012 - contractare sector III, executant S.C. E. S.R.L. Blejoi, valoare totală estimată 148.992,149 RON, inclusiv TVA;

- Referatul nr. x din 06 noiembrie 2012 - contractare sector IV, executant S.C. G. S.R.L. Măneşti, valoare totală estimată 182.865,067 RON, inclusiv TVA;

- Referatul nr. x din 06 noiembrie 2012 - contractare sector V şi VI, executant S.C. YYY. S.R.L. Telega, valoare totală estimată 472.050,823 RON, inclusiv TVA;

- Referatul nr. x din 06 noiembrie 2012 - contractare sector VII şi VIII, executant S.C. QQQ. S.R.L. Câmpina, valoare totală estimată 520.019,729 RON, inclusiv TVA.

Potrivit dispoziţiilor legale, au fost întocmite în data de 12 noiembrie 2012, în cadrul Direcţiei Patrimoniu, 15 note justificative privind: alegerea cerinţelor minime de calificare a ofertanţilor, estimarea valorii contractului de servicii, alegerea criteriului de atribuire a contractului de achiziţie publică - preţul cel mai scăzut.

Aceste note justificative au fost semnate de şeful Serviciului Achiziţii Publice din cadrul Direcţiei Patrimoniu, de inculpatul D. - ca director executiv al acestei direcţii şi aprobate de inculpatul C., preşedintele Consiliului Judeţean Prahova.

În notele justificative privind estimarea contractului de achiziţie publică se arată că valoarea a fost estimată pentru perioada "... care a mai rămas până la finalizarea licitaţiei şi încheierea contractului de achiziţie publică", deşi această perioadă - neputând fi determinată - nu poate sta la baza unei evaluări a costurilor serviciilor de deszăpezire.

Alegerea procedurii de achiziţie publică (negociere fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare) a fost motivată prin întocmirea în data de 12 noiembrie 2012 a unui număr de cinci Note Justificative privind alegerea procedurii, documente semnate de inculpatul D. - director executiv Direcţia Patrimoniu şi aprobate de inculpatul C., preşedintele Consiliului Judeţean Prahova.

În motivarea situaţiei de urgenţă care justifica necesitatea achiziţiei prin negociere fără publicarea unui anunţ de participare au fost invocate Referatele din data de 06 noiembrie 2012 ale Direcţiei Patrimoniu arătate mai sus, finalizarea licitaţiei în jurul datei de 15 decembrie 2012 şi prognozele meteorologice transmise de Institutul Naţional de Meteorologie şi Hidrologie şi analiza din data de 31 octombrie 2012 a membrilor Comitetului Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă, cât şi a Colegiului Prefectoral.

Pentru fiecare achiziţie au fost întocmite documentaţii de atribuire, respectiv fişa de date a achiziţiei, modele de formulare şi propunere contract de servicii, documente semnate de inculpatul D. - director executiv la Direcţia Patrimoniu şi aprobate de inculpatul C., preşedintele Consiliului Judeţean Prahova.

La data de 12 decembrie 2012, Consiliul Judeţean Prahova, sub semnăturile inculpaţilor D. şi C. - având calităţile arătate, a transmis agenţilor economici identificaţi conform celor de mai sus, invitaţii la procedura de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare, precizând că data limită pentru depunerea ofertelor este 19 noiembrie 2012 şi că urmează negocierea preţului.

Preşedintele Consiliului Judeţean Prahova - inculpatul C. a numit, în data de 13 noiembrie 2012, pentru fiecare procedură de achiziţie (negociere cu fiecare dintre ofertanţi) aceeaşi comisie de evaluare a ofertelor, care şi-a desfăşurat activitatea (deschiderea ofertelor şi negocierea preţurilor) în data de 19 noiembrie 2012, iar în data de 20 noiembrie 2012 a încheiat Raportul Procedurii de Negociere, fără a identifica oferte neconforme şi fără a solicita precizări agenţilor economici ofertanţi.

Urmare a negocierilor, ofertanţii au acceptat reduceri ale preţului, exclusiv TVA, la nivelul estimat de Consiliul Judeţean Prahova. Rapoartele procedurilor de negociere întocmite de comisie au fost aprobate de preşedintele Consiliului Judeţean Prahova, inculpatul C.

La data de 26 noiembrie 2012, între Consiliul Judeţean Prahova, reprezentat de preşedintele C. şi agenţii economici arătaţi mai sus au fost încheiate cinci contracte de servicii, în valoare totală de 1.515.418 RON.

Durata contractelor a fost stabilită la 30 de zile de la semnarea acestora, cu posibilitatea prelungirii până la data încheierii contractelor - urmare licitaţiei aflate în desfăşurare.

S-a subliniat că nicio ofertă depusă nu conţine documentele privind îndeplinirea condiţiilor de calificare obligatorii solicitate prin fişa de date a achiziţiei şi caietul de sarcini.

Totodată, Înalta Curte, secţia penală, a reţinut că la dosarul cauzei există Prognoze meteorologice pentru judeţul Prahova, săptămânale, începând cu data de 01 noiembrie 2012 - deci ulterioare datei când se pretinde că s-a constatat situaţia de urgenţă şi anume 31 octombrie 2012, precum şi rezultate ale măsurătorilor înregistrate la staţiile meteo Bucureşti - Băneasa şi Câmpina, prognoze şi măsurători transmise Consiliului Judeţean Prahova de către Administraţia Naţională de Meteorologie, în baza contractului de servicii de meteorologie din 26 octombrie 2012 înregistrat la beneficiar sub nr. x din 30 octombrie 2012.

Conform prognozelor meteorologice arătate, în perioada 01 noiembrie 2012 - 26 decembrie 2012, în judeţul Prahova nu se semnalau condiţii meteorologice excepţionale, ci doar ninsori slabe în zona de munte, începând cu ziua de 07 decembrie 2012.

În ceea ce priveşte Şedinţa Comitetului Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă şi a Colegiului Prefectoral din data de 31 octombrie 2012, din documentele aflate la dosar, nu rezultă că ar fi existat atenţionări asupra condiţiilor meteo defavorabile, respectiv temperaturi scăzute şi zăpadă în a doua parte a lunii noiembrie.

Practic, în data de 31 noiembrie 2012, Comitetul Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă Prahova a aprobat, prin Hotărârea nr. 23, un plan general de măsuri pentru asigurarea unor condiţii normale de desfăşurare a activităţilor economice şi sociale în sezonul de iarnă 2012 - 2013, plan întocmit conform dispoziţiilor legale aplicabile (a se vedea fila x d.u.p vol. x - unde sunt indicate toate actele normative incidente).

Faţă de cele de mai sus, Înalta Curte, secţia penală, a constatat că pentru justificarea folosirii procedurii achiziţiei directe s-a invocat o situaţie de urgenţă inexistentă, semnatarii documentelor întocmite având cunoştinţă despre această situaţie.

În plus, în legătură cu aşa-zisa maxima urgenţă, potrivit documentelor prezentate situaţia a fost aparent identificată în data de 31 octombrie 2012 dar contractele au fost încheiate în data de 26 noiembrie 2012.

Concluzionând, Înalta Curte, secţia penală, a constatat că procedura de achiziţie s-a desfăşurat cu încălcarea dispoziţiilor art. 122 lit. c) din O.U.G. nr. 34/2006, respectiv fără existenţa unei situaţii de extremă urgenţă.

Înalta Curte, secţia penală, nu a negat faptul că în perioada 07 decembrie 2012 - 11 decembrie 2012, conform atenţionărilor meteo aflate la dosar, au existat fenomene meteorologice care au impus intervenirea utilajelor pentru deszăpezire şi combatere a poleiului, reţinând însă că această situaţie nu ar mai dobândit un caracter de urgenţă dacă inculpaţii C. şi D. şi-ar fi îndeplinit atribuţiile de serviciu şi nu ar fi întârziat nejustificat procedurilor de încheiere a contractelor de deszăpezire pentru iarna 2012 - 2013.

Conform celor arătate mai sus, Înalta Curte, secţia penală, contrar rechizitoriului, nu a reţinut în cazul acestor contracte abuzul în serviciu în modalitatea "imobilizare surse ale bugetului local şi crearea premisei efectuării de plăţi nedatorate" ci numai modalitatea "producerii unei pagube" reprezentată de valoarea contractelor de deszăpezire încheiate în perioada noiembrie - decembrie 2012.

Astfel, valoarea totală a contractelor a fost în sumă de 1.515.418 RON, prestatorii au emis facturi în valoare de 1.515.398,47 RON, acestea fiind achitate integral de Consiliul Judeţean Prahova.

c. A doua procedură de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare

La data de 29 martie 2013, Consiliul Judeţean Prahova, ca autoritate contractantă, a încheiat un număr de 6 contracte în valoare totală de 295.865,12 RON având ca obiect prestarea de servicii de deszăpezire în perioada 26 martie 2013 - 28 martie 2013, pentru cele 8 sectoare de drumuri judeţene, cu agenţii economici câştigători ai procedurii de licitaţie deschisă.

Diferenţa faţă de numărul contactelor încheiate urmare licitaţiei deschise (8) provine din încheierea a două contracte pentru câte două sectoare de drum.

Cele 6 contracte au fost încheiate prin negociere directă fără publicarea unui anunţ de participare, cu agenţii economici care executaseră anterior serviciul pe sectoarele de drum respective.

Achiziţionarea serviciilor de deszăpezire prin negociere directă fără publicarea unui anunţ de participare a fost motivată prin invocarea Hotărârii Comitetului Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă nr. 10 din 25 martie 2013 şi a atenţionărilor de fenomene meteorologice extreme comunicate de Administraţia Naţională de Meteorologie.

De asemenea, la nivelul Consiliului Judeţean Prahova au fost primite comunicări de la primarii din judeţ, privind efectuarea de servicii de deszăpezire de către agenţii economici care au executat şi anterior serviciul, în zilele de 25, 26 şi 27 martie 2013.

Pentru efectuarea achiziţiei, Direcţia Patrimoniu din cadrul Consiliului Judeţean Prahova (director executiv D.) a întocmit (în legătură cu cauza) 6 Referate, datate 26 martie 2013 privind necesitatea intervenţiei în regim de extremă urgenţă, în care se precizează finalizarea contractelor de deszăpezire pe data de 15 martie 2013; 6 Note Justificative privind alegerea procedurii, datate 27 martie 2013, prin care sunt precizate circumstanţele imprevizibile apărute, dintre care menţionăm motivarea privind încheierea de contracte prin licitaţie deschisă cu termen final 15 martie, conform prevederilor Ordinului nr. 16 din 17 ianuarie. 2012 al "Ministerului Transporturilor Administraţiei şi Internelor".

Toate documentele arătate mai sus au fost aprobate de preşedintele Consiliului Judeţean Prahova, inculpatul C.

Prin Dispoziţia din 29 martie 2013, preşedintele Consiliului Judeţean Prahova, inculpatul C. a numit comisia de evaluare a ofertelor, achiesând la propunerea nominală formulată de inculpatul D. prin Referatul nr. x din 28 martie 2013, comisie prezidată de acesta din urmă, ca director executiv în cadrul Direcţiei Patrimoniu.

Lucrările comisiei s-au desfăşurat în data de 29 martie 2013, când au fost primite şi analizate ofertele depuse (nu au fost solicitate documente de calificare).

Urmare negocierilor purtate, agenţii economici au fost de acord cu diminuarea preţului ofertat.

Înalta Curte a reţinut însă că Ordinul comun al Ministerelor Transporturilor şi Infrastructurii (nr. 1.025 din 22.12.2011) şi Administraţiei şi Internelor (nr. 16 din 17.01.2012) pentru aprobarea reglementării tehnice "Normativ privind prevenirea şi combaterea înzăpezirii drumurilor publice", indicativ AND 525 - 2011, nu are dispoziţii privind încheierea de către autorităţile care au în administrare drumuri a contractelor de servicii de deszăpezire.

Din prevederile art. 13 alin. (1) coroborat cu art. 14 alin. (3) din acest ordin, rezultă doar necesitatea întocmirii până la data de 1 noiembrie a planului operativ de acţiune până la data de 31 martie a anului viitor.

Totodată, Înalta Curte, secţia penală, a reţinut că, încheierea contractelor de deszăpezire aferente iernii 2012 - 2013 a fost întârziată din vina inculpaţilor C. şi D. şi, mai mult, dacă perioada din documentaţia de atribuire s-ar fi respectat, aceasta ar fi acoperit şi intervalul contractelor încheiate în urma celei de-a doua proceduri de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare, procedură care, astfel, nu s-ar mai fi justificat.

Evaluarea tarifelor pentru aceste servicii de deszăpezire a avut - de asemenea - în vedere o perioadă de 120 zile (patru luni) în loc de 90 zile (trei luni), situaţie în care tarifele plătite pentru această a doua procedură nu se mai justificau. Corespunzător acestei a doua perioade, prestatorii de servicii au emis facturi în valoare de 295.783,65 RON, achitate integral de Consiliul Judeţean Prahova.

Analiza situaţiei încadrărilor juridice şi aplicarea legii penale mai favorabile.

Întrucât faptele au fost comise în perioada 2012 - 2013 iar la data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare un nou C. pen., Înalta Curte, secţia penală, constatând că faptele inculpatului A. constituie infracţiuni atât sub incidenţa legii vechi cât şi sub incidenţa legii noi, a determinat care este legea penală mai favorabilă aplicabilă acestui inculpat, având în vedere cele statuate prin Decizia nr. 265/2014 a Curţii Constituţionale, privind aplicarea globală a legii penale mai favorabile.

Înalta Curte, secţia penală, având în vedere poziţia constantă a acestui inculpat, de recunoaştere a comiterii faptelor, în materialitatea lor, astfel cum au fost indicate de rechizitoriu a admis cererea de judecare conform procedurii simplificate, formulată de inculpat încă de la primul termen de judecată, la individualizarea pedepselor făcându-se aplicarea dispoziţiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen., art. 375 C. proc. pen. raportat art. 374 alin. (4) C. proc. pen.

Totodată, în raport de conţinutul adresei nr. x din 2014 din 17 octombrie 2016 a DNA - Serviciul Teritorial Ploieşti, astfel cum a fost completată prin adresa cu acelaşi număr din 31 octombrie 2016 faţă de inculpatul A. au fost reţinute şi dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind reducerea la jumătate a limitelor de pedeapsă.

În urma examinării impactului modificărilor legislative asupra conţinutului constitutiv al infracţiunii deduse judecăţii, instanţa de fond a constatat că, în ceea ce priveşte infracţiunea de trafic de influenţă în formă continuată, aparent, legea penală mai favorabilă inculpatului A. este legea nouă în timp ce, în ceea ce priveşte infracţiunea de dare de mită, legea penală mai favorabilă ar fi legea veche.

Având însă în vedere modalitatea de sancţionare a concursului de infracţiuni, în ambele legi, precum şi faptul că instanţa se va orienta, în mod concret, la pedepse situate în jumătatea superioară a intervalelor indicate, s-a constatat că, per ansamblu, legea penală mai favorabilă inculpatului A. este legea penală veche.

Referitor la legea penală mai favorabilă în ce priveşte infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului B., Înalta Curte, secţia penală, a constatat că, potrivit C. pen. şi în vigoare şi legislaţiei aplicabile după data de 1 februarie 2014, fapta inculpatului B. se încadrează în dispoziţiile art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea de la 3 ani la 9 ani şi 4 luni (se porneşte de la limitele prevăzute de art. 291 - închisoare între 2 şi 7 ani la care se adaugă 1/3 conform art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000 forma în vigoare, rezultând noile limite - de la 3 ani la 9 ani şi 4 luni închisoare)

Conform C. pen. din 1969 şi legislaţiei anterioare anului 2014, fapta reţinută în sarcina inculpatului B. se poate încadra în dispoziţiile art. 257 alin. (1) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 61 din Legea nr. 78/2000 în forma în vigoare la data comiterii faptelor şi art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, pedeapsa fiind închisoarea de la 2 la 10 ani.

Luând în considerare faptul că Înalta Curte, secţia penală, conform celor ce se vor arăta ulterior, nu s-a orientat la o pedeapsă către limita minimă a intervalului arătat rezultă că, pentru inculpatul B. mai favorabilă este legea penală nouă.

Totodată, ţinând cont de necesitatea aplicării globale a legii penale mai favorabile, având în vedere modalitatea de sancţionare a concursului de infracţiuni şi faptul că, în concret, Înalta Curte nu s-a orientat la pedepse către limita minimă, s-a concluzionat în sensul că în privinţa inculpatului C. legea penală mai favorabilă este legea veche.

În privinţa legii penale mai favorabile aplicabilă inculpatului D., după compararea dispoziţiilor legale Înalta Curte, secţia penală, a constatat că legea penală mai favorabilă este C. pen. din 1969 şi legislaţia anterioară anului 2014.

Individualizarea judiciară a pedepselor.

Întrucât infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor aduc atingere unor importante valori protejate de legea penală, respectiv credibilitatea instituţiilor statului, a serviciilor publice, precum şi corectitudinea şi cinstea funcţionarilor care îşi desfăşoară activitatea în cadrul acestora, îndeplinind funcţiile încredinţate, Înalta Curte, secţia penală, a apreciat că se impune aplicarea unor pedepse cu executare efectivă, în cazul tuturor celor 4 inculpaţi.

Cât priveşte cuantumul efectiv al pedepselor au fost avute în vedere limitele de pedeapsă potrivit legii penale mai favorabile ce a fost determinată în cazul fiecăruia dintre ei dar şi alte criterii de individualizare precum: împrejurările şi modul de comitere a infracţiunilor, natura şi gravitatea rezultatului produs, conduita manifestată de inculpaţi în cursul procesului penal cu privire la acuzaţiile ce li se aduc şi în raport de probele administrate dar şi nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate şi situaţia familială şi socială.

În ceea ce priveşte împrejurările şi modul de comitere a infracţiunilor instanţa de fond a avut în vedere, primordial, de faptul că toate aceste fapte nu erau posibile în lipsa implicării şi a calităţii pe care a avut-o inculpatul C. - de preşedinte al Consiliului Judeţean Prahova.

Latura civilă a cauzei.

Ca urmare a analizei probelor administrate în cauză Înalta Curte, secţia penală, a concluzionat că infracţiunile de abuz în serviciu comise de inculpaţii C. şi D. au produs părţii vătămate un prejudiciu în valoare totală de 3.633.642,98 RON format din: 1.513.971,66 RON prejudiciu reprezentând suplimentarea prin act adiţional la lucrarea de modernizare a drumului judeţean H. (suma efectiv plătită), 308.489,20 RON prejudiciu reprezentând suplimentarea prin act adiţional a lucrării de reparaţii drumuri judeţene - plombe (sumă efectiv plătită) şi suma de 1.811.182,12 RON reprezentând prejudiciu produs cu ocazia atribuirii contractelor de deszăpezire din iarna anului 2012 - 2013.

Referitor la prejudiciul produs ca urmare a atribuirii lucrărilor de deszăpezire, spre deosebire de organul de urmărire penală, Înalta Curte, secţia penală, a reţinut ca pagubă numai suma reprezentând contravaloarea contractelor de deszăpezire din prima şi a doua procedură de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare, respectiv sumele de 1.515.398,47 RON şi respectiv 295.783,65 RON (adunate, cele două sume, totalizează 1.811.182,12 RON)

Înalta Curte, secţia penală, nu a reţinut existenţa unui prejudiciu material produs prin încheierea contractelor de bază pentru deszăpezirea din perioada 2012 - 2013 din următoarele considerente:

Perioada iniţială a acestor contracte a fost estimată la 120 de zile (de la 1 decembrie 2012 la 31 martie 2013) cu o valoare totală de 10.032.806 RON, exclusiv TVA . Dacă adăugăm la această sumă un TVA de 24 % se obţine un total estimat de 12.440.679,44 RON pentru cele 120 de zile.

Contractele încheiate pentru cele trei luni (15 decembrie 2012 - 15 martie 2013) au o valoare totală de 10.666.067,68 RON, inclusiv TVA, fiind plătită efectiv suma de 10.721.912,76 RON - fila x din rechizitoriu. Aşadar, deşi contractele s-au încheiat pe o perioadă mai mică ca durată decât cea prevăzută iniţial, autoritatea contractantă s-a încadrat, proporţional, în tarifele şi sumele alocate perioadei de 120 de zile.

Prin urmare, efectul încheierii contractelor-cadru de deszăpezire din perioada 2012 - 2013 pe o perioadă mai mică decât cea prevăzută în anunţul iniţial de licitaţie, nu l-a constituit producerea unei pagube ci crearea condiţiilor de suplimentare a contractelor în viitor, lucru care s-a şi produs.

Împrejurarea că în urma controlului din anul 2012 Curtea de Conturi nu a relevat existenţa vreunui prejudiciu nu prezintă relevanţă din punct de vedere al cauzei penale întrucât acel organ de control financiar a pornit de la ipoteza realităţii şi necesităţii efectuării lucrărilor publice indicate.

Întrucât, din probele administrate, instanţa penală a reţinut însă fraudarea gravă a licitaţiilor - prin înţelegeri între participanţi - cu scopul creării condiţiilor necesare încheierii unor acte suplimentare a lucrărilor iniţiale, fără a fi necesar acest lucru, se va reţine şi producerea unui prejudiciu.

Având însă în vedere dispoziţiile art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 20 C. proc. pen., Înalta Curte, secţia penală, a luat act de manifestarea de voinţă a părţii vătămate în sensul că aceasta nu se constituie parte civilă în cauză.

Măsurii de siguranţă şi măsuri asiguratorii.

Întrucât Înalta Curte, secţia penală, a reţinut în cauză că infracţiunea de abuz în serviciu realizată prin acte corelate şi concomitente de către inculpaţii C. şi D. a produs un prejudiciu în sumă totală de 3.633.642,98 RON, sumă ce a reprezentat, în acelaşi timp, un folos necuvenit pentru societăţile prestatoare de servicii în cazul celor trei lucrări publice menţionate, în conformitate cu dispoziţiile art. 118 lit. e) C. pen. anterior a dispus confiscarea de la fiecare din cei doi inculpaţi a sumei de câte 1.816.821,49 RON.

De asemenea, întrucât dispoziţiile art. 254 alin. (3) C. pen. anterior, coroborate cu dispoziţiile art. 118 lit. e) C. pen. anterior impun obligativitatea confiscării sumei de bani primită cu titlul de mită, s-a dispus confiscarea de la inculpatul C. a sumei de 1.890.064,27 RON şi de la inculpatul D. a sumei de 130.000 RON.

Totodată, Înalta Curte, secţia penală, a reţinut în cauză că inculpaţii A. şi B. au comis infracţiunea de trafic de influenţă în formă continuată, beneficiind în acest sens de o sumă totală de 2.520.085,7 RON şi atât dispoziţiile vechii legi cât şi dispoziţiile noii legi prevăd obligativitatea confiscării sumelor ce au format obiectul infracţiunii de trafic de influenţă astfel că s-a dispus confiscarea specială, de la fiecare din cei doi inculpaţi a sumei de 1.260.042,85 RON.

În ceea ce priveşte măsurile asiguratorii, s-a constatat că acestea au fost dispuse în cauză prin Ordonanţa nr. 183/P/2013 din 28 februarie 2014 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti asupra bunurilor imobile aparţinând inculpaţilor A., B., C. şi D., bunuri menţionate pe larg în cuprinsul ordonanţei şi al rechizitoriului.

Înalta Curte, secţia penală, a menţinut măsura sechestrului instituită prin ordonanţa respectivă, în vederea garantării realizării confiscărilor şi recuperării cheltuielilor judiciare către stat.

II. JUDECATA ÎN APEL

A. Procedura în faţa Completului de 5 Judecători

Împotriva sentinţei pronunţate de prima instanţă au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi de inculpaţii D., A., B. şi C.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători la data de 18 aprilie 2017 sub nr. x din 2017, fiind fixat prim termen de judecată la data de 8 mai 2017.

La termenul din data de 8 mai 2017 deliberând asupra cererilor de amânare potrivit art. 351 alin. (2) din C. proc. pen., formulate personal de către apelanţii intimaţi inculpaţi B., D. şi C., prin care au solicitat acordarea unui termen pentru a-şi angaja apărători aleşi, cauza aflându-se la primul termen de judecată, văzând şi poziţia reprezentantului Ministerului Public, instanţa de control judiciar le-a apreciat ca fiind întemeiate, motiv pentru care, în temeiul art. 356 alin. (3) din C. proc. pen., le-a încuviinţat, cu precizarea că, în cauză, s-a acordat un prim şi ultim termen pentru lipsă de apărare.

Prin încheierea din data de 12 iunie 2017, instanţa de control judiciar, deliberând asupra cererilor de probe formulate de apelanţii intimaţi inculpaţi B., D., A. şi C., prin apărători şi de către reprezentantul Ministerului Public, a prorogat, la cererea apărătorului ales al apelantului intimat inculpat B., discutarea cererii de probe ce se va formula de acest inculpat pentru termenul de judecată din data de 11 septembrie 2017.

În temeiul art. 420 alin. (5) şi 11 din C. proc. pen., raportat la prevederile art. 100 alin. (3) şi (4) din C. proc. pen., a admis, în parte, probele solicitate în cauză, astfel:

În ceea ce priveşte probele solicitate de către Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie,a admis: proba testimonială, constând în reaudierea a martorilor J. şi UU., proba cu înscrisuri, constând în emiterea unei adrese către Consiliul Judeţean Prahova pentru ca această instituţie să comunice toate contractele care s-au aflat în desfăşurare în perioada 01 iunie 2010 - 28 februarie 2011, inclusiv cu S.C. F. S.R.L. şi să pună la dispoziţia instanţei întreaga documentaţie în baza căreia s-a făcut angajarea, ordonanţarea şi plata sumelor de bani pentru care S.C. F. S.R.L. a emis facturile, conform situaţiei plăţilor în contul de trezorerie comunicat la dosar de către S.C. F. S.R.L., în baza art. 100 alin. (4) lit. b) C. proc. pen., instanţa a respins proba solicitată, considerând-o nepertinentă şi neutilă cauzei.

Referitor la probele solicitate de apelantul intimat inculpat D., instanţa a apreciat ca fiind utilă, pertinentă şi concludentă cauzei proba cu înscrisuri privind situaţia de fapt, motiv pentru care a admis-o în parte, cu privire la următoarele înscrisuri:

- Hotărârea Consiliului Judeţean Prahova privind modificarea statului de funcţii şi aprobarea Regulamentului de Organizare şi Funcţionare;

- Regulamentul de Organizare şi Funcţionare a aparatului de specialitate al Consiliului Judeţean Prahova;

- Adresa nr. x din 2017 emisa de instituţia prefectului;

- Fisa postului nr. x - Director executiv al Direcţiei Patrimoniu;

- Referat nr. x din 20.03.2012 emis de Consiliul Judeţean Prahova;

- Adresa nr. x din 2012 întocmita de Direcţia Patrimoniu privind lucrări şi servicii întreţinere curenta a drumurilor publice-plombe;

- Nota de constatare şi Anexa din 18.08.2012;

- Referat nr. x din 2012 privind predarea amplasamentului obiectivului "Lucrări şi servicii întreţinerea curenta a drumurilor publice"

- Centralizator - Carote mixturi asfaltice cu 7 planşe foto din teren;

- Situaţie comparativa privind valoarea contractata şi valoarea decontata (77%) - modernizare DJ 101 I H.;

- Nota de constatare din 15.06.2012 privind verificarea lucrării DJ 101 I H. şi 5 documente anexa;

- Referat privind execuţia unor lucrări din 03.07.2012;

- Lista cantităţilor de lucrări/deviz oferta x;

- Adresa nr. x din 2012 cu referire la Serviciul Achiziţii Publice;

- Act adiţional nr. x la contractul de lucrări nr. x din 2012;

- Pagina de titlu "Modernizarea DJ 101 I H., judeţul Prahova", cu indicarea Colectivului de elaborare.

Totodată, instanţa a respins ca fiind nerelevante cauzei probele cu următoarele înscrisuri:

- Adresa nr. x din 2017 emisa de CNAIR S.A. - DRDP Bucureşti;

- Adresa CNAIR, secţia drumuri naţionale Ploieşti nr. x/2017, privind lucrările desfăşurate la 4 pasaje rutiere;

- Declaraţie martor DDD., data în dosarul nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, din care rezulta contradicţii cu declaraţia data la instanţa de fond;

- Declaraţie martor III., data în dosarul nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, din care rezulta contradicţii cu declaraţia data la instanţa de fond,

Cu privire la proba testimonială constând în audierea martorilor DDDD., ZZZ., EEEE., FFFF., GGGG., R., HHHH., IIII., instanţa de control judiciar a admis-o în parte, respectiv doar martorii DDDD. şi ZZZ. şi a respins cererea de audiere a martorilor EEEE., FFFF., GGGG., R., HHHH., IIII.

Cu privire la solicitarea de reaudiere a martorilor FFFF., GGGG., III., DDD., W., VVV., X., JJJJ. şi CC., instanţa respins-o, reţinând că nu au fost evidenţiate elemente care să indice şi să motiveze reascultarea acestora în faţa instanţei de apel.

Referitor la probele solicitate de apelantul intimat inculpat C., instanţa a apreciat ca fiind utilă, pertinentă şi concludentă cauzei proba cu înscrisuri privind situaţia de fapt, admiţând-o în parte, cu privire la următoarele înscrisuri:

- Adresa nr. x din 2017 emisă de Instituţia Prefectului;

- Proces-verbal nr. x/2012 întocmit de FDEE Muntenia Nord;

- Aviz al Situaţiei de forţă majoră emis de Camera de Comerţ şi Industrie Prahova;

- Raport de funcţionare a Sistemului Energetic Local Ploieşti;

- Planşe foto privind situaţia reţelei electrice (5 planşe);

- H.G. nr. 1264/18.12.2012 privind alocarea unei sume din Fondul de intervenţie la dispoziţia Guvernului;

- Şedinţa Colegiului Prefectural din 31.10.2012;

- Notă de Şedinţa Colegiului Prefectural;

- Adresă nr. x din 2017 emisă de instituţia prefectului;

- Cereri formulate de comunele arondate jud. Prahova (Aluniş, Breaza, Telega, s.a.m.d. - 16 file) şi adresate Instituţiei prefectului privind intervenţia la deszăpezire;

- Referat nr. x din 20.03.2012 emis de Consiliul Judeţean Prahova;

- Adresă nr. x din 2012 întocmită de Direcţia Patrimoniu privind lucrări şi servicii întreţinere curentă a drumurilor publice - plombe;

- Notă de constatare şi Anexă din 18.08.2012;

- Referat nr. x din 2012 privind predarea amplasamentului obiectivului " Lucrări şi servicii întreţinerea curentă a drumurilor publice"

- Situaţie comparativă privind valoarea contractată şi valoarea decontată (77%) - modernizarea DJ 1011 - H.;

- Notă de constatare din 15.06.2012 privind verificarea lucrări DJ 1011 - Buda

- H. şi 5 documente anexă;

- Referat privind execuţia unor lucrări din 03.07.2012;

- Lista cantităţi de lucrări/deviz ofertă x;

- Adresă nr. x din 2012 cu referire la Serviciul Achiziţii publice;

- Act adiţional nr. x la contractul de lucrări nr. x din 2012;

- Pagina de titlu - "Modernizarea DJ 1011, H., judeţul Prahova" cu indicarea Colectivului de elaborare;

- Sentinţa civilă nr. 307 din 28.01.2013 emisă în dosarul nr. x/2012 de Tribunalul Prahova, Sentinţa civilă nr. 158 emisă în dosarul nr. x/2012, Sentinţa civilă nr. 350 emisă în dosarul nr. x/2012, prin care Consiliul Judeţean Prahova a fost obligat să plătească către S.C. G. S.R.L., S.C. F. S.R.L. şi S.C. YYY. S.R.L. debitele rezultate din prestaţiile efectuate în baza contractelor de prestări de servicii;

- Contractul de lucrări nr. x din 2012 şi 4 acte adiţionale, din care rezultă că prin actul adiţional 4 s-a diminuat valoarea contractului.

Totodată, apreciind probele ca fiind nerelevante cauzei, instanţa de control judiciar respins proba cu următoarele înscrisuri:

- Centralizator - Carote mixturi asfaltice - cu 7 planşe foto din teren, întrucât nu există certitudinea că acele fotografii au fost executate la acea dată;

- Adresă nr. x/2017 emisă de CNAIR S.A.- DRDP - Bucureşti;

- Adresă CNAIR, secţia drumuri naţionale Ploieşti nr. x/2017, privind lucrările desfăşurate la 4 pasaje rutiere;

- Cerere întocmită de av. ales al inc. C. adresata S.C. F. S.R.L.;

- Înscrisul (răspunsul) cu nr. x din 29.09.2016 întocmit de S.C. F. S.R.L., împreună cu 9 file anexă

- Cerere şi răspuns întocmit de Consiliul Judeţean Prahova cu nr. x din 20.10.2016 privitor la efectuarea de plăţi către S.C. E. S.R.L., S.C. F. S.R.L. şi S.C. G. SRL (3 file)

- Comunicarea nr. x din 09.05.2017, emisă de Consiliul Judeţean Prahova, privind situaţia respingerilor documentaţiilor de deszăpezire anuală (56 file);

- Declaraţie a martorei DDD., dată în dosarul nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, din care rezultă contradicţii cu declaraţia dată la instanţa de fond;

- Declaraţie a martorului KKKK., dată în dosarul nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, din care rezultă că declaraţia de la fond i-a fost sugerată;

- Declaraţie a inculpatului LLLL., dată în dosarul nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, din care rezultă că denunţul 1-a făcut la cererea organului de urmărire penală;

- Declaraţie a martorului JJJ., dată în dosarul nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, din care rezultă că denunţul 1-a făcut la cererea altei persoane;

- Declaraţie a martorului DD., dată în dosarul nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, din care rezultă că denunţul a fost făcut la cererea organului de urmărire penală;

- Declaraţia inculpatului A., dată în dosarul nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, din care rezultă contradicţii cu declaraţiile anterioare date în cauza supusă judecăţii;

- Articole de presă privind susţineri publice privind acţiunea îndreptată asupra familiei PPP. de procurorul de caz;

- Copii după declaraţiile numitului MMMM., date în dosarele nr. x/2014 şi nr. y/2014 a DNA, secţia de combatere a infracţiunilor de corupţie săvârşite de militari.

- Proces-verbal întocmit la 10.01.2014 de organul de cercetare penală din cadrul IPJ Prahova;

- Proces-verbal întocmit la 17.10.2013 de organul de cercetare penala din cadrul IPJ Prahova;

- Proces-verbal de desigilare întocmit la 27.01.2014 de organul de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti.

Cu privire la proba testimonială constând în audierea martorilor DDDD., NNNN., ZZZ., EEEE., HHHH., OOOO., IIII., PPPP., QQQQ., RRRR., SSSS. şi TTTT., instanţa a admis-o în parte, urmând a fi audiaţi martorii DDDD. şi ZZZ.

Totodată, instanţa a respins, ca neutilă cauzei, proba cu audierea martorilor NNNN., EEEE., HHHH., OOOO., IIII., PPPP., QQQQ., RRRR., SSSS. şi TTTT.

Referitor la solicitarea de reaudiere a martorilor K., UUUU., VVVV., JJJ. şi I., instanţa a respins-o, nefiind evidenţiate elemente care să indice şi să motiveze reascultarea acestora în faţa instanţei de apel.

Prin aceeaşi încheiere instanţa de control judiciar a luat act că apelantul intimat inculpat A. nu doreşte să dea declaraţii în faţa instanţei de control judiciar şi că nu a solicitat administrarea de probe noi, cu excepţia înscrisurilor în circumstanţiere, înscrisuri pe care instanţa urmează a le încuviinţa.

Înalta Curte, Completul de 5 Judecători a luat act de manifestarea de voinţă exprimată în şedinţă publică de apelanţii intimaţi inculpaţi B., D. şi C., în sensul că doresc să dea declaraţii în faţa instanţei de control judiciar, cu privire la aspecte noi, neevidenţiate în declaraţiile date la instanţa de fond;

La termenul din data de 11 septembrie 2017, conform art. 420 alin. (4) din C. proc. pen., inculpatul B. a dat declaraţie în faţa instanţei, fiind lăsat să declare tot ceea ce ştie despre acuzaţiile ce i-au fost aduse.

Potrivit dispoziţiilor art. 420 alin. (11) raportat la art. 378 din C. proc. pen., inculpatului B. i-au fost adresate întrebări de către Preşedintele Completului de 5 Judecători, apărătorul său ales şi de către reprezentantul Ministerului Public.

La acelaşi termen, deliberând asupra cererilor de probe formulate de apelanţii intimaţi inculpaţi B. şi D., în temeiul art. 420 alin. (5) şi 11 din C. proc. pen., raportat la prevederile art. 100 alin. (3) şi (4) din C. proc. pen., instanţa a admis cererile de probatorii, în parte, astfel:

1. În ceea ce priveşte proba testimonială constând în reaudierea martorilor propuşi de apelantul intimat inculpat B., instanţa a admis-o în parte, ca fiind utilă, pertinentă şi concludentă cauzei, urmând a fi reaudiaţi martorii K., J., I., DD., DDD. şi JJJ.

Totodată, în baza art. 100 alin. (4) lit. b) C. proc. pen., instanţa a respins cererea de reaudiere a martorului VVVV., considerând-o neutilă cauzei, având în vedere că acesta nu are cunoştinţă, în mod nemijlocit, de împrejurările în dovedirea cărora a fost propusă reaudierea sa, iar despre aceste împrejurări vor fi reaudiaţi martorii anterior menţionaţi.

2. Cu privire la proba testimonială constând în audierea de noi martori, propusă de apelantul intimat inculpat B., în baza art. 100 alin. (4) lit. a) şi b) C. proc. pen., instanţa a respins-o integral, ca nerelevantă, neutilă şi nepertinentă, având în vedere că: aspectele la a căror dovedire tinde audierea martorului IIII. se pot verifica din conţinutul Deciziei nr. 810 din 11 iulie 201 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală, teza probatorie propusă în cazul martorilor WWWW. şi XXXX. (referitoare la modul de întocmire a sesizărilor adresate organelor de urmărire penală) nu este relevantă pentru aspectele ce fac obiectul judecăţii, martorul LLLL. este propus în dovedirea unor elemente nerelevante cauzei, audierea martorei Q. este nerelevantă în raport cu obiectul concret al împrejurărilor de fapt ce trebuie verificate în cauză, iar aspectele referitoare la care a fost propusă audierea martorului YYYY. sunt nerelevante şi neutile cauzei şi, în plus, nu constituie percepţia cunoscute direct şi nemijlocit de acest martor, ci se referă la aspecte discutate de unul dintre inculpaţi cu martorul JJJ., despre acest ultim menţionat martor, poate fi întrebat, în mod direct, cu ocazia reaudierii sale, încuviinţate de instanţă.

3. În privinţa probei cu înscrisuri solicitată de apelantul intimat inculpat B. prin cererea de probe formulată, astfel cum a fost detaliată în baza opisului anexat cererii, instanţa a apreciat-o ca fiind utilă, pertinentă şi concludentă cauzei, motiv pentru care a admis-o astfel cum a fost formulată, în integralitate.

Totodată, în ceea ce priveşte înscrisul depus la dosar de către apelantul intimat inculpat B. referitor la aplicarea art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, instanţa a admis solicitarea Ministerului Public de emitere a unei adrese către Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti, pentru a-şi exprima punctul de vedere cu privire la aplicabilitatea textului de lege menţionat faţă de apelantul intimat inculpat, în dosarul nr. x din 2016 al acestei unităţi de Parchet.

4. Referitor la solicitarea formulată de apelantul intimat inculpat B. privind emiterea unei adrese către Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova în vederea înaintării memory-stick-ului tip x, ridicat la percheziţia efectuată la domiciliul martorei DDD. în dosarul penal nr. x/2013, instanţa a admis-o, considerând-o relevantă în soluţionarea cauzei.

5. Cu privire la cererea formulată de apărătorul ales al apelantului intimat inculpat D. privind audierea martorului NNNN., instanţa a respins-o, nefiind evidenţiate elemente care să justifice ascultarea acestuia în faţa instanţei de apel, cu atât mai mult cu cât, în legătură cu aspectele cunoscute de martor, instanţa a dispus deja ascultarea martorilor DDDD. şi ZZZ.

Cauza a fost amânată la data de 9 octombrie 2017, în vederea audierii martorilor ZZZ., K., J., I., DD., DDD. şi JJJ. şi a apelanţilor intimaţi inculpaţi D. şi C.

La termenul din data de 9 octombrie 2017 instanţa de control judiciar a luat act că în data de 04 octombrie 20176 au fost depuse la dosar de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie precizări cu privire la memory-stick-ului tip x, ridicat la percheziţia efectuată la domiciliul martorei DDD. în dosarul penal nr. x din 2013

Totodată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, având în vedere dispoziţiile încheierii de şedinţă de la termenul de judecată din data de 12 iunie 2017, a procedat la continuarea cercetării judecătoreşti cu audierea martorilor JJJ., ZZZ., DDD. şi I. sub prestare de jurământ, după ce aceştia au fost legitimaţi şi identificaţi, respectându-se dispoziţiile 119, art. 120, art. 121 şi art. 381 din C. proc. pen., declaraţiile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosarul cauzei, ulterior citirii şi semnării.

În vederea continuării administrării probei testimoniale, astfel cum a fost încuviinţată la termenul din data de 12 iunie 2017, cauza a fost amânată la data de 4 decembrie 2017.

La termenul din data de 4 decembrie 2017, conform art. 420 alin. (4) din C. proc. pen., inculpatul D. a dat declaraţie în faţa instanţei, fiind lăsat să declare tot ceea ce ştie despre acuzaţiile ce i-au fost aduse.

Totodată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători a procedat la continuarea cercetării judecătoreşti cu audierea martorului DD., sub prestare de jurământ, după ce acesta a fost legitimat şi identificat, respectându-se dispoziţiile art. 119, art. 120, art. 121 şi art. 381 din C. proc. pen., declaraţia acestuia fiind consemnată şi ataşată la dosarul cauzei, ulterior citirii şi semnării.

Având în vedere imposibilitatea obiectivă de prezentare apelantului intimat inculpat C., la acel termen, lipsă justificată cu înscrisuri de către apărătorul său ales, în vederea continuării cercetării judecătoreşti cauza a fost amânată la data de 15 ianuarie 2018.

La termenul din data de 15 ianuarie 2018, având în vedere imposibilitatea obiectivă de continuare a şedinţei de judecată faţă de ora înaintată la care s-a dispus strigarea cauzei determinată de complexitatea şedinţei de judecată din data de 15 ianuarie 2018, s-a dispus amânarea cauzei în vederea audierii apelantului intimat inculpat C. şi formulării concluziilor pe fondul apelurilor la data de 19 februarie 2018, când nemaifiind alte cereri de formulat, excepţii de invocat ori probatorii de administrat, în temeiul art. 420 alin. (6) şi (11) din C. proc. pen., Înalta Curte, Completul de 5 Judecători a declarat încheiată cercetarea judecătorească şi, constatând cauza în stare de judecată, a acordat cuvântul în dezbateri.

Susţinerile apărătorilor aleşi ai apelanţilor inculpaţi, şi ale reprezentantului Ministerului Public, făcute cu ocazia dezbaterilor în apel, precum şi ultimul cuvânt al inculpaţilor au fost consemnate, în detaliu, în încheierea de şedinţă din data de 19 februarie 2018, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.

B. Motivele de apel formulate au vizat, în esenţă, atât nelegalitatea cât şi netemeinicia hotărârii instanţei de fond.

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, dar şi din oficiu, conform art. 417 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 retine următoarele:

Conform art. 1 C. pen., scopul procesului penal îl constituie constatarea la timp şi în mod complet a faptelor care constituie infracţiuni, astfel că orice persoană care a săvârşit o infracţiune să fie pedepsită potrivit vinovăţiei sale şi nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.

Procesul penal trebuie să contribuie la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei, a drepturilor şi libertăţilor acesteia, la prevenirea infracţiunilor precum şi la educarea cetăţenilor în spiritul legii. Pentru aceasta, procesul penal se desfăşoară atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul judecăţii, potrivit dispoziţiilor prevăzute de lege.

În desfăşurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele şi împrejurările cauzei, precum şi cu privire la persoana făptuitorului.

Totodată, pentru asigurarea respectării prezumţiei de nevinovăţie, astfel încât să nu poată fi răsturnată cu uşurinţă - împrejurare în care s-ar nesocoti chiar raţiunea reglementării acestei garanţii procedurale - legiuitorul a instituit standardul probei mai presus de orice dubiu rezonabil, menit să limiteze principiul liberei aprecieri a probelor şi să ofere o protecţie efectivă acuzatului împotriva unei condamnări arbitrare.

Astfel, pentru a servi drept temei pentru pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti, probele strânse în cursul urmăririi penale şi invocate în rechizitoriu trebuie verificate în cursul cercetării judecătoreşti în mod nemijlocit, oral, contradictoriu şi în şedinţă publică. Numai după verificarea acestor probe cu respectarea principiilor oralităţii, nemijlocirii, contradictorialităţii, publicităţii şi după administrarea din oficiu sau la cererea părţilor, a oricăror altor probe necesare aflării adevărului, instanţa poate să pronunţe o hotărâre temeinică.

Având în vedere aceste argumente teoretice, văzând criticile formulate, instanţa de apel, în virtutea efectului devolutiv al căii de atac promovate, a constatat că instanţa de fond a reţinut o stare de fapt ce a rezultat din analiza şi coroborarea mijloacelor de probă administrate atât în cursul urmăririi penale cât şi al cercetării judecătoreşti, constând în declaraţiile inculpaţilor, ale martorilor şi înscrisuri.

Reţinând că noţiunea de proces echitabil impune ca instanţa internă de judecată să examineze problemele esenţiale ale cauzei şi să nu se mulţumească să confirme pur şi simplu rechizitoriul, trebuind să-şi motiveze hotărârea (cauza Helle împotriva Finlandei, Hotărârea din 19 decembrie 1997, cauza Boldea împotriva României - Hotărârea din 15 decembrie 2007), instanţa de control judiciar, analizând probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, al judecăţii în fond şi, respectiv, în faza de judecată a apelului, reţine că procedurile legale de obţinerea probelor au, în primul rând, scopul de a asigura acurateţea şi nevicierea acestora, astfel încât să se garanteze că realitatea obiectivă a faptelor este reflectată în probele respective.

Probele reprezintă elementul central al oricărui proces penal, iar procedurile legale de administrare a acestora garantează faptul că realitatea obiectivă este reflectată de probele astfel obţinute.

Privit ca o garanţie procedurală a drepturilor şi libertăţilor persoanelor, dreptul la un proces echitabil este cel care cel care asigură supremaţia drepturilor într-o societate democratică, precum şi protecţia inculpatului împotriva posibilelor abuzuri ale autorităţilor judiciare. Principiul legalităţii procesului penal, cât şi principiul loialităţii administrării probelor sunt două dintre principiile fundamentale ale procesului penal care se subsumează dreptului la un proces echitabil.

Legalitatea procesului penal, consacrată de prevederile art. 2 din C. proc. pen. este principiul fundamental potrivit căruia desfăşurarea întregului proces penal are loc potrivit dispoziţiilor prevăzute de lege. Aceasta presupune că întreaga activitate procesuală trebuie să se efectueze conform normelor prevăzute de legea procesual penală, adică actele procesuale sau procedurale să fie îndeplinite cu respectarea condiţiilor de formă şi fond prevăzute de lege. Principiul legalităţii în administrarea probelor presupune administrarea numai a mijloacelor de probă prevăzute de lege, în condiţiile stabilite de C. proc. pen., legile speciale şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Distinct de acest principiu, dar în strânsă legătură, prin dispoziţiile art. 101 din C. proc. pen., legiuitorul a înţeles să reglementeze principiul loialităţii administrării probelor, principiu care interzice utilizarea oricărei strategii sau manopere care are ca scop administrarea, cu rea-credinţă, a unui mijloc de probă sau care are ca efect provocarea comiterii unor infracţiuni în vederea obţinerii unui mijloc de probă, dacă prin acest mijloc se aduce atingere demnităţii persoanei, drepturilor acesteia la un proces echitabil sau la viaţă privată.

Folosirea ameninţărilor, violenţelor, presiunilor în timpul ascultării unor persoane, consemnarea incompletă sau denaturată a declaraţiilor, consemnarea în proces-verbal a unor împrejurări care nu au avut loc sau neconsemnarea împrejurărilor care au avut loc conduc la reţinerea unor fapte şi împrejurări care nu reprezintă adevărul.

Alin. (2) al articolului anterior menţionat interzice folosirea de metode sau tehnici de ascultare care afectează capacitatea persoanei de a-şi aminti şi de a relata, în mod conştient şi voluntar, faptele care constituie obiectul probei, interdicţie care se aplică chiar dacă persoana ascultată îşi dă consimţământul la utilizarea unor asemenea metode sau tehnici de ascultare.

Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, constată că, în speţă, o parte din martorii şi inculpaţii audiaţi în faţa instanţei de control judiciar pe ale căror depoziţii instanţa de fond şi-a întemeiat soluţia de condamnare au oferit informaţii contradictorii prin raportare la cele declarate în faza de urmărire penală şi cercetare judecătorească în fond, de natură să pună sub semnul întrebării legalitatea şi loialitatea administrării probatoriului în faza de urmărire penală, cu posibile consecinţe asupra reţinerii existenţei faptelor şi a săvârşirii lor de către inculpaţi.

Astfel, martora DDD. a arătat:

"Menţin în parte declaraţia dată la 20.02.2014 la DNA - ST Ploieşti şi nu o menţin pe cea în partea în care mi-au fost arătate nişte înscrisuri pe care eu la acel moment am admis că le recunosc şi am admis, de asemenea, că ele au fost găsite pe un stick ridicat de la mine de acasă în urma unei percheziţii. Am fost constrânsă pentru acest stick şi aceste date de pe el. S-a vehiculat că eu aş fi avut un stick, s-au găsit la mine acasă 3 stick-uri, toate acestea cu muzică, filme şi poze. Am fost constrânsă de procuror mai înainte de a admite eu acele înscrisuri ce mi s-au arătat şi cu referire la care eu am admis că au fost găsite pe stick-urile mele. Ştiam că trebuie să merg la DNA să dau declaraţii. Mi s-au expus anumite fapte de către domnul procuror ZZZZ.

În luna ianuarie a anului 2014 am mai dat o declaraţie tot cu referire la faptele imputate în acest dosar, de asemenea, la DNA Ploieşti în faţa aceluiaşi procuror, AAAAA.. Mai arăt că, fiind cercetată într-un dosar de evaziune aflat la Parchetul CA Ploieşti, în care eram arestată, cu ocazia în care eram scoasă din arest împreună cu A., de multe ori fiind şi JJJ. şi BBBBB., dar nu în scopul de a fi ascultaţi în cauza în care eram cercetaţi pentru evaziune, ci pentru motivul să ne fie prezentate într-un anume fel situaţiile cercetate şi, respectiv pentru a fi ameninţaţi să acceptăm să facem declaraţii într-un anume mod în dosarul care privea familia PPP. şi, concomitent, să accept să declar că am fost prezentă la derularea unei situaţii de fapt (deşi nu era real), sens în care am dat o declaraţii în calitate de martor cu identitate protejată.

Mai arăt că pentru a întării ameninţările exercitate faţă de mine pe culoare au fost invitaţi de fiecare dată când am fost eu dusă la sediul CCCCC. (4 - 5 dăţi) şi soţul şi fiica mea. În acest sens trebuie interes afirmaţia mea de mai înainte că menţin în parte declaraţia dată la DNA - ST Ploieşti."

Totodată, martorul JJJ., audiat la termenul de judecată din data de 9 octombrie 2017, a arătat că are cunoştinţă că inculpatul A. "a formulat propunerea (...) să îl incriminăm mai mulţi pe B. despre pretinderea unui procent de 10 % aferent unor lucrări executate în judeţul Prahova. La discuţia în care mi-a fost adresată această propunere au mai asistat numiţii VVVV., DD., II. (...) în înţelegerea propusă de A. mi-a fost indicat să susţinem că un comision de 10 % din costul lucrărilor efectuate de constructori se plăteşte către B."

De asemenea, martorul a precizat că (...) "procurorul ZZZZ., la acea dată procuror la CCCCC., mi-a sugerat de câteva ori că pot face oricând un denunţ cu referire la persoana lui B. sau a altui membru al familiei PPP."

În acelaşi registru sunt şi declaraţiile martorului DD. care, la termenul din data de 4 decembrie 2017, întrebat fiind de instanţa de control judiciar dacă B. a pretins direct sau prin interpuşi că are influenţă asupra decidenţilor din partea beneficiarului Consiliul Judeţean Prahova la obţinerea lucrărilor a arătat: "Nu a pretins niciodată şi nici nu a spus că are o atare influenţă. Pe de altă parte, nici nu i-am plătit vreo sumă de bani pentru acest tip de influenţă. La data faptelor imputate în sarcina lui ne cunoşteam de mulţi ani, dar nu eram într-o relaţie de prietenie cu acesta şi nici într-o relaţie de duşmănie cu el. Am devenit mai apropiaţi în cursul anului 2012 când am devenit preşedintele organizaţiei DDDDD. a oraşului Plopeni din judeţul Prahova."

Martorul a mai precizat:

"La data de 05 mai 2017, făcându-mi-se cunoscut la sediul CCCCC. că sunt ascultat ca martor într-o cauză având ca obiect infracţiunea de evaziune fiscală şi spălare de bani în sarcina inculpatului B. şi alţii, am relatat că procurorul ZZZZ. a solicitat să denunţ pe C. şi B.

Precizez că relatarea în sensul de mai înainte făcută în depoziţia de martor dată în faţa procurorului EEEEE. de la CCCCC. a fost în consecinţa faptului că eu însumi am fost subiectul unei urmăriri penale instrumentate de procurorul ZZZZ. la CCCCC., finalizată cu trimiterea în judecată a subsemnatului în luna martie 2014, cauza aflându-se în primă instanţă pe rolul Tribunalului Prahova nefiind pronunţată încă vreo soluţie.

Mai arăt că la data solicitării de către procurorul ZZZZ. a denunţului celor din familia PPP. mi s-a indicat soluţia prevăzută de art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi aspectul că deşi în aceeaşi zi fusesem ridicat în vederea reţinerii preventive mă voi reîntoarce liber acasă. În consecinţa refuzului dării denunţului am stat arestat preventiv circa 6 luni de zile.

Cu o zi înainte de a da declaraţia la DNA ST Ploieşti la data de 29 ianuarie 2014 am fost dus de la locul arestului preventiv la sediul CCCCC., în biroul acestui procuror şi mi s-a cerut să susţin relatările lui A., în sensul de a recunoaşte faptul că acesta i-a dat o sumă de bani lui B. într-o maşină marca x, sens în care mi-a arătat copia declaraţiei dată de către A. şi că, pe de altă parte, eu personal am văzut în mod direct momentul primirii unei sume de bani de la A. de către B. întrucât ambii aveam două birouri cu un secretariat comun.

În condiţiile în care eu am fost reţinut preventiv în luna octombrie 2013, iar ceilalţi în luna ianuarie 2014 cu toţii (A., JJJ., YYYY. şi VVVV.) am fost deţinuţi provizoriu la arestul preventiv Câmpina, a avut loc o discuţie între noi în acel loc cu privire la soluţiile de a scăpa mai repede de acolo; ocazie cu care JJJ. a propus să-l denunţăm cu toţii pe inculpatul B., dată fiind calitatea lui de parlamentar şi urmând a fi eliberaţi de către domnul procuror ZZZZ., care ne promitea că dacă facem denunţuri vom ajunge acasă.

Din punctul meu de vedere propunerile lui JJJ. nu se refereau la fapte reale săvârşite de către B."

Împrejurările reliefate sunt susţinute şi de martorul K. care în declaraţia dată în faţa instanţei de apel la termenul din data de 13 noiembrie 2017 a arătat:

"Menţin cu precizările pe care le voi face în continuare declaraţiile date în faza de urmărire penală, cea olografă la data de 27 ianuarie 2014, cea dată pe formulat tipizat la procuror la data de 21 noiembrie 2013 şi în totalitate cea dată în faţa instanţei de judecată a secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Precizările la depoziţiile date în faza de urmărire penală sunt generate de unele susţineri consemnate nereal în cuprinsul acestora şi de care am luat cunoştinţă prin accesarea site-ului FFFFF.. Acest site l-am accesat întrucât am fost ameninţat şi injuriat la data dării unei declaraţii în fata procurorului ZZZZ. la sediul Parchetului Curţii de Apel Ploieşti la aceeaşi data de 27 ianuarie 2014 când am dat declaraţia olografa la sediul DNA (respectiv la datele de 21 noiembrie 2013 şi 27 ianuarie 2014). Mai arăt că la data de 08 septembrie 2017, după ce am fost ascultat în aceeaşi calitate de martor de către instanţa de fond a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie am primit în aplicaţia x instalată pe telefonul meu de la o persoană necunoscută o înregistrare cu conţinutul unei discuţii purtată între 2 persoane dintre care eu recunosc vocea unuia, ca fiind a procurorului ZZZZ., la acea data la CCCCC., (...) în cursul discuţiei ce are o durata de circa 5 minute se fac trimiteri la mine personal, presupusa etnie a mea şi faptul că fiind în stare de arest preventiv la Arestul Câmpina aş fi cerut o saltea. Aceasta înregistrare cred eu ca este o dovada despre ceea ce am relatat mai înainte, şi anume faptul că am fost ameninţat şi înjurat de către procurorul ZZZZ. la declaraţia de la CCCCC. şi care m-a trimis la DNA pentru a spune ceva despre C., spunându-mi ca "el are ceva cu acesta".

Mai arăt ca la finalizarea urmăririi penale care a efectuat-o CCCCC. prin rechizitoriul întocmit chiar de către procurorul ZZZZ. am fost trimis în judecata sub aspectul infracţiunii de evaziune fiscală (cauza aflata în prezent pe rolul Tribunalului Prahova) deşi şi atunci la luarea acelei declaraţii precum şi în alte ocazii procurorul nominalizat mi-a cerut "să-i spun ceva efervescent despre C. pentru că mă va lăsa în pace".

În aceeaşi zi cu luarea declaraţiei la CCCCC. am formulat un denunţ la DNA împotriva lui A. la îndemnul şi cererea procurorului ZZZZ. Acest denunţ conţinea date reale despre faptele săvârşite de A. în legătura cu lucrări de deszăpezire cu menţiunea că acele date unele erau cunoscute în mod direct de către mine, iar cele mai multe mi-au fost indicate de către procurorul ZZZZ."

În acelaşi sens, în concordanţă cu declaraţiile martorilor sus arătaţi, instanţa de control reţine şi împrejurarea că, inculpatul A., care în fond şi-a exprimat voinţa în sensul de a fi judecat conform procedurii simplificate prevăzute de art. 375 C. proc. pen., raportat art. 374 alin. (4) C. proc. pen., în ultimul cuvânt, în faţa instanţei de apel a arătat:" ... că a optat pentru varianta simplificată la îndemnul apărătorilor săi. Nu a dat bani familiei PPP. şi a regretat cele întâmplate.

La momentul când a fost audiat în noiembrie 2013 a fost chemat de procurorul ZZZZ. şi a fost presat să dea anumite declaraţii împotriva familiei PPP.

Situaţia creată este una foarte grea şi nu doreşte ca alţii să sufere pentru că a optat pentru varianta simplificată.

A recunoscut şi şi-a asumat învinuirile aduse".

Fără a stabili că declaraţiile date atât de martorii sus-menţionaţi, cât şi de inculpatul A., în faza de urmărire penală şi cercetare judecătorească au constituit probe în acuzare decisive, instanţa de control judiciar reţine, totuşi, că acestea au avut o importanţă însemnată în stabilirea vinovăţiei inculpaţilor, dovadă motivarea realizată de instanţa de fond.

Astfel, se constată, contrar celor susţinute anterior în faţa organului de urmărire penală, respectiv în faţa primei instanţe de fond, că martorii menţionaţi, audiaţi fiind în apel, în condiţii de publicitate, oralitate şi contradictorialitate, au creat indiciile administrării neloiale a probatoriului prin eventuala implicare directă a procurorului GGGGG. într-o cauză penală ce nu era în instrumentarea sa, implicare care, potrivit acestora, a avut ca unic scop determinarea şi controlarea administrării unui probatoriu care să conducă la incriminarea familiei PPP. Martorii au învederat maniera de obţinere şi administrarea a probatoriului, fiind posibilă denaturarea adevărului, concomitent cu realizarea unor presupuse presiuni asupra martorilor, presiuni menite a-i determina pe aceştia să dea declaraţii nereale care să susţină acuzaţiile.

Se reţine că, în mod obişnuit, existenţa unor contradicţii între probe şi mijloacele de probă administrate în cursul procesului penal, sunt inevitabile, cauzele fiind diverse, şi nu obligatoriu izvorâte din comportamentul rău-voitor sau neconform legii al persoanelor ascultate ori al celor care au strâns şi administrat probele. Unele se referă la împrejurări neesenţiale, nerelevante pentru aflarea adevărului şi corecta stabilire a situaţiei de fapt, dar altele pot afecta judicioasa desluşire a stării de fapt şi, în mod obligatoriu, trebuie înlăturate de organele judiciare prin coroborarea tuturor mijloacelor de probă.

În contextul cauzei, instanţa de control judiciar constată că precizările făcute în faţa instanţei de control judiciar, cu privire la condiţiile în care au fost făcute denunţurile privind faptele reţinute în sarcina inculpaţilor, nu pot fi privite ca fiind simple afirmaţii făcute pro cauza, având ca unic scop disculparea martorilor de consecinţele penale ale faptelor lor, revenirea în instanţă a martorilor denunţători asupra celor declarate iniţial evidenţiind posibilitatea ca formularea acuzaţiilor să se fi realizat ca urmare a presiunilor exercitate de organul de cercetare penală.

Astfel, în cauză s-a conturat suspiciunea că o parte a probatoriului în cursul urmăririi penale a fost obţinut printr-o serie de acţiuni ce contravin flagrant prevederilor legale în activitatea de administrare a probatoriilor în cursul unui proces penal.

Totodată, se constată că aspectele învederate nu au fost supuse cenzurii instanţei de fond care, dispunând condamnarea inculpaţilor, nu a putut examina depoziţiile martorilor sus menţionaţi prin raportare la ansamblul materialului probator administrat în cauză şi prin prisma celor aduse la cunoştinţa instanţei.

Totodată, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, notează că incidenţa principiului loialităţii administrării probelor este subsumat celui al echitabilităţii procedurilor - consacrat prin dreptul la un proces echitabil, impus de către C. proc. pen., de Constituţie şi nu, în ultimul rând, de Convenţia Europeană asupra Drepturilor Omului.

Echitatea este corespunzătoare ideii de dreptate, corectitudine, respectare a drepturilor celorlalţi, egalitate a tuturor în faţa justiţiei şi de soluţionare a cauzelor fără părtinire. Această noţiune are evident, din punct de vedere al dreptului, şi o componentă procedurală ce ţine de modalitatea în care o cauză este soluţionată, deci de dreptul la un proces echitabil.

Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, face trimitere la standardele acestui drept, evocate şi în cauza Niţulescu vs. România în care se arată că este necesar a se stabili dacă procedura în ansamblul ei, inclusiv modul de obţinere a probelor, a fost una echitabilă. Mai mult, în cauza Ali vs. România, Curtea a reţinut că utilizarea mijloacelor speciale de investigaţii nu poate încălca în sine dreptul la proces echitabil, însă instigarea de către poliţie are loc când agenţii implicaţi nu se limitează la a investiga activitatea infracţională într-un mod pasiv şi există o anumită influenţă asupra subiectului, astfel încât să îl incite la săvârşirea unei infracţiuni care altfel nu ar fi fost săvârşită, în scopul de a oferi probe şi de a începe urmărire penală.

Pe fondul cauzei, se constată că prima instanţă, dispunând condamnarea inculpaţilor, a mai reţinut că declaraţiile inculpatului A. se coroborează cu imaginile scanate ale unor înscrisuri ce atestau modalitatea de împărţire a banilor, imagini stocate pe un stick ridicat de la locuinţa martorei DDD. cu ocazia percheziţiei efectuate în dosarul penal nr. x din 2013 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, dar şi cu declaraţiile date de martorii J., K., I., DDD. în sensul că, în perioada 2012 - 2013, au avut loc mai multe întâlniri între reprezentanţii celor trei societăţi - S.C. F. S.R.L. Băneşti, S.C. G. S.R.L. Măneşti şi S.C. E. S.R.L. Blejoi (şi altele) şi inculpatul A., întâlniri în cadrul cărora s-au încheiat înţelegeri în sensul fraudării unor licitaţii de lucrări publice ce urmau să se desfăşoare pe raza judeţului Prahova, respectiv a modalităţii de împărţire a comisioanelor şi a sumelor obiect al infracţiunilor de corupţie cercetate .

În faţa instanţei de control judiciar, martora DDD. a făcut unele afirmaţii în legătură cu existenţa şi conţinutul memory-stik-ului ridicat în urma percheziţiei domiciliare efectuate la locuinţa acesteia, susţineri care, de asemenea, nu au fost cunoscute de către instanţa de fond atunci când a evaluat materialul probator.

Deopotrivă, legat de memory-stick-ul, marca x, s-a susţinut de către apărarea inculpaţilor că probatoriul administrat în cauză a evidenţiat că acesta, a fost ridicat în urma percheziţiei domiciliare efectuate, la data de 17 octombrie 2013, de la domiciliul martorei DDD., în dosarul penal nr. x din 2013 instrumentat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, introdus într-o sacoşă sigilată cu sigiliul nr. x, astfel cum rezultă din procesul-verbal de efectuare a percheziţiei domiciliare. (dosar nr. x/2017).

La data de 14 noiembrie 2013, în dosarul penal nr. x din 2013 instrumentat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, Tribunalul Prahova a autorizat, prin Încheierea nr. 71, efectuarea de percheziţii informatice asupra mai multor medii şi suporturi de stocare a datelor informatice, printre care şi memory-stick-ul marca x ridicat de la domiciliul martorei DDD.

La data de 18.11.2013, în dosarul penal nr. x din 2013 instrumentat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, procurorul a dispus efectuarea unei constatări tehnico-ştiinţifice asupra memory-stick-ului marca x, constatare care s-a efectuat în perioada 14.11 - 06.12.2013, la Institutul pentru Tehnologii Avansate din cadrul Serviciului Roman de Informaţii.

La fila x din raportul elaborat de specialiştii Institutului pentru Tehnologii Avansate, pct. 2 - "Desfăşurarea constatării tehnico-ştiinţifice", se menţionează:

"Probele au fost inspectate vizual, au fost verificate elementele de identificare şi au fost fotografiate" .

Prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifica, fila x, se precizează:

"În sacoşa sigilată cu sigiliul x a fost identificat un telefon mobil marca x, în care se afla o cartela SIM x, seria x".

Apărarea inculpaţilor a mai susţinut că potrivit menţiunilor cuprinse în ordonanţa din data de 18 noiembrie 2013, prin care s-a dispus efectuarea constatării tehnico-ştiinţifice, în sacoşa sigilată cu sigiliul nr. x ar fi trebuit sa se regăsească mai multe medii şi suporturi de stocare a datelor informatice, printre care şi memory-stick-ul marca x.

Totodată, s-a învederat că la dosar urmărire penală, din anexa la raport - fotografia nr. 43 poartă menţiunea: "Proba - Memory stick 4 GB şi 2 memory stick 8 GB" nefiind evidenţiat sigiliul nr. x, sigiliu care - potrivit ordonanţei din data de 18 noiembrie 2013 - ar fi trebuit să se regăsească pe sacoşa în care fuseseră depuse suporturile de stocare a datelor informatice ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuată la DDD.

În acest context, au fost formulate apărări în sensul că percheziţia informatică diferă de o constatare tehnico-ştiinţifică, acesta din urmă reprezentând mijlocul prin care se folosesc, în faza de urmărire a procesului penal, cunoştinţele unui specialist sau tehnician, pentru lămurirea urgentă a unor fapte sau împrejurări care necesită cunoştinţe de specialitate.

S-a mai susţinut că, dacă percheziţia informatică vizează cercetarea, identificarea şi strângerea de probe, constatarea tehnico-ştiinţifică are ca obiect lămurirea unor fapte sau împrejurări care necesită cunoştinţe de specialitate. În opinia apărării redactarea unui raport de constatare tehnico-ştiinţifică în care să se consemneze realizarea unor activităţi specifice percheziţiei informatice ar fi trebuit să ducă la recalificarea acestuia ca fiind un veritabil proces-verbal de percheziţie informatică şi respectarea prevederilor art. 168 C. proc. pen.

Criticile formulate de apărare au vizat şi împrejurarea că nici caracterul urgent al activităţilor preconizate nu ar fi putut justifica efectuarea unei constatări tehnico-ştiinţifice, deoarece percheziţia informatică propriu-zisă putea fi efectuată imediat după finalizarea copiei mediului de stocare, fiind întocmit în acest sens un proces-verbal.

Prin urmare, s-a susţinut că, în speţă, au fost realizate activităţi specifice unei percheziţii informatice, cu nerespectarea garanţiilor procesuale prevăzute de art. 168 C. proc. pen., percheziţia informatică dispusă prin Încheierea nr. 71 din data de 14 noiembrie 2013 a devenit obiect al unei constatări tehnico-ştiinţifice, abordare care a permis eludarea prevederilor legale ce instituie anumite garanţii procedurale în contextul efectuării unei percheziţii informatice.

S-a mai învederat, că, percheziţia sistemului informatic sau a suportului de stocare a datelor informatice se efectuează în prezenţa suspectului ori a inculpatului, căruia i se permite să fie asistat ori reprezentat de o persoană de încredere, conform art. 168 alin. (11), coroborat cu art. 159 alin. (10) C. proc. pen. În situaţia în care suspectul sau inculpatul este reţinut ori arestat, trebuie adus la percheziţie, iar dacă nu poate fi adus, percheziţia în sistem informatic sau a suportului de stocare a datelor informatice se efectuează în prezenţa unui reprezentant ori martor asistent, astfel cum rezultă din textele legale menţionate.

Relevantă în acest context a fost apreciată ca fiind şi hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului pronunţată în cauza Smirnov contra Rusiei, fiind arătat că efectuarea percheziţiei fără a exista garanţii poate avea consecinţe negative în privinţa înfăptuirii justiţiei şi, prin urmare, încalcă dreptul garantat de art. 6 din Convenţie.

Situaţia inedită relevată în faţa instanţei de apel pare a fi susţinută de mijloacele de probă ale dosarului de urmărire penală care atestă ridicarea unui memory-stick marca x conform procesului-verbal de efectuare a percheziţiei domiciliare din data de 17 octombrie 2013 în dosarul penal nr. x/2013 instrumentat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti,. (dosar nr. x/2017) şi efectuarea unei constatări tehnico-ştiinţifice asupra mediului de stocare ce nu se regăseşte la dosar.

Faţă de considerentele anterior expuse, din perspectiva conformităţii probatoriului cu principiul loialităţii administrării probelor, instanţa de control judiciar constată că prima instanţă de fond nu a avut posibilitatea să analizeze şi să se pronunţe asupra aspectelor de nelegalitate şi neloialitate a mijloacelor de probă invocate pretins a fi obţinute în urma unei constrângeri exercitate de agenţii statului, întrucât acest fapt a fost susţinut doar în faţa instanţei de control judiciar.

Sub acest aspect, se reţine că legalitatea administrării probelor este strâns şi exclusiv legată de asigurarea caracterului echitabil al procesului penal. Echitatea potrivit art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului depinde, în esenţă, de faptul dacă reclamanţii beneficiază de suficiente posibilităţi de a-şi apăra cauza lor şi de a contesta dovezile pe care le consideră false (Karalevicius v. Lituania)

În cauză, faţă de cele reţinute, instanţa de apel constată că soluţia pronunţată prin Sentinţa penală nr. 978 din data de 1 noiembrie 2016 s-a fundamentat pe un raţionament juridic care nu a avut în vedere elementele factuale prezentate cu titlu de noutate în faza judecării apelului, fapt ce poate conduce la o concluzie eronată, în neconcordanţă cu realitatea şi care nu poate echivala cu soluţionarea efectivă a cauzei.

Drept urmare, se impune cu necesitate desfiinţarea sentinţei penale apelate şi trimiterea cauzei primei instanţe pentru a verifica dacă modul în care au fost obţinute probele în faza de urmărire penală a fost unul echitabil în ansamblul său din perspectiva principiilor loialităţii şi legalităţii (cauza Khan c. Regatului Unit). Acest fapt presupune o examinare a susţinerilor privind presupusele ilegalităţi realizate de organele de urmărire penală, un răspuns motivat, cât şi o apreciere privind admisibilitatea elementelor de probă, natura şi gradul pretinsei constrângeri, a eventualei vătămări produse.

În acest context prezintă relevanţă considerentele Deciziei nr. 802/2017 prin care Curtea Constituţională a reţinut că "nerespectarea interdicţiei absolute statuată în cuprinsul normelor procesual penale ale art. 102 alin. (1) - potrivit căreia probele obţinute prin tortură, precum şi probele derivate din acestea nu pot fi folosite "în cadrul procesului penal" - şi a dispoziţiilor art. 101 alin. (1) - (3) din C. proc. pen. privind interzicerea explicită a administrării probelor prin practici neloiale atrage nulitatea absolută a actelor procesuale şi procedurale prin care probele au fost administrate şi excluderea necondiţionată a probei în faza camerei preliminare. Întrucât nerespectarea dispoziţiilor cuprinse în normele precitate cade sub incidenţa inadmisibilităţii care produce efecte prin intermediul nulităţii absolute, Curtea constată, totodată, că o verificare a loialităţii/legalităţii administrării probelor, din această perspectivă, este admisă şi în cursul judecăţii, aplicându-se, în acest mod, regula generală potrivit căreia nulitatea absolută poate fi invocată pe tot parcursul procesului penal. Aşadar, interdicţia categorică a legii în obţinerea probelor prin practici/procedee neloiale/nelegale justifică competenţa judecătorului de fond de a examina şi în cursul judecăţii aceste aspecte. Altfel spus, probele menţinute ca legale de judecătorul de cameră preliminară pot face obiectul unor noi verificări de legalitate în cursul judecăţii din perspectiva constatării inadmisibilităţii procedurii prin care au fost obţinute şi a aplicării nulităţii absolute asupra actelor procesuale şi procedurale prin care probele au fost administrate, în condiţiile în care, în această ipoteză, se prezumă iuris et de iure că se aduce atingere legalităţii procesului penal, vătămarea neputând fi acoperită. De altfel, potrivit art. 346 alin. (5) din C. proc. pen., doar probele excluse în camera preliminară nu mai pot fi avute în vedere la judecata în fond a cauzei.

Deşi formarea propriei convingeri a judecătorului printr-o muncă de reflecţie şi de conştiinţă constituie suportul raţional al demersului judiciar pentru cunoaşterea faptelor, drept garanţie a unui proces echitabil şi în concordanţă cu dispoziţiile art. 6 parag. 2 din Convenţia Europeană şi Protocolul nr. 7, instanţa are obligaţia de a-şi motiva soluţia dată cauzei, ceea ce implică justificarea procesului de convingere în mecanismul silogismului judiciar al aprecierii probelor.

Astfel, relativ la aprecierea probelor se impune a se reţine că aceasta este operaţiunea finală a activităţii de probaţiune, care permite instanţei de judecată să determine măsura în care probele reflectă adevărul. Doar prin aprecierea tuturor celor administrate, în ansamblul lor, instanţa îşi poate forma convingerea cu privire la temeinicia sau netemeinicia învinuirii, cu privire la măsura în care prezumţia de nevinovăţie a fost sau nu înlăturată prin probe certe de vinovăţie, dacă se impune sau nu achitarea inculpaţilor pentru faptele deduse judecăţii. Mai mult, orice infracţiune poate fi dovedită prin orice mijloc de probă prevăzut de lege, dacă organul judiciar şi-a format convingerea că a aflat adevărul în cauza dedusă judecăţii.

Aşadar, aprecierea probelor într-o cauză dedusă judecăţii, este rezultatul unui proces de cunoaştere a realităţii obiective, în cadrul căruia probele dau naştere unui sentiment de certitudine în legătură cu existenţa sau inexistenţa unei infracţiuni, confirmarea sau absenţa vinovăţiei persoanei trimise în judecată.

În soluţionarea plângerilor având ca obiect încălcarea principiilor loialităţii şi legalităţii utilizării procedeelor probatorii speciale - investigatori, agenţi infiltraţi - Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat cu privire la necesitatea analizării atente a procedurilor judiciare prin care se produc aceste probe şi, în special, cu privire la verificarea respectării cerinţelor de contradictorialitate şi egalitate a armelor (Hotărârea din 16 februarie 2000, pronunţată în Cauza Jasper împotriva Regatului Unit al Marii Britanii, paragrafele 50 - 58, şi Hotărârea din 26 octombrie 2006, pronunţată în Cauza Khudobin împotriva Rusiei, paragrafele 133 - 135).

Totodată, în Cauza Bulfinsky împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat jurisprudenţa sa recentă referitoare la art. 6 din Convenţie, în care a făcut o distincţie detaliată între conceptul de înscenare şi utilizarea tehnicilor legale ale activităţilor sub acoperire şi a reafirmat obligaţia instanţelor interne de a face o analiză atentă a materialului aflat la dosar atunci când un acuzat invocă o înscenare din partea poliţiei.

În acest context, întrucât Curtea a stabilit că rolul său, potrivit art. 6 § 1 din Convenţie, nu este să stabilească dacă anumite mijloace de probă au fost obţinute ilegal, ci mai degrabă să analizeze dacă o astfel de "ilegalitate" a avut drept consecinţă încălcarea unui alt drept protejat prin Convenţie, revine instanţei naţionale obligaţia de a analiza calitatea aprecierilor făcute cu privire la pretinsa înscenare şi să se asigure că s-a respectat în mod adecvat dreptul la apărare al inculpatului, în special dreptul la proceduri contradictorii şi la egalitatea armelor (vezi Ramanauskas v.Lithuania, §§ 49 - 61; Malininas împotriva Lituaniei, §§ 34 - 35 şi Bykov împotriva Rusiei §§ 88 - 93).

De asemenea, se notează că în momentul în care o probă a fost obţinută cu încălcarea prevederilor legale se întâlnesc două interese contrare, respectiv interesul societăţii ca persoana care a săvârşit o infracţiune să fie identificată, judecată, condamnată şi să-şi execute pedeapsa şi, pe de altă parte, interesul individual al persoanei ca niciunul dintre drepturile sale să nu fie încălcate prin conduita abuzivă a organelor judiciare, jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului dând prevalenţă celor din urmă.

Legalitatea şi temeinicia sunt însuşiri fundamentale ale oricărei probe care, prin elementele de fapt constatate serveşte la constatarea existenţei sau inexistenţei unei infracţiuni, la identificarea persoanelor care au săvârşit-o şi la cunoaşterea împrejurărilor necesare pentru justa soluţionare a cauzelor, contribuind la aflarea adevărului în procesul penal.

Nu în ultimul rând instanţa de control judiciar face trimitere la doctrina care a reţinut că "nepriceperea sau lipsa de diligenţă a părţilor nu dă drept instanţelor represive să abdice de la îndatorirea ce o au de a cunoaşte adevărul real. Dacă am admite soluţiunea contrară ar însemna să pedepsim pe un infractor nu atât pentru vinovăţia lui - care a rămas neprecizată -, ci pentru ignoranţa sau neglijenţa sa sau viceversa, să-l achităm nu pentru că e nevinovat, ci pentru că acuzarea a fost nepricepută sau lipsită de diligenţă. Or, aceasta ar putea fi represiune, însă nu justiţie represivă" (V. Dongoroz, în V. Dongoroz, C. Chisăliţă, Şt. Laday, E. Decuseară, Tratat de drept şi procedură penală, ed. a doua cursului de drept penal şi procedură penală, vol. II de I. Tanoviceanu, 1924, p. 27.)

Prin urmare, instanţa de control judiciar constată că este esenţial ca instanţa de fond să analizeze procedura care a determinat formularea denunţurilor cu privire la faptele reţinute în sarcina inculpaţilor, pentru a se asigura că drepturile părţilor au fost asigurate în mod adecvat, în special din perspectiva egalităţii armelor [(cauza Bulfinsky împotriva României) - Ramanauskas, Malininas şi Khudobin împotriva Rusiei § 133].

Cu ocazia reluării judecării cauzei în fond, cercetarea judecătorească se va efectua cu respectarea principiilor oralităţii, nemijlocirii şi contradictorialităţii şi prin administrarea oricăror probe care apar necesare, în urma cărora instanţa de fond trebuie să ajungă, motivat, la o soluţie temeinică şi legală, ca unic rezultat care exprimă cert adevărul impus de probele obţinute şi administrate conform legii, analizate în mod conjugat, şi nu independent una de alta.

Astfel, cercetarea judecătorească va trebui să permită acuzării/apărării să combată/susţină afirmaţiile inculpaţilor, martorilor denunţători, martorilor cu privire la vicierea probatoriului, instanţa de fond urmând a dispune audieri de martori pe aspectele noi învederate şi a analiza necesitatea audierii persoanelor cu privire la care se susţine că au declanşat procedura ce a determinat formularea denunţurilor împotriva inculpaţilor. Se vor efectua verificări cu privire la modalităţile prin care au fost realizate pretinsele constrângeri exercitate de către agenţii statului la adresa martorilor (scoateri din arest nejustificate de necesitatea instrumentării vreunui dosar penal, verificări cu privire la modalitatea de stabilire a prejudiciului reţinut în cauză), în vederea lămuririi cauzei sub toate aspectele.

Instanţa de apel reiterează că, în situaţia expusă, în care legalitatea şi loialitatea probelor este pusă la îndoială pentru motive noi denunţate de părţi după pronunţarea sentinţei penale, care sunt de natură a avea o importanţă decisivă asupra soluţionării cauzei, judecarea în apel pentru prima dată a acestor chestiuni de fapt şi de drept, ar determina eliminarea artificială a unui grad de jurisdicţie, în defavoarea intereselor procesuale ale părţilor, pentru care legislaţia procesuală prevede parcurgerea a două grade de jurisdicţie.

Astfel, în condiţiile în care legea procesual penală prevede două grade de jurisdicţie, este necesar ca judecata să parcurgă toate etapele procesuale, pentru a nu priva părţile de un grad de jurisdicţie, prin soluţionarea cauzei direct de instanţa de apel, după readministrarea probelor în apel (cauza Popa vs. României)

Inexistenţa unui al doilea grad de jurisdicţie (drept recunoscut în materie penală prin Protocolul nr. 7 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului) prin care să se interpreteze şi analizeze nemijlocit probele aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 parag. 1 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, dreptul la un proces echitabil fiind în strânsă legătură cu dreptul la dublul grad de jurisdicţie în materie penală.

Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, reţine că necesitatea lămuririi cauzei sub toate aspectele, al aflării adevărului, pe bază de probe obţinute şi administrate în condiţii de legalitate şi loialitate cu privire la faptele şi împrejurările cauzei, precum şi cu privire la persoanele suspecte sau inculpate, constituie o componentă obligatorie, aşa cum s-a mai menţionat, a dreptului la un proces echitabil al părţii, garantat prin prevederile art. 6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului a cărui încălcare impune, cu necesitate, reluarea judecăţii în condiţii de echitate în faţa aceleiaşi instanţe.

Aşadar, prima instanţă, pronunţând hotărârea, nu a cunoscut aspectele învederate de martorii şi inculpaţii anterior menţionaţi, practic, şi-a întemeiat soluţia de condamnare pe declaraţiile acestora din faza de cercetare judecătorească şi urmărire penală care diferă esenţial de cele date de aceştia în faţa instanţei de control judiciar, datorită unor elemente noi ce ţin de loialitatea şi legalitatea administrării probatoriului în faza de urmărire penală. Având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 802/2017 care permite verificarea legalităţii şi loialităţii administrării probelor şi în cursul judecăţii, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, apreciază că se justifică trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât, altfel, inculpaţii din prezenta cauză ar fi privaţi de un grad de jurisdicţie, instanţa de control judiciar fiind pusă în situaţia de a analiza pentru prima şi ultima dată cauza atât în fapt cât şi în drept.

De altfel, obligativitatea rejudecării de către prima instanţă în fond reiese şi din soluţia prevăzută de C. proc. pen., în cazul revizuirii, pentru ipoteza descoperirii unor fapte şi împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârilor pronunţate (art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.) care ilustrează importanţa reexaminării situaţiei factuale cu parcurgerea tuturor gradelor de jurisdicţie.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, cu majoritate, va admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi de inculpaţii D., A., B. şi C. împotriva Sentinţei penale nr. 978 din data de 01 noiembrie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x din 2014.

Va desfiinţa sentinţa penală apelată şi va trimite cauza spre rejudecare la secţia penală, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile ocazionate de soluţionarea apelurilor Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi a inculpaţilor D., A., B. şi C. vor rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleşi pentru apelanţii intimaţi inculpaţi, în sumă de câte 90 RON, se vor suporta din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Cu majoritate:

Admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi de inculpaţii D., A., B. şi C. împotriva Sentinţei penale nr. 978 din data de 01 noiembrie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x din 2014.

Desfiinţează sentinţa penală apelată şi trimite cauza spre rejudecare la secţia penală, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile ocazionate de soluţionarea apelurilor Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi a inculpaţilor D., A., B. şi C. rămân în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleşi pentru apelanţii intimaţi inculpaţi, în sumă de câte 90 RON, se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 26 martie 2018.

Opinie separată:

Opinia separată vizează soluţia de admitere a apelurilor formulate în cauză, urmată de desfiinţarea sentinţei atacate cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare, în condiţiile în care apreciez că se impunea menţinerea hotărârii de condamnare pronunţată de prima instanţă faţă de cei patru inculpaţi, întrucât este legală şi temeinică şi, ca atare, căile ordinare de atac exercitate de Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti şi inculpaţi erau de respins, ca nefondate, iar prin excepţie, trebuia admisă cea a inculpatului B., însă numai în ceea ce priveşte incidenţa dispoziţiilor art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002.

Prealabil analizării temeiniciei acuzaţiilor formulate împotriva inculpaţilor B., C., D. şi A. prin prisma motivelor de apel expuse de aceştia, precum şi prin raportare la apelul promovat de parchet consider că trebuie făcute următoarele precizări.

Astfel, din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 342 C. proc. pen. - art. 347 C. proc. pen., care reglementează procedura în camera preliminară, rezultă că legiuitorul a limitat invocarea excepţiilor privind legalitatea actelor efectuate de organul de urmărire penală şi a administrării probelor într-o etapă distinctă de cea a dezlegării în fond şi în căile de atac a conflictului de drept penal substanţial, fază în care judecătorul de cameră preliminară fiind chemat să realizeze un control al materialului de urmărire penală verifică toate actele de urmărire penală prin care s-a administrat probaţiunea, dar şi modul/condiţiile în care au fost obţinute şi folosite probele, făcând, după caz, aplicarea regimului juridic al nulităţilor prevăzut de art. 280 - art. 282 C. proc. pen. şi, nu în ultimul rând, a sancţiunii excluderii probelor obţinute nelegal, ca urmare a constatării nulităţii actului prin care s-a dispus/autorizat/confirmat proba sau a însuşi mijlocului de probă ori a procedeului probatoriu prin care a fost dobândită, conform art. 102 alin. (3) C. proc. pen.

Aşadar, în această fază se verifică dacă organele de urmărire penală s-au conformat în activitatea de strângere a probatoriului principiului legalităţii probelor, inclusiv în componenta sa intrinsecă a administrării loiale, fiind excluse probele obţinute prin utilizarea de procedee probatorii sau rezultate din mijloace de probă administrate cu încălcarea prescripţiilor procedurale ori prin folosirea de metode neloiale.

î în acest context, Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 887/05 decembrie 2014, apreciind "că rezultatul procedurii în cameră preliminară referitor la stabilirea legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor procesuale de către organele de urmărire penală are o influenţă directă asupra desfăşurării judecăţii pe fond, putând să fie decisiv pentru stabilirea vinovăţiei/nevinovăţiei inculpatului" şi, totodată, reţinând că în concepţia iniţiatorului, proiectul C. proc. pen. "instituie competenţa judecătorului de cameră preliminară în verificarea conformităţii probelor administrate în cursul urmăririi penale cu garanţiile de echitate a procedurii", a constatat că, prin modul în care a reglementat această procedură, "legiuitorul a încălcat dreptul părţilor la un proces echitabil în componenta sa privind contradictorialitatea, oralitatea şi egalitatea armelor" şi, ca atare, a stabilit că soluţia legislativă cuprinsă în art. 354 alin. (1) C. proc. pen. şi 346 alin. (1) C. proc. pen. potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară se pronunţă "fără participarea procurorului şi a inculpatului" este neconstituţională.

Ulterior, în jurisprudenţa sa, instanţa de contencios constituţional a stabilit că "în procedura de cameră preliminară se pot administra probe pentru a se face dovada că anumite probe din rechizitoriu sunt obţinute în mod nelegal sau neloial" (Decizia nr. 296 din 11 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 788/07 octombrie 2016, parag. 24 şi Decizia nr. 778 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 314/03 mai 2017, parag. 19).

De asemenea, pentru a asigura conformitatea prevederilor legale care guvernează procedura de cameră preliminară cu legea fundamentală a ţării, Curtea Constituţională a constatat, prin Decizia nr. 802 din 05 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial nr. 116/06 februarie 2018, că dispoziţiile art. 345 alin. (1) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 75/2016, cuprind o soluţie legislativă neconstituţională, întrucât, deşi au creat posibilitatea părţilor şi persoanelor vătămate să conteste direct şi nemijlocit, în şedinţă de judecată, probatoriul produs în faza de instrucţie, nu le oferă mijloacele procesuale necesare pentru a demonstra nelegalitatea acestuia, în condiţiile în care permit judecătorului de cameră preliminară să administreze ca mijloace de probă numai înscrisuri noi, cu ocazia judecării cererilor şi excepţiilor formulate de părţi sau ridicate din oficiu.

Cu toate că examinarea legalităţii probatoriului efectuat de către organele de urmărire penală este atributul exclusiv al judecătorului de cameră preliminară, acesta stabilind în mod suveran asupra legalităţii întocmirii actelor de urmărire penală şi a administrării probelor, elemente cu privire la care, dacă au rămas câştigate cauzei, nu se mai pot face aprecieri în cursul judecăţii, întrucât nu este permis a se face dovada împotriva unor chestiuni definitiv validate, instanţa de contencios constituţional, raportându-se la faptul că legiuitorul a interzis, în mod absolut, potrivit art. 101 C. proc. pen. şi art. 102 alin. (1) C. proc. pen., strângerea probelor prin folosirea de practici sau procedee neloiale (tortură, mijloace de constrângere, violenţe, ameninţări, tehnici de ascultare care afectează conştiinţa persoanei), a mai reţinut, în cuprinsul considerentelor deciziei anterior menţionate, că asemenea metode atrag nulitatea absolută a mijloacelor de probă astfel obţinute, cu consecinţa excluderii necondiţionată a probei, conform art. 102 alin. (3) C. proc. pen. Ca atare, s-a constatat că, fiind vorba de o nulitate absolută ce poate fi invocată pe tot parcursul procesului penal, verificarea legalităţii administrării probelor din perspectiva loaialităţii obţinerii lor este posibilă şi în cursul cercetării judecătoreşti.

Aşadar, atât în prima instanţă cât şi în apel probele validate de judecătorul de cameră preliminară pot forma din nou obiectul verificării, însă numai în ceea ce priveşte practicile/metodele/procedeele folosite de organele de anchetă pentru strângerea lor, întrucât constatarea neloialităţii procedurii de obţinerea a acestora atrage nulitatea absolută a actelor procesuale şi procedurale prin care au fost administrate, în condiţiile în care vătămarea adusă legalităţii procesului penal nu poate fi acoperită, fiind prezumată de drept. Altfel spus, în cursul judecăţii nu mai pot fi invocate încălcări ale prescripţiilor procedurale de administrare a probelor, ci doar acele vicii determinate de utilizarea unor metode nelegale de obţinere a acestora, proceduri care, fiind interzise în mod categoric de lege, justifică, ulterior depăşirii fazei de cameră preliminară, competenţa instanţelor de a examina respectivele aspecte.

Drept urmare, în raport cu cele stabilite, în mod constant, cu valoare de principiu, de către instanţa de control constituţional, în sensul că dispozitivul şi considerentele deciziilor sale sunt general obligatorii şi se impun cu aceeaşi forţă tuturor subiectelor de drept (Decizia nr. 1.415 din 04 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial nr. 796/23 noiembrie 2009; Decizia nr. 415 din 14 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial nr. 294/05 mai 2010; Decizia nr. 536 din 28 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial nr. 482/07 iulie 2011; Decizia nr. 223 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial nr. 256/18 aprilie 2012; Decizia nr. 265 din 06 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 372/20 mai 2014), apreciez că aspectele invocate de inculpatul B. şi martorii DDD., DD., K., în legătură cu legalitatea administrării probelor din perspectiva inadmisibilităţii metodelor prin care au fost obţinute, nu puteau determina trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât Completul de 5 judecători, ca instanţă de apel, era competent să constate dacă strângerea probatoriului s-a realizat de către organele de instrucţie penală prin utilizarea unor mijloace sau procedee neloiale. dovedirea acestui fapt conducând, în final, la excluderea probelor nelegale. O asemenea evaluare implică cu necesitate nu doar o analiză a procedurii judiciare prin care s-au obţinut probele în faza de instrucţie penală, ci şi a întregului probatoriu administrat de prima instanţă, raportat inclusiv la contextul şi momentul procesual la care au fost semnalate aceste chestiuni de martorii menţionaţi, precum şi de inculpatul A., în condiţiile în care nuanţarea sau revenirea asupra unor declaraţii, direct în calea de atac a apelului, nu reprezintă "de plano" o consecinţă a unor acţiuni neloiale din partea organelor de urmărire penală, care s-ar fi concretizat în promisiuni sau acte de constrângere exercitate în scopul formulării unor acuzaţii nereale împotriva inculpaţilor C. şi B., în absenţa unor dovezi sau justificări credibile.

Nu în ultimul rând, procedând, în acest mod, nu se încălca dreptul părţilor la dublul grad de jurisdicţie în materie penală, deşi, ulterior pronunţării soluţiei de condamnare, au fost denunţate motive noi ce nu au făcut obiectul controlului realizat de prima instanţă, fiind lipsit de relevanţă faptul că acestea ar fi avut o înrâurire decisivă asupra dezlegării conflictului de drept penal substanţial, întrucât, o interpretarea contrară, ar conduce la trimiterea cauzei spre rejudecare, de fiecare dată, când, direct în calea ordinară de atac, se invocă anumite împrejurări, chiar cunoscute dinaintea sesizării instanţei cu rechizitoriul, dar nesemnalate până la acest moment, fiind, astfel, nesocotită obligaţia care îi incumbă organului judiciar învestit cu judecarea apelului de a examina cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept, potrivit caracterului integral devolutiv al acestuia.

Astfel, examinând încheierea nr. 28/C din 25 iunie 2014, pronunţată în dosarul nr. x din 2014 al înaltei Curţi, prin care s-a finalizat procedura de cameră preliminară în prezenta cauză, constat că susţinerile inculpaţilor C. şi B. referitoare la încălcarea principiului loialităţii nu au fost acceptate, întrucât în lipsa unor probe care să dovedească exercitarea vreunei forme de constrângere asupra denunţătorilor (I., JJJ., J.), calitatea acestora de inculpaţi în altă cauză, starea privativă de libertate în care se aflau la acel moment, modul de redactare a denunţurilor, beneficiul obţinut prin formularea lor sau schimbarea poziţiei procesuale a coinculpatului A., nu constituie elemente din care să rezulte administrarea neloială a probelor de către procuror.

De asemenea, deşi în procedura camerei preliminare cei doi inculpaţi, în raport cu dispoziţiile procesual penale aplicabile la acel moment, nu au avut posibilitatea să dezbată în contradictoriu legalitatea probatoriului, nici în primă instanţa, aceştia nu au invocat/probat caracterul neloial al efectuării urmăririi penale şi a administrării probelor, ba mai mult martorii, printre care s-au aflat şi denunţătorii, menţinându-şi declaraţiile date la urmărire penală şi prezentând pe larg împrejurările de fapt pentru dovedirea cărora au fost propuşi, nu au adus la cunoştinţa judecătorilor, chiar audiaţi fiind cu respectarea tuturor garanţiilor care conferă caracter echitabil unei proceduri, respectiv în condiţii de publicitate, oralitate, contradictorialitate şi egalitate de arme, că depoziţiile date în faza de anchetă penală au fost rezultatul presiunilor exercitate asupra lor.

De altfel, niciunul dintre martorii care au fost ascultaţi atât în fond cât şi în apel nu a invocat vreo modalitate neloială în care ar fi acţionat procurorii anticorupţie la momentul formulării denunţurilor sau a luării depoziţiilor testimoniale. Mai mult, martorii I., DD., J., JJJ. şi K., audiaţi în apel, şi-au menţinut declaraţiile olografe, după caz, cele consemnate în formular tipizat, din faza instrucţiei penale la Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti, precum şi depoziţiile testimoniale din fata primei instanţe, fără să aducă modificări cu privire la aspectele asupra cărora au fost întrebaţi de natură a dovedi caracterul fals al acuzaţiilor aduse inculpaţilor din prezenta cauză şi care să aibă înrâurire asupra situaţiei de fapt reţinută de judecătorii fondului, în condiţiile în care niciunul dintre aceştia nu a susţinut că cele relatate la urmărire penală şi în cursul cercetării judecătoreşti sunt neadevărate şi că ar fi rezultatul unor practici neloiale exercitate de cei doi procurori de caz, semnatari ai rechizitoriului, care au efectuat ancheta penală, ba chiar martora DDD. care, în faţa Completului de 5 judecători, şi-a retractat, în parte, declaraţia dată la 20 februarie 2014, a subliniat că "niciunul dintre procurorii AAAAA., pentru declaraţia din ianuarie 2014 şi, respectiv, HHHHH. pentru declaraţia din 20 februarie 2014, nu m-au pensionat, constrâns sau ameninţat să declar, într-un anume fel",

Dincolo de aceste aspecte, constat şi faptul că, doar în apel, martorii K., DDD., JJJ. şi DD., adică ulterior ascultării, la termenele de judecată din 02 decembrie 2014, 23 februarie 2015, 06 aprilie 2015 şi 13 octombrie 2015, de către instanţa de fond, ocazie cu care nu au contestat conţinutul şi nici circumstanţele în care au dat declaraţii în faţă procurorilor anticorupţie, au încercat să acrediteze ideea că cele susţinute în faza de anchetă au fost rezultatul promisiunilor sau constrângerilor psihice exercitate de procurorul GGGGG. care, la acel moment, funcţionând în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti şi instrumentând dosarul în care erau cercetaţi, în stare de arest preventiv, pentru fapte de evaziune fiscală, urmărea obţinerea unor probe care să conducă la punerea sub acuzaţie a inculpaţilor C. şi B. Cu alte cuvinte, aceşti martori au susţinut că nu procurorii anticorupţie care au efectuat urmărirea penală au încercat să-i manipuleze să dea declaraţii mincinoase în scopul incriminării familiei PPP., pe fondul stării psihice determinată de cercetarea, în stare de arest preventiv, într-un dosar înregistrat la unitatea de parchet ordinară anterior menţionată, ci magistratul ce-i investiga, ipoteză care nu este de natură a conduce la concluzia încălcării principiului loialităţii administrării probelor în prezenta cauză, întrucât, în realitate, problema care s-ar pune în cazul constatării veridicităţii celor susţinute de cei patru martori este aceea de a se stabili în ce măsură restul probatoriului este suficient pentru a stabili vinovăţia inculpaţilor C. şi B. în raport cu acuzaţiile imputate, cu efect direct asupra soluţiei de condamnare dată în primă instanţă.

În acest sens, este relevant de observat că martorul JJJ., în faţa instanţei de apel, deşi a precizat că, atunci când se afla în arest preventiv, "procurorul ZZZZ., la acea dată procuror la CCCCC., mi-a sugerat de câteva ori că pot face oricând un denunţ cu referire la persoana lui B. sau a altui membru al familiei PPP.", a afirmat că "Nu am a asistat la o discuţie", "în biroul procurorului de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, alături de alţi arestaţi preventiv ... vizând denunţarea lui C. despre pretinderea aceluiaşi tip de comision", precum şi că "nu am făcut nicio înţelegere şi nici nu cunosc să fi făcut cineva vreo înţelegere" cu privire la incriminarea lui "B. despre pretinderea unui procent de 10% aferent unor lucrări executate în judeţul Prahova", însă a relatat că a fost prezent la momentul la care "a formulat propunerea un alt arestat, inculpatul din această cauză A.", de faţă fiind şi "numiţii VVVV., DD., II.". Cu aceeaşi ocazie, martorul a mai menţionat că: "în condiţiile în care fac aceste precizări eu îmi menţin denunţul pe care l-am formulat la Direcţia Naţională Anticorupţie, întrucât cele scrise acolo sunt adevărate" "În denunţul formulat de mine este vorba despre o altă situaţie decât cea propusă cu titlu de înţelegere de numitul A.." "... în denunţul pe care l-am adresat procurorului am inclus nişte fapte care s-au petrecut, în acea perioadă, săvârşite de numiţii IIIII., AAAAA. şi I."

Ca atare, constat, din analiza coroborată a declaraţiilor martorului JJJ. date pe parcursul procesului penal, că nu se confirmă exercitarea unor presiuni sau oferirea de promisiuni de către procurorul GGGGG. în scopul de a-1 determina să formuleze denunţ împotriva inculpatului C., în legătură cu acuzaţiile de luare de mită pentru care s-a dispus trimiterea acestuia în judecată în prezenta cauză, cu atât mai mult cu cât, în cuprinsul propriului denunţ, martorul a făcut trimitere la activitatea pretins infracţională desfăşurată de K., I. şi J.

De asemenea, martorul K., audiat fiind de instanţa de apel, a precizat de o manieră generală că "unele susţineri sunt consemnate nereal în cuprinsul depoziţiilor date în faza de urmărire penală", aspect "de care a luat la cunoştinţă prin accesarea site-ului FFFFF.", fără să indice, în concret, care sunt menţiunile neadevărate cuprinse în declaraţiile date la 21 noiembrie 2013 şi 27 ianuarie 2014, în etapa instrucţiei penale, în condiţiile în care a arătat că le menţine în totalitate. în acelaşi context, martorul făcând referire şi la cercetarea sa de către procurorul GGGGG., într-un dosar al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, ocazie cu care acesta i-a solicitat "să-i spun ceva efervescent despre C. pentru că mă va lăsa în pace", ameninţându-l şi înjurându-l, la data de 23 octombrie 2013, când i-a luat declaraţie, a arătat, totodată, că "la finalizarea urmăririi penale care a efectuat-o CCCCC., prin rechizitoriul întocmit chiar de către procurorul ZZZZ. am fost trimis în judecată sub aspectul infracţiunii de evaziune fiscală", precum şi ca, deşi la audierea în discuţie a fost asistat de avocat ales, nu a contestat comportamentul procurorului de caz conform dispoziţiilor legale. De altfel, aşa cum am precizat deja, martorul şi-a menţinut, în primă instanţă, declaraţiile făcute în cauză, la Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti, fără să indice că acestea sunt neadevărate, în timp ce, în apel, încercând să dea greutate susţinerilor sale, a precizat că, după audierea sa în calitate de martor de către judecătorii fondului, a primit "în aplicaţia x instalată pe telefonul meu, de la o persoană necunoscută, o înregistrare din care eu recunosc vocea unuia, ca fiind a procurorului ZZZZ.", care cuprindea referiri la etnia sa şi la faptul că atunci când s-a aflat în arest preventiv a cerut o saltea.

Se observă, aşadar, o fisură în raţionamentul martorului K., întrucât declaraţiile sale date, la fond, în faţa unei instanţe independente şi imparţiale, constituită potrivit legii, cu respectarea principiilor oralităţii, contradictorialităţii şi egalităţii armelor, nu sunt rezultatul vreunei demers al procurorului GGGGG., în condiţiile în care abia ulterior audierii de către judecătorii primei instanţe, s-a încercat intimidarea sa, prin transmiterea, pe telefon, a unei înregistrări audio lipsită de orice relevanţă sub acest aspect, fără să prezinte vreun alt argument rezonabil, iar, deopotrivă, afirmaţiile conform cărora acelaşi magistrat, în timp ce îl cerceta pentru fapte de evaziune fiscală, ar fi exercitat presiuni asupra sa pentru a obţine incriminarea familiei PPP., în schimb urmând "să-l lase în pace", nu se confirmă având în vedere trimiterea sa în judecată dispusă chiar de respectivul procuror.

Totodată, martorul DD., în faţa Completului de 5 judecători, nu şi-a schimbat declaraţiile din faza de urmărire penală şi de la instanţa de fond, cu privire la împrejurările faptice pentru dovedirea cărora a fost chemat şi care sunt esenţiale pentru dezlegarea conflictului de drept penal, ba mai mult, în contextul relatării unor acţiuni ale procurorului GGGGG., nu a precizat nici măcar o dată că depoziţiile sale din cursul procesului penal ar fi contrare adevărului şi, ca atare, nu ar reflecta realitatea evenimentelor desfăşurate.

Chiar dacă martorul a susţinut că GGGGG., când 1-a cercetat pentru evaziune fiscală, în dosarul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, i-a solicitat să facă un denunţ mincinos împotriva lui C. şi B., într-o cauză având ca obiect infracţiunea de evaziune fiscală şi spălare de bani reţinută în sarcina acestora, indicându-i "soluţia prevăzută de art. 19 din Legea nr. 682/2002", precum şi să confirme la Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti "relatările lui A., în sensul de a recunoaşte faptul că acesta i-a dat o sumă de bani lui B., într-o maşină marca x, sens în care mi-a arătat copia declaraţiei dată de către A. şi că, pe de altă parte, eu personal am văzut în mod direct momentul primirii unei sume de bani de la A. de către B., întrucât ambii aveam două birouri cu un secretariat comun", dar, întrucât a refuzat, "am stat arestat preventiv circa 6 luni de zile", constat că depoziţiile acestuia din prezenta cauză nu au fost determinate de acţiunile la care face trimitere, cu atât mai mult cu cât în ţesătură cu cele prezentate la instanţa de fond şi în apel nu a făcut asemenea precizări.

Pe de altă parte, martorul DD. a prezentat o variantă diferită de cea a martorului JJJ., în legătură cu discuţia la care a participat în arest preventiv, alături de A., JJJ., YYYY. şi VVVV., precizând că în vederea găsirii "unei soluţii de a scăpa mai repede de acolo; ... JJJ. a propus să-1 denunţăm cu toţii pe inculpatul B., dată fiind calitatea lui de parlamentar şi urmând a fi eliberaţi de către domnul procuror ZZZZ., care ne promitea că dacă facem denunţuri vom ajunge acasă", împrejurare care confirmă, în plus, lipsa de veridicitate a acestor susţineri, întrucât fiecare dintre martori încearcă să indice o altă persoană ca fiind iniţiatorul propunerii de a formula denunţ împotriva inculpatului B., înţelegere despre care, aşa cum au susţinut însă ambii, nu au avut cunoştinţă dacă s-a materializat.

Concluzionând, în lipsa unor motive logice şi credibile care să justifice schimbarea de atitudine a martorilor JJJ., K. şi DD. în legătură cu circumstanţele în care au fost audiaţi la urmărire penală, în condiţiile în care şi-au menţinut în totalitate, în cursul judecaţii depoziţiile date în faza investigaţiei penale, relatând pe larg la instanţa de fond aspecte referitoare la împrejurările faptice ale cauzei, apreciez că nu poate fi pus sub semnul întrebării conţinutul acestor declaraţii, întrucât este vorba doar despre o nouă strategie de apărare pe care inculpaţii B. şi C. au înţeles să o adopte, în raport cu faptul că nu au putut produce dovezi apte să conducă la concluzia încălcării principiului loialităţii administrării probelor de către procurorii anticorupţie, precum şi la pronunţarea unei soluţii de achitare în ceea ce îi priveşte.

Astfel, constat că după pronunţarea hotărârii de condamnare în primă instanţă, în contextul declanşării, în anul 2017, a unor proceduri disciplinare împotriva procurorului GGGGG. legate de activitatea desfăşurată la Direcţia Naţională Anticorupţie şi a unei campanii mediatice negative la adresa acestuia determinată, inclusiv de apariţia în mass-media a unor înregistrări audio şi sms-uri despre care, în spaţiul public, s-a vehiculat că privesc discuţiile purtate de GGGGG., în calitate de procuror anticorupţie, cu inculpatul B., denunţător într-o cauză aflată în instrumentarea sa şi care ar ridica suspiciuni cu privire la modul de obţinere a probelor în respectivul dosar, cei trei martori au încercat să creeze impresia că acuzaţiile imputate familiei PPP. sunt rezultatul acţiunilor concertate ale magistratului GGGGG. care le-ar fi pretins să facă denunţuri mincinoase pentru a beneficia de o situaţie favorabilă în cadrul anchetei penale de care erau vizaţi. În pofida acestor susţineri, tot în apel, fiecare martor, fiind întrebat punctual, a precizat că îşi menţine denunţul, după caz, depoziţiile testimoniale date anterior în faţa procurorilor JJJJJ. şi HHHHH. şi a instanţei de fond, împrejurare care dovedeşte că respectivele declaraţii exprimă adevărul, fără sa cuprindă incriminări nereale la adresa inculpaţilor B. şi C.

Ca atare, se observă că deşi martorii nu îşi retractează conţinutul declaraţiilor, vor să inducă ideea că au fost determinaţi de o persoană străină anchetei penale desfăşurată în prezenta cauză, prin constrângeri şi promisiuni, să le dea, fapt care însă nu s-a probat, în condiţiile în care au fost trimişi în judecată, inclusiv în arest preventiv sau la domiciliu (K., DDD., DD.), la data de 07 martie 2014, prin rechizitoriul nr. x din 2013 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, întocmit de procurorul GGGGG., deci ulterior audierii, la datele de 21 noiembrie 2013, 20 ianuarie 2014, 27 ianuarie 2014 şi 29 ianuarie 2014, de către procurorii anticorupţie, situaţie din care rezultă caracterul nereal al celor menţionate pentru a-şi justifica propriile demersuri, respectiv formularea de denunţuri şi depoziţii testimoniale în vederea cercetării în stare de libertate sau a obţinerii unei soluţii de netrimitere în judecată. De altfel, nimic nu îi împiedica pe martori, ulterior trimiterii lor în judecată, când au constatat că procurorul care-i anchetase şi-ar fi încălcat promisiunea, să revină asupra depoziţiilor date la Direcţia Naţională Anticorupţie fie imediat, având în vedere că sesizarea instanţei supreme, prin rechizitoriu, s-a dispus la data de 10 aprilie 2014, fie la momentul audierii de judecătorii fondului, întrucât, prin atitudinea adoptată, dovedesc încă o dată neveridicitatea celor susţinute în apel, cu atât mai mult cu cât nu au prezentat nicio explicaţie credibilă şi rezonabilă pentru care nu au relatat de la prima instanţă conjunctura în care susţin că au ajuns să dea declaraţii în cauză.

Aceste argumente îşi păstrează valabilitatea şi cu privire la martora DDD., la rândul ei, trimisă în judecată, sub puterea unei măsuri preventive privativă de libertate, în dosarul nr. x din 2013 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, care, în apel, susţinând că a fost ţinta presiunilor exercitate de procurorul GGGGG. "pentru a face relatări contrare adevărului" la Direcţia Naţională Anticorupţie, unde, audiată fiind, procurorii de caz "nu m-au pensionat, constrâns sau ameninţat să declar într-un anumit fer, nu a indicat, în concret, constrângerile la care a fost supusă şi consecinţele pe care le-ar fi suportat dacă nu s-ar fi conformat cererilor magistratului menţionat, limitându-se să arate "că înainte de ambele declaraţii din lunile ianuarie şi, respectiv, 20 februarie 2014, am fost chemată la sediul CCCCC. de procurorul ZZZZ. care mi-a spus să dau declaraţie la DNA, în sensul că am ştiinţă că B. a luat bani din lucrările executate de A.", iar, la data de 20 februarie 2014, când a fost invitată să de declaraţii la "DNA - ST Ploieşti, ... eram sub imperiul măsurii preventive a arestului la domiciliu ...

şi am fost preluată de 2 ofiţeri de poliţie, care nu ştiu dacă mi-au prezentat vreun mandat de aducere". Ba mai mult, întrucât martora a recunoscut că "în niciun moment discuţiile mele cu procurorul ZZZZ. nu au purtat asupra înscrisurilor presupus a fi găsite pe unul din memory-stick-urile găsite la locuinţa mea, iar prima data am aflat şi am fost interogată despre prezenţa acelor înscrisuri cu ocazia luării declaraţiilor din 20 februarie 2014 de către procurorul HHHHH. de la DNA Ploieşti", constat că, pe de o parte, susţinerile sale din faza instrucţiei penale, cu privire la respectivele înscrisuri, nu sunt rezultatul conduitei imputate procurorului GGGGG., iar, pe de altă parte, retractarea acestora, pentru prima dată, la momentul ascultării de către Completul de 5 judecători, nu exprimă adevărul, având în vedere că nu a prezentat nicio motivaţie plauzibilă care să justifice schimbarea sa de atitudine.

De altfel, când a fost ascultată de judecătorii fondului, deşi era deja trimisă în judecată fiind cercetată în stare de libertate, martora nu a precizat că cele declarate în cursul urmăririi penale sunt contrare adevărului, ci şi-a menţinut depoziţiile anterioare, dezvoltând aspectele pe care le cunoştea în legătură cu acuzaţiile penale, fără să facă vreo referire la acţiunile procurorului GGGGG., situaţie în care apreciez că simpla afirmaţie potrivit căreia, în continuare, respectivul magistrat care, între timp, funcţiona la Direcţia Naţională Anticorupţie, a exercitat presiuni asupra ei întrucât a citat-o ca martor în vederea audierii pe fapte disjunse din prezenta cauză, în absenţa oricăror elemente exterioare care să le dovedească, nu este logică şi credibilă şi, ca atare, nu poate pune sub semnul îndoielii conţinutul declaraţiilor date la prima instanţă, acestea reflectând realitatea.

Aşadar, modificarea depoziţiilor trebuie privită, aşa cum am arătat în precedent, prin prisma contextului în care a intervenit, motiv pentru care apreciez că martorei DDD. i-a fost teamă să-şi mai menţină declaraţiile date anterior, în procedura judiciară, fapt pe care l-a recunoscut textual, la momentul la care, fiind audiată în dosarul nr. x din 2013 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti (reunit la dosarul nr. x din 2013, care face obiectul trimiterii în judecată în prezenta cauză), a solicitat atribuirea unei alte identităţi, întrucât "îmi este teamă că viata mea şi a familiei mele ar putea fi pusă în pericol, întrucât B. este o persoană foarte influentă în judeţ".

Drept urmare, prin rezoluţia din 29 ianuarie 2014, i-a fost acordat statutul de martor ameninţat, atribuindu-i-se o altă identitate (BBBB.) sub care să fie audiată în acest dosar, iar declaraţia din 29 ianuarie 2014, dată sub identitate reală, a fost clasificată. Deşi organul de urmărire penală a valorificat în susţinerea acuzaţiilor reţinute prin actul de sesizare toate declaraţiile sale, indiferent de identitatea sub care le-a dat, constat, la o analiză atentă a acestora, că aspectele lămurite în cuprinsul depoziţiei semnate cu pseudonimul BBBB. nu vizează aceleaşi chestiuni ca cele consemnate în declaraţia din 20 februarie 2014, luată martorei DDD., motiv pentru care nu se poate reţine că organele de urmărire penală au strâns probe prin folosirea de practici neloiale, respectiv audierea aceleaşi persoane sub mai multe identităţi pentru a dovedi acelaşi fapt în scopul de a crea impresia existenţei unui probatoriu solid, în contra evidenţei, pe care să se întemeieze tragerea la răspundere penală a celui acuzat.

Sub acest aspect se constată că norma procesual penală nu interzice audierea unei persoane atât sub identitate reală cât şi sub o altă identitate, întrucât este vorba de o chestiune de tactică penală lăsată la aprecierea procurorului care trebuie să dispună de pârghiile necesare pentru a asigura protecţia martorului, astfel încât să nu permită descoperirea sa sau să nu existe nici cea mai mică bănuială în această privinţă, mai ales în cazul care persoana chemată să dea declaraţii se află în cercul apropiaţilor fie în plan personal fie din punct de vedere profesional, fiind exclusă apelarea la o asemenea metodă în scopul administrării neloială a probatoriului pentru a putea dovedi vinovăţia celor trimişi în judecată, în absenţa altor mijloace de probă.

În concret, declaraţia dată sub identitate protejată cuprinde o descriere amănunţită a înţelegerilor făcute de martorii I., CCC. şi KKKKK., reprezentanţi ai S.C. E. S.R.L., S.C. F. S.R.L. şi S.C. G. S.R.L. cu inculpaţii A., D. şi B. care se circumscriu infracţiunilor reţinute în sarcina acestora din urmă, în timp ce depoziţia luată la data de 20 februarie 2014 conţine menţiuni cu privire la înscrisurile înregistrate pe unul dintre memory-stick-urile ridicate la percheziţia efectuată la domiciliul martorei DDD., precum şi la semnificaţia anumitor însemnări cuprinse în acestea, respectiv ce reprezintă literele "R şi V" sau numele de "B.". De asemenea, în cursul cercetării judecătoreşti martora DDD. fiind audiată nu a menţionat nimic cu privire la procentele şi modul de împărţire a banilor, la prezenţa inculpatului B. la sediul din Tătărani al firmei inculpatului A., la participarea sa la discuţiile dintre inculpaţii A. şi D., precizând, totodată, că, deşi însemnările reprezentând literele "V şi R" şi numele "B." de pe anumite înscris îi aparţin, nu poate furniza nicio informaţie despre acestea, spre deosebire de cele dezvoltate cu ocazia declaraţiilor date sub identitate protejată, când a indicat persoanele care participau la întâlniri, obiectul discuţiilor purtate, procentul, modul de împărţire a banilor şi persoanele care i-au primit, adică inclusiv inculpaţii D. şi B., toate relatările fiind în legătură cu lucrările de deszăpezire din anul 2011 - 2012 şi cele de reabilitare a drumului judeţean H.

De asemenea, şi susţinerile inculpatului A., din ultimul cuvânt, acordat în apel, potrivit cărora "a optat că pentru varianta simplificată la îndemnul avocaţilor săi. Nu a dat bani familiei PPP. şi a regretat cele întâmplate. La momentul când a fost audiat în noiembrie 2013, a fost chemat de procurorul ZZZZ. şi presat să dea declaraţii împotriva familie PPP." sunt neadevărate atât pentru argumentele anterior prezentate, dar şi prin prisma faptului că, în raport cu momentul procesual în care a intervenit schimbarea acestuia de atitudine, situaţia sa juridică nu poate fi agravată şi, ca atare, prin demersul său nu a urmărit decât să sprijine noua strategie de apărare abordată de inculpaţii C. şi B.

Astfel, constat că inculpatul A. a beneficiat, conform art. 396 alin. (10) C. proc. pen., de tratamentul sancţionator incident în cazul procedurii abreviate, întrucât judecătorii fondului au reţinut că acesta a recunoscut necondiţionat şi integral comiterea faptelor imputate prin rechizitoriu, având în vedere că există o triplă identitate a bazei factuale, respectiv cea stabilită de instanţă, cea descrisă în actul de sesizare şi cea recunoscută de inculpat atât cu privire la infracţiunea de dare de mită, în formă continuată, ce a constat în remiterea, în mod repetat, în perioada 2012 - 2013, a unui procent din sumele pretinse şi primite de la denunţători - reprezentanţi ai unor societăţi comerciale, inculpatului C., preşedintele Consiliului judeţean Prahova, pentru ca acesta, prin încălcarea atribuţiilor sale de serviciu, să faciliteze, urmare a unor proceduri de achiziţie derulate cu nerespectarea dispoziţiilor legale, încheierea de contracte cu firmele denunţătorilor şi decontarea cu prioritate a sumelor solicitate la plată, cât şi în legătură cu infracţiunea de trafic de influenţă, în formă continuată, comisă împreună cu inculpatul B., prin acte repetate de pretindere şi primire a unor sume de bani, în perioada 2012 - 2013, de la reprezentanţii unor societăţi comerciale, în schimbul exercitării influenţei asupra inculpaţilor C. şi D., factori de decizie în cadrul Consiliului judeţean Prahova, pentru încheierea unor contracte între instituţia publică şi respectivele firme cu privire la efectuarea anumitor lucrări şi decontarea cu prioritate a lucrărilor deja realizate.

Se observă că dispoziţiile privind procedura simplificată nu i-ar mai fi fost aplicate inculpatului A. dacă nu ar fi recunoscut în totalitate situaţia de fapt descrisă în rechizitoriu şi circumscrisă elementelor de conţinut ale infracţiunilor de trafic de influenţă şi dare de mită, în formă continuată, ce i-au fost imputate, inclusiv sub aspectul referitor la participarea şi contribuţia coinculpatului B. la activitatea infracţională, în condiţiile în care acţiunea penală este indivizibilă. Or, retractarea de către inculpatul A. a declaraţiilor de recunoaştere privind remiterea unor sume de bani, cu titlu de dare de mită, funcţionarului competent, respectiv inculpatului C., precum şi participarea inculpatului B. la acţiunile de traficare a influenţei, în schimbul unor sume de bani, a intervenit după încheierea dezbaterilor, la momentul acordării ultimului cuvânt de către instanţa de control judiciar învestită, printre altele, şi cu soluţionarea apelului promovat de Direcţia Naţională Anticorupţie, cale de atac prin intermediul căreia nu s-a criticat dispoziţia judecătorilor fondului de a-i admite cererea de judecare conform procedurii simplificate, cu consecinţa majorării tratamentului sancţionator ce i-a fost aplicat, ca urmare a înlăturării beneficiului art. 396 alin. (10) C. proc. pen., coroborat cu art. 375 C. proc. pen. şi art. 374 alin. (4) C. proc. pen., motiv pentru care, în raport cu efectul devolutiv al apelului şi limitele sale de exercitarea, nu-i putea fi creată o situaţie mai grea având în vedere că declaraţia de apel a parchetului nu-1 privea, fiind interzisă, totodată, o asemenea agravare şi în propria cale de atac care vizează reducerea cuantumului pedepsei potrivit circumstanţelor persoanele favorabile ce îl caracterizează.

Deopotrivă, apreciez că schimbarea de atitudine a inculpatului, care, de altfel, beneficiase de efectele procedurii abreviate, nu a avut la bază intenţia acestuia de a ajuta la aflarea adevărului judiciar, în condiţiile în care a refuzat să dea declaraţii în faţa instanţei de apel, ocazie cu care ar fi putut da lămuri cu privire la împrejurările contrare realităţii pe care le relatase la judecata în fond, ci a fost generată de întâmplările la care am făcut deja referire, survenite după desesizarea primei instanţe.

În ceea ce priveşte modalitatea de recuperare a înscrisurilor imprimate pe memory-stick-ul marca x, ridicat cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuată la locuinţa martorei DDD., constat că nici aceasta nu a fost contestată, sub aspectul legalităţii, în procedura de cameră preliminară, ci a fost invocată pentru prima dată în faza apelului de către inculpatul B., care a arătat că accesarea acestui mediu de stocare s-a făcut cu încălcarea prescripţiilor legale care reglementează percheziţia informatică, întrucât s-a stabilit de procuror, în mod greşit, că sunt incidente dispoziţiile prevăzute de norma procesual penală cu privire la constatarea tehnico - ştiinţifică, deşi nu erau îndeplinite condiţiile legale aplicabile în această materie. Având în vedere că s-a depăşit faza procesuală în care se analizează legalitatea probelor strânse în cursul urmăririi penale din perspectiva folosirii unor procedee probatorii sau a obţinerii din mijloace de probă administrate cu încălcarea prescripţiilor procedurale, nu mai poate fi pusă în discuţie valabilitatea acestora, în condiţiile în care se critică nesocotirea unor dispoziţii legale care atrage nulitatea relativă, sancţiune ce operează numai dacă se invocă în termenul prevăzut de lege, în caz contrar fiind acoperită. În cursul judecăţii, aşa cum am arătat anterior, este permisă verificarea legalităţii administrării probelor numai în componenta sa intrinsecă a obţinerii prin practici sau procedee loiale, fiind vorba despre un caz de nulitate absolută, aşa cum a statuat instanţa de contencios constituţional.

Într-un final, având în vedere că norma procesual penală consacră principiul liberei aprecieri a probelor, conform căruia probele nu au valoare mai dinainte stabilită prin lege, fiind supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării întregului probatoriu din cauză, rezultă că, în absenţa unei ordini legale de preferinţă, probele administrate în faza de judecată (fond şi apel) nu au valoare absolută şi nici preeminenţă faţă de cele strânse în cursul urmăririi penale, motiv pentru care în cazul în care există contradicţii între declaraţiile date de aceeaşi persoană pe parcursul procedurii, precum şi cele ale unor persoane diferite, determinate de retractarea, modificarea sau nuanţarea depoziţiilor iniţiale, se impune o examinare a motivelor care au condus la schimbarea de atitudine a martorului sau inculpatului, urmând să fie reţinute numai acelea care se coroborează cu celelalte mijloace de probă şi conduc la stabilirea adevărului.

Astfel, chiar dacă martorii K., DDD., JJJ. şi DD., în apel, şi-au nuanţat, după caz, au revenit parţial asupra declaraţiilor date în faza de urmărire penală şi în primă instanţă, apreciez, în raport cu cele anterior dezvoltate, că modificarea intervenită nu este plauzibilă şi coerentă, fiind determinată de evenimente apărute în evoluţia procesului penal, după pronunţarea soluţiei de condamnare de către judecătorul fondului (declanşarea procedurii disciplinare împotriva lui GGGGG. şi a campaniei mediatice negative, apariţia unor înregistrări audio care nu vizează activitatea derulată de procurori în instrumentarea acestei cauze).

În acest context, constat că depoziţiile acestor martori din etapa investigaţiei penale efectuată de procurorii anticorupţie şi cele administrate în primă instanţă corespund adevărului, motiv pentru care apreciez că judecătorii fondului, făcând o analiză coroborată a materialului probator, au stabilit, în mod corect, situaţia de fapt, pronunţând o soluţie legală şi temeinică atât pe latură penală cât şi pe latură civilă, în condiţiile în care, pentru argumentele deja prezentate, susţinerile acestora din apel, ce vin în contradicţie cu cele relatate anterior, pe parcursul procedurii judiciare, nu sunt verosimile, urmând a fi înlăturate. Raţiuni identice sunt incidente şi în cazul inculpatului A., declaraţiile acestuia din cursul urmăririi penale şi din faţă judecătorilor fondului fiind reţinute în continuare, întrucât, pentru motivele dezvoltate în precedent, cele precizate la ultimul cuvânt, acordat în apel, nu vor fi avute în vedere. Ca atare, înţeleg să-mi însuşesc, în totalitate, baza factuală reţinută de către prima instanţă, precum şi argumentele dezvoltate care au stat la dezlegarea conflictului de drept substanţial, în modalitatea dispusă prin sentinţa apelată.

În concret, în perioada 2012 - 2013, au avut loc la biroul inculpatului A. din satul Tătărani, judeţul Prahova, mai multe întâlniri între acest inculpat (omul de legătură cu preşedintele Consiliului Judeţean Prahova- inculpatul C.) şi reprezentanţii unor societăţi comerciale, printre care şi martorii I., K. şi J., administratori ai S.C. E. S.R.L., S.C. G. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., la care, uneori, a fost prezent şi inculpatul B., întrevederi ce s-au finalizat cu încheierea unor înţelegeri referitoare la modalitatea în care urmau să participe la licitaţiile organizate de Consiliul Judeţean Prahova, firma care trebuia să câştige o anumită lucrare, costurile estimative de execuţie şi profitul obţinut, precum şi cuantumul comisioanelor de plătit funcţionarilor publici, în schimbul atribuirii/prelungirii respectivelor contracte şi decontării sumelor datorate de către autoritatea publică locală, cu încălcarea atribuţiilor de serviciu, prin nerespectarea dispoziţiilor legale care reglementează domeniul achiziţiilor publice.

Astfel, procentul de 10% îi revenea inculpatului C., 10.000 de RON inculpatului D. (director executiv al Direcţiei patrimoniu, ce avea în subordine Serviciile de achiziţii publice şi de urmărire lucrări publice) şi 1/3 din câştig se împărţea, în mod egal, între inculpaţii A. şi B., pentru traficarea influenţei asupra funcţionarilor publici, (inculpaţii C. şi D.). Pentru ca foloasele necuvenite să ajungă în posesia inculpaţilor au fost folosite firmele controlate, în fapt, de inculpatul A., respectiv S.C. L. S.R.L. şi S.C.

M. S.R.L., cărora le-au fost subcontractate fictiv o parte din fiecare lucrare de către societăţile comerciale desemnate câştigătoare în urma procedurilor de achiziţii publice, prin reprezentanţii lor, martorii denunţători, fiind, totodată, virate diferite sume de bani cu titlu de plăţi, care, ulterior, erau retrase, în numerar, prin intermediul martorilor KKK., LLL. şi MMM., pentru a fi transportate la biroul din satul Tătărani, unde erau împărţite conform înţelegerii şi, în final, remise inculpaţilor B., LLLLL. şi D. de către inculpatul A..

În aceste condiţii, au fost fraudate, în diverse stadii, procedurile de achiziţie publică a contractelor "Modernizare DJ 101 I H., judeţul Prahova", "Lucrări şi servicii privind întreţinerea curentă a drumurilor publice - plombe" şi "întreţinerea curentă a drumurilor publice judeţene de iarnă 2012 - 2013" încheiate cu S.C. E. S.R.L. (primele 2 lucrări), respectiv S.C. G. S.R.L., S.C. F. S.R.L. şi S.C. E. S.R.L. (ultima lucrare), prin realizarea unor înţelegeri între firmele participante, de care nu au fost străini nici organizatorii procedurilor, scopul funcţionarilor publici fiind acela de a obţine un avantaj patrimonial prin suplimentarea contractelor de lucrări, în mod nejustificat, cu încălcarea dispoziţiilor legale.

Altfel spus, mecanismul prin care cei patru inculpaţi şi-au asigurat avantaje pecuniare necuvenite a fost acela de modificare a contractelor încheiate iniţial, în sensul prelungirii duratei şi majorării nelegale a valorii acestora, prin efectuarea de lucrări suplimentare, în condiţiile în care era stabilită, de la început, societatea comercială care va depune oferta câştigătoare, iar banii, astfel, obţinuţi urmau să-i împartă conform înţelegerii făcute anterior.

A însemnări privind înţelegerile intervenite între participanţii la aceste întâlniri au fost făcute de martora DDD., care a recunoscut, atât la urmărire penală, cât şi la instanţa de fond, ca a consemnat cele discutate de reprezentanţii S.C. E. S.R.L., S.C. G. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L. cu inculpatul A., la solicitarea acestuia din urmă, fără însă sa poată oferi explicaţii cu privire la semnificaţia literelor "R" şi "V", a numelui "MMMMM." şi a procentelor menţionate în scris.

Aceste întâlniri sunt confirmate şi de martorii I., K. şi J., care au susţinut, în faza de instrucţie şi în cursul cercetării judecătoreşti, cele descrise de o manieră amplă de către inculpatul A. cu privire la procentul ce trebuia plătit din câştigul obţinut, prin subcontractarea către S.C. L. S.R.L. şi S.C. M. S.R.L. a unei părţi din lucrările publice efectuate, întrucât atribuirea contractelor către firmele pe care le reprezentau a fost rezultatul demersurilor făcute de acest inculpat pe lângă ceilalţi coinculpaţi. De altfel, aşa cum s-a arătat anterior, martora DDD., fiind audiată sub identitate protejată cu pseudonimul BBBB., a prezentat pe larg obiectul discuţiilor purtate la sediul din satul Tătărani, respectiv împărţirea sectoarelor de activitate cu privire la lucrările de deszăpezire (perioada 2012 - 2013) şi de reabilitare a drumului judeţean H. (anul 2012) între S.C. E. S.R.L., S.C. G. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., sumele sau procentele ce se plăteau pentru obţinerea acestor lucrări, persoanele cărora le reveneau bani (inculpaţii C., D. şi A.), precum şi participanţii la întrevederi (I., K. şi J.), inclusiv inculpatul D. Acest din urmă aspect a mai fost adeverit atât de martorul DD., cât şi de martora III. care a observat când inculpatul D. a primit, într-un plic, suma de 20.000 RON de la inculpatul A., în biroul acestuia din satul Tătărani.

De asemenea, martorii KKK., LLL., MMM., NNN., OOO. şi DD. au arătat circuitul pe care l-au urmat banii pretinşi şi primiţi de traficanţii de influenţă (A. şi B.) şi care, ulterior, au fost remişi funcţionarilor publici (C. şi D.) care au facilitat, cu încălcarea atribuţiilor de serviciu, prelungirea contractelor "Modernizare DJ 101 I H., judeţul Prahova", "Lucrări şi servicii privind întreţinerea curentă a drumurilor publice - plombe" şi "întreţinerea curentă a drumurilor publice judeţene de iarnă 2012 - 2013", în baza unor proceduri de achiziţie publică derulate cu nerespectarea dispoziţiilor legale [art. 2 alin. (2) lit. d) şi f) şi art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2004], producând, astfel, un prejudiciu în patrimoniul autorităţii publice judeţene. Astfel, foloasele necuvenite virate în conturile S.C. L. S.R.L. şi S.C. M. S.R.L., au fost retrase, în numerar, de către primii trei martori, fiind transportate la biroul din satul Tătărani, unde, conform înţelegerii, erau împărţiţi şi remişi de inculpatul A., după ce în prealabil acesta îşi reţinea propriul comision, către ceilalţi coinculpaţi.

Prezenţa inculpatului B. în biroul din satul Tătărani, fie cu ocazia anumitor întâlniri fie la un moment anterior derulării discuţiilor, a fost confirmată şi de martorii II. şi DD., nu doar de inculpatul A., chiar dacă aceştia nu au relatat nimic cu privire la sumele de bani pretinse de traficanţii de influenţă şi de cei mituiţi. De asemenea, chiar martorul J., care nu 1-a plasat pe inculpatul B. în biroul unde s-au realizat înţelegerile de fraudare a modului de obţinere a lucrărilor publice, a precizat că acest inculpat i-a propus să îl ajute în scopul recuperării sumelor de bani pentru lucrările executate şi neachitate de Consiliul Judeţean Prahova, contra unui comision de 10%, fapt ce demonstrează realitatea acuzaţiilor reţinute de prima instanţă, cu atât mai mult cu cât, ulterior discuţiei purtate cu B., a fost contactat de inculpatul A. care, fiind la curent cu cele întâmplate, i-a propus ca plata procentului ce-i fusese solicitat să se facă prin intermediul unui contract fictiv încheiat între S.C. F. S.R.L. şi S.C. L. S.R.L.. Deopotrivă, martorul I. a precizat, la prima instanţă, că s-a întâlnit cu inculpatul B., când pleca de la biroul inculpatului A., fără să poată da detalii despre discuţia purtată de cei doi, însă, ulterior, A. i-a spus că trebuie să dea 10% din valoarea lucrărilor publice executate, prin aceeaşi metodă a subcontractării fictive. În acelaşi context, martorul a mai afirmat că la momentul la care, în luna septembrie 2013, a încercat să se apropie de inculpatul C. pentru a-1 saluta, fiul acestuia, inculpatul B. "1-a pipăit", întrebându-l dacă "are tehnică pe el". Aceeaşi precauţie a manifestat-o inculpatul C. şi când a fost contactat telefonic de către inculpatul A., aşa cum rezultă din înregistrarea convorbirii purtată la data de 19 decembrie 2012, ocazie cu care, deşi acesta i-a spus "Sunt pregătit, unde te găsesc", i-a interzis să vină să-1 vadă "Băi, tu să nu apari pe aici! Ţi-am spus să-1 chemi pe NNNNN. să-mi aducă hârtia", impunându-i să ia legătura cu unul din consilierii judeţeni "Asta ţi-am spus eu când am plecat. Bă, dacă nu ţineţi minte ...! Sunt consilieri judeţeni: NNNNN., OOOOO., alea, alea ...", motiv pentru care, inculpatul, executând ordinul ce i-a fost trasat, l-a sunat pe consilierul CCCC.

Toate aceste aspecte nu fac altceva decât să dovedească adevărul celor susţinute de inculpatul A. în declaraţiile date pe parcursul procedurii judiciare (la urmărire penală şi în primă instanţă) cu privire la implicarea preşedintelui Consiliului Judeţean Prahova în activitatea infracţională, precum şi măsurile luate de acesta, respectiv evitarea oricărui contact direct cu reprezentanţii firmelor de la care a primit mita, iar, în anumite momente, chiar cu omul prin care se realiza legătura cu aceştia, pentru a-şi securiza poziţia în cazul declanşării unei anchete penale împotriva sa, putând, astfel, să adopte strategia de apărare urmată în prezenta cauză, cu atât mai mult cu cât, din aceleaşi raţiuni, pretinderea şi remiterea sumelor de bani s-a realizat prin intermediari (inculpaţii A.

şi B.). Oricum, relaţiile existente între inculpatul A. şi familia PPP., confirmate şi de martorul K., care a luat parte la o întâlnire, într-un restaurant din Ploieşti, cu inculpaţii C., B. şi A., ocazia în care nu i-a fost pretinsă nicio sumă de bani, dar, ulterior, fiind contactat de A., i s-a propus "o colaborare", respectiv obţinerea unor lucrări publice, cu condiţia subcontractării fictive către S.C. L. S.R.L., în schimbul unui procent de 10%, împrejurare ce i-a întărit convingerea că banii ajung la inculpatul C. pentru susţinerea campaniei sale electorale, la alegerile parlamentare din anul 2012, rezultă şi din implicarea activă a inculpatului A.

în desfăşurarea procedurilor de achiziţii publice privind lucrările de deszăpezire, de plombare drumuri judeţene şi de modernizare a drumului judeţean H., inclusiv prin stabilirea societăţii care urma să câştige atribuirea contractului, în condiţiile în care acesta nu justifica aparent vreun interes, întrucât firmele pe care, în fapt, le controla nu participau la licitaţii, fapt explicabil numai prin aceea că, în cadrul construcţiei infracţionale, a fost pionul care asigura legătura cu inculpatul C., căruia, în schimbul exercitării atribuţiilor de serviciu, cu încălcarea dispoziţiilor legale, i-a asigurat obţinerea foloaselor necuvenite pretinse, prin modalitatea anterior dezvoltată.

De altfel, modul de concepere a întregului mecanism infracţional dovedeşte dincolo de orice dubiu că inculpatul C. a avut cunoştinţă de activităţile desfăşurate de inculpatul A., beneficiind, în final, de foloasele necuvenite remise de către martorii denunţători. O concluzie contrară nu poate fi reţinută, în condiţiile în care inculpatul A. a deţinut, în mod constant, informaţii privind procedurile de achiziţie publică desfăşurate de Consiliul Judeţean Prahova, date care nu-i puteau fi puse la dispoziţie decât de funcţionarii publici (inculpaţii C.

şi D.), direct sau prin intermediari (inculpatul B.), împrejurare ce i-a permis organizarea activităţii infracţionale, în modalitatea anterior dezvoltată, ce a avut ca scop obţinerea de foloase necuvenite atât pentru sine cât şi pentru organizatorii respectivelor proceduri, în timp ce inculpatul C., exact în perioada de referinţă, aşa cum s-a arătat deja, a evitat să intre în contact direct cu reprezentanţii firmelor câştigătoare sau cu A., pentru a crea aparenţa că nu are vreun amestec în cele întâmplate.

Astfel, contractul nr. x din 17 iulie 2012, având ca obiect "lucrări şi servicii privind întreţinerea curentă de drumuri publice - plombe", a fost atribuit, prin procedura cererii de ofertă, S.C. E. S.R.L., în condiţiile în care celelalte şase firme participante la procedură, printre care s-au aflat şi S.C. G. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., nu au prezentat toate documentele solicitate prin fişa de date a achiziţiei, sau, după caz, nu au transmis clarificările solicitate de comisie, deşi unele au ofertat un preţ mai mic ca cel prezentat de agentul comercial câştigător, conferindu-se, astfel, procedurii o aparenţă de realizare a concurenţei, iar, ulterior, a fost prelungit succesiv, pe câte o perioadă de 15 zile, din iniţiativa Consiliului Judeţean Prahova, prin patru acte adiţionale încheiate la datele de 13 august 2012, 29 august 2012, 17 septembrie 2012 şi 03 octombrie 2012, care au fost înregistrate exclusiv la beneficiar, fiind, totodată, suplimentată valoarea contractului.

Prelungirea contractului a avut la bază referatele întocmite de Direcţia Patrimoniu, o parte semnate chiar de către inculpatul D. şi a fost justificată de existenţa, în perioada emiterii ordinului de începere a lucrărilor (17 - 18 iulie 2012), a unui număr mare de zile cu temperaturi ridicate; de necesitatea efectuării unor lucrări suplimentare din cauza degradării asfaltului prin acţiunea unor factori naturali interveniţi de la data estimării suprafeţelor până la data predării amplasamentului (aprilie - august 2012); de majorarea valorii contractului în raport cu lucrările suplimentare; de diminuarea valorii contractului determinată de finalizarea execuţiei lucrărilor, iar atribuirea lucrărilor suplimentare s-a făcut, tot, către firma care câştigase iniţial, prin procedura de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare.

În aceste circumstanţe, luând în considerare şi adresa de răspuns nr. x din 09 ianuarie 2014 a A.N.M solicitată la cererea inculpatului C., care nu confirmă existenţa unor temperaturi excesiv de ridicate în perioada de referinţă; raportul de expertiză tehnică din faza de judecată prin care s-a constatat luna august 2012 ca dată a predării - primirii amplasamentului, nu 17 - 18 iulie 2012, efectuarea de lucrări pe drumuri judeţene neincluse în contract, sau, după caz realizarea unui număr mai mic de lucrări sau deloc pe drumurile judeţele ce făceau obiectul contractului; nota din 26 iulie 2012 atribuită martorului W. (diriginte de şantier), lapidară şi nesemnată de reprezentantul constructorului, potrivit căreia pe parcursul executării lucrărilor de reparaţii s-a observat că suprafeţele care necesită o asemenea intervenţie sunt mai mari decât cele estimate la data iniţierii acţiunii şi consemnate în referatul nr. x din 20 martie 2012 a directorului executiv JJ. (Direcţia Tehnică a CJ Prahova), notă care nu individualizează sectoarele de drum unde există diferenţe şi suprafaţa afectată, constat că valoarea şi durata contractului au fost majorate, pe baza unor documente care conţin date nereale, la iniţiativa exclusivă a Consiliului Judeţean Prahova şi cu încălcarea dispoziţiilor art. 122 lit.

i) din O.U.G. nr. 34/2006, fapt ce a condus la producerea unui prejudiciu, în cuantumul stabilit de prima instanţă, respectiv 308.489, RON, în dauna autorităţii publice judeţene, prin încălcarea atribuţiilor legale de către inculpaţii C. şi D., adică semnarea de acte ce atestau un fapt care nu reprezenta o situaţie excepţională pentru a se justifica prelungirea şi majorarea valorii contractului.

De asemenea, aceleaşi dispoziţii legale au fost nesocotite şi cu ocazia majorării duratei şi valorii contractului nr. x din 19 aprilie 2012 ce a avut ca obiect executarea lucrării "Modernizare DJ 101 I H., judeţul Prahova" şi care a fost atribuită, tot, prin procedura de ofertă deschisă, aceluiaşi agent economic (S.C. E. SRL), în condiţiile în care celelalte oferte al societăţilor participante la achiziţia publică aveau un preţ mai mic ca cel al firmei câştigătoare, însă, acestea fie au fost respinse ca neconforme întrucât nu au fost transmise clarificările solicitate de comisia de selecţie fie au fost retrase fără să existe vreo justificare în acest sens.

Modificarea contractului s-a făcut la iniţiativa Consiliului Judeţean Prahova, la data de 26 septembrie 2012, fiind prelungită perioada cu 30 de zile şi majorată valoare iniţială, întrucât s-a apreciat că se impune executarea de lucrări suplimentare, sens în care inculpatul D. a semnat nota justificativă nr. x din 04 septembrie 2012 a Direcţiei Patrimoniu, întrucât autoritatea contractantă constatase că sistemul rutier aflat în curs de punere în operă nu face faţă pe anumite tronsoane unor situaţii nou create (devierea parţială a traficului din drumuri naţionale determinată de temperaturi excesive sau de accidente, precum şi creşterea semnificativă a traficului greu în contextul extinderii zonei industriale, a fluxului rutier către complexe comerciale şi a intensificării activităţii staţiilor de sortare a produselor balastiere) şi, astfel, s-au format gropi, denivelări ale drumului, notă ce s-a fundamentat doar pe nota de constatare nr. x din 15 iunie 2012 a dirigintelui de şantier W., fără să existe vreo solicitarea scrisă din partea constructorului de suplimentare a valorii şi duratei contractului, conform celor stabilite de art. 14 din actul iniţial de concesiune a lucrării publice, care, în realitate, reprezintă o transpunere sub formă contractuală a dispoziţiilor şi principiilor O.U.G. nr. 34/2006, în condiţiile în care a fost încheiat în baza unui formular ce face trimitere la acestea.

Faptul că lucrările suplimentare nu au avut un caracter imprevizibil pentru a putea fi incidente dispoziţiile art. 122 lit.

i) din O.U.G. nr. 34/2006, rezultă din adresa nr. x din 16 iulie 2012 întocmită de martorul R. (şef Serviciu achiziţii publice şi contracte) care invocă referatul nr. x din 03 iulie 2012, din cuprinsul căruia nu reiese că sunt îndeplinite condiţiile stabilite de textul de lege menţionat; referatul nr. x din 04 noiembrie 2011 al Direcţiei tehnice (C.J.Prahova) care prevede că modernizarea drumului judeţean H. era necesară în raport cu "afluxul de autovehicule generat de complexele comerciale existente în zona de Nord şi Vest a municipiului Ploieşti", raportul de expertiză tehnică care constată că există dubii cu privire la realitatea lucrărilor executate în baza actului adiţional de prelungire a contractului, neexistând, totodată, nici avize de expediţie, fiind, astfel, imposibil a se verifica livrarea acestora de S.C.

L. S.R.L., împrejurare care dovedeşte că subcontractarea lucrării către firma controlată de inculpatul A. s-a realizat pentru ca societatea câştigătoare a achiziţiei publice să poată vira sumele de bani ce trebuiau să ajungă la cei 4 inculpaţi, după ce, în prealabil, erau împărţite conform înţelegerii avute, bani ce proveneau din bugetul autorităţii publice judeţene, ca urmare a suplimentării abuzive a valorii contractului de modernizarea a drumului judeţean H.

Pentru atribuirea serviciilor de deszăpezire campania 2012 - 2013, s-au împărţit drumurile judeţene în opt sectoare, fiind organizată o licitaţie publică deschisă, procedură ce a fost tergiversată de către Direcţia Patrimoniu coordonată de inculpatul D. şi comisia de evaluare a ofertelor, fiind astfel create premisele pentru efectuarea a două proceduri de negociere fără publicarea unui anunţ, în final, încheindu-se 19 contracte de prestării servicii, în urma derulării celor trei proceduri finalizate cu alegerea celui mai mic preţ.

Astfel, deşi "Planul operativ de acţiune în timpul iernii se întocmeşte pe perioada 20 octombrie anul curent - 31 martie anul viitor" conform Normativului indicativ AND 525 - 2011, emis în baza O.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, demararea procedurii de achiziţie publică cu privire la lucrările de deszăpezire s-a făcut cu întârziere, la data de 03 septembrie 2012, iar decizia de desemnare a comisiei de evaluare a ofertelor a fost emisă de preşedintele Consiliului Judeţean Prahova la data de 07 noiembrie 2012, întrucât, anterior, A.N.R.M.A.P. a restituit de trei ori documentaţia transmisă pentru neconformitate, împrejurare în care nicio persoană nu a fost trasă la răspundere.

Ulterior deschiderii ofertelor, la data de 12 noiembrie 2012, comisia a solicitat, după caz, în mai multe etape, completarea documentaţiei transmise de participanţi sau clarificări suplimentare ori precizări noi după inspecţia pe teren a bazelor de deszăpezire, stabilind termenul de 29 noiembrie 2012 pentru comunicarea tuturor datelor cerute, pentru a declara, în final, câştigătoare S.C. E. S.R.L., S.C. G. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., alături de alte 5 firme, fiecare pe câte un tronson de drum judeţean, contractele fiind încheiate cu Consiliul Judeţean Prahova la data de 20 decembrie 2012.

Deşi, potrivit anunţului publicat pe SEAP, durata contratului era de patru luni de la data atribuirii serviciului de deszăpezire, toate cele opt contracte au prevăzut o perioadă mai scurtă, respectiv, 79 de zile, din 26 decembrie 2012 până la 15 martie 2013, la un preţ apropiat de cel estimat pentru un interval de execuţie de 120 de zile, cu posibilitatea prelungirii prin acte adiţionale, motiv pentru care constat că încheierea acestora s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art. 2 alin. (2) lit. d) şi f) din O.U.G. nr. 34/2006, referitoare la principiile transparenţei şi eficientei utilizări a fondurilor publice.

în acest context, inculpatul D. a întocmit, la data de 06 noiembrie 2012, cinci referate privind achiziţia în regim de urgenţă a serviciului "întreţinere curentă a drumurilor judeţene pe timp de iarnă" pentru perioada rămasă până la finalizarea licitaţiei şi încheierea contractelor, urgenţa fiind justificată de imposibilitatea perfectării acestor contracte anterior datei de 15 decembrie 2012, precum şi de prognozele meteo transmise de I.N.M.H., motiv pentru care s-a propus contractarea serviciului, pe o durată de 30 de zile (15 noiembrie - 15 decembrie 2012) de aceiaşi prestatori ca în iarna precedentă, întrucât îndepliniseră în mod corespunzător prestaţia, dar şi în aceleaşi condiţii tehnice şi financiare, referate care au fost aprobate de inculpatul C.

La data de 12 noiembrie 2012, au fost semnate, după caz, aprobate de inculpaţii D. şi C. cincisprezece note justificative privind alegerea cerinţelor minime de calificare a ofertanţilor, estimarea valorii contractului de servicii, alegerea criteriului de atribuire a contractului de achiziţie publică; cinci note justificative privind alegerea procedurii de achiziţie publică; invitaţiile la procedura de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunţ transmise agenţilor economici identificaţi conform celor menţionate, iar, a doua zi, tot, inculpatul C. a numit pentru negocierea cu fiecare dintre participanţi aceeaşi comisie de evaluare a ofertelor, în final, semnând, la data de 26 noiembrie 2012, cele cinci contracte încheiate cu agenţii economici, printre aceştia fiind şi S.C.

E. S.R.L., S.C. G. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., deşi niciuna dintre firme nu ataşase la ofertă documentele privind îndeplinirea condiţiilor de calificare obligatorii solicitate prin fişa de date achiziţie şi caietul de sarcini. Având în vedere că prognozele meteo invocate în cuprinsul referatelor întocmite de inculpatul D. şi aprobate de preşedintele Consiliului Judeţean Prahova nu semnalau condiţii meteorologice excepţionale, ci doar ninsori slabe în zona de munte, începând cu data de 07 decembrie 2012, constat că procedura de achiziţie s-a desfăşurat cu încălcarea dispoziţiilor art. 122 lit.

c) din O.U.G. nr. 34/2006, fără să existe o situaţie de extremă urgenţă care să justifice declanşarea acesteia, producându-se, astfel, o pagubă de 1.515.398,47 RON, în patrimoniul autorităţii publice judeţene. Cu privire la cele şase contracte încheiate, la data de 29 martie 2013, prin negociere directă fără publicarea unui anunţ de participare, cu agenţii economici câştigători ai procedurii de licitaţie deschisă, ce au avut ca obiect prestarea de servicii de deszăpezire, în perioada 26 martie 2013 - 28 martie 2013, s-a folosit acelaşi mod de operare de către inculpaţi.

Fiind invocate atenţionările meteorologice extreme comunicate de A.N.M., inculpatul D. a întocmit şase referate (26 martie 2013) privind necesitate intervenţiei în regim de urgenţă, întrucât expiraseră contractele anterioare (15 martie 2013), precum şi şase note justificative care semnalau apariţia unor circumstanţe imprevizibile, care au fost aprobate de inculpatul C., acesta desemnând, totodată, şi comisia de evaluare a ofertelor propusă de directorul executiv al Direcţiei Patrimoniu, iar, în final, acţiunile lor conjugate au mai produs un prejudiciu de 295.783,65 RON, în dauna autorităţii publice judeţene, întrucât prin exercitarea necorespunzătoare a atribuţiilor de serviciu, respectiv încheierea contractelor iniţiale pentru o durată de 79 de zile în loc de 120 zile, aşa cum se publicase anunţul pentru achiziţia publică şi păstrarea aceloraşi tarife ca pentru un interval de patru luni, au putut găsi o justificare pentru încheierea, în mod abuziv şi nelegal, a unor contracte noi.

Referitor la terenurile situate în comunele Bărăitaru şi Ariceşti Rahtivani, apreciez, în acord cu judecătorii fonului, că beneficiarul acestora a fost familia PPP., care le-a achiziţionat prin persoane interpuse, pentru ca apoi să le înstrăineze, într-adevăr la preţuri mult superioare, către S.C. F. S.R.L., fără, însă, să se poată reţină că preţul obţinut din vânzarea finală ar reprezenta o mită mascată, ce i-ar fi fost acordată inculpatului C. de firma menţionată, în schimbul achitării cu prioritate a sumelor ce-i erau datorate de Consiliul Judeţean Prahova pentru lucrările executate pe raza acestui judeţ. În mod corect, s-a constat că acuzarea nu a individualizat lucrările pentru care se presupune că inculpatul C. ar fi primit foloase necuvenite, iar susţinerea că acesta ar fi dispus plata preferenţială a sumelor de bani către S.C. F. S.R.L. în detrimentul altor prestatori de servicii nu se confirmă, ba mai mult, o asemenea modalitate de lucru a fost dovedită în legătură cu mai multe societăţi comerciale, inclusiv firma în discuţie, pentru perioada 2012 - 2013, deci mult după ce terenurile au ieşit din proprietatea familie PPP.. De altfel, pentru perioada 2009 - 2011, în raport cu concluziile expertizei contabile efectuate în cursul cercetării judecătoreşti, se observă că şi altor furnizori le-au fost plătite lucrările executate, la intervale scurte de timp, nefiind o excepţie situaţia din anul 2011 relevată de procurorii semnatari ai rechizitoriului în legătură cu S.C. F. S.R.L.. Astfel, cum orice dubiu îi profită celui trimis în judecată, apreciez că în lipsa unor probe certe şi convingătoare care să susţină acuzaţiile de luare de mită imputate inculpatului C. cu privire la aceste două acte materiale, în mod justificat, s-a reţinut că aceste acte nu pot fi subsumate conţinutului constitutiv al infracţiunii prevăzută de 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000.

Concluzionând, în raport cu cele anterior dezvoltate, constat că atât apelul declarat de Direcţia Naţională Anticorupţie cât şi căile de atac formulate de inculpaţii C. şi D. sunt nefondate, în timp ce cu privire la inculpatul B., având în vedere înscrisurile depuse la dosar, s-ar impune aplicarea dispoziţiilor art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, întrucât sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de textul de lege menţionat pentru a opera această cauza de reducere a pedepsei, cu consecinţa reindividualizării tratamentului sancţionator, fiind singurul motiv pentru care apelul inculpatului este de admis.

De asemenea, nefondat este şi apelul inculpatului A., prima instanţă stabilind, în mod corect, tratamentul sancţionator ce-l vizează, atât sub aspectul cuantumului cât şi în ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei rezultante, cu luarea în considerarea a tuturor criteriilor de individualizare prevăzute de lege, precum şi a celor două cauze de reducere a pedepsei (recunoaşterea necondiţionată a vinovăţiei şi formularea unui denunţ care a condus la tragerea la răspundere penală a altor persoane), întrucât în cauză nu sunt incidente ale circumstanţe de atenuare a pedepsei, în raport cu gravitatea faptelor imprimată de caracterul continuat al infracţiunilor reţinute în sarcina sa, dar şi de împrejurările de comitere şi, nu în ultimul rând, de atitudinea acestuia din faţa instanţei de apel.

GGC - ED