Competence conflict: union’s standing to sue for members’ public-service salary disputes and the union’s right to choose venue at its own domicile

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul acţiunii

Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Dolj, sub nr. x/2018, în data de 23.07.2018, reclamantul Sindicatul Administraţiei "FORŢA LEGII" pentru membrii de sindicat: A., B., C., D., a chemat în judecată pe pârâta DIRECŢIA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ PRAHOVA, solicitând că, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună: anularea dispoziţiilor nr. 94, 97, 103, 122 emise de pârâtă la data de 14.05.2018; obligarea pârâtei să majoreze salariile de bază ale reclamantelor B., C., D., cu 15% pentru complexitatea muncii, începând cu data executării sentinţei şi să le acorde despăgubiri în consecinţă, constând în diferenţele salariale, începând cu data de 1 iulie 2017, până la data executării sentinţei, actualizate, plus dobânda legală; obligarea pârâtei să acorde tuturor reclamanţilor sporul pentru condiţii de muncă periculoase sau vătămătoare în cuantum de 15% aplicat la salariul de bază lunar începând cu data executării sentinţei şi să le acorde despăgubiri în consecinţă, constând în diferenţele salariale, începând cu data de 1 aprilie 2018 până la data executării, actualizat, plus dobânda legală penalizatoare.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Prin Sentinţa civilă nr. 2.429/2018, din 27.11.2018, Tribunalul Dolj, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Dolj, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamant Sindicatul Administraţiei Publice "Forţa Legii", pentru membrii de sindicat A., B., C., D., în contradictoriu cu pârâta Direcţia de Sănătate Publică Prahova, în favoarea Tribunalului Prahova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această sentinţă s-a reţinut aplicabilitatea art. 269 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 53/2003 (Codul Muncii). De asemenea s-a reţinut că prin Decizia 1/2013, prin care a fost soluţionat un recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a stabilit că "În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 269 alin. (2) [fost art. 284 alin. (2) din Codul muncii], instanţa competentă teritorial în soluţionarea conflictelor de muncă în cazul acestor acţiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant", însă în cauza de faţă reclamantul Sindicatul Administraţiei Publice "Forţa Legii" nu a acţionat în nume propriu, ci a acţionat în calitate de reprezentant legal al funcţionarilor A., B., C., D., aşa cum expres a arătat în cuprinsul cererii de chemare în judecată, astfel încât calitatea de reclamanţi o au funcţionarii publici care au domiciliul pe raza judeţului Prahova, care şi-au ales domiciliul procesual în Craiova, str. x, adresă ce coincide cu sediul reprezentantului legal.

Prin Sentinţa nr. 216 din 28 februarie 2019, Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, a declinat competenţa de soluţionare a cererii având ca obiect "anulare act administrativ" formulată de reclamantul SINDICATUL ADMINISTRAŢIEI PUBLICE "FORŢA LEGII", pentru membrii de sindicat A., B., C., D., în contradictoriu cu pârâta DIRECŢIA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ PRAHOVA, în favoarea Tribunalului Dolj, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, a constatat existenţa conflictului negativ de competenţă între Tribunalul Prahova şi Tribunalul Dolj, şi a suspendat din oficiu judecata şi a înaintat dosarul Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Dolj, sub nr. x/2018, în data de 23.07.2018, reclamantul Sindicatul Administraţiei "FORŢA LEGII" pentru membrii de sindicat: A., B., C., D., a chemat în judecată pe pârâta DIRECŢIA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ PRAHOVA, solicitând că, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună: anularea dispoziţiilor nr. 94, 97, 103, 122 emise de pârâtă la data de 14.05.2018; obligarea pârâtei să majoreze salariile de bază ale reclamantelor B., C., D., cu 15 % pentru complexitatea muncii, începând cu data executării sentinţei şi să le acorde despăgubiri în consecinţă, constând în diferenţele salariale, începând cu data de 1 iulie 2017, până la data executării sentinţei, actualizate, plus dobânda legală; obligarea pârâtei să acorde tuturor reclamanţilor sporul pentru condiţii de muncă periculoase sau vătămătoare în cuantum de 15% aplicat la salariul de bază lunar începând cu data executării sentinţei şi despăgubiri în consecinţă, constând în diferenţele salariale, începând cu data de 1 aprilie 2018 până la data executării, actualizat, plus dobânda legală penalizatoare.

În privinţa competenţei materiale de soluţionare a cauzei, întrucât reclamanţii sunt funcţionari publici, sunt aplicabile dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, conform cărora "Art. 109. - Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal, a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe".

Fiind vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce priveşte competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, conform cărora "Reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanţa de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepţia necompetenţei teritoriale".

În cauză, este de observat faptul că acţiunea în contencios administrativ a fost formulată de Sindicatul Administraţiei "FORŢA LEGII", în numele membrilor de sindicat, cererea fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011, conform cărora:

"Art. 28. - (1) Organizaţiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislaţia muncii, statutele funcţionarilor publici, contractele colective de muncă şi contractele individuale de muncă, precum şi din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, în faţa instanţelor judecătoreşti, organelor de jurisdicţie, a altor instituţii sau autorităţi ale statului, prin apărători proprii sau aleşi.

(2) În exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (1), organizaţiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acţiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora. Acţiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizaţia sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunţă la judecată în mod expres".

În condiţiile în care prevederile art. 28 din Legea nr. 62/2011, îşi aveau corespondentul în dispoziţiile art. 28 din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (reglementarea anterioară care a fost abrogată de Legea nr. 62/2011), este obligatorie, conform art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., dezlegarea dată prin Decizia nr. 1/2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin care s-au decis următoarele:

"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011), stabileşte că organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă în acţiunile promovate în numele membrilor de sindicat."

Chiar dacă decizia a fost pronunţată cu privire la litigiile de muncă, ea este pe deplin aplicabilă, în ceea ce priveşte calitatea procesuală a sindicatelor, şi în cazul raporturilor de serviciu, legitimarea procesuală a acestor entităţi având acelaşi izvor.

Astfel fiind, întrucât Sindicatul Administraţiei "FORŢA LEGII" are calitate procesuală activă, iar prezentul litigiu vizează raportul de serviciu al reclamanţilor, se constată că, în aplicarea art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, sindicatul reclamant a optat pentru instanţa de la sediul său din Craiova, Judeţul Dolj, aflat în circumscripţia Tribunalului Dolj.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Sindicatul Administraţiei Publice "Forţa Legii" pentru membrii de sindicat A., B., C. şi D., în contradictoriu cu pârâta Direcţia de Sănătate Publică Prahova în favoarea Tribunalul Dolj - SCAF.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 aprilie 2019.

GGC - OB