Fraudulent public bidding for airport commercial spaces: nullity of first-instance judgment due to unspecialized panel composition under the Anti-Corruption Law

Şedinţa publică din data de 12 noiembrie 2019

S-au luat în examinare apelurile declarate de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi de apelantul intimat inculpat A., precum şi de apelanta intimată parte civilă A.N.A.F - Direcţia Generală Juridică împotriva sentinţei penale nr. 604 din data de 25 octombrie 2018, pronunţată de secţia Penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2015, privind şi pe intimaţii inculpaţi B., C. şi pe intimata parte civilă S.N. Aeroportul Internaţional "Traian Vuia" Timişoara.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică, au răspuns intimatul inculpat B., fiind asistat de apărător ales, avocat D., cu împuternicire avocaţială aflată la dosar şi de apărător desemnat din oficiu, avocat E., cu delegaţie pentru asistenţă juridică obligatorie aflată la dosar şi intimatul inculpat C., fiind asistat de apărător ales, avocat F., cu împuternicire avocaţială aflată la dosar, lipsind apelantul intimat inculpat A., pentru care a răspuns apărător ales, avocat G., cu împuternicire avocaţială aflată la dosar, apelanta intimată parte civilă A.N.A.F - Direcţia Generală Juridică, precum şi intimata parte civilă S.N. Aeroportul Internaţional "Traian Vuia" Timişoara.

În conformitate cu dispoziţiile art. 369 alin. (1) din C. proc. pen., instanţa a procedat la înregistrarea desfăşurării şedinţei de judecată cu mijloace tehnice, stocarea informaţiilor realizându-se în memoria calculatorului.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către magistratul asistent, care a învederat următoarele:

- cauza se află la al doilea termen de judecată, la termenul anterior fiind amânată la solicitarea intimatului inculpat C. în vederea angajării unui apărător ales şi pregătirii apărării;

- subsecvent termenului de judecată anterior, nu au fost depuse cereri sau excepţii.

Cu încuviinţarea instanţei, apărătorul ales al intimatului inculpat C. a depus la dosarul cauzei, în şedinţă publică, concluzii scrise .

Totodată, apărătorul ales al apelantului intimat inculpat A. a depus la dosarul cauzei motive de apel .

Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepţii de invocat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, din oficiu, a pus în discuţie incidenţa în cauză, a deciziei Curţii Constituţionale nr. 417 din 03 iulie 2019, prin care instanţa de control constituţional a admis sesizarea formulată de preşedintele Camerei Deputaţilor şi a constatat că a existat un conflict juridic de natură constituţională între Parlament, pe de o parte, şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe de altă parte, generat de neconstituirea de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a completurilor de judecată specializate pentru judecarea în primă instanţă a infracţiunilor prevăzute în Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, contrar celor prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 161/2003.

Având în vedere prevederile art. 413 alin. (1) pct. 11 coroborat cu art. 2 din C. proc. civ., reprezentantul Ministerului Public, a solicitat instanţei suspendarea judecării prezentei cauze până la pronunţarea unei decizii de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene asupra cauzelor cu care această instanţă a fost sesizată, respectiv cauzele C-357/2019, C-547/2019, dar şi cu privire la sesizările care vizează dosarele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, şi anume: dosarele nr. x/2019, y/2018 şi w/2018.

Procurorul a precizat că deşi aceasta este o cauză facultativă de suspendare, pentru egalitatea de tratament în faţa legii şi pentru ca inculpaţii să beneficieze de un proces echitabil se impune suspendarea cauzei până la soluţionarea acestor sesizări de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene.

În opinia acuzării, se impune suspendarea judecării acestei cauze, deoarece în funcţie de soluţia pe care o va pronunţa Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, această pricină ar putea primi o anumită dezlegare.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători a pus în discuţia părţilor cererea de suspendare a judecării cauzei formulată de reprezentantul Ministerului Public.

Apărătorul ales al apelantului intimat inculpat A., având cuvântul, a arătat că este de acord cu suspendarea judecării prezentei cauze până la pronunţarea unei soluţii de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene.

Apărătorul ales al intimatului inculpat C., având cuvântul, a arătat că lasă la aprecierea instanţei pronunţarea cu privire la cererea de suspendare a judecării cauzei formulată de procuror.

Apărătorul ales al intimatului inculpat B., având cuvântul, a apreciat că nu impune nici sesizarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi nici desfiinţarea sentinţei penale apelate prin raportare la decizia Curţii Constituţionale nr. 417 din 03 iulie 2019.

În acest sens, apărarea a solicitat instanţei să aibă în vedere faptul că natura acuzaţiilor aşa cum au fost prezentate în rechizitoriu privesc fapte care nu constituie infracţiuni de corupţie clasice, ci infracţiunile de conflict de interese, mărturie mincinoasă, fals în înscrisuri şi abuz în serviciu în varianta prevăzută de dispoziţiile art. 132 din Legea nr. 78/2000.

Mai mult decât atât, apărătorul ales al intimatului inculpat B. a menţionat că soluţia dispusă de instanţa de fond şi argumentele incidente acesteia nu ţin de o eventuală specializare a completului de judecată.

În vederea deliberării asupra cererii de suspendare a judecării prezentei cauze formulată de termenul de judecată de astăzi de procuror, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, a dispus suspendarea şedinţei de judecată pentru 15 minute.

La reluarea şedinţei de judecată, după suspendare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, după deliberare, în majoritate, a respins, ca nefondată, cererea de suspendare a judecării cauzei până la pronunţarea unei soluţii de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în cauzele cu care aceasta a fost sesizată, formulată de reprezentantul Ministerul Public.

Nemaifiind alte cerere de formulat sau excepţii de formulat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, a acordat cuvântul părţilor şi procurorului asupra incidenţei deciziei Curţii Constituţionale nr. 417 din 03 iulie 2019, prin care instanţa de control constituţional a admis sesizarea formulată de preşedintele Camerei Deputaţilor şi a constatat că a existat un conflict juridic de natură constituţională între Parlament, pe de o parte, şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe de altă parte, generat de neconstituirea de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a completurilor de judecată specializate pentru judecarea în primă instanţă a infracţiunilor prevăzute în Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, contrar celor prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 161/2003.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, a solicitat casarea cauzei cu trimiterea spre rejudecare la prima instanţă având în vedere decizia Curţii Constituţionale nr. 417 din 03 iulie 2019.

La interpelarea instanţei, procurorul a precizat că solicită trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă, respectiv la secţia Penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, având în vedere faptul că intimatul inculpat B. deţine şi în prezent calitatea de deputat sau senator.

Apărătorul ales al apelantului intimat inculpat A., având cuvântul, a formulat concluzii în sensul trimiterii cauzei spre rejudecare la prima instanţă având în vedere motivul de nulitate absolută pe care apărarea l-a invocat şi în cuprinsul motivelor de apel prin raportare la decizia nr. 417 din 03 iulie 2019 pronunţată de Curtea Constituţională.

În opinia apărării, hotărârea apelată a fost pronunţată de un complet nespecializat pentru judecarea în primă instanţă a infracţiunilor de corupţie prevăzute de legea specială, contrar prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 161/2003.

Având în vedere considerentele şi dispozitivul deciziei Curţii Constituţionale nr. 417 din 03 iulie 2019, apărătorul ales al apelantului intimat A. a considerat că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, respectiv la secţia Penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Apărătorul ales al intimatului inculpat C., având cuvântul, a arătat că se opune desfiinţării hotărârii apelate şi trimiterii cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.

Însă, în situaţia în care instanţa va aprecia că acest motiv de nulitate impune trimiterea cauzei spre rejudecare, apărarea a solicitat instanţei să dispună trimiterea cauzei la judecătorul de cameră preliminară, deoarece procedura de cameră preliminară a fost realizată de către un judecător care a făcut parte din completul de trei judecători care a soluţionat fondul cauzei.

La interpelarea instanţei, apărătorul ales al intimatului inculpat C. a precizat că temeiul legal în baza căruia solicită trimiterea cauzei spre rejudecare la judecătorul de cameră preliminară îl constituie norma de organizare care reglementează faptul că unul din cei trei judecători ai completului învestit cu soluţionarea cauzei în primă instanţă este cel chemat să soluţioneze cererile şi excepţiile în etapa procesuală a camerei preliminare.

Totodată, apărarea a menţionat că, în situaţia în care completul de judecată este nelegal constituit, rezultă faptul că şi principiul repartizării aleatorii al unui judecător dintre cei trei care soluţionează fondul cauzei, este de asemenea, nelegal, nulitatea extinzându-se şi cu privire la acest aspect.

Apărătorul ales al intimatului inculpat B., având cuvântul, a arătat că se opune trimiterii cauzei spre rejudecare la instanţa de fond prin raportare la natura acuzaţiilor, care nu constituie infracţiuni de corupţie clasice care să justifice o specializare a completului de judecată.

În ceea ce priveşte trimiterea cauzei spre rejudecare la judecătorul de cameră preliminară, reprezentantul Ministerului Public a considerat că nu se impune trimiterea cauzei în faza camerei preliminare având în vedere dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, conform cărora aceste dosare se judecă de completuri specializate, făcându-se însă referire la judecarea propriu-zisă şi în niciun caz la procedura camerei preliminare.

Prin urmare, acuzarea a apreciat că această procedură a fost în mod legal soluţionată de către un judecător, respectiv în contestaţie de doi judecători în privinţa cărora legea nu impune condiţia specializării.

Intimaţii inculpaţi B. şi C., având, pe rând, ultimul cuvânt, au arătat că sunt de acord cu cele susţinute de apărătorii lor.

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI

Deliberând asupra apelurilor de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 604 din 25 octombrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2015, în baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I Din C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului B. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu în formă continuată, prevăzută de art. 2481 din C. pen. anterior raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. anterior şi art. 5 din C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a dispus achitarea aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de conflict de interese, prevăzută de art. 2531 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 4 din C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului C. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu în formă continuată, prevăzută de art. 2481 din C. pen. anterior raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. anterior şi art. 5 din C. pen.

În baza art. 386 din C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului C. din participaţie improprie la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 52 alin. (3) din C. pen. raportat la art. 322 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 290 din C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. anterior şi art. 5 din C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., a încetat procesul penal pornit împotriva aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 290 din C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. anterior şi art. 5 din C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., a dispus condamnarea inculpatului A. la 2.000 RON amendă penală (corespunzător a 200 zile - amendă x 10 RON/zi) pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 273 alin. (1) din C. pen.

A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 63 alin. (1) şi (3) din C. pen.

În baza art. 397 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 25 alin. (5) din C. proc. pen., a lăsat nesoluţionate acţiunile civile formulate de părţile civile Aeroportul Internaţional Traian Vuia Timişoara şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.

În baza art. 397 alin. (5) din C. proc. pen., a menţinut măsura sechestrului asigurator dispus prin ordonanţa nr. 81/P/2011din 31 octombrie 2014 a Direcţei Naţionale Anticorupţie, Serviciul Teritorial Timişoara asupra cotei de 1/2 deţinută de inculpatul B. din imobilul compus din apartament+garaj+boxă situat în municipiul Timişoara, str. x (Calea x), judeţ Timiş, înscris în C.F. sub nr. x.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. i) din C. proc. pen. raportat la art. 25 alin. (3) din C. proc. pen., a dispus desfiinţarea totală a următoarelor înscrisuri: hotărâre de adjudecare nr. 11151/27.10.2010, proces-verbal sedinţa de deschidere nr. x/27.10.2010, hotărâre de adjudecare nr. 11.201/03.11.2010, proces-verbal sedinta de deschidere nr. x/03.11.2010 .

Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Timişoara nr. 81/P/2011 din 16.12.2015 au fost trimişi în judecată inculpaţii:

-B. -deputat în Parlamentul României, fost director general al Aeroportului Internaţional "Traian Vuia" Timişoara, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de:

-abuz în serviciu în formă continuată, prev. de art. 297 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (două acte materiale), constând în aceea că, în calitatea deţinută, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, a participat la luarea deciziei şi apoi a aprobat toate fazele unei proceduri frauduloase de selectare a unui agent economic care să închirieze spaţii aflate în incinta aeroportului, societatea comercială favorizată S.C.H., fiind controlată, în fapt, de către I. augustin Florin şi J., persoane cu care B. s-a aflat în raporturi comerciale şi

- conflict de interese, prev. de art. 301 din C. pen., constând în aceea că, aflându-se în raporturi comerciale cu inculpaţii I. augustin Florin şi J., prin intermediul fiicei acestuia K. în cadrul S.C. "L." S.R.L. Timişoara, inculpatul B. a favorizat şi impus pentru închirierea spaţiilor comerciale situate în incinta aeroportului o firmă aflată în sfera de interes a acestora,

ambele cu aplic. art. 38 alin. (1) din C. pen.

- C. - fost director comercial al Aeroportului Internaţional "Traian Vuia" Timişoara, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de:

- abuz în serviciu în formă continuată în formă continuată, prev. de art. 297 alin 1 din C. pen. rap. la art. art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (două acte materiale), constând în aceea că, acţionând concordant cu directorul B., a pus în aplicare înţelegerea realizată cu acesta din urmă, respectiv a conceput şi dispus unui alt funcţionar, ce nu cunoştea adevărata stare de fapt, redactarea unor acte ce reflectau în mod nereal respectarea procedurilor legale, pentru ca, în eventualitatea unui control ulterior, să nu se mai poată constata că licitaţiile din datele de 27.10.2010 şi 03.11.2010 au fost denaturate, în sensul asigurării adjudecării contractelor de închiriere de către firma controlată de I. augustin Florin şi J., concomitent cu împiedicarea participării altor societăţi interesate, competiţia economică fiind astfel imposibilă, iar depunerea altor două oferte având un caracter strict forma şi

-participaţie improprie la fals în înscrisuri sub semnătură privată (sub forma intenţiei şi a lipsei de vinovăţie) în formă continuată prev. de art. 52 alin. (3) din C. pen. rap. la art. 322 din C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (zece acte materiale), constând în aceea că l-a determinat pe M., funcţionar aflat în subordinea sa, să întocmească în cadrul procedurii de achiziţie înscrisuri cu un conţinut nereal, respectiv Caiet de sarcini 27.10.2010, Anexa B - consum de energie electrică 27.10.2010, Hotărâre de adjudecare 27.10.2010, Proces-verbal şedinţă de deschidere 27.10.2010, Anexa B - consum de energie 03.11.2010, Hotărâre de adjudecare 03.11.2010, Proces-verbal şedinţă de deschidere 03.11.2010, Caiet de sarcini 03.11.2010, Memoriu 28.10.2010, Memoriu 21.10.2010,

ambele cu aplic. art. 38 alin. (1) din C. pen.

- A. - administrator al S.C. "N."S.R.L., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de mărturie mincinoasă, prev. de art. 273 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că, fiind audiat ca martor în prezenta cauză după începerea urmăririi penale, a făcut afirmaţii mincinoase şi nu a spus tot ceea ce ştie în legătură cu împrejurările în care a transmis oferte de participare la licitaţia de închiriere a spaţiilor, acesta ascunzând motivul real al simulacrului de ofertare făcut, respectiv crearea aparenţelor unei proceduri deschise, transparente şi competitive.

În fapt, prin actul de sesizare, s-a reţinut că inculpatul B. - fost director general al Aeroportului Internaţional "Traian Vuia" Timişoara, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, a participat la luarea deciziei şi apoi a aprobat toate fazele unei proceduri frauduloase de selectare a unui agent economic care să închirieze spaţii aflate în incinta aeroportului.

Societatea comercială favorizată era controlată, în fapt, de numiţii I. augustin Florin şi J., persoane cu care inculpatul B. s-a aflat în raporturi comerciale. Formal, cei în cauză vizau închirierea spaţiilor către S.C.H., firmă la care era asociat şi administrator martorul O., partener de afaceri cu I. augustin Florin şi cu fiica lui J., K.. De asemenea, fostul director al A.I.T., B., se află în raporturi comerciale cu I. augustin Florin şi K., cei trei fiind asociaţi, prin intermediul altei societăţi comerciale, la S.C. "L." S.R.L. Timişoara.

În acest context, inculpatul C., fost director comercial al A.I.T. la acel moment, acţionând concordant cu directorul B., a pus în aplicare înţelegerea realizată cu acesta din urmă, în sensul determinării foştilor chiriaşi să renunţe integral ori măcar parţial la spaţiile închiriate anterior, precum şi în vicierea procedurilor de atribuire a spaţiilor comerciale către societatea comercială controlată prin interpuşi de către I. şi J..

În acest sens, directorul comercial C., fiind desemnat preşedinte al celor două comisii de organizare a licitaţiilor, pentru închirierea spaţiilor comerciale din incinta aeroportului, a conceput şi dispus unui alt funcţionar, ce nu cunoştea adevărata stare de fapt, redactarea unor acte ce reflectau în mod nereal respectarea procedurilor legale, pentru ca, în eventualitatea unui control ulterior, să nu se mai poată constata că licitaţiile din datele de 27.10.2010 şi 03.11.2010 au fost denaturate, în sensul asigurării adjudecării contractelor de închiriere de către firma controlată de I. augustin Florin şi J., concomitent cu împiedicarea participării altor societăţi interesate, competiţia economică, fiind astfel imposibilă, iar depunerea altor două oferte, având un caracter strict formal, fără intenţia reală a licitării.

Prin activităţile infracţionale derulate de către inculpaţii B. şi C., cu concursul direct al persoanelor ce controlau în fapt societatea comercială ce a fost declarată abuziv ca şi câştigătoare a licitaţiei trucate, s-a produs Aeroportului Internaţional "Traian Vuia" Timişoara un prejudiciu în cuantum de 239.570,3 RON, reparat în cursul urmăririi penale.

Astfel, din conţinutul denunţului formulat de către martorul O., precum şi a declaraţiei acestuia rezultă că era asociat în S.C."P." S.R.L. împreună cu I. augustin Florin şi J., acesta din urmă fiind un asociat ocult, calitatea formală de societar având-o fiica sa K..

Societatea comercială a fost înfiinţată de către martorul O. şi un partener german şi desfăşura, în principal, activităţi în domeniul alimentaţiei publice, având deschise mai multe puncte de lucru cu specific pizzerie în mun. Timişoara. Asocierea numiţilor I. şi J. cu martorul O. s-a produs ulterior, având în vedere relaţiile apropiate existente între aceştia.

Conform declaraţiilor martorului O., acesta se cunoştea cu I. de foarte mulţi ani, relaţia între aceştia fiind una de prietenie. I. i-a relatat martorului O. că J. este o persoană pe care se bazează în mod deosebit în cariera sa politică, propunându-i martorului O. să-l coopteze şi pe J. în cadrul societăţii comerciale, sugerând că prin aceasta s-ar crea noi oportunităţi. Tot I. i-a spus martorului O. că formal în societatea comercială va fi cooptată ca asociat fiica lui J., K., deoarece J. nu voia să fie asociat în nume propriu, ci voia o asociere discretă, având în vedere poziţia deţinută în cadrul Consiliului Judeţean Timiş şi calitatea de preşedinte al Organizaţiei Judeţene a Q.. Astfel, a avut loc o întâlnire între cei trei, ocazie cu care au decis că şi J. va deveni asociat cu primii doi, însă doar ca realitate faptică, fără ca J. sau fiica acestuia să contribuie financiar corespunzător procentului de părţi sociale cesionate, pentru investiţiile deja efectuate şi patrimoniul existent, asocierea lui J. fiind doar la beneficii, nu şi la cheltuieli. Potrivit relatărilor martorului O., I. a insistat cu privire la asocierea în firmă şi a lui J. care "prin prezenţa lui în firmă asigură protecţia", aspect ce ulterior i-a fost confirmat martorului O. şi de către J. în mod explicit, cu toate că martorul nu a înţeles de ce ar avea nevoie de o astfel de "protecţie", câtă vreme nu au desfăşurat activităţi ilicite care să necesite intervenţii ilegitime ale numiţilor I. sau J..

Potrivit precizărilor martorului O., în cursul verii anului 2010, fără a se putea preciza data, a avut o discuţie cu I., căruia i-a relatat că, potrivit unor zvonuri, firma care administra cafenele "R." în mun. Timişoara, respectiv S.C. "S." S.R.L., urma să intre în insolvenţă, astfel încât l-a întrebat pe I. dacă ar fi de acord ca firma lor să preia unul dintre spaţiile ce urmau a fi eliberate în acest context, fără a se referi în acel moment la vreo locaţie anume. Ca urmare a acestei propuneri a martorului O., numitul I. i-a propus martorului, ca variantă optimă în viziunea sa, preluarea spaţiului din incinta Aeroportului Internaţional Timişoara în care a funcţionat cafeneaua "R.", afirmând că, prin influenţa pe care el şi J. o aveau asupra conducerii aeroportului ar putea "rezolva" închirierea acelui spaţiu.

Pentru a verifica dacă această variantă ar putea avea eficienţă economică, la indicaţiile lui I., martorul O. s-a deplasat în incinta aeroportului, însoţit de arhitectul T., cei doi efectuând măsurători, pe baza cărora arhitectul a şi realizat o primă schiţă a spaţiului.

La prima întâlnire pe care martorul O. a avut-o cu I., după vizita la aeroport, i-a relatat acestuia din urmă că avea dubii cu privire la fezabilitatea unei investiţii în acel spaţiu şi cu privire la rentabilitatea în ansamblu a derulării unei afaceri în acea locaţie după închirierea spaţiului de la A.I.T., însă I., care călătorea foarte des cu avionul, a insistat că, din punctul său de vedere, afacerea putea avea un mare potenţial, cu atât mai mult cu cât deja ştia că valoarea chiriei lunare nu va depăşi suma de 3.500 de euro, ceea ce dovedea că în paralel el şi J. primiseră deja de la inculpatul B. "oferta" de preţ, suma fiind foarte apropiată de cea care ulterior a şi fost menţionată în contractul de închiriere.

Pentru preluarea spaţiului comercial situat în incinta Aeroportului Internaţional Timişoara martorul O. a propus numiţilor I. şi J. să folosească societatea comercială în care erau asociaţi, respectiv S.C. "P."S.R.L., însă cei doi inculpaţi nu au fost de acord, propunându-i martorului să interpună S.C."H." S.R.L. Timişoara, societate în care aveau calitate de asociaţi martorul O., sora sa, respectiv fratele martorului, firma neavând în acel moment activitate.

Ca urmare a indicaţiilor primite de martorul O. de la I., pentru a masca eventualele conexiuni cu legăturile de afaceri ale numiţilor I. şi J. cu inculpatul B., martorul a cesionat totalitatea părţilor sociale din S.C."H." S.R.L. Timişoara către două persoane indicate de către I., respectiv către martorii U. şi V., societatea modificându-şi în acel moment şi denumirea, ulterior devenind în 29.09.2010 S.C."H." S.R.L. Desemnarea acestor persoane a avut în vedere faptul că U. este verişorul lui I., iar V. era angajată a firmei martorului O., cele două persoane fiind de încredere, deşi nu au exercitat nicin fel de activităţi în administrarea societăţii comerciale în care au devenit asociaţi.

În perioada în care se pregătea preluarea spaţiului din aeroport martorul O. a fost acuzat de către J., atât direct, cât şi prin intermediul lui I., că şi-ar fi însuşit sume de bani din S.C. "P."S.R.L., iar în cadrul discuţiilor purtate cu numiţii J. şi I. i s-a transmis că nu mai are ce căuta în incinta Aeroportului Internaţional Timişoara şi că nici nu va mai fi asociat în cadrul societăţii comerciale ce urma a desfăşura activitatea în incinta aeroportului, concomitent transmiţându-i-se diverse ameninţări, cu scopul de a-l intimida şi a-l determina să nu mai emită niciun fel de pretenţie financiară odată cu ieşirea din societatea comercială, astfel că martorul O. nu a mai fost implicat în niciun fel în demersurile întreprinse pentru preluarea spaţiilor comerciale din incinta A.I.T.

În vederea punerii în aplicare a planului conceput de numiţii I. şi J. pentru preluarea agresivă şi ilegală a spaţiilor comerciale din incinta Aeroportului Internaţional Timişoara, începând cu luna august 2010, între cei doi şi inculpatul B. au fost purtate numeroase discuţii pentru punerea la cale a tuturor detaliilor planului pe care îl puneau în practică referitor la acele spaţii comerciale.

Astfel, prin contractul nr. x din 02.05.2007 încheiat între A.I.T. şi S.C. "W." S.R.L. Dumbrăviţa pe o perioadă de 3 ani, au fost închiriate patru spaţii comerciale situate în incinta aeroportului. Firma "W." S.R.L. este deţinută de X., nora lui Y., la acea dată secretar de stat pentru politica de apărare şi planificare în Ministerul Apărării Naţionale.

Deoarece în luna mai 2010 s-a împlinit termenul de trei ani prevăzut în contract, în urma înţelegerii dintre I. augustin Florin, J. şi inculpatul B., cel din urmă, în calitate de director general al A.I.T., a decis să nu mai prelungească durata de valabilitate a contractului, notificând firma în cauză în acest sens, în scopul atribuirii spaţiilor către S.C.H. S.R.L.

De asemenea, directorul A.I.T., B., se află în raporturi comerciale cu I. augustin Florin şi K., cei trei fiind asociaţi la S.C. "L." S.R.L. Timişoara.

Ca urmare a deciziei de a nu prelungi contractul de închiriere cu S.C." W." S.R.L., directorul A.I.T. a fost contactat în repetate rânduri de Y., care a exercitat presiuni asupra sa pentru păstrarea spaţiilor de către firma nurorii sale.

Pentru că martorul Y. nu a fost de acord ca firma familiei sale să fie prejudiciată prin îndepărtarea din spaţiile A.I.T., acesta a continuat să facă demersuri şi să poarte "negocieri" pentru găsirea unei soluţii, apelând direct la cel mai influent şi mai autoritar dintre inculpaţi, respectiv la numitul J., despre care ştia că are puterea de a decide şi în numele lui I. şi al inculpatului B..

În vederea punerii în aplicare a celor stabilite cu numiţii J. şi I., inculpatul B. a demarat activităţile concrete vizând procedura închirierii spaţiilor comerciale situate în incinta Aeroportului Internaţional "Traian Vuia" Timişoara, însă, pentru a se asigura că nu se vor petrece "accidente" în perioada derulării acestor proceduri, respectiv că nu se va prezenta şi nu îşi va adjudeca contractele de închiriere o altă societate comercială decât cea controlată de către coinculpaţi, directorul A.I.T. s-a îngrijit personal de organizarea unui simulacru de licitaţie, păstrând un caracter formal al acestor demersuri, însă având deplinul sprijin şi al inculpatului C., procedura a fost profund viciată.

Inculpatul B., în baza unei rezoluţii infracţionale unice, a participat la luarea deciziei şi apoi a aprobat toate fazele unei proceduri frauduloase de selectare a unui agent economic care să închirieze spaţii aflate în incinta aeroportului. Societatea comercială favorizată era controlată, în fapt, de către inculpaţii I. augustin Florin şi J., persoane cu care inculpatul B. s-a aflat în raporturi comerciale. Formal, cei în cauză vizau închirierea spaţiilor către S.C.H., firmă la care era asociat şi administrator martorul O., partener de afaceri cu I. augustin Florin şi cu fiica lui J., K.. De asemenea, fostul director al A.I.T., B.,se afla în raporturi comerciale cu I. augustin Florin şi K., cei trei fiind asociaţi la S.C. "L." S.R.L. Timişoara. Mai exact, inculpatul B., împreună cu soţia sa Z., începând din anul 2002 sunt asociaţi la S.C. "AA."S.R.L. Timişoara, la data faptelor ce formează obiectul prezentei cauze inculpatul B. îndeplinind şi calitatea de administrator al acestei societăţi comerciale. Prin menţiunea nr. 22.838/06.05.2010 societatea comercială "AA." S.R.L., reprezentată de inculpatul B., a fost cooptată ca asociat în S.C. "L." S.R.L. Timişoara, unde a dobândit calitatea de asociat, alături de I. augustin Florin şi K., împreună cu încă o persoană fizică şi o persoană juridică. Edificator pentru relaţia personală strânsă între inculpatul B. şi I. augustin Florin, este faptul că după un an de la săvârşirea infracţiunilor ce fac obiectul prezentei cauze, respectiv în data de 09.12.2011, inculpatul B., prin S.C. "AA." S.R.L., şi-a cesionat în totalitate părţile sociale deţinute în cadrul S.C. "L."S.R.L., în favoarea numitului I. augustin Florin.

Potrivit normelor aplicabile, pentru închirierea spaţiilor de către Societatea Naţională Aeroportul Internaţional Timişoara - "Traian Vuia" S.A. a fost elaborat "Regulamentul privind încheierea contractelor de închiriere spaţiu în cadrul S.N. Aeroportul Internaţional Timişoara Traian Vuia S.A.", înregistrat sub numărul x/23.11.2006 şi aprobat de Consiliul de administraţie al S.N. Aeroportul Internaţional Timişoara - "Traian Vuia" S.A. prin Hotărârea nr. 95/28.11.2006.

Principala prevedere din acest Regulament este aceea că spaţiile destinate altor activităţi decât cele de aviaţie sau legate de activitatea de aviaţie, se atribuie spre închiriere ca urmare organizării de licitaţie deschisă sau cu strigare.

Prin elaborarea "Regulamentului privind încheierea contractelor de închiriere spaţiu în cadrul S.N. Aeroport Internaţional Timişoara "Traian Vuia" S.A., autoritatea contractantă S.N. Aeroportul Internaţional Timişoara "Traian Vuia" S.A. şi-a însuşit prevederile înscrise în O.U.G. nr. 34/2006, privind modul de atribuire a contractelor de achiziţii publice, asumându-şi respectarea şi aplicarea aceloraşi proceduri de atribuire şi în cazul atribuirii contractelor de închiriere.

Potrivit adresei nr. x din 28.08.2007 emisă de Direcţia Generală de Investiţii, Achiziţii şi Concesiuni din cadrul Ministerului Transporturilor în scopul clarificării aspectelor legate de încheierea contractelor de închiriere/asociere/concesiune, "încheierea de noi contracte se va face pe principii de transparenţă, cu respectarea legislaţiei în vigoare, doar prin proceduri de licitaţie".

Potrivit site-ului http://www.x.ro/, la sfârşitul anului 2008 Comisia Europeană a dat publicităţii Lista Autorităţilor Contractante, iar printre autorităţile contractante din România se regăseşte în cuprinsul listei, conform anexei L ca şi autoritate contractantă şi Societatea Naţională "Aeroportul Internaţional Timişoara-Traian Vuia"-SA.

Dispoziţiile legale şi regulamentare mai sus prezentate constituiau cadrul normativ ce trebuia respectat de către inculpatul B., respectiv de către inculpatul C., care însă, în urma determinării lor de către numiţii J. şi I., au acţionat concordant pentru asigurarea atribuirii contractelor de închiriere firmei controlate de către inculpaţii instigatori, sub aparenţa fragilă a respectării cadrului legal.

a. Concret, prin decizia nr. 914/25.10.2010 directorul general al A.I.T., inculpatul B. a constituit Comisia de deschidere şi analiză a ofertelor pentru atribuirea contractului de închiriere cu destinaţia servicii alimentaţie publică, conform competenţelor acordate prin Ordinul Ministrului Transporturilor nr. 17/11.01.2010, ordin prin care inculpatul B. a fost numit director general al A.I.T. Comisia avea în componenţă pe inculpatul C. - preşedinte şi martorii M. şi BB. - membrii, iar ca membru de rezervă martorul CC..

În aceeaşi perioadă inculpatul B., în calitatea sa de director general al A.I.T., a aprobat caietul de sarcini pentru închirierea unor spaţii destinate activităţii de alimentaţie publică, fără a se putea stabili data întocmirii şi aprobării acestuia, deoarece nu s-a făcut menţiunea datei în cuprinsul său. Se stabileşte prin acest caiet de sarcini ca dată a desfăşurării procedurii data de 27.10.2010, precum şi faptul că anunţul de publicitate se va publica cu minim 5 zile anterior datei de desfăşurare, contrar Regulamentului, care prevedea un termen minim de 15 zile.

Din examinarea conţinutului Caietului de sarcini, rezultă că din chiar momentul conceperii şi elaborării sale, inculpatul B. a urmărit doar interesele financiare personale ale apropiaţilor săi, numiţii J. şi I., la instigarea cărora acţiona şi a nesocotit flagrant dispoziţiile legale şi regulamentare imperative. Astfel, deşi procedura a debutat în data de 25.10.2010, când inculpatul a emis actul primar, respectiv decizia nr. 914 de numire a membrilor Comisiei, potrivit caietului de sarcini, data pentru examinarea ofertelor a fost stabilită ca fiind 27.10.2010 ceea ce presupunea că, respectând termenul minim pentru publicarea anunţului public, publicarea să se fi făcut cu 3 zile anterior numirii comisiei, iar dacă ar fi fost respectat termenul minim de 15 zile, potrivit Regulamentului, anunţul ar fi trebuit să apară în presă cu 13 zile anterior emiterii deciziei de numire a Comisiei şi de declanşare a procedurii. Din cele de mai sus rezultă fără echivoc dispreţul inculpatului B. pentru normele legale pe care trebuia să le respecte, acesta redactând ori dispunând să se redacteze documente ale procedurii de licitaţie doar pentru păstrarea unor minime aparenţe de legalitate, în realitate, însă neurmărind decât fraudarea acestor norme legale şi regulamentare pentru a se asigura de succesul acţiunii sale în favoarea coinculpaţilor.

O altă prevedere din caietul de sarcini ce contravine unor dispoziţii imperative este preţul de 30 euro/mp (Capitolul 7, Oferta tehnică şi financiară), preţul contravenind celui stabilit prin Hotărârea C.A. nr. 28/2005, care aprobat grila pentru stabilirea preţurilor de pornire la închirierea de spaţii în incinta A.I.T., prin această hotărâre a C.A. stabilindu-se preţul minim de 50 euro/mp.

Comisia constituită potrivit deciziei nr. 914/25.10.2010 a directorului general B., a dispus publicarea unui anunţ în presă cu privire la organizarea procedurilor de închiriere a unor spaţii comerciale cu destinaţia "prestarea de servicii de alimentaţie publică=80 m.p." în incinta A.I.T., anunţ ce a şi apărut în ziua următoare, respectiv în data de 26.10.2010 în publicaţia "DD.", deşi în Regulament este prevăzut că anunţul pentru licitaţie se publică cu minim 15 zile înainte de data limită stabilită pentru depunerea ofertei, în cotidiene de largă circulaţie. În caietul de sarcini a fost prevăzut, contrar Regulamentului, că anunţul se face cu 5 zile înainte de data limită pentru depunerea ofertei. Licitaţia a avut loc în ziua următoare, respectiv în data de 27.10.2014.

Deşi, până în acest moment, deja fuseseră încălcate dispoziţii regulamentare exprese, referitoare la transparenţa procedurii şi termenul limită ce priveşte publicarea anunţului în presă, în ziua imediat următoare apariţiei anunţului într-o obscură publicaţie din Timişoara, respectiv în data de 27.10.2010 s-a desfăşurat licitaţia, întocmindu-se "Procesul-verbal şedinţă de deschidere", înregistrat sub nr. x/27.10.2010.

S-a consemnat în cuprinsul acestui proces-verbal că s-ar fi depus trei oferte emise de trei agenţi economici distincţi, respectiv S.C. "EE." S.R.L., S.C. "N." S.R.L. şi S.C. "H." S.R.L., consemnându-se în mod nereal şi orele la care ar fi fost depuse aceste oferte, în realitate însă doar ultima din aceste societăţi comerciale depunând o ofertă. De asemenea, în cuprinsul aceluiaşi proces-verbal se mai consemnează în mod nereal că ofertele ce ar fi fost depuse de cele trei societăţi comerciale ar fi fost însoţite de întreaga documentaţie ce era obligatorie, potrivit Regulamentului şi a Caietului de sarcini, în realitate însă astfel de documente nu au fost depuse, nici chiar de unica societate comercială ce a întocmit o ofertă scrisă. Prin Hotărârea de adjudecare înregistrată sub nr. x/27.10.2010, semnată de preşedintele comisiei, inculpatul C. şi de membrii M. şi BB., câştigătorul licitaţiei a fost declarat firma "H."S.R.L. Ca documentaţie ce ar fi fost depusă de cei trei ofertanţi menţionată în procesul-verbal de deschidere a licitaţiei nu se găsesc decât formulare necompletate a cererii de înscriere la licitaţie, informaţii generale privind candidatul/ofertant, capacitatea financiară a ofertantului şi comunicările către cei trei ofertanţi redactate, fără însă a se prezenta şi dovada comunicării. Comunicările au fost semnate de către directorul general B..

Prin rechizitoriu s-a mai reţinut că simulacrul de procedură, orchestrat direct de către inculpatul C., în sprijinul inculpatului B., a ajuns până în punctul în care inculpatul Mezin a consemnat, atât în procesul-verbal de deschidere a ofertelor, cât şi în hotărârea de adjudecare, împrejurarea nereală că s-ar fi examinat oferte financiare concrete din partea celor trei pretinşi participanţi, menţionându-se suma de 32 euro/mp, ce ar fi fost oferită de către S.C. "EE." S.R.L., suma de 35 euro/mp, ce ar fi fost oferită de către S.C. "N." S.R.L., iar S.C. "H." S.R.L. ar fi oferit suma de 40 euro/mp. În realitate însă niciuna din aceste firme nu a ofertat vreun preţ. Hotărârea de adjudecare a fost aprobată şi de către directorul general al A.I.T., inculpatul B..

Urmare a vicierii procedurii, a fost încheiat contractul nr. x/01.11.2010, prin care A.I.T. a închiriat suprafaţa de 80 mp către S.C. "H." S.R.L. situată în zona publică a aerogării, Plecări interne, pentru suma de 40 euro/mp/lună, totalizând 3.200 euro/lună, referitor la aceste preţuri, potrivit art. 4, pct. 4.1 din contract, "prezentele tarife/mp nu includ TVA". Contractul a fost semnat inclusiv de inculpaţii B. şi C..

b. Similar au procedat inculpaţii B. şi C. şi în privinţa închirierii suprafeţelor de 5 mp şi 4 mp, situate în incinta A.I.T., etaj Plecări externe, Securizat (S1), respectiv parter Plecări externe, Securizat (S2).

Referitor la aceste două spaţii, în data de 28.10.2010 se întocmeşte de către Direcţia Comercială, la iniţierea directorului comercial, inculpatul C., memoriul cu nr. 11.166, memoriu prin care se propunea demararea procedurii de închiriere prin licitaţie publică deschisă, respectiv publicarea unui anunţ. De menţionat că aceste două spaţii sunt cele la care se referea inculpatul B. în convorbirea telefonică din data de 08.10.2010, despre care arăta că ar putea fi ocupate chiar în acea perioadă, fără a mai aştepta parcurgerea procedurilor legale, ceea ce dovedeşte că iniţierea acestui memoriu de către inculpatul C. avea doar un rol formal, de creare a aparenţelor respectării normelor incidente. Anterior aceste spaţii comerciale au fost folosite de cafeneaua deţinută de către nora martorului Y., martora X..

Memoriul a fost aprobat de directorul A.I.T., inculpatul B., astfel că acesta a emis Decizia nr. 919/28.10.2010, prin care a fost numită o nouă comisie, compusă din preşedinte C. şi membrii FF. şi BB., martor rezervă CC..

Nici caietul de sarcini întocmit pentru licitarea închirierii acestor spaţii comerciale nu a fost datat, fiind semnat din partea comisiei numite doar de preşedintele acesteia, inculpatul C., iar inculpatul B. l-a aprobat. Clauzele acestui caiet de sarcini sunt absolut identice cu cele din primul caiet, conţinând aceleaşi încălcări ale Regulamentului, precum şi tariful minim de 30 euro/mp/lună, contravenind hotărârii C.A. nr. 28/2005.

Şi de această dată, deşi procedura a debutat în data de 28.10.2010, când inculpatul a emis actul primar, respectiv decizia nr. 919 de numire a membrilor Comisiei, potrivit caietului de sarcini, data pentru examinarea ofertelor a fost stabilită ca fiind 03.11.2010, ceea ce presupunea că, respectând termenul minim pentru publicarea anunţului public, publicarea să se fi făcut cu 3 zile anterior numirii comisiei, iar dacă ar fi fost respectat termenul minim de 15 zile, potrivit Regulamentului, anunţul ar fi trebuit să apară în presă cu 13 zile anterior emiterii deciziei de numire a Comisiei şi de declanşare a procedurii. Din cele de mai sus rezultă fără echivoc că inculpatul B., de conivenţă şi acţionând coordonat cu inculpatul C., şi-a asumat nesocotirea deliberată a normelor legale pe care trebuia să le respecte, acesta redactând ori dispunând să se redacteze documente ale procedurii de licitaţie doar pentru păstrarea unor minime aparenţe de legalitate, în realitate însă neurmărind decât fraudarea acestor norme legale şi regulamentare pentru a se asigura de succesul acţiunii sale în favoarea coinculpaţilor.

Ulterior constituirii, comisia numită a procedat la publicarea anunţului privind organizarea licitaţiei, şi de această dată procedura desfăşurându-se a doua zi după publicarea anunţului, respectiv în data de 03.11.2010, după ce anunţul fusese publicat în data de 02.11.2010 în publicaţia "DD.".

În data de 03.11.2010 s-a desfăşurat licitaţia, întocmindu-se "Procesul-verbal şedinţă de deschidere", înregistrat sub nr. x/03.11.2010, care a fost semnat doar de către preşedintele comisiei, inculpatul C., în absenţa celorlalţi doi membri ai comisiei.

Şi în cuprinsul acestui proces-verbal s-a consemnat în mod nereal că s-ar fi depus trei oferte emise de trei agenţi economici distincţi, respectiv S.C. "EE." S.R.L., S.C. "N." S.R.L. şi S.C."H." S.R.L., consemnându-se în mod nereal şi orele la care ar fi fost depuse aceste oferte, în realitate însă niciuna din aceste societăţi comerciale nu a formulat o ofertă, nici măcar S.C. "H." S.R.L. În conţinutul aceluiaşi proces-verbal se mai consemnează în mod nereal că ofertele ce ar fi fost depuse de cele trei societăţi comerciale ar fi fost însoţite de întreaga documentaţie ce era obligatorie, potrivit Regulamentului şi a Caietului de sarcini, în realitate,însă, astfel de documente nu au fost depuse.

Prin Hotărârea de adjudecare înregistrată sub nr. x/03.11.2010, semnată doar de preşedintele comisiei, inculpatul C., fără ca membrii BB. şi FF. să fi semnat acest proces-verbal, câştigătorul licitaţiei a fost declarat firma "H."S.R.L. Ca documentaţie ce ar fi fost depusă de cei trei ofertanţi menţionată în procesul-verbal de deschidere a licitaţiei nu se găsesc decât formulare necompletate a cererii de înscriere la licitaţie, informaţii generale privind candidatul/ofertant, capacitatea financiară a ofertantului şi comunicările către cei trei ofertanţi redactate, fără însă a se prezenta şi dovada comunicării. Comunicările au fost semnate de către directorul general B..

Încălcarea normelor de procedură, respectiv a Regulamentului, a hotărârii C.A. nr. 28/2005 şi a Caietului de sarcini de către inculpatul C., în sprijinul inculpatului B., a ajuns până în punctul în care inculpatul Mezin a consemnat, atât în procesul-verbal de deschidere a ofertelor, cât şi în hotărârea de adjudecare, împrejurarea nereală că s-ar fi examinat oferte financiare concrete din partea celor trei pretinşi participanţi. Concret, s-a menţionat suma de 37 euro/mp/lună pentru fiecare din cele două spaţii, ce ar fi fost oferită de către S.C. "EE." S.R.L.; sumele de 35 euro/mp/lună pentru S1 şi 37 euro/mp/lună pentru S2, ce ar fi fost oferite de către S.C. "N." S.R.L., iar S.C. "H." S.R.L. ar fi oferit suma de 40 euro/mp/lună pentru ambele spaţii. În realitate însă niciuna din aceste firme nu a ofertat vreun preţ. Hotărârea de adjudecare a fost aprobată şi de către directorul general al A.I.T., inculpatul B..

După emiterea hotărârii de adjudecare nr. 11.201/03.11.2010 a spaţiilor S1 şi S2 a fost încheiat contractul de închiriere nr. 11.206/03.11.2010 între A.I.T. şi S.C. "H." S.R.L., pentru suma de 40 euro/mp/lună, contract ce a fost semnat şi de către inculpaţii B. şi C..

Prin activităţile sale de determinare a unui funcţionar din subordine, respectiv M., în vederea vicierii procedurilor de achiziţii publice, inculpatul C. a contribuit la întocmirea unor documente false ce au stat la baza încheierii contractelor de închiriere a spaţiilor comerciale din incinta A.I.T., cele zece înscrisuri false, acte materiale ale infracţiunii de participaţie improprie la fals în înscrisuri sub semnătură privată, fiind: Caiet de sarcini 27.10.2010, Anexa B - consum de energie electrică 27.10.2010, Hotărâre de adjudecare 27.10.2010, proces-verbal şedinţă de deschidere 27.10.2010, Anexa B - consum de energie 03.11.2010, Hotărâre de adjudecare 03.11.2010, proces-verbal şedinţă de deschidere 03.11.2010, Caiet de sarcini 03.11.2010, Memoriu 28.10.2010, Memoriu 21.10.2010 .

În aceeaşi ordine de idei, a probării preocupărilor inculpaţilor B. şi C. în a înscena proceduri aparent legale de desfăşurare a licitaţiilor pentru închirierea spaţiilor comerciale este şi conţinutul convorbirii telefonice purtate la data de 03.11.2010, ziua atribuirii ultimului contract de închiriere. Această convorbire telefonică este edificatoare sub aspectul vicierii voite a procedurii, în scopul atribuirii contractelor de închiriere către societatea comercială controlată în fapt de către superiorii inculpatului B., numiţii J. şi I.. Astfel, după parcurgerea formală şi în ritmul alert a doar câte două zile a procedurilor de anunţ în presă, deschidere şi evaluare a "ofertelor", adjudecare şi semnare a contractelor, inculpatul C. a constatat că a fost superficial şi i-a scăpat un "amănunt" esenţial, respectiv lipsa a altor două oferte, în afara celor pe care ar fi trebuit să le aibă deja din partea S.C. "H."S.R.L., informându-l de urgenţă şi pe directorul general, inculpatul B., pentru ca acesta să încerce să remedieze, retroactiv, problema, astfel încât din dosarele de achiziţie publică să nu lipsească documente esenţiale şi să nu poată fi traşi la răspundere pentru denaturarea evidentă a proceselor de achiziţii publice.

Având cunoştinţă de această problemă de la inculpatul C. şi la solicitarea acestuia, directorul general B. l-a contactat telefonic pe martorul O., fost asociat al numiţilor J. şi I.. Inculpatul B. i-a spus explicit martorului O.:"Uite, povesteam aici cu colegul Marius (referindu-se la inculpatul C. - s.n.) şi pentru contractele de închiriere mai îmi trebuie…ştii că participă mai mulţi la licitaţie […]" iar la întrebarea ce vădea nedumerire a martorului O. cu privire la participarea şi a altor firme, inculpatul B. a confirmat, dând martorului de înţeles că, în realitate nu au participat alte firme, dar se ferea să se expună şi mai mult în cadrul unei convorbiri telefonice. Cu toate acestea, în continuare inculpatul B. a fost nevoit să intre în mai multe detalii, pentru a fi sigur că martorul a înţeles şi va transmite administratorului S.C. "H."S.R.L., martorul U., să aducă încă două oferte de la alte două societăţi comerciale. Astfel, inculpatul B. a continuat discuţia spunând:

"Da, da şi trebuie ofertele […] Ştii, să nu uiţi să-i spui la U. (referindu-se la U. - s.n.)".

Ca urmare a acestei convorbiri telefonice au fost furnizate denumirile celor două societăţi comerciale (S.C. "EE."S.R.L şi S.C. "N."S.R.L.), societăţi comerciale ce au fost apoi menţionate în cuprinsul proceselor-verbale de examinare a presupuselor "oferte" şi în cuprinsul hotărârilor de adjudecare, în realitate, aşa cum am arătat deja, cele două societăţi comerciale neformulând oferte şi neparticipând sub nicio formă la procedurile măsluite de închiriere a unor spaţii comerciale în incinta A.I.T.

Fiind audiat în calitate de martor în legătură cu aceste aspecte, inculpatul A., administrator al S.C. "N."S.R.L., a făcut afirmaţii nereale, în contradicţie flagrantă cu probele administrate în cursul urmăririi penale, în scopul de a-i ajuta pe inculpaţii C. şi B.. Astfel, inculpatul A. a afirmat că ar fi aflat despre licitaţia din data de 27.10.2010 din presă şi că înainte de a trimite oferta la A.I.T. nu a fost să vadă unde se află amplasat spaţiul. Referitor la acea ofertă pe care pretinde că ar fi trimis-o, inculpatul a afirmat că nu ştie cât a oferit pe metru pătrat şi nici cum a transmis acea ofertă către aeroport. De asemenea, inculpatul A. nu a cumpărat caietul de sarcini, nu a întocmit un dosar cu actele societăţii, nu a participat efectiv la licitaţie, nu a fost înştiinţat de pierderea licitaţiei, aceasta fiind singura împrejurare în care afirmă că ar fi trimis o ofertă pentru închirierea unui spaţiu în incinta A.I.T., ceea ce dovedeşte că nici chiar acest martor, cu toată dorinţa lui de a veni în sprijinul inculpaţilor şi de a crea aparenţa unei minime legalităţi, nu a cunoscut că a mai fost organizată şi o a doua licitaţie în data de 03.11.2010, atunci când societatea sa comercială a fost menţionată în documentele întocmite de către inculpatul C. ca societate ofertantă pentru cele două spaţii comerciale.

Referitor la sumele cu care a fost prejudiciată S.N. "Aeroportul Internaţional Timişoara - Traian Vuia"S.A. ca urmare a activităţii infracţionale comise de către inculpaţii C. şi B., acesta din urmă la instigarea numiţilor I. şi J., în urma efectuării expertizei contabile judiciare în cauză, s-a stabilit că în fiecare contract de închiriere, respectiv nr. 11185/2010 şi nr. 11206/2010 preţul pe metru pătrat pe lună a fost de 40 euro. În cazul contractului nr. x/01.11.2010 suprafaţa închiriată a fost de 80 metri pătraţi, iar în cazul contractului nr. x/03.11.2010 au fost închiriate două spaţii de 5 şi respectiv 4 metri pătraţi. Prin acte adiţionale au mai fost închiriate pe perioada de vară spaţii terasă de 22 metri pătraţi. În fapt, urmare constatărilor Camerei de Conturi a jud. Timiş, suprafeţele în cauză au fost de 106 mp şi respectiv 30,24 mp.

Hotărârea Consiliului de administraţie al S.N. "Aeroportul Internaţional Timişoara - Traian Vuia" S.A. nr. 28/27.04.2005 a stabilit că preţurile de pornire la închirierea de spaţii în incinta S.N. A.I.T.-Traian Vuia S.A., în cadrul activităţilor de licitare a spaţiilor să nu fie sub Grila aprobată, care pentru spaţii comerciale aerogară este de 50 EURO/mp/lună. Diferenţa de 10 euro/mp/lună (50 euro/mp/lună minus 40 euro/mp/lună) multiplicat cu suprafaţa închiriată, constituie un venit nerealizat de S.N. "Aeroportul Internaţional Timişoara - Traian Vuia" S.A., prin încălcarea contractului de mandat care, la art. 9, prevede că:

"Răspunderea mandatarului este angajată în cazul nerespectării prevederilor legale ale … hotărârilor adoptate de adunarea generală a acţionarilor şi consiliul de administraţie al mandantului." În cazul de faţă nu a fost respectată hotărârea Consiliului de administraţie nr. 28/2005 şi nici Regulamentul intern nr. 7112/23.11.2006 privind licitaţiile, aprobat tot prin hotărâre a Consiliului de administraţie.

Prin actul de sesizare s-a menţionat că Regulamentul privind încheierea contractelor de închiriere spaţiu în cadrul SN Aeroportul Internaţional Timişoara Traian Vuia S.A. înregistrat sub numărul x/23.11.2006 şi aprobat de Consiliul de administraţie prin Hotărârea nr. 95/28.11.2006, prevede la capitolul 5 penultimul alineat, că:

"Unitatea de măsură este Euro/mp/lună."

Din facturile emise lunar pentru încasarea chiriei şi înregistrate în contabilitatea A.I.T. în perioada ianuarie 2011 - noiembrie 2012, rezultă că A.I.T. a facturat chiria pentru 80 mp, 5 mp şi 4 mp cu 40 euro/mp convertiţi în RON la cursul BNR valabil pentru ziua când s-a emis factura.

Referitor la stabilirea prejudiciului, potrivit calculelor efectuate de A.I.T., acesta a fost în cuantum de 239.570,30 RON (inclusiv TVA) şi a fost recuperat, prin încasare.

Potrivit expertizei efectuate în cauză, valoarea totală a prejudiciului este de 280.597 RON, din care 226.288 RON venit nefacturat şi neevidenţiat de care a fost lipsită societatea reprezintă prejudiciu pentru S.N.A.I.T.S.A., iar 54.309 RON taxa pe valoarea adăugată aferentă acestei sume este prejudiciu pentru bugetul de stat.

Pentru perioada ianuarie 2011 - mai 2012 cât inculpatul B. a îndeplinit funcţia de director al A.I.T., valoarea prejudiciului a fost de 40.851 euro (fără TVA), adică 174.944 RON, la care se adaugă TVA de 41.986 RON, în total 216.930 RON.

Suma de 11.340 euro (fără TVA), adică 51.343 RON, la care se adaugă TVA de 12.322 RON, în total 63.665 RON a fost stabilită pentru perioada iunie- octombrie 2012, când director nu a mai fost B..

Sumele reprezentând prejudiciul adus S.N. "Aeroportul Internaţional Timişoara - Traian Vuia" S.A. (226.288 RON) şi bugetului de stat (54.309 RON), reprezentând TVA ce trebuie colectat de A.I.T. şi vărsat la bugetul de stat constituie, în acelaşi timp, folos obţinut de S.C. "H." S.R.L., care până la data de 28.01.2013 a fost în acest mod "creditată" ilegal, prin activitatea infracţională desfăşurată de către inculpaţii B. şi C., care şi-au exercitat în mod necorespunzător atribuţiile de serviciu, în scopul asigurării unor foloase patrimoniale către numiţii I. şi J..

În prezent S.C. "H." S.R.L. desfăşoară activităţi comerciale în cinci spaţii din incinta A.I.T. - în zona publică plecări externe, parter; în zona securizată plecări externe, parter; în zona securizată plecări externe; în zona securizată plecări interne, parter; în zona de tranzit plecări externe, business class.

Prejudiciul în sumă de 239.570,3 RON produs ca urmare a săvârşirii infracţiunilor de către inculpaţii B. şi C. a fost reparat în totalitate, prin achitarea acestei sume în cursul urmăririi penale de către S.C. "H." S.R.L. Timişoara, însă S.N. Aeroportul Internaţional "Traian Vuia" Timişoara se mai constituie parte civilă în cauză cu suma de 41.026,82 RON, reprezentând diferenţa între prejudiciul stabilit prin raportul de expertiză judiciară contabilă şi suma stabilită de Curtea de Conturi a României, prin Decizia nr. 84/04.09.2012. De asemenea, A.N.A.F. - Direcţia Generală Juridică s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 54.309 RON, reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat prin neplata TVA de către S.C."H." S.R.L. Timişoara, aferentă sumei totale de 280.597 RON .

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală la data de 23.12.2015.

Prin încheierea nr. 575 din 6.07.2016 a judecătorului de cameră preliminară au fost admise în parte cererile formulate de inculpaţii B., C. şi A..

S-a constatat neregularitatea rechizitoriului, în ceea ce priveşte descrierea faptelor pentru care au fost trimişi în judecată cei trei inculpaţi.

Au fost excluse din materialul probator interceptările şi înregistrările comunicaţiilor efectuate în baza mandatelor x din 30.06.2010, nr. x din 28.09.2010 şi nr. x din 28.12.2010 emise de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

A fost restituită cauza la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Timişoara în vederea refacerii urmăririi penale cu respectarea drepturilor procesuale ale părţilor .

Prin încheierea nr. 32/C din 13.04.2017 a fost admisă contestaţia Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva încheierii nr. 575 din 6.07.2016 a judecătorului de cameră preliminară.

A fost desfiinţată în totalitate încheierea atacată şi rejudecând, au fost respinse cererile şi excepţiile invocate de inculpaţii B., C. şi A..

S-a constatat legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală în dosarul de urmărire penală nr. 81/P/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Timişoara.

S-a dispus începerea judecăţii .

4. Judecata în primă instanţă s-a desfăşurat în perioada 27.04.2017 -11.09.2018.

Examinând probatoriul administrat în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, Înalta Curte a reţinut ca fiind dovedită următoarea situaţie de fapt:

Societatea Naţională "Aeroportul Internaţional Timişoara - Traian Vuia" - S.A., a fost înfiinţată în baza H.G. nr. 521/1998, prin reorganizarea Regiei Autonome "Aeroportul Internaţional Timişoara", ca societate comercială pe acţiuni, cu capital majoritar de stat, care se organizează şi funcţionează pe bază de gestiune economică.

Potrivit aceluiaşi act normativ, finanţarea societăţii se asigură din: venituri proprii; sume alocate de la bugetul de stat, credite bancare, credite externe contractate sau garantate de stat, acordate cu respectarea regulamentelor comunitare privind concurenţa; fonduri externe nerambursabile, acordate în condiţiile legii, precum şi forme legale de participare a capitalului privat şi alte surse legal constituite.

În privinţa veniturilor proprii, acestea erau constituite şi din sumele încasate în baza contractelor de închiriere încheiate cu diferite societăţi comerciale pentru spaţiile din incinta aeroportului.

Potrivit adresei nr. x din 28.08.2007 a Ministerului Transporturilor, încheierea contractelor de închiriere/asociere având ca obiect bunuri proprietate publică a statului, proprietate privată a statului sau proprietate privată a unităţii se face pe principii de transparenţă, cu respectarea legislaţiei în vigoare, doar prin proceduri de licitaţie .

Potrivit adresei nr. x/9.01.2008 a aceluiaşi minister, derogarea de la obligativitatea încheierii unor contracte de închiriere doar prin proceduri de licitaţie era posibilă doar pentru spaţiile din aeroporturi în care se amplasează echipamente şi automate (bancare, schimb valutar, împachetare-secrurizare bagaje, cafea, băuturi răcoritoare şi alcoolice, cartele telefonice), dacă erau îndeplinite cumulativ mai multe condiţii, între care suprafaţa echipamentului sau automatului (sub 2 mp.) - fil. 21, vol. 2 d.u.p.

În acest context, S.N. Aeroportul Internaţional Timişoara - Traian Vuia S.A. adoptase Regulamentul privind încheierea contractelor de închiriere spaţiu în cadrul aeroportului nr. 7112 din 23.11.2006, care prevedea că închirierea de spaţii pentru activităţile comerciale care nu sunt direct legate de activitatea de aviaţie se face prin licitaţie deschisă/cu strigare, potrivit Regulamentului propriu de organizare şi desfăşurare a licitaţiei, detaliat chiar în cuprinsul Regulamentului privind încheierea contractelor de închiriere .

Potrivit Regulamentului propriu de organizare şi desfăşurare a licitaţiei, procedura presupunea în esenţă următoarele: - conducerea societăţii stabileşte procedura de licitaţie de tip deschisă, cu anunţ în presa locală, naţională sau electronic; numeşte comisia pentru licitaţie care va asigura buna desfăşurare a licitaţiei şi stabileşte data de desfăşurare a licitaţiei, până la care vor fi depuse plicurile conţinând ofertele; - comisia pentru licitaţie răspunde de procedura de publicitate şi licitaţie: evaluarea şi adjudecarea ofertelor pentru licitaţia deschisă pentru care a fost înfiinţată, în conformitate cu prevederile regulamentului şi cu actele normative în vigoare; - anunţurile publicitare se fac cu minimum 15 zile înainte de data limită stabilită pentru depunerea ofertei, în cotidiene de largă circulaţie; - oferta generală va cuprinde documentele de calificare (de înregistrare, de eligibilitate şi capacitatea tehnico-economică), precum şi oferta tehnică şi financiară; - în privinţa ofertei financiare, va fi avut în vedere un tarif minim/mp. precizat în caietul de sarcini al licitaţiei, preluat din "grila privind tarifele de închiriere aprobată anual de către Consiliul de Administraţie al S.N. Aeroport Internaţional Timişoara Traian Vuia S.A. pentru zona şi tipul de activitate respectiv; - licitaţia deschisă are loc dacă pentru termenul fixat s-a depus cel puţin o ofertă; - Comisia pentru licitaţie întocmeşte în timpul desfăşurării licitaţiei procesul-verbal pentru deschiderea licitaţiei; - după deschiderea ofertelor şi semnarea procesului-verbal de către participanţi se intră în procedura de comparare şi adjudecare a ofertelor, pe baza sistemului de apreciere "oferta cu preţul cel mai mare"

În finalul Regulamentului privind încheierea contractelor de închiriere spaţiu în cadrul S.N. Aeroportul Internaţional Traian Vuia S.A. Timişoara sunt menţionate ca "documente de referinţă": - Legea nr. 469/2002 privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei contractuale; - Ordonanţa de urgenţă nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de concesiune, de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii; - Proceduri privind închirierea spaţiilor preluate de pe internet.

În ce priveşte tariful minim/mp. menţionat în Regulamentul propriu de organizare şi desfăşurare a licitaţiei, prin Hotărârea Consiliului de Administraţie nr. 28 din 27.04.2005 a fost aprobată "Grila - completată pentru stabilirea preţurilor de pornire la închirierea de spaţii din incinta S.N.A.I.T. Traian Vuia S.A. în cadrul activităţii de licitare a spaţiilor".

Potrivit acestei Grile, preţul minim pentru spaţiile comerciale din aerogară erau de 50 euro/mp., iar pentru magazii - de 8 euro/mp.

În fapt, printre societăţile care au încheiat contracte de închiriere pentru spaţiile comerciale situate în aerogara aeroportului s-au numărat S.C. W. S.R.L şi S.C.S. S.R.L.

Astfel, prima instanţă a reţinut că:

a. În urma şedinţei de licitaţie din 17.05.2005, a fost încheiat contractul de închiriere nr. x/2945 din 31.05.2005 între S.N.A.I.T. Traian Vuia S.A. şi S.C. W. S.R.L. având ca obiect închirierea a 3 suprafeţe din incinta aeroportului, zona plecări externe, de câte 5 mp., 6 mp. şi 4,8 mp.(spaţiu anexă), pentru o chirie lunară de câte 52 euro/mp., 52 euro/mp. şi 9 euro/mp.

Contractul a fost încheiat până la 31.05.2006, cu posibilitatea prelungirii cu acordul părţilor, lucru care s-a şi întâmplat prin actul adiţional nr. x din 19.05.2006, care a prelungit valabilitatea contractului iniţial până la 31.05.2007, majorându-se chiria lunară la câte 62 euro/mp., respectiv 10 euro/mp. şi extinzându-se, totodată, suprafaţa închiriată cu încă una, de 4 mp. .

Ulterior, prin contractul nr. x din 2.05.2007 între aceleaşi părţi s-a încheiat un nou contract de închiriere, valabil de la 1.06.2007 la 31.05.2010, pentru aceleaşi patru suprafeţe, pentru o chirie de câte 70 euro/mp., respectiv 11 euro/mp.(pentru spaţiul anexă). - fil. 34, vol. 3 d.u.p.

Prin acte adiţionale succesive, încheiate în perioada valabilităţii contractului, a fost extinsă, respectiv restrânsă suprafaţa închiriată, cu păstrarea nivelului chiriei stabilite prin contractul de închiriere, în final fiind vorba despre 3 suprafeţe comerciale situate în aerogara plecări externe, de câte 6mp., 4mp. şi 4 mp. şi o chirie de câte 70 euro/mp. pentru fiecare suprafaţă, .

Prin cererea nr. x din 30.04.2010, S.C. W. S.R.L., reprezentată de martora X., în calitate de administrator, a solicitat inculpatului B., în calitate de director general al S.N. "Aeroportul Internaţional Timişoara - Traian Vuia" - S.A., prelungirea contractului de închiriere încheiat în anul 2007. .

Prin actul adiţional nr. x din 21.05.2010 s-a prelungit durata contractului de închiriere nr. 435 din 2.05.2007 până la 30.09.2010. .

b. Prin contractul de închiriere nr. 1603/DC din 5.12.2008, S.C.S. S.R.L a închiriat o suprafaţă comercială de 20 mp., situată în aerogara curse lunară, cu 161 euro/mp., locaţie unde şi-a desfăşurat activitatea cafeneaua R..

Durata contractului a fost de 1 an începând cu data procesului-verbal de predare-primire a spaţiului (2.02.2009) şi a fost prelungită prin actul adiţional nr. x din 20.01.2010 de la 2.02.2010 până la 31.05.2010 .

Pe parcursul derulării contractului între părţi au apărut neînţelegeri legate de neplata la timp a chiriei, respectiv de ocuparea fără drept a unui spaţiu excedentar celui prevăzut în contract, astfel încât prin adresa din 29.07.2010 semnată de inculpatul C., în calitate de director comercial al S.N.A.I.T. Traian Vuia S.A., s-a comunicat S.C.S. S.R.L. rezilierea contractului începând cu data de 15.08.2010 .

În contextul expirării duratei, respectiv al rezilierii contractelor de închiriere cu S.C. W. S.R.L. şi S.C.S. S.R.L., în perioada august - octombrie 2010, pe fondul legăturilor politice (toţi erau membri ai aceluiaşi partid, Q.) şi de afaceri existente între ei, inculpatul B. (director general al S.N.A.I.T. Traian Vuia S.A.), numitul I. augustin Florin (deputat) şi numitul J. (preşedintele Consiliului Judeţean Timiş), au purtat discuţii referitoare la preluarea spaţiilor aferente celor două contracte de către o societate apropiată acestora, S.C.H. S.R.L., controlată prin persoane interpuse, martorii U. şi V..

Fiind decis să nu mai prelungească contractele de închiriere existente pentru spaţiile respective, inculpatul B. şi numitul J. au fost contactaţi în repetate rânduri de numitul Y., secretar de stat în Ministerul Apărării Naţionale, provenind din acelaşi partid politic (Q.) şi socrul martorei GG. (administratorul S.C. W. S.R.L.), în condiţiile în care aceasta dorea să prelungească contractul iniţial pentru cele 3 spaţii deţinute în aerogara curse externe.

În discuţiile purtate, lui Y. i s-a transmis că nora sa trebuie să aleagă unul dintre aceste spaţii, întrucât "trebuie să mai preia şi altcineva din afaceri", aspecte care rezultă şi din convorbirile telefonice purtate între inculpatul B. şi numiţii I. şi J., în perioada 5-10.08.2010.

În urma discuţiilor purtate, s-a convenit ca S.C. W. S.R.L. să păstreze unul dintre cele trei spaţii deţinute până la acel moment, fapt care rezultă din convorbirile purtate de Y. cu inculpatul B., dar şi de acesta din urmă cu numitul I. (convorbire din 3.09.2010, fil. 38, vol. 1 d.u.p.).

Astfel, prin adresa din 23.09.2010 semnată de martora X., S.C. W. S.R.L. a solicitat prelungirea contractului de închiriere nr. 435 din 2.05.2007 doar pentru unul dintre cele 3 spaţii (S2- Suprafaţă comercială situată în aerogara de externe), renunţând la celelalte două.

Inculpatul B. a rezoluţionat această cerere "se prelungeşte pe 3 ani doar S2". .

Prima instanţă a reţinut că în aceeaşi perioadă, martorul O., partener de afaceri cu numiţii I. şi J. (cu ultimul, prin intermediul fiicei sale, K.), căruia îi aparţinuse iniţial societatea ce se dorea a prelua spaţiile respective (S.C.H., prin schimbarea denumirii la data de 7.08.2010, urmată de cesionarea părţilor sociale către U. şi V. la data de 9.08.2010) s-a deplasat la Aeroportul Internaţional Timişoara împreună cu martorul T., arhitect, pentru a efectua măsurători şi un proiect de amenajare a spaţiului deţinut iniţial de S.C.S. S.R.L.

Cu această ocazie au luat legătura cu inculpatul B., directorul aeroportului, care le-a permis accesul în aeroport şi efectuarea de măsurători pentru întocmirea proiectului (a se vedea declaraţia martorului T. şi convorbirile telefonice din 4.10.2010, 6.10.2010, 8.10.2010, fil. 47,50,52,188, vol. 1 d.u.p.).

Deşi nu avusese loc nicio procedură de licitaţie şi nu se încheiase vreun contract de închiriere, la 8.10.2010 inculpatul B. l-a contactat pe martorul O. şi au purtat discuţii despre începerea activităţii în spaţiile eliberate.

Ulterior, pentru a da o aparenţă de legalitate celor deja convenite, inculpatul B., în calitate de director general al S.N.A.I.T. Traian Vuia S.A., cu ajutorul inculpatului C., în calitate de director comercial, a organizat două licitaţii deschise pentru atribuirea contractului de închiriere a spaţiilor convenite cu numiţii I. şi J..

În realitate, prima instanţă cele două proceduri au fost doar formale, având câştigătorul dinainte cunoscut, respectiv S.C. H. S.R.L.

Astfel:

a. Prin decizia nr. 914 din 25.10.2010 semnată de inculpatul B., în calitate de director general al S.N.A.I.T. Traian Vuia S.A., a fost desemnată comisia de deschidere şi analiză a ofertelor pentru atribuirea contractului de închiriere a spaţiului cu destinaţia "servicii alimentaţie publică", din care au făcut parte inculpatul C., în calitate de preşedinte, martora BB. şi numitul M., în calitate de membri.

În caietul de sarcini aprobat, de asemenea, de inculpatul B. la o dată neprecizată, s-au menţionat, între altele: - data desfăşurării licitaţiei: 27.10.2010; - publicarea anunţului: cu minim 5 zile înainte de data limită stabilită pentru depunerea ofertei, identică cu data desfăşurării licitaţiei; - suprafaţa de închiriat: 80 mp.; - tariful minim: 30 euro/mp./lună; - oferta generală va cuprinde: documentele de calificare (de înregistrare, de eligibilitate, capacitatea tehnico-economică), oferta tehnică şi oferta financiară.

Menţiunile referitoare la data publicării anunţului de desfăşurare a licitaţiei şi la tariful mimim de 30 euro/mp. contraveneau Regulamentului privind încheierea contractelor de închiriere spaţiu în cadrul aeroportului nr. 7112 din 23.11.2006, precum şi Hotărârii Consiliului de Administraţie nr. 28 din 27.04.2005 prin care a fost aprobată "Grila - completată pentru stabilirea preţurilor de pornire la închirierea de spaţii din incinta S.N.A.I.T. Traian Vuia S.A. în cadrul activităţii de licitare a spaţiilor".

Astfel, potrivit regulamentului anunţul trebuia publicat cu 15 zile înainte de data desfăşurării licitaţiei, iar potrivit grilei sus-menţionate, preţul minim de pornire a licitaţiei pentru spaţiile comerciale din aerogară erau de 50 euro/mp.

De altfel, având în vedere că aprobarea caietului de sarcini nu s-a putut face anterior datei de 25.10.2010 când a fost desemnată comisia de deschidere şi analiză a ofertelor, rezultă că nici termenul de 5 zile anterior datei licitaţiei, fixat pentru publicarea anunţului, nu putea fi respectat, câtă vreme aceasta fusese fixată pentru 27.10.2010.

În fapt, anunţul a fost publicat pe 26.10.2010, adică cu o zi mai înainte de data licitaţiei. .

Şedinţa de deschidere a licitaţiei a avut loc la 27.10.2010, ocazia cu care Comisia pentru licitaţie a întocmit procesul-verbal nr. x din 27.10.2010, în cuprinsul căruia a menţionat că: - au depus oferte trei societăţi: S.C.EE. S.R.L., S.C.N. S.R.L. şi S.C. H. S.R.L.; - toate cele trei societăţi au depus toată documentaţia stabilită prin caietul de sarcini; - ofertele financiare au fost de 37 euro/mp.(S.C.EE. S.R.L.), 35 euro/mp. (S.C. N. S.R.L.) şi 40 euro/mp.(S.C.H. S.R.L.).

În fapt, documentele sus-menţionate nu au existat, iar S.C.EE. S.R.L şi S.C. N. S.R.L. nu au depus nicio ofertă.

Prin hotărârea de adjudecare nr. 11151 din 27.10.2010, reluând datele din procesul-verbal întocmit în aceeaşi zi şi aplicând criteriul de atribuire "preţul cel mai mare/mp./lună), Comisia pentru licitaţie a atribuit contractul de închiriere S.C. H. S.R.L.

Atât procesul-verbal, cât şi hotărârea de adjudecare au fost semnate de preşedintele şi cei doi membri ai Comisiei.

În realitate, din declaraţiile martorei BB. a rezultat că aceasta nici măcar nu a ştiut că a fost desemnată într-o asemenea comisie, că nu a desfăşurat o activitate în cadrul acesteia şi că nu a analizat nicio ofertă, semnând documentele la solicitarea inculpatului C..

La data de 28.10.2010, sub semnătura inculpatului B. a fost transmisă către toate cele trei societăţi aşa-zis ofertante comunicarea rezultatului procedurii de licitaţie, iar S.C. H. S.R.L. a fost invitată pentru semnarea contractului. .

În baza hotărârii de adjudecare, s-a încheiat contractul de închiriere nr. 11.185 din 1.11.2010 între S.C.A.I.T. Traian Vuia S.A. şi S.C. H. S.R.L., având valabilitate până la 31.12.2015 .

b. În mod similar s-a procedat şi pentru cele două spaţii la care renunţase S.C. W. S.R.L.

Astfel, prin decizia nr. 919 din 28.10.2010 semnată de inculpatul B., în calitate de director general al S.N.A.I.T. Traian Vuia S.A., a fost desemnată comisia de deschidere şi analiză a ofertelor pentru atrbiuirea contractului de închiriere a spaţiului cu destinaţia "servicii alimentaţie publică", din care au făcut parte inculpatul C., în calitate de preşedinte şi martorele BB. şi FF., în calitate de membri. .

În caietul de sarcini aprobat, de asemenea, de inculpatul B. la o dată neprecizată, s-au menţionat, între altele: - data desfăşurării licitaţiei: 3.11.2010; - publicarea anunţului: înainte de data limită stabilită pentru depunerea ofertei, fără a se preciza vreo durată minimă; - suprafaţa de închiriat: 5 mp.la etaj 1 plecări externe şi 4 mp. la parter plecări externe; - tariful minim de pornire: 30 euro/mp./lună; - oferta generală va cuprinde: documentele de calificare (de înregistrare, de eligibilitate, capacitatea tehnico-economică), oferta tehnică şi oferta financiară.

Menţiunile referitoare la data publicării anunţului de desfăşurare a licitaţiei şi la tariful minim de 30 euro/mp. contraveneau Regulamentului privind încheierea contractelor de închiriere spaţiu în cadrul aeroportului nr. 7112 din 23.11.2006, precum şi Hotărârii Consiliului de Administraţie nr. 28 din 27.04.2005 prin care a fost aprobată "Grila - completată pentru stabilirea preţurilor de pornire la închirierea de spaţii din incinta S.N.A.I.T. Traian Vuia S.A. în cadrul activităţii de licitare a spaţiilor".

Astfel, potrivit regulamentului anunţul trebuia publicat cu 15 zile înainte de data desfăşurării licitaţiei, iar potrivit grilei sus-menţionate, preţul minim de pornire a licitaţiei pentru spaţiile comerciale din aerogară erau de 50 euro/mp.

În fapt, anunţul a fost publicat pe 2.11.2010, adică cu o zi mai înainte de data licitaţiei, .

Şedinţa de deschidere a licitaţiei a avut loc la 3.11.2010, ocazia cu care Comisia pentru licitaţie a întocmit procesul-verbal nr. x din 3.11.2010, în cuprinsul căruia a menţionat că: - au depus oferte trei societăţi: S.C.EE. S.R.L., S.C.N. S.R.L. şi S.C.H. S.R.L.; - toate cele trei societăţi au depus toată documentaţia stabilită prin caietul de sarcini; - ofertele financiare au fost de 37 euro/mp. pentru ambele suprafeţe (S.C.EE. S.R.L.), 35 şi 37 euro/mp. (S.C.N. S.R.L.) şi 40 euro/mp. pentru ambele suprafeţe (S.C. H. S.R.L.).

În fapt, documentele sus-menţionate nu au existat, iar S.C. EE. S.R.L şi S.C. N. S.R.L. nu au depus nicio ofertă.

Prin hotărârea de adjudecare nr. 11.201 din 3.11.2010, reluând datele din procesul-verbal întocmit în aceeaşi zi şi aplicând criteriul de atribuire "preţul cel mai mare/mp./lună), Comisia pentru licitaţie a atribuit contractul de închiriere S.C. H. S.R.L.

Atât procesul-verbal, cât şi hotărârea de adjudecare au fost semnate doar de inculpatul C..

În realitate, din declaraţiile martorelor BB. şi FF. a rezultat că acestea nici măcar nu au ştiut că au fost desemnate într-o asemenea comisie, că nu au desfăşurat o activitate în cadrul acesteia şi că nu a analizat nicio ofertă.

La data de 3.11.2010, sub semnătura inculpatului B. a fost transmisă către toate cele trei societăţi aşa-zis ofertante comunicarea rezultatului procedurii de licitaţie, iar S.C. H. S.R.L. a fost invitată pentru semnarea contractului .

În baza hotărârii de adjudecare, s-a încheiat contractul de închiriere nr. 11.206 din 3.11.2010 între S.C.A.I.T. Traian Vuia S.A. şi S.C. H. S.R.L., având valabilitate până la 31.12.2015,

Prin încheierea celor două contracte la tariful de 40 euro/mp./lună, inferior celui minimal de 50 euro/mp./lună stabilit prin Grila aprobată prin H.C.A. nr. 28 din 27.04.2005, în perioada 5.01.2011 (data primei facturi) şi 5.11.2012 (data ultimei facturi emise cu tariful din contract), S.N.A.I.T. Traian Vuia S.A. a înregistrat o pagubă de 20.470 euro (diferenţa de 10 euro x 89 mp. suprafaţa totală închiriată x 23 luni), din care 16.020 euro în perioada în care inculpatul B. a ocupat funcţia de director general.

Din adresa din 23.04.2014 emisă de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Timiş, precum şi din adresa nr. x din 27.03.2014 emisă de A.N.A.F.-D.G.F.P. Timişoara rezultă că în perioada 15.09-3.11.2010 niciuna dintre cele trei societăţi menţionate în actele Comisiei de licitaţie nu a solicitat eliberarea certificatelor constatatoare în conformitate cu Legea nr. 26/1990 şi nici eliberarea de certificate de atestare fiscală. .

Or, acestea făceau parte dintre documentele de calificare menţionate în caietele de sarcini, care trebuiau depuse de ofertanţi şi a căror existenţă a fost constatată în actele întocmite de Comisie pentru fiecare participant în fiecare dintre cele două proceduri de licitaţie.

De asemenea, din verificarea registrelor de intrare-ieşire corespondenţă pentru perioada 25.10-3.11.2010 a rezultat că nu au fost înregistrate acte provenind de la S.C. EE. S.R.L. şi S.C. N. S.R.L, nici direct şi nici prin poştă .

Împrejurarea că, în fapt, nu s-a desfăşurat nicio procedură de licitaţie şi că nu au existat ofertele menţionate în actele întocmite de Comisie, s-a reţinut că este probată şi de convorbirea dintre inculpatul B. şi martorul O. din 3.11.2010, adică chiar data când a avut loc aşa-zisa licitaţie şi s-a încheiat contractul de închiriere în beneficiul S.C.H. S.R.L.

De asemenea, împrejurarea că procedura de licitaţie a fost una formală, ştiindu-se dinainte câştigătorul, s-a reţinut că rezultă şi dintr-o altă convorbire telefonică purtată de inculpatul B. cu o altă persoană în ziua de 1.11.2010. Mai mult, din această convorbire rezultă disponibilitatea inculpatului de a aranja alte asemenea proceduri şi în viitor, fiind vorba despre un adevărat mod de operare .

Fiind audiat în calitate de martor în prezenta cauză, la data de 26.03.2014 inculpatul A., asociat unic şi administrator la S.C. N. S.R.L., a arătat că a aflat din presă că Aeroportul Internaţional Timişoara scoate la închiriat un spaţiu comercial, respectiv un bar.

Deşi nu a fost să vadă spaţiul respectiv, nu a cumpărat caietul de sarcini şi nu a întocmit un dosar cu actele societăţii, inculpatul A. a susţinut că a întocmit o ofertă, fără a-şi aminti suma oferită, pe care a transmis-o la aeroport, fără a preciza pe ce cale (personal sau prin poştă).

Mai mult, inculpatul a arătat că a depus o singură ofertă, că nu a fost înştiinţat despre pierderea licitaţiei şi că nu a depus oferta pentru a ajuta o altă societate.

6. Analiza acuzaţiilor

Înainte de a analiza acuzaţiile aduse inculpaţilor, Înalta Curte a constatat că situaţia de fapt expusă anterior rezultă din coroborarea probatoriului administrat în cursul procesului penal, dar şi din valorificarea mandatelor de siguranţă naţională nr. x din 30.06.2010 şi nr. x din 28.09.2010, declasificate .

Dincolo de împrejurarea că problema mandatelor de siguranţă a fost analizată în procedura de cameră preliminară, atât în fond, cât şi în contestaţie, Înalta Curte a reţinut că acestea au fost emise în baza art. 3 lit. f) şi art. 1 din Legea nr. 51/1991, astfel încât nu este incidentă decizia Curţii Constituţionale nr. 91 din 20.04.2018 prin care s-a constatat că sintagma "aduc atingere gravă drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor români" cuprinsă în art. 3 lit. f) din Legea nr. 51/1991 privind securitatea naţională a României este neconstituţională.

a. În ce priveşte infracţiunea de abuz în serviciu în formă continuată prev.de art. 297 alin. (1) din C. pen. rap.la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplic.art. 35 alin. (1) din C. pen. imputată inculpaţilor B. şi C., s-a reţinut că probatoriul administrat în cauză confirmă că încheierea celor două contracte de închiriere din 1.11.2010 şi 3.11.2010 a fost rezultatul unor false proceduri de licitaţie, desfăşurate de inculpaţii B., în calitate de director general şi C., în calitate de director comercial la S.N.A.I.T. Traian Vuia S.A., care au avut ca finalitate dinainte cunoscută închirierea anumitor spaţii comerciale din aerogara aeroportului de către S.C. H. S.R.L., societate aflată în sfera de influenţă a numiţilor I. (deputat) şi J. (preşedintele Consiliului Judeţean Timiş).

Din situaţia de fapt expusă anterior, s-a apreciat că rezultă că cele două proceduri de licitaţie au încălcat Regulamentul privind încheierea contractelor de închiriere spaţiu în cadrul aeroportului nr. 7112 din 23.11.2006, precum şi Hotărârea Consiliului de Administraţie nr. 28 din 27.04.2005 prin care a fost aprobată "Grila - completată pentru stabilirea preţurilor de pornire la închirierea de spaţii din incinta S.N.A.I.T. Traian Vuia S.A. în cadrul activităţii de licitare a spaţiilor".

Astfel, pe de o parte, nu au fost respectat termenul minim de 15 zile anterior datei licitaţiei, prevăzut pentru publicarea anunţului referitor la desfăşurarea ei, în ambele cazuri publicitatea fiind asigurată cu doar o zi mai înainte de data fixată pentru licitaţie.

Această împrejurare a afectat în mod evident concurenţa inerentă unei asemenea proceduri, câtă vreme potenţialii ofertanţi nu au avut la dispoziţie intervalul necesar pentru strângerea şi depunerea documentelor de calificare, dar şi pentru formularea ofertelor.

Pe de altă parte, caietele de sarcini aprobate de inculpatul B. şi, parţial, de inculpatul C. au prevăzut un preţ minim inferior celui stabilit prin grila aprobată de Consiliul de Administraţie, ceea ce a influenţat negativ valoarea potenţialelor oferte, dar şi a contractelor încheiate.

S-a observat de către instanţa de fond că ambele oferte "câştigătoare", inferioare valorii minime de 50 de euro/mp., au stat la baza încheierii celor două contracte de închiriere şi, prin aceasta, la prejudicierea S.N.A.I.T Traian Vuia S.A., în condiţiile în care societatea se finanţa inclusiv din veniturile proprii realizate din închirierea spaţiilor din incinta aeroportului.

În ceea ce priveşte apărările inculpaţilor, în sensul că nu au cunoscut despre grila minimă, s-a apreciat că nu pot fi primite, în condiţiile în care însuşi Regulamentul privind încheierea contractelor de închiriere spaţiu în cadrul aeroportului făcea trimitere la menţionarea în caietele de sarcini a unor tarife minime preluate din grila aprobată anual de Consiliul de Administraţie.

În egală măsură, aşa cum a rezultat din situaţia de fapt, contractele anterioare încheiate cu S.C. W. S.R.L. şi S.C.S. S.R.L. pentru aceleaşi spaţii care au format apoi obiectul licitaţiei "câştigate" de S.C. H. S.R.L., au avut în vedere tarife superioare valorii de 50 de euro/mp. (52, apoi 62 şi 70 euro/mp, respectiv 161 euro/mp.), în condiţiile în care toate contractele au fost încheiate după 27.04.2005 când a fost aprobată grila minimă.

Dincolo de nerespectarea acestor dispoziţii prevăzute într-un regulament şi o hotărâre a consiliului de administraţie, caracterul simulat al celor două proceduri de licitaţie este probat şi de declaraţiile membrilor Comisiilor de licitaţie, care nici nu au cunoscut despre desemnarea lor în acestea şi nu au desfăşurat vreo activitate în cadrul lor, semnând acte la solicitarea inculpatului C. sau chiar nesemnându-le deloc.

De asemenea, în privinţa societăţilor participante la cele două proceduri, din adresele emise de A.N.A.F. şi O.N.R.C. şi transcrierile convorbirilor telefonice aflate la dosar, coroborate cu înscrisurile aferente celor două proceduri, a rezultat că în realitatea problema depunerii unor oferte s-a pus abia după desfăşurarea ambelor licitaţii, că societăţile care "au asigurat concurenţa" nu au depus nicio ofertă şi nici măcar documentele de calificare. Mai mult, aceste din urmă înscrisuri nu au fost depuse nici de aşa-zisa câştigătoare, astfel încât şi din această perspectivă procedura de licitaţie a fost una viciată.

Prin urmare, s-a reţinut că atribuirea celor două contracte de închiriere către S.C. H. S.R.L. s-a făcut în urma unor licitaţii frauduloase desfăşurate de inculpaţii B. şi C., în care au fost întocmite acte necorespunzătoare adevărului şi care au simulat proceduri concurenţiale, deşi cocontractantul era dinainte stabilit, fiind vorba despre o societate controlată de numiţii I. şi J., deputat, respectiv preşedinte al Consiliului Judeţean Timiş, persoane cu ascendent asupra inculpatului B. şi de care acesta era legat nu doar din punct de vedere politic (toţi fiind membri Q.), fiind, totodată, parteneri de afaceri.

Cu toate acestea, prin conduita lor, inculpaţii B. şi C. nu au încălcat dispoziţiile legislaţiei primare, ci doar pe cele ale unor acte interne ale S.N.A.I.T. Traian Vuia S.A. (regulament şi hotărâre a consiliului de administraţie), astfel încât, prin raportare la Decizia nr. 405/2016 a Curţii Constituţionale, faptele acestora nu mai întrunesc condiţiile de tipicitate ale infracţiunii de abuz în serviciu.

În acest context, simpla menţionare generică a O.U.G. nr. 34/2006, ca "document de referinţă", din finalul Regulamentului privind încheierea contractelor de închiriere spaţiu în cadrul aeroportului nr. 7112 din 23.11.2006, nu echivalează cu încălcarea acestui act normativ, ca legislaţie primară.

S-a constatat că este cert faptul că unul dintre scopurile adoptării O.U.G. nr. 34/2006, menţionat, de altfel, explicit în art. 2 lit. a), a) fost cel al promovării concurenţei între operatorii economici, iar aceasta a fost încălcată în procedurile ce fac obiectul judecăţii în prezenta cauză.

Cu toate acestea, încălcarea unui principiu prevăzut în legislaţia primară nu poate antrena răspunderea penală pentru infracţiunea de abuz în serviciu, câtă vreme actul normativ în care acesta este menţionat nu îşi găsea aplicare în procedurile analizate.

În acest context, s-a observat că O.U.G. nr. 34/2006 are în vedere aplicarea procedurilor de atribuire a unor contracte de achiziţie publică în scopul asigurării utilizării eficiente a fondurilor publice, aşadar a cheltuirii banului public.

Or, în cauza de faţă, s-a constatat că nu se pune problema cheltuirii, ci, dimpotrivă, a obţinerii de venituri necesare finanţării societăţii, iar contractul de închiriere ce face obiectul analizei nu se regăseşte printre cele reglementate de O.U.G. nr. 34/2006.

Din această perspectivă, s-a reţinut că faptele imputate inculpaţilor B. şi C., deşi există în materialitatea lor, nu mai sunt prevăzute de legea penală, astfel încât a dispus achitarea, cu referire la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen.

b. În ce priveşte participaţia improprie la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prev.de art. 52 alin. (3) rap.la art. 322 din C. pen., cu aplic.art. 35 alin. (1) din C. pen., imputată inculpatului C., s-a reţinut că probatoriul administrat în cauză demonstrează că, pentru a ascunde caracterul fraudulos al procedurilor de licitaţie, inculpatul C., în calitate de preşedinte al fiecărei Comisii, a întocmit şi semnat în fals mai multe înscrisuri aferente procedurilor, respectiv cele două procese-verbale ale şedinţelor de deschidere din 27.10 şi 3.11.2010, precum şi hotărârile de adjudecare din aceleaşi zile.

Menţiunile necorespunzătoare adevărului au avut în vedere, atât ofertele propriu-zise formulate de S.C. EE. S.R.L. şi S.C. N. S.R.L., cât şi documentele presupus a fi fost depuse odată cu fiecare ofertă.

Adresele emise de A.N.A.F. şi O.N.R.C., copiile registrelor de intrare-ieşire, coroborate cu transcrierea convorbirii telefonice din 3.11.2010 dintre inculpatul B. şi martorul O. demonstrează că niciuna dintre cele două societăţi nu a depus vreun înscris (ofertă sau documente de calificare) în procedurile de licitaţie, astfel încât actele care consemnează o situaţie contrară sunt false.

Deşi în sarcina inculpatului C. s-au reţinut 10 acte materiale ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, doar cele 4 înscrisuri arătate anterior cuprind menţiuni necorespunzătoare adevărului cu referire la licitaţiile din 27.10 şi 3.11.2010.

În privinţa celorlalte 6 înscrisuri, acestea fie nu conţin menţiuni false, fie nu au legătură cu procedurile de licitaţie, fiind întocmite ulterior.

Astfel, s-a reţinut că:

1. Cele doua caiete de sarcini nu cuprind menţiuni necorespunzătoare adevărului.

În cuprinsul acestora sunt menţionate datele licitaţiilor, precum şi tarifele minime de pornire.

Împrejurarea că nu au fost respectate regulamentul şi hotărârea consiliului de administraţie referitoare la data publicării anunţului sau tariful minim de pornire, este circumscrisă doar infracţiunii de abuz în serviciu deja analizată, menţiunile respective nefiind în esenţă false.

Tot astfel, împrejurarea că aceste caiete de sarcini nu poartă nicio semnătură sau poartă doar semnătura inculpatului C., s-a apreciat că nu conduce la concluzia inexistenţei sau a plăsmuirii actelor respective.

2. Cele două memorii din 21.10.2010 şi 28.10.2010, prin care se propune demararea procedurilor de licitaţie şi publicarea unor anunţuri în presă, nu cuprind menţiuni necorespunzătoare adevărului.

S-a reţinut că, formal, în urma celor două memorii, au fost declanşate cele două licitaţii, prin emiterea de către inculpatul B. a deciziilor de numire a Comisiilor de licitaţie.

De asemenea, au fost publicate anunţuri în presă în legătură cu desfăşurarea licitaţiilor.

Împrejurarea că procedurile de licitaţie au fost unele frauduloase, iar anunţurile au fost publicate cu o zi înainte de fiecare licitaţie, nu conferă un caracter fals memoriilor analizate.

3. Cele două anexe B referitoare la consumul de energie au fost întocmite la data de 3.01.2011, adică ulterior încheierii celor două contracte de închiriere, astfel încât nu au legătură cu obiectul cauzei, depăşind limitele judecăţii.

Concluzionând, în privinţa faptelor imputate inculpatului C., Înalta Curte a constatat că, în limitele arătate, acestea există, au fost săvârşite de el, însă în calitate de autor, iar nu de instigator (în condiţiile în care şi-a însuşit conţinutul lor, prin semnătura aplicată pe acestea) şi întrunesc condiţiile de tipicitate ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În ce priveşte tragerea la răspundere penală, având în vedere data săvârşirii faptelor (3 noiembrie 2010), s-a constatat că, deşi termenul general de prescripţie a răspunderii penale pentru infracţiunea analizată prevăzut, atât de legea nouă, cât şi de legea veche este acelaşi (5 ani), aceasta s-a prescris la 2 mai 2018, în condiţiile incidenţei dispoziţiilor referitoare la prescripţia specială prev.de art. 124 din C. pen. anterior, în timp ce potrivit art. 155 alin. (4) din legea în vigoare, prescripţia răspunderii penale ar interveni la 2 noiembrie 2020.

Din această perspectivă, având în vedere că soluţia de achitare pentru infracţiunea de abuz în serviciu, s-a apreciat că se impune indiferent de legea penală la care aceasta se raportează, Înalta Curte reţinând că în cazul inculpatului C. legea penală mai favorabilă este C. pen. din 1969 şi a dispus în baza art. 16 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penalăîncetarea procesului penal sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, consecutiv schimbării încadrării juridice, în sensul reţinerii infracţiunii sub forma autoratului, iar nu a participaţiei improprii.

c. În ce priveşte infracţiunea de conflict de interese prev.de art. 301 din C. pen. imputată inculpatului B., în sarcina inculpatului s-a reţinut această infracţiune, întrucât a favorizat S.C. H. S.R.L., societate controlată de I. şi J., persoane cu care inculpatul B. s-a aflat în raporturi comerciale, direct sau printr-o persoană interpusă în cadrul S.C. L. S.R.L Timişoara.

S-a reţinut că prin decizia Curţii Constituţionale nr. 603 din 13.11.2015 s-a constatat că sintagma "raporturi comerciale" din cuprinsul dispoziţiilor art. 301 alin. (1) din C. pen. este neconstituţională.

De asemenea, prin Legea nr. 193/2017 a fost reconfigurată infracţiunea de conflict de interese sub denumirea marginală de "folosirea funcţiei pentru favorizarea unor persoane", în prezent aceasta constând în fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a îndeplinit un act prin care s-a obţinut un folos patrimonial pentru sine, pentru soţul său, pentru o rudă ori un afin până la gradul II inclusiv.

Prin urmare, s-a constatat că fapta imputată inculpatului B. şi care, în raport cu data săvârşirii ei, se încadra în infracţiunea de conflict de interese prev.de art. 2531 din C. pen. anterior, nu mai este în prezent prevăzută de legea penală, astfel încât şi pentru aceasta se va pronunţa o soluţie de achitare, în condiţiile prev.de art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen.

d. În ce priveşte infracţiunea de mărturie mincinoasă prev.de art. 273 alin. (1) din C. pen. imputată inculpatului A., s-a reţinut că afirmaţiile inculpatului A., făcute cu ocazia audierii lui în calitate de martor la 26.03.2014, sunt în mod vădit mincinoase, câtă vreme susţinerile sale referitoare la depunerea unei oferte din partea S.C. N. S.R.L. la una din cele două licitaţii, sunt contrazise de actele existente la dosar.

Astfel, pe de o parte, între documentele aferente celor două licitaţii nu se regăseşte nicio ofertă depusă din partea acestei societăţi, fapt care este confirmat şi de verificările registrelor de intrare-ieşire corespondenţă din perioada de referinţă.

Pe de altă parte, din convorbirea purtată între inculpatul B. şi martorul O. la 3.11.2010, s-a apreciat că rezultă că abia după finalizarea ambelor licitaţii s-a pus problema existenţei unor oferte din partea altor societăţi, ceea ce confirmă implicit că acestea nu au existat la data desfăşurării licitaţiilor.

Prin urmare, s-a constatat că fapta inculpatului A. care la data de 26.03.2014, cu ocazia audierii sale în calitate de martor, a făcut afirmaţii mincinoase referitoare la depunerea unei oferte din partea S.C. N. S.R.L. pentru una dintre licitaţiile organizate de S.N.A.I.T. Traian Vuia S.A. la 27.10 şi 3.11.2010, întruneşte condiţiile de tipicitate ale infracţiunii de mărturie mincinoasă prev.de art. 273 alin. (1) din C. pen.

Cu privire la individualizarea pedepsei, luând în considerare criteriile generale de individualizare prev.de art. 74 alin. (1) din C. pen., Înalta Curte a apreciat că aplicarea unei amenzi penale într-un cuantum orientat spre minimul special rezultat din aplicarea sistemului zilelor-amendă este îndestulătoare. S-a dispus atragerea atenţiei inculpatului asupra dispoziţiilor art. 63 alin. (1) şi (3) din C. pen.

7. Latura civilă

S-a reţinut că S.N.A.I.T. Traian Vuia S.A. s-a constituit parte civilă cu suma de 41.026,82 RON, iar A.N.A.F. s-a constituit parte civilă cu suma de 54.309 RON şi obligaţiile fiscale accesorii .

Având în vedere soluţia dispusă cu privire la infracţiunea de abuz în serviciu, în baza art. 397 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 25 alin. (5) din C. proc. pen., Înalta Curte a lăsat nesoluţionate acţiunile civile formulate de părţile civile Aeroportul Internaţional Traian Vuia Timişoara şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.

În baza art. 397 alin. (5) din C. proc. pen., a menţinut măsura sechestrului asigurator dispus prin ordonanţa nr. 81/P/2011din 31 octombrie 2014 a Direcţei Naţionale Anticorupţie, Serviciul teritorial Timişoara asupra cotei de 1/2 deţinută de inculpatul B. din imobilul compus din apartament+garaj+boxă situat în municipiul Timişoara, str. x (Calea x), judeţ Timiş, înscris în C.F. sub nr. x.

În privinţa înscrisurilor sub semnătură privată falsificate, având în vedere actele materiale ale infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului C., în temeiul art. 404 alin. (4) lit. i) din C. proc. pen. raportat la art. 25 alin. (3) din C. proc. pen., a dispus desfiinţarea totală a următoarelor înscrisuri: hotărâre de adjudecare nr. 11151/27.10.2010, proces-verbal sedinţa de deschidere nr. x/27.10.2010, hotărâre de adjudecare nr. 11.201/03.11.2010, proces-verbal sedinta de deschidere nr. x/03.11.2010 .

Împotriva sentinţei penale nr. 604 din data de 25 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în dosarul nr. x/2015, au formulat apel Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, apelantul intimat inculpat A. şi apelanta intimată parte civilă A.N.A.F - Direcţia Generală Juridică.

Prin motivele formulate în scris, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie a arătat, în esenţă, că hotărârea este netemeinică sub aspectul achitării inculpaţilor B. şi C., dar şi sub aspectul modului de individualizare a pedepsei aplicate inculpatului A..

Astfel, parchetul a considerat că, în mod greşit, prima instanţă a ajuns la concluzia că cei doi inculpaţi nu au încălcat legislaţia primară, ci doar prevederile unor acte interne ale S.N.A.I.T. Traian Vuia S.A. (regulament şi hotărâre a consiliului de administraţie), întrucât O.U.G. nr. 34/2006 nu era aplicabilă închirierii spaţiilor comerciale, întrucât aceasta vizează cheltuirea banilor publici şi nu obţinerea de venituri proprii din diverse activităţi (cum ar fi şi închirierea).

S-a arătat că, prin elaborarea "Regulamentului privind încheierea contractelor de închiriere spaţiu în cadrul S.N. Aeroport Internaţional Timişoara Traian Vuia S.A., autoritatea contractantă S.N. Aeroportul Internaţional Timişoara "Traian Vuia" S.A. şi-a însuşit prevederile înscrise în O.U.G. nr. 34/2006, privind modul de atribuire a contractelor de achiziţii publice, asumându-şi respectarea şi aplicarea aceloraşi proceduri de atribuire şi în cazul atribuirii contractelor de închiriere.

În plus, potrivit adresei nr. x din 28.08.2007 emisă de Direcţia Generală de Investiţii, Achiziţii şi Concesiuni din cadrul Ministerului Transporturilor în scopul clarificării aspectelor legate de încheierea contractelor de închiriere/asociere/concesiune, "încheierea de noi contracte se va face pe principii de transparenţă, cu respectarea legislaţiei în vigoare, doar prin proceduri de licitaţie" . Această adresă a fost comunicată tuturor aeroporturilor din ţară, inclusiv A.I.T. şi inculpaţii avea cunoştinţă de existenţa ei. Acesta este şi motivul pentru care s-au străduit să simuleze o procedură de licitaţie publică.

Parchetul a susţinut că potrivit adresei nr. x din 09.01.2008 emisă de Cabinet Ministru din cadrul Ministerului Transporturilor se aprobă derogarea de la obligativitatea încheierii contractelor de închiriere doar prin proceduri de licitaţie în situaţia în care sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: spaţiile aparţin proprietăţii private a societăţii; suprafeţele pentru fiecare echipament/automat sunt sub 2 mp; spaţiile sunt deschise, nedelimitate de pereţi sau de alte elemente de construcţie; nu sunt necesare amenajări; valoarea contabilă nu depăşeşte 20% din valoarea totală a imobilizărilor corporale înregistrate în contabilitatea societăţii; tariful de închiriere este cel puţin egal cu tariful aprobat în acest sens; închirierea se face pe o perioadă de maxim 2 ani. (aceste condiţii nu erau îndeplinite cu privire la cele 3 spaţii comerciale care au făcut obiectul celor 2 licitaţii). Situaţie celor 3 spaţii închiriate către S.C. H. S.R.L. nu se încadrează în această excepţie având în vedere suprafeţele închiriate.

Prin urmare, atât timp cât Ministerul Transporturilor a impus ca închirierea spaţiilor comerciale din aerogări să se realizeze doar "pe principii de transparenţă, cu respectarea legislaţiei în vigoare, doar prin proceduri de licitaţie", iar S.N.A.I.T. Traian Vuia S.A. şi-a însuşit această obligaţie adoptând şi un Regulament în acest sens în care a transpus chiar prevederile O.U.G. nr. 34/2006, inculpaţii B. şi C. trebuiau să respecte aceste obligaţii.

În ceea ce priveşte transparenţa şi integritatea procesului de achiziţie publică, promovarea concurenţei între agenţii economici şi garantarea tratamentului egal între societăţile care urmau a participa la licitaţiile organizate, se poate observa din modalitatea de organizare a licitaţiilor că inculpaţii au favorizat S.C. H. S.R.L.

Astfel, deşi în regulament se prevedea un termen de 15 zile anterior depunerii documentelor pentru licitaţie, pentru publicarea anunţului, acest termen a fost modificat conform caietelor de sarcină la 5 zile, dar nici măcar acest termen nu a fost respectat. Anunţul pentru licitaţia din data de 27.10.2010 s-a publicat în data de 26.10.2010, iar cel pentru licitaţia din data de 03.11.2010 s-a publicat în data de 02.11.2010, ambele într-un ziar de mic tiraj HH..

Totodată, conform Hotărârii Consiliului de Administraţie nr. 28/2005 preţul minim pentru închirierea spaţiilor comerciale din aeroport era de 50 euro/mp/lună, preţul la care fusese închiriat spaţiul către cafeneaua R. fusese de 161 euro/mp/lună, iar către S.C. W. S.R.L. fusese de 70/euro/mp/lună, în timp ce prin caietele de sarcini s-a stabilit valoarea minimă de 30 euro/mp/lună.

Conform declaraţiei de martor a directorului economic II. rezultă că închirierea pentru noile contracte se făcea cel puţin la valoarea chiriei anterioare.

Alte nereguli ce au avut loc cu ocazia simulacrului de licitaţii a fost faptul că s-a consemnat în procesele-verbale că ar fi existat 3 participanţi: S.C. EE. S.R.L., S.C. N. S.R.L. şi S.C. H. S.R.L., deşi în realitate a participat doar cea din urmă şi nici aceasta nu a depus documentaţia conformă cu cerinţele caietelor de sarcini, s-au consemnat în procesele-verbale orele la care au fost depuse documentaţiile, deşi ele nu au fost depuse deloc, s-a consemnat că ofertele au fost însoţite de întreaga documentaţie obligatorie, s-a consemnat în procesele-verbale ofertele celor 3 societăţi, respectiv de 37 euro/mp/lună S.C. EE. S.R.L.; 35 euro/mp/lună S.C. N. S.R.L., iar S.C. H. S.R.L. ar fi oferit suma de 40 euro/mp/lună.

Totodată, caietele de sarcini nu au fost cumpărate de niciuna dintre societăţi; garanţia de participare la licitaţie nu a fost depusă (prevăzută atât, de regulament, cât şi de art. 431 din O.U.G. nr. 34/2006); S.C. EE. S.R.L. şi S.C. N. S.R.L. nu au depus documentaţia nici prin poştă, nici direct la registratură, aşa cum susţine inc. C.. Acest lucru rezultă din registrul de corespondenţă al A.I.T. şi din faptul că nu au fost găsite în arhivă.

Având în vedere toate aceste aspecte, parchetul a apreciat că inculpaţii B. şi C. se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu.

Pentru a solicita condamnarea celor 2 inculpaţi s-a avut în vedere şi Decizia 405/2016 a CCR prin care s-a stabilit că dispoziţiile art. 246 din C. pen. din 1969 şi ale art. 297 alin. (1) din C. pen. sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma "îndeplineşte în mod defectuos" din cuprinsul acestora se înţelege "îndeplineşte prin încălcarea legii".

Din perspectiva principiului "ultima ratio" în materie penală, parchetul a apreciat că nu este suficient să se constate că faptele incriminate aduc atingere valorii sociale ocrotite, ci această atingere trebuie să prezinte un anumit grad de intensitate, de gravitate, care să justifice sancţiunea penală. Având în vedere acest principiu la care a făcut referire CCR în decizia 405/2016, s-a menţionat că, prin modalitatea de a acţiona, prin faptul că inculpatul era director general al A.I.T. şi a abuzat de această funcţie pentru a favoriza societatea comercială a colegilor săi de partid, dar mai ales ţinând cont de prejudiciul creat, respectiv peste 280.000 RON, parchetul a considerat că răspunderea inculpatului nu poate fi una disciplinară sau civilă, ci fapta comisă atinge exigenţele unei răspunderi penale.

În ceea ce priveşte legea penală mai favorabilă, s-a arătat că, în mod corect a fost aleasă încă din faza de urmărire penală legea nouă, având limitele de pedeapsă mult mai mici. Astfel, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 297 alin. (1) din C. pen. rap. la art. art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (două acte materiale) limitele sunt de la 2 la 7 ani, sporite cu o treime rezultă 2 ani şi 8 luni şi 9 ani şi 4 luni, în timp ce limitele de pedeapsă pentru abuz în serviciu contra intereselor publice, infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi infracţiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, prevăzută de art. 248 din C. pen. rap. la art. 2481 din C. pen. şi rap la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. anterior sunt de la 5 la 15 ani. Conform art. 146 din vechiul C. pen., atunci când paguba depăşeşte 200.000 RON, fapta are consecinţe deosebit de grave, motiv pentru care încadrarea corectă atrage art. 2481 din C. pen. cu limitele sale de pedeapsă.

Prin urmare, parchetul a reiterat solicitarea de la fond privind condamnarea inculpaţilor la câte o pedeapsă orientată spre mediu, sens în care să se aibă în vedere gravitatea faptelor comise, respectiv abuz în serviciu cu obţinerea unui folos pentru altul, scopul în care a fost săvârşită (acela de a favoriza societatea comercială deţinută de colegii săi de partid prin interpuşi), modalitatea şi mijloacele de comitere (făcând presiuni asupra unui comerciant să elibereze spaţiile comerciale, pentru a face loc altor beneficiari şi organizând o licitaţie trucată, inclusiv prin falsificarea unor înscrisuri), prejudiciul creat respectiv 280.597 RON, care a fost recuperat în mare parte, dar nu prin efortul inculpaţilor, ci prin efectuarea plăţii de către S.C. H. S.R.L. societatea care a contractat spaţiile subevaluate.

Limitele de pedeapsă pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 din C. pen. anterior de la 3 luni la 2 ani sau amenda, în timp ce art. 322 din C. pen. acestea sunt de la 6 luni la 3 ani sau amenda.

Astfel, Ministerul Public a apreciat că şi în ceea ce îl priveşte pe inculpatul C. legea penală mai favorabilă este tot legea nouă, chiar dacă infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată nu este prescrisă conform noului C. pen. şi atrage condamnarea pentru un concurs de infracţiuni, întrucât chiar şi în situaţia aplicării sporului de obligatoriu de o treime tot s-ar ajunge la o pedeapsă mai mică decât în cazul vechiul C. pen. în care minimul pentru infracţiunea de abuz în serviciu este de 5 ani.

Direcţia Naţională Anticorupţie a precizat că în cauză nu se pune problema termenului de prescripţie general de 5 ani (chiar ţinând cont de Decizia CCR nr. 297 din 26.04.2018), întrucât acesta a fost întrerupt prin efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de ambii suspecţi B. şi C. la data de 15.05.2014 şi adusă la cunoştinţă în data de 30.05.2014 lui B. şi în data de 15.05.2014 lui C.. Din acel moment, până în prezent s-au efectuat în mod constant acte procesuale şi procedurale în cauză, care au fost comunicate inculpaţilor întrerupând de fiecare dată cursul prescripţiei.

Cu privire la modul de individualizare a pedepsei aplicate inculpatului A., parchetul a apreciat că prima instanţă a ales să pronunţe o pedeapsă orientată spre minim, respectiv 200 zile-amendă şi a ales chiar cuantumul minim al amenzii penale respectiv 10 RON/zi-amendă.

S-a considerat că pedeapsa la amenda penală orientată spre minim nu este una corespunzătoare gravităţii faptei comise de inculpatul A., sens în care parchetul a reiterat solicitarea ca inculpatul să fie condamnat la o pedeapsă cu închisoare orientată spre mediu, cu suspendare sub supraveghere şi stabilirea termenului de supraveghere pe durata sa maximă, respectiv 4 ani.

Ministerul Public a apreciat că gravitatea faptei săvârşite de inculpatul A. rezultă din starea de pericol creată pentru înfăptuirea justiţiei în condiţiile în care la data de 26.03.2014 a dat o declaraţie mincinoasă pentru a-i favoriza pe inculpaţii B. şi C.. Acesta a susţinut că ar fi participat la licitaţia organizată de A.I.T., că ar fi aflat despre această licitaţie din presa locală, că ar fi întocmit o ofertă şi ar fi participat la licitaţie, dar nu îşi aminteşte nici preţul, nici dacă a depus personal oferta sau a trimis-o prin poştă, în schimb recunoaşte că nu a cumpărat caietul de sarcini şi nu a depus actele necesare pentru completarea documentelor de licitaţie.

În opinia parchetului, scopul săvârşirii infracţiunii a fost acela de a le crea inculpaţiilor B. şi C. o apărare credibilă care să sprijine o soluţie de netrimitere în judecată.

Chiar dacă săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă s-a produs instantaneu la momentul luării declaraţiei de martor în dosar (aceasta fiind o infracţiune de pericol), consecinţa concretă urmărită de acesta nu a avut loc mulţumită organului de urmărire penală care a administrat probe în sensul "demontării" apărării inculpaţilor.

Astfel, din probele administrate, în opinia parchetului, rezultă că nici măcar oferta de preţ nu a depus-o în plic, pentru a participa la licitaţie, mai mult, aşa cum rezultă din interceptări, inculpatul B. i-a solicitat martorului O., ulterior desfăşurării licitaţiei, să-i transmită martorului U. să aducă ofertele altor societăţi comerciale. În registrele A.I.T. nu s-a regăsit nicio ofertă depusă de S.C. N. S.R.L. în perioada de referinţă 25.10. - 03.11.2010, în arhiva A.I.T. nu s-au regăsit ofertele celor doi pretinşi concurenţi al S.C. H. S.R.L., iar O.R.C., D.G.F.P. Timiş şi Primăria Timişoara - Direcţia Fiscală au confirmat că această societate nici măcar nu a solicitat actele necesare participării la licitaţie.

Fată de toate aceste aspecte, parchetul a considerat că aplicarea unei pedepse cu închisoarea este modalitatea corectă de individualizare a pedepsei, iar faţă de lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, de faptul că este administrator al unei societăţi comerciale şi îşi asigură existenţa prin muncă, suspendarea pedepsei sub supraveghere este de natură a-l determina pe inculpat să-şi îndrepte comportamentul pe viitor şi să nu mai comită fapte penale.

În opinia parchetului, aplicarea unei pedepse cu închisoare sub supraveghere este mult mai potrivită pentru asigurarea îndreptării comportamentului inculpatului, faţă de o pedeapsă cu amenda penală, întrucât presupune o anumită prelungire în timp (respectiv perioada termenului de supraveghere) care îi dă acestuia timp de reflecţie asupra faptei comise, pe când plata unei amenzi penale în cuantum de 2.000 RON (care presupune o executare imediată) nu este de natură a-i atrage atenţia asupra gravităţii faptei comise şi asupra consecinţelor pe care le-ar fi putut avea fapta sa.

Prin motivele de apel formulate, apelantul intimat inculpat A. a arătat, în esenţă, că soluţia pronunţată de Înalta Curte de casaţie şi Justiţie- completul de 3 judecători este nelegală faţă de împrejurarea că hotărârea a fost pronunţată de un complet nespecializat pentru judecarea în primă instanţă a infracţiunilor prevăzute în Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, contrar celor prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 161/2003, în raport cu decizia nr. 417 din 3 iulie 2019 pronunţată de Curtea Constituţională a României.

Apelantul intimat inculpat A. a arătat că deşi este adevărat că infracţiunea pentru care a fost condamnat nu este o infracţiune de corupţie, dosarul nr. x/2015 a avut ca obiect judecarea unor fapte de corupţie, pentru ceilalţi inculpaţi dispunându-se achitarea, respectiv încetarea procesului penal.

La paragraful 138 din decizia Curţii se arată în mod expres faptul că sancţiunea judecării unei cauze de un complet specializat în condiţiile în care competenta revenea unuia nespecializat este nulitatea absolută, drept urmare, hotărârea Curţii Constituţionale devine aplicabilă şi în prezenta speţă, urmând să fie judecată de un complet specializat în fapte de corupţie.

În continuare, apelantul intimat inculpat A. a susţinut că fapta pentru care a fost condamnat în prima instanţă nu este săvârşită cu forma de vinovăţie prevăzută de lege (art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen.), mărturia mincinoasă fiind prevăzută şi sancţionată de dispoziţiile art. 273 din C. pen. şi constă în fapta martorului care, într-o cauză penală, civilă sau în orice altă procedură în care se ascultă martori, face afirmaţii mincinoase ori nu spune tot ce ştie în legătură cu faptele şi împrejurările esenţiale cu privire la care este întrebat.

Astfel, s-a arătat că o persoană citată spre a fi audiată ca martor, calitate în care are obligaţia de a spune adevărul, dacă se autoincriminează ar putea fi pusă sub învinuire, iar în situaţia în care nu ar spune adevărul, evitând o autoincriminare, ar comite infracţiunea de mărturie mincinoasă. Mecanismul acesta duce întotdeauna, de fapt, la punerea sub învinuire a persoanei şi este inechitabil dacă, anterior audierii persoanei în calitate de martor, organele de urmărire penală aveau indicii care creau suspiciunea implicării acesteia în comiterea faptei ce face obiectul audierii în calitate de martor. Dreptul martorului de a nu depune mărturie asupra faptelor care îl expun la urmări decurge din principiul general recunoscut care este de esenţa unui proces echitabil consacrat de art. 6 din Convenţie, şi anume dreptul de a nu contribui la propria incriminare (nemo tenetur se ipsum acussare).

Apelantul intimat inculpat A. a susţinut că nu se poate reţine că dacă ar fi declarat altceva nu s-ar fi încriminat în condiţiile în care în rechizitoriu se vorbeşte despre o înţelegere frauduloasă în vederea obţinerii unui spaţiu comercial (închiriere) în cadrul aeroportului din Timişoara.

Astfel, în rechizitoriu se face vorbire despre faptul că în procesul-verbal de deschidere a ofertelor înregistrat sub numărul x/27.10.2010 apare înregistrată oferta depusă de inculpat pentru S.C. N. S.R.L..

De asemenea, se face vorbire în rechizitoriu despre faptul că intenţia inculpatului a fost aceea de a-i ajuta pe inculpaţii C. şi B..

Prin urmare, nu se poate susţine că la data de 26.03.2014 când a fost audiat în calitate de martor nu era suspectat de către organele de urmărire penală cu privire la faptul că i-ar fi ajutat pe inculpaţii C. şi B..

În concluzie, apelantul intimat inculpat A. a apreciat că se impune achitarea sa, în raport cu principiul general recunoscut, care este de esenţa unui proces echitabil consacrat de art. 6 din Convenţie, şi anume dreptul de a nu contribui la propria incriminare (nemo tenetur se ipsum acussare).

Astfel, în temeiul art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza 1 din C. proc. pen., a solicitat, în principal, admiterea apelului declarat împotriva sentinţei penale nr. 604/2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la data de 25.10.2018, în dosarul nr. x/2015, cu consecinţa dispunerii rejudecării acestei cauze de către un complet specializat în fapte de corupţie al Înaltei Curţi de casaţie şi Justiţie.

În subsidiar, admiterea apelului declarat împotriva sentinţei penale nr. 604/2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la data de 25.10.2018, în dosarul nr. x/2015, desfiinţarea, în parte, a sentinţei apelate în sensul achitării inculpatului.

Apelanta intimată parte civilă A.N.A.F - Direcţia Generală Juridică, prin apelul formulat, a arătat, în esenţă, că probatoriul administrat în cauză confirmă că încheierea celor două contracte de închiriere din 01.11.2010 şi 03.11.2010 a fost rezultatul unor false proceduri de licitaţie desfăşurate de inculpaţii B., în calitate de director general şi C., în calitate de director comercial la S.N.A.I.T. Traian Vuia S.A.. Cele două proceduri de licitaţie au încălcat Regulamentul privind încheierea contractelor de închiriere spaţiu în cadrul aeroportului nr. 7112/23.11.2006, precum şi Hotărârea Consiliului de Administraţie nr. 28/27.04.2005 prin care a fost aprobata Grila-completată pentru stabilirea preţurilor de pornire la închirierea de spatii din incinta SNAIT Traian Vuia S.A. în cadrul activităţii de licitare a spatiilor. Astfel, încheierea contractelor de închiriere cu privire la spatiile comerciale din incinta Aeroportului International Timişoara a determinat producerea unor prejudicii, atât faţă de aceasta companie, cât şi faţă de bugetul de stat, astfel: Prejudiciul se defalca pentru perioada ianuarie 2011-mai 2012, acesta fiind de 40.851 euro (fără TVA) adică 174.944 RON la care se adaugă TVA de 41.986 RON -în total 216.930 RON şi de 11.340 euro (fără TVA) adică 51.343 RON la care se adaugă TVA de 12.322 RON - în total 63.665 RON pentru perioada iunie- octombrie 2012. Expertiza arată că prejudiciul pentru SN "Aeroportul International Timişoara- Traian Vuia" S.A. este de 226.288 RON, venit nefacturat şi neevidenţiat de care a fost lipsita societatea, iar taxa pe valoare adăugată de 54.309 RON (226.288 RON x 24%) este prejudiciu pentru bugetul de stat şi, în acelaşi timp, folos obţinut de societatea H. S.R.L..

Prin urmare, faptele inculpaţilor B. şi C., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu în formă continuată, primul prin aprobarea tuturor fazelor unei proceduri frauduloase de selectare a unui agent economic care să închirieze spaţii aflate în incinta aeroportului, iar al doilea prin punerea în aplicare a înţelegerii realizată cu inculpatul B., dispunând unui funcţionar public, ce nu cunoştea adevărata stare de fapt, redactarea unor acte ce reflectau, în mod nereal, respectarea procedurilor legale, cu scopul ca, în eventualitatea unui control, să nu se mai poată constata că licitaţiile din datele de 27.10.2010 şi 03.11.2010 au fost denaturate. În opinia intimatei părţi civile A.N.A.F - Direcţia Generală Juridică, aceste fapte, prin consecinţele produse, au generat şi producerea unui prejudiciu bugetului de stat, în cuantum de 54.309 RON, cu care Statul Român s-a şi constituit parte civilă.

Faţă de aspectele învederate, intimata parte civilă A.N.A.F - Direcţia Generală Juridică a apreciat subiective şi nesusţinute considerentele instanţei de fond privitoare la analiza acuzaţiilor în ceea ce priveşte infracţiunea de abuz în serviciu, aceste aspecte fiind lipsite de relevanţă în raport cu esenţa şi scopul încheierii contractelor de închiriere, sens în care a considerat ca fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu în formă continuată.

În concluzie, intimata parte civilă A.N.A.F - Direcţia Generală Juridică a solicitat admiterea apelului, astfel cum a fost motivat, desfiinţarea sentinţei penale atacate şi pronunţarea unei hotărâri, în temeiul art. 421 alin. (2) lit. a) din C. proc. pen.

Cauza având ca obiect apelurile declarate de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, de apelantul intimat inculpat A., precum şi de apelanta intimată parte civilă A.N.A.F - Direcţia Generală Juridică împotriva sentinţei penale nr. 604 din data de 25 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în dosarul nr. x/2015 a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători sub nr. x/2019, cu prim termen fixat la 15.10.2019.

La termenul fixat, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători a dispus amânarea judecării cauzei şi acordarea unui nou termen de judecată la solicitarea intimatului inculpat C. în vederea angajării unui apărător ales şi pregătirii apărării.

La termenul din 12 noiembrie 2019, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, din oficiu, a pus în discuţia părţilor incidenţa deciziei Curţii Constituţionale nr. 417 din 03 iulie 2019, prin care instanţa de control constituţional a admis sesizarea formulată de preşedintele Camerei Deputaţilor şi a constatat că a existat un conflict juridic de natură constituţională între Parlament, pe de o parte, şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe de altă parte, generat de neconstituirea de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a completurilor de judecată specializate pentru judecarea în primă instanţă a infracţiunilor prevăzute în Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, contrar celor prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 161/2003, fiind detaliate, în partea introductivă a prezentei decizii, concluziile acestora, precum şi ale reprezentantului Ministerului Public, motiv pentru care nu vor mai fi reluate.

Examinând apelurile declarate de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, de apelantul intimat inculpat A., precum şi de apelanta intimată parte civilă A.N.A.F - Direcţia Generală Juridică împotriva sentinţei penale nr. 604 din data de 25 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în dosarul nr. x/2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători constată următoarele:

Cu titlu preliminar, referitor la solicitarea de suspendare a judecării prezentei cauze până la pronunţarea unei decizii de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene asupra cauzelor cu care această instanţă a fost sesizată, respectiv cauzele C-357/2019, C-547/2019, în temeiul dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 11 din C. proc. civ. coroborat cu art. 2 din C. proc. civ., formulată de reprezentantul Ministerului Public, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători apreciază neîntemeiată această solicitare.

Potrivit art. 413 alin. (1) pct. 11 din C. proc. civ., instanţa poate suspenda judecata: 1. când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi; 11. când, într-o cauză similară, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a fost sesizată cu o cerere de decizie preliminară; 2. când s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea, dacă legea nu prevede altfel; 3. în alte cazuri prevăzute de lege.

Astfel, se constată că, în cauză, nu pot fi aplicate dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 11 din C. proc. civ., care stabilesc situaţiile în care instanţa de judecată poate dispune suspendarea unei cauze, ca măsură facultativă, întrucât, din analiza dispoziţiilor evocate, se observă că măsura suspendării reprezintă un incident în cursul desfăşurării procesului, ce atrage îndeplinirea anumitor condiţii proprii acestei instituţii, însă, în cauza pendinte Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, apreciază că nu există niciun element care să conducă la dispunerea măsurii suspendării cauzei. În concret, nu există elemente pe baza cărora să se poată stabili că prezenta cauză este similară cu cele în care s-a dispus sesizarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi că hotărârea ce va fi pronunţată de instanţa comunitară ar avea o influenţă hotărâtoare în soluţionarea cauzei pendinte.

Deopotrivă, se constată că, prin măsura suspendării judecăţii cauzei s-ar încălca şi dispoziţiile constituţionale care prevăd liberul acces la justiţie şi garantarea dreptului la apărare, precum şi cele referitoare la dreptul persoanei la un proces echitabil.

Analizând, în continuare, incidenţa, în cauză, a deciziei nr. 417/2019 a Curţii Constituţionale a României prin care s-a constatat existenţa unui conflict juridic de natură constituţională între Parlament pe de o parte, şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe de altă parte, generat de neconstituirea de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a completurilor de judecată specializate pentru judecarea în primă instanţă a infracţiunilor prevăzute în Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, contrar celor prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 161/2003, cu majoritate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători reţine următoarele:

În timpul judecării apelului în cauza pendinte, Curtea Constituţională a pronunţat decizia nr. 417 din 03.07.2019 (publicată în Monitorul Oficial nr. 825, partea I, din 10 octombrie 2019) prin care a admis sesizarea formulată de preşedintele Camerei Deputaţilor şi a constatat că "a existat un conflict juridic de natură constituţională între Parlament, pe de o parte, şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe de altă parte, generat de neconstituirea de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a completurilor de judecată specializate pentru judecarea în primă instanţă a infracţiunilor prevăzute în Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, contrar celor prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 161/2003", apreciind că "pentru perioada 21 aprilie 2003 - 22 ianuarie 2019 nu pot fi considerate toate completurile de 3 judecători ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ca fiind specializate în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 astfel cum se acreditează prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 14 din 23 ianuarie 2019. Această hotărâre, prevăzând faptul că "aprobă funcţionarea în continuare a completurilor specializate", nu face altceva decât să înfiinţeze pentru viitor completuri specializate; în schimb, această hotărâre este de natură a induce în eroare justiţiabilii prin faptul că acreditează ideea potrivit căreia ar fi existat o constituire anterioară a acestor completuri pentru a susţine ideea de continuitate a lor, mai exact că ele ar fi existat şi în trecut, ceea ce, în mod evident, este fals (paragraful 158), or "o asemenea poziţionare instituţională a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie afectează rolul şi competenţa Parlamentului, fiind contrară art. 61 alin. (1) şi art. 126 alin. (1), (2) şi (4) din Constituţie" (paragraful 155).

Totodată, instanţa de control constituţional a reţinut în considerente, cu referire la aceeaşi perioadă, că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie "a nesocotit prevederile constituţionale ale art. 61 alin. (1) şi ale art. 126 alin. (1),(2) şi (4) şi implicit, ale art. 1 alin. (4), iar modul atipic de poziţionare a instanţei supreme faţă de Parlament denotă o nesocotire atât a obligaţiei de respectare a legilor, prevăzută de articolul 1 alin. (5) din Constituţie, cât şi a exigenţelor statului de drept, reglementate de articolul 1 alin. (3) din Constituţie, mai exact a loialităţii constituţionale - element intrinsec al acestuia - de care instanţa supremă trebuie să dea dovadă" (paragraful 161) şi (…) prin neconstituirea completurilor specializate în domeniul judecării, în primă instanţă, a infracţiunilor reglementate de Legea nr. 78/2000 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a încălcat prevederile art. 29 din Legea nr. 78/2000, astfel încât completurile care s-au considerat competente să judece astfel de cauze nu au fost constituite potrivit legii, nesocotindu-şi misiunea constituţională prevăzută de art. 126 alin. (4) din Constituţie, ceea ce în planul drepturilor fundamentale echivalează cu o încălcare a prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituţie, sens în care devin aplicabile cele statuate de Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 685 din 7 noiembrie 2018, cu privire la reglementarea prin lege a instanţei judecătoreşti. În consecinţă, judecarea în primă instanţă a cauzelor subsumate Legii nr. 78/2000 aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de către completuri de judecată nespecializate prin translarea proprio motu de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a acestei competenţe de judecată către completurile cu competenţă generală reprezintă, în principal, un act de opunere la lege, ceea ce înseamnă că, sub aspectul judecării în primă instanţă a infracţiunilor prevăzute de Legea nr. 78/2000, completul astfel rezultat nu a fost stabilit prin lege, ci prin voinţa contra legem a puterii judecătoreşti, reprezentată, în cazul de faţă, de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie." (paragraful 167).

Curtea Constituţională a constatat că "nicio prevedere nu consacră specializarea de drept a judecătorilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în materia judecării infracţiunilor de corupţie, din contră, prevăzând că se constituie completuri specializate rezulta o obligaţie corelativă de determinare a specializării şi de specializare a acestora/a unora dintre aceştia. Curtea nu exclude ca toţi judecătorii, prin prisma experienţei lor profesionale/formării profesionale, să fie specializaţi în această materie, însă acest aspect trebuie determinat şi constatat ca atare neexistând o prezumţie simplă în sensul că aceştia sunt specializaţi(…) judecătorul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu este de plano specializat, pentru că altfel textul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 nu ar fi avut sens" (paragraful 146).

Curtea Constituţională, în cuprinsul aceleiaşi decizii a identificat "două etape pentru punerea în aplicare a art. 29 din Legea nr. 78/2000, respectiv (i) stabilirea criteriilor şi procedurii de determinare a specializării şi (ii) constituirea completurilor specializate din judecători specializaţi. (…) Acest fapt presupune obligativitatea stabilirii unui număr limitat de completuri aşa încât să se asigure soluţionarea cauzelor în condiţii optime de timp şi calitate, nicidecum desemnarea formală a tuturor completurilor sau a tuturor judecătorilor din materie penală în aceste completuri" (paragraful 146) şi reţinând că, şi "dacă toţi judecătorii secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ar putea fi consideraţi, prin parcurgerea primei etape(...),ca fiind specializaţi în materia infracţiunilor reglementate de Legea nr. 78/2000 şi ar putea intra, astfel, în compunerea completurilor specializate, în primă instanţă, având, aşadar, aptitudinea profesională de a judeca infracţiuni reglementate de Legea nr. 78/2000, nu înseamnă, totuşi, că toate completurile în care aceştia sunt desemnaţi au şi competenţa de a judeca infracţiunile antereferite. (…)Faptul că toţi judecătorii sunt specializaţi nu înseamnă decât că alegerea componenţei completurilor se va face dintre toţi aceştia" (paragraful 147) a constatat că, "indiferent cum era stabilită specializarea judecătorilor, oricum era obligatorie organizarea completurilor specializate, cu consecinţa ca numai aceste completuri să aibă competenţa exclusivă să judece, în primă instanţă, în materia infracţiunilor reglementate de Legea nr. 78/2000. Aşadar, raportat la cauza de faţă, se constată că până la adoptarea Hotărârii Colegiului de conducere nr. 14 din 23 ianuarie 2019 condiţiile prevăzute la paragraful 146 din prezenta decizie nu au fost îndeplinite nici măcar formal, iar după adoptarea acesteia condiţiile au fost îndeplinite exclusiv formal, fără a răspunde cerinţelor prevăzute de art. 20 din Convenţia penală privind corupţia în sensul unei reale specializări a unui număr limitat de completuri pentru combaterea eficientă a corupţiei (paragraful 148).

În paragraful 157 al aceleiaşi decizii instanţa de control constituţional a reţinut că "judecarea în primă instanţă a unei cauze presupune ca în mod primar judecătorul să fixeze cadrul procesual, să determine principalele probleme de drept şi de fapt ridicate şi să realizeze o evaluare a acestora, aspecte ce, la nivelul instanţei supreme, pot fi realizate prin mijlocirea completurilor specializate, în schimb, în căile de atac se realizează deja controlul judiciar, care evaluează caracterul legal şi temeinic al hotărârii primei instanţe, situaţie în care la compunerea acestor completuri nu este exclusă, ci este de dorit ca desemnarea, prin tragere la sorţi, a judecătorilor completurilor de 5 judecători să se realizeze dintre toţi judecătorii secţiei penale a instanţei supreme", iar în paragraful 160 a mai menţionat că "modul lipsit de transparenţă, empiric şi deficitar de stabilire a specializării judecătorilor, realizat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 14 din 23 ianuarie 2019, nu produce din punct de vedere procedural o încălcare a Constituţiei, neavând încă amplitudinea necesară, în schimb, întrucât prin hotărârea menţionată au fost constituite completurile specializate, Curtea consideră că, formal, scopul legii a fost atins pentru perioada ulterioară adoptării acestei hotărâri."

Conform alin. (2) al dispozitivului deciziei menţionate, "cauzele înregistrate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi soluţionate de aceasta în primă instanţă anterior Hotărârii Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 14 din 23 ianuarie 2019, în măsura în care nu au devenit definitive, urmează a fi rejudecate, în condiţiile articolului 421 pct. 2 lit. b) din C. proc. pen., de completurile specializate alcătuite potrivit articolului 29 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 161/2003".

Mai mult în subsecţiunea (4) a deciziei instanţei de contencios constituţional care vizează efectele deciziei Curţii Constituţionale şi conduita constituţională de urmat la paragraful 170 s-a statuat că "Raportat la decizia de faţă şi ţinând seama de faptul că judecata în primă instanţă a cauzelor ce fac obiectul Legii nr. 78/2000 a fost afectată de conduita neconstituţională a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ceea ce a produs un blocaj instituţional implicit, Curtea identifică două categorii de cauze ce vizează situaţii juridice nedefinitiv consolidate la nivelul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cărora urmează a li se aplica direct prezenta decizie. Prima categorie de cauze este reprezentată de cele a căror judecată în primă instanţă a fost realizată prin mijlocirea completurilor nespecializate anterior Hotărârii Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 14 din 23 ianuarie 2019 şi, la data publicării prezentei decizii, se află în curs de judecată, în faza apelului, pe rolul Completurilor de 5 judecători. Aceste cauze, având în vedere încălcarea în faza judecăţii în primă instanţă a prevederilor art. 21 alin. (3), ale art. 61 alin. (1) şi ale art. 126 alin. (1), (2) şi (4) din Constituţie, urmează a fi rejudecate, în condiţiile art. 421 pct. 2 lit. b) din C. proc. pen., de completurile specializate alcătuite potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 161/2003. Desigur, a doua categorie de cauze este cea subsumată cauzelor care vor fi înregistrate la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie începând cu data publicării prezentei decizii, şi anume cauzele viitoare cu privire la care aplicarea prezentei decizii nu comportă nicio dificultate procesuală."

Raportând considerentele şi dispozitivul deciziei instanţei de control constituţional mai sus menţionate la prezenta cauză, se constată că, în dosarul nr. x/2015, hotărârea de condamnare a primei instanţe a fost pronunţată în data de 25 octombrie 2018, astfel că dosarul se circumscrie primei categorii de cauze vizând o situaţie juridică "nedefinitiv consolidată", fiind incidente dispoziţiile art. 421 pct. 2 lit. b) C. proc. pen.

Referitor la solicitarea de trimitere a cauzei spre rejudecare judecătorului de cameră preliminară, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Completul de 5 Judecători, în majoritate, apreciază că acestei cereri nu i se poate da curs în calea de atac a apelului după desfiinţarea sentinţei penale apelate, întrucât, pe de o parte încheierile pronunţate în camera preliminară au fost cenzurate, la rândul lor, prin căi de atac prevăzute de lege şi au caracter definitiv, şi practic, se solicită instanţei de control judiciar să aplice, în calea de atac a apelului, o soluţie neprevăzută de lege, iar pe de altă parte, se are în vedere şi jurisprudenţa relevantă a instanţei de control constituţional referitoare la procedura prealabilă a camerei preliminare, ale căror efecte nu sunt incidente în prezenta cauză, în raport cu conduita de urmat stabilită prin decizia Curţii Constituţionale nr. 417 din 03.07.2019 (publicată la 10.10.2019 în Monitorul Oficial nr. 825, partea I).

Totodată, se reţine că, în raport cu prevederile art. 408 din C. proc. pen. care reglementează care sunt hotărârile supuse apelului, reiese că încheierile prin care s-a dispus începerea judecăţii nu pot fi atacate cu apel.

În altă ordine de idei, prin reglementarea procedurii camerei preliminare s-a urmărit rezolvarea chestiunilor ce ţin de legalitatea trimiterii în judecată şi a administrării probelor, asigurându-se premisele pentru soluţionarea, cu celeritate, a cauzei în fond. Procedura camerei preliminare cuprinde reguli care elimină posibilitatea restituirii ulterioare, în faza de judecată, a dosarului la parchet, datorită faptului că legalitatea probatoriului şi a trimiterii în judecată sunt soluţionate în această fază procesuală.

Cu privire la etapa prealabilă a camerei preliminare, instanţa de contencios constituţional a statuat în decizia nr. 641 din 11.11.2014, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 344 alin. (4), art. 345, art. 346 alin. (1) şi art. 347 din C. proc. pen., publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 05.12.2014 (paragraful 27), că, în concepţia legiuitorului, această nouă instituţie procesuală nu aparţine nici urmăririi penale, nici judecăţii, fiind echivalentă unei noi faze a procesului penal. Având în vedere caracterul distinct al procedurii de cameră preliminară de etapa procesuală a judecăţii, precum şi faptul că dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 se referă la completuri nespecializate pentru judecarea în primă instanţă a infracţiunilor prevăzute de actul normativ menţionat, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, în majoritate, constată că rejudecarea, după etapa procedurii de cameră preliminară, urmează să se facă de instanţa de fond, ca efect al deciziei Curţii Constituţionale nr. 417 din 3 iulie 2019.

Faţă de considerentele anterior reţinute şi în raport cu decizia Curţii Constituţionale nr. 417 din 3 iulie 2019, precum şi cu împrejurarea că hotărârea instanţei de fond a fost pronunţată anterior datei de 14 ianuarie 2019 şi vizează infracţiuni de corupţie sau infracţiuni asimilate infracţiunilor de corupţie, instanţa supremă, cu majoritate, apreciază că hotărârea atacată a fost pronunţată de un complet nespecializat, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 161/2003.

Instanţa de control judiciar, faţă de constatarea nespecializării completului de judecată care a pronunţat, în primă instanţă, hotărârea, în contextul concret, constată că nu au relevanţă soluţiile pronunţate de către aceasta pentru infracţiunile pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată, întrucât sancţiunea cu privire la nelegala compunere a completului de judecată, ca urmare a nespecializării judecătorilor, în condiţiile deciziei instanţei de contencios constituţional, este nulitatea absolută, care prevalează în raport cu toate celelalte critici.

În atare situaţie, potrivit dispoziţiilor art. 281 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., care prevăd că o hotărâre pronunţată de un complet care nu a fost legal constituit este lovită de nulitate absolută, în majoritate, se apreciază că, atât sentinţa penală nr. 604 din data de 25 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în dosarul nr. x/2015, cât şi toate actele efectuate de completul nelegal constituit în timpul cercetării judecătoreşti în fondul cauzei, sunt lovite de nulitate.

Nu în ultimul rând, instanţa supremă are în vedere faptul că rejudecarea cauzei urmează a se efectua cu respectarea tuturor dispoziţiilor legale referitoare la judecarea cauzelor în primă instanţă, urmând a fi avute în vedere toate celelalte critici formulate de părţi prin motivele de apel formulate şi depuse la dosarul cauzei.

În stabilirea instanţei competente să judece fondul cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători are în vedere că prezenta cauză urmează a fi trimisă spre rejudecare instanţei a cărei hotărâre se desfiinţează în raport cu dispoziţiile art. 421 alin. (2) lit. b) din C. proc. pen., întrucât, potrivit art. 40 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă în primă instanţă infracţiunile de înaltă trădare, infracţiunile săvârşite de senatori, deputaţi şi membri din România în Parlamentul European, de membrii Guvernului, de judecătorii Curţii Constituţionale, de membrii Consiliului Superior al Magistraturii, de judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi de procurorii de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Cum în cauză, intimatul inculpat B. are calitatea de deputat în Parlamentul României, Legislatura 2016-2020, se constată că instanţa competentă în a solutiona cauza în primă instanţă, este secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, cu majoritate, în temeiul art. 421 alin. (2) lit. b) din C. proc. pen., va admite apelurile declarate de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, de apelantul intimat inculpat A., precum şi de apelanta intimată parte civilă A.N.A.F-Direcţia Generală Juridică împotriva sentinţei penale nr. 604 din data de 25 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în dosarul nr. x/2015.

Va desfiinţa sentinţa penală apelată şi dispune rejudecarea cauzei de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelurilor declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, de apelantul intimat inculpat A. şi apelanta intimată parte civilă A.N.A.F - Direcţia Generală Juridică vor rămâne în sarcina acestuia.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru apelantul intimat inculpat A. şi pentru intimaţii inculpaţi B. şi C., până la prezentarea apărătorilor aleşi, în sumă de câte 217 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În majoritate,

Admite apelurile declarate de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, de apelantul intimat inculpat A., precum şi de apelanta intimată parte civilă A.N.A.F - Direcţia Generală Juridică împotriva sentinţei penale nr. 604 din data de 25 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în dosarul nr. x/2015.

Desfiinţează sentinţa penală apelată şi dispune rejudecarea cauzei de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelurilor declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, de apelantul intimat inculpat A. şi apelanta intimată parte civilă A.N.A.F - Direcţia Generală Juridică rămân în sarcina acestuia.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru apelantul intimat inculpat A. şi pentru intimaţii inculpaţi B. şi C., până la prezentarea apărătorilor aleşi, în sumă de câte 217 RON, se plătesc din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 noiembrie 2019.

Opinie separată

În opinie separată apreciez în sensul repunerii cauzei pe rol în vederea continuării judecăţii, având în vedere că soluţia de condamnare pronunţată vizează o infracţiune de mărturie mincinoasă care nu se încadrează în cele analizate prin decizia Curţii Constituţionale nr. 417/2019 din 03 iulie 2019, faţă de celelalte infracţiuni fiind pronunţate soluţii de achitare sau de încetare a procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

Soluţiile care fac obiectul prezentului apel, pronunţate de secţia penală a ÎCCJ, ca instanţă de fond sunt:

- achitare în baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu în formă continuată;

- achitare în baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de conflict de interese;

- achitare în baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu în formă continuată;

- încetarea procesului penal, în baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale;

- condamnare la amendă penală pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă;

Înainte ca instanţa să rămână în pronunţare asupra motivelor de apel, în şedinţă publică a fost pronunţată, tot cu opinie separată, soluţia asupra cererii de suspendare a cauzei formulată de Ministerul Public.

În opinie minoritară apreciez că nu se conciliază soluţia de respingere a cererii de suspendare a cauzei pe considerentul lipsei elementelor comune cu situaţia dosarelor în care a fost sesizată Curtea de Justiţie pentru clarificarea chestiunilor care ţin de infracţiunile de corupţie şi soluţia de trimitere a cauzei spre rejudecare pentru săvârşirea infracţiunilor de corupţie. Altfel spus, în cauză fie există infracţiuni de corupţie (având în vedere obiectul trimiterii în judecată) şi sunt incidente considerentele sesizării CJUE, fie nu există infracţiuni de corupţie (având în vedere soluţia de achitare) şi nu sunt incidente considerentele deciziei Curţii Constituţionale nr. 417/2019 din 03 iulie 2019, astfel încât ar trebui să se continue judecarea apelului.

Conform art. 413 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ. (Suspendarea facultativă), instanţa poate suspenda judecata:(...) când, într-o cauză similară, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a fost sesizată cu o cerere de decizie preliminară.

Interpretarea unitară a dreptului Uniunii reprezintă o justificare obiectivă şi rezonabilă, a repunerii cauzei pe rol şi suspendării judecării prezentului dosar până la soluţionarea de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a cererilor C-357/19, C-547/19 etc.

Dacă însă conform opiniei majoritare, există o diferenţă între cauzele enumerate care au necesitat clarificarea interpretării în dosare care au ca obiect infracţiuni de corupţie şi dosarul de faţă, atunci nu ar trebui să fie incidentă nici decizia Curţii Constituţionale nr. 417/2019 din 03 iulie 2019, care se referă la infracţiuni de corupţie.

Al doilea argument al opiniei separate are în vedere soluţiile de achitare faţă de unii dintre inculpaţi, care exclud existenţa infracţiunilor de corupţie şi care prevalează în stabilirea regulilor procesului echitabil, impunând, în cazul în care cercetarea judecătorească în apel constată că soluţia instanţei de fond cu privire la acestea este legală şi temeinică, pronunţarea unei decizii în consecinţă şi nu continuarea procesului de către instanţa de fond.

Conform art. 6 din Convenţia EDO, orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în mod public şi în termen rezonabil, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî (...) asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa. Pronunţarea unei soluţii de achitare exclude încălcarea dreptului la un proces echitabil, iar trimiterea cauzei spre rejudecare într-un caz în care deja a intervenit prescripţia răspunderii penale reprezintă opusul soluţionării cauzei într-un termen rezonabil.

În consecinţă, faţă de cele ce preced, având în vedere aplicarea prioritară a Convenţiei EDO (în ceea ce priveşte soluţiile de achitare pentru infracţiuni de corupţie şi soluţia de încetare a procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale), faţă de faptul că soluţia de condamnare vizează o infracţiune de mărturie mincinoasă consider necesară repunerea cauzei pe rol şi continuarea judecării apelului.