Recovery of EU structural funds for lease of financed equipment and failure to meet result indicators under contractual durability conditions

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamanta SC A. SRL, prin administrator judiciar, a chemat în judecată pe pârâtul MINISTERUL FONDURILOR EUROPENE, solicitând instanţei că prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună în temeiul dispoziţiilor art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011: anularea Deciziei nr. 1.200 din 25.01.2016, de soluţionare a contestaţiei administrative; anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 07.10.2015, cu consecinţa desfiinţării creanţei bugetare aplicate în sumă de 897.938,59 RON.

1.2. Soluţia primei instanţe

Prin Sentinţa nr. 3.289 din 31 octombrie 2016, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamanta A. SRL, PRIN GD REORGANIZARE ŞI LICHIDARE IPURL, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL FONDURILOR EUROPENE - DIRECŢIA GENERALĂ PROGRAME COMPETITIVITATE - AUTORITATEA DE MANAGEMENT PENTRU POS CCE.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva Sentinţei nr. 3.289 din 31 octombrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în condiţiile art. 483 din C. proc. civ., a declarat recurs reclamanta A. SRL, prin B., întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta susţine că hotărârea primei instanţe este afectată de motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 din C. proc. civ.

Rezumând circumstanţele de fapt şi de drept ale cauzei, recurenta reclamantă arată că a contestat procesul-verbal de constatare a neregulii şi de stabilire a creanţei bugetare nr. x din 07.10.2015, prin care autoritatea pârâtă a stabilit faptul că reclamanta nu a respectat dispoziţiile art. 7 alin. (2) din contractul de finanţare privitoare la îndeplinirea indicatorilor de rezultat, respectiv pe cele ale art. 7 alin. (28) din acelaşi contract, care se referă la înstrăinarea obiectivelor finanţate într-o perioadă de 3 ani după finalizarea implementării contractului.

Aceleaşi motive de fapt şi de drept care au stat la baza emiterii procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare au fost reţinute ca fiind întemeiate şi în cuprinsul hotărârii recurate.

Susţine recurenta că instanţa fondului a aplicat greşit prevederile contractuale la care a făcut referire, afirmând că situaţia precară a societăţii nu reprezintă un element ce poate fi avut în vedere cu ocazia analizei respectării obligaţiei contractuale, ignorând astfel dispoziţiile tezei finale ale art. 7 alin. (2) din contract, prevederi care atestă contrariul.

În ceea ce priveşte situaţia obiectivelor înstrăinate cu nerespectarea prevederilor contractuale, recurenta reclamantă arată că, deşi situaţia de fapt reţinută în speţă este indiscutabilă, prima instanţă nu a dat curs dispoziţiilor art. 17 din O.U.G. nr. 66/2011, lăsând fără aplicare principiul proporţionalităţii, ce impune aprecierea în mod concret a naturii şi gravităţii deficienţelor constatate, or, în contextul particular arătat de reclamantă, nu este dovedită săvârşirea unei abateri de o aşa gravitate, încât să impună restituirea întregii finanţări primite.

Faţă de aceste considerente, reclamanta solicită admiterea recursului său, aşa cum a fost formulat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a cadrului normativ aplicabil şi a probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte, apreciază că recursul reclamantei este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Sintetizând circumstanţele cauzei, Înalta Curte, constată că recurenta reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu solicitarea de anulare a Deciziei nr. 1.200/25.01.2016, prin care a fost respinsă contestaţia formulată împotriva procesului-verbal de constatare nereguli şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/07.10.2015.

Prin procesul-verbal anterior menţionat, s-a reţinut că reclamanta a încheiat contractul de finanţare nr. x/08.10.2009, având ca obiect acordarea finanţării nerambursabile pentru implementarea Proiectului intitulat "Achiziţie de utilaje şi echipamente pentru fabricarea de profile din aluminiu la SC A. SRL, Constanţa".

Prin contract, părţile au prevăzut la art. 7, la capitolul destinat obligaţiilor beneficiarului, că acesta trebuie să asigure implementarea proiectului, să dovedească îndeplinirea indicatorilor de realizare, dar şi, la alin. (2)" al art. 7, că beneficiarul are obligaţia să raporteze îndeplinirea indicatorilor de rezultat pe toată perioada de durabilitate a proiectului, începând cu anul următor celui în care s-a finalizat proiectul, asigurându-se că la sfârşitul perioadei de durabilitate toţi indicatorii asumaţi prin contract vor fi atinşi; în caz contrar AM/OI pot să solicite beneficiarului proiectului returnarea sumelor primite proporţional cu procentul de nerealizare al acestor indicatori, cu excepţia cazurilor temeinic justificate"

În continuare, în art. 7 părţile au inserat indicatorii de rezultat la care se face referire, aceştia contând în: creşterea cifrei de afaceri cu 27,39%, crearea de 14 noi locuri de muncă şi menţinerea a 254 locuri de muncă pe perioada de durabilitate a contractului.

Potrivit art. 7 pct. 28 din contract, părţile au convenit că "finanţarea nerambursabilă acordată va fi recuperată şi în cazul în care obiectivele finanţate nu sunt folosite conform scopului destinat, precum şi în cazul în care acestea au fost vândute, închiriate sau înstrăinate sub orice formă între-o perioadă de 3 ani după finalizarea implementării Proiectului".

Perioada de implementare a proiectului a fost stabilită iniţial pentru 8 luni de la data semnării contractului, ulterior această perioadă fiind modificată prin actul adiţional nr. x/03.05.2010, la 10 luni de la data semnării contractului, iar prin actul adiţional nr. x la 16 luni de la data semnării contractului.

Potrivit acestor modificări, perioada de implementare a proiectului s-a finalizat aşadar la data de 08.02.2011 (16 luni de la data de 08.10.2009, data semnării).

Pe cale de consecinţă, reclamanta avea obligaţia de a respecta interdicţia privind închirierea utilajelor achiziţionate în cadrul proiectului până cel târziu la data de 08.02.2014.

La data de 01.09.2011, reclamanta a încheiat cu SC C. SRL, contractul de închiriere nr. x, având ca obiect cedarea folosinţei asupra bunurilor imobile reprezentând teren şi imobile situate în Constanţa, str. x, jud. Constanţa, compuse din 5000 mp şi două ateliere (confecţii metalice şi confecţii aluminiu - PVC). Bunurile au fost închiriate cu destinaţia de spaţii productive.

La data de 03.01.2014, reclamanta a încheiat cu chiriaşul SC C. SRL, un act adiţional la contractul de închiriere, prin care s-a modificat obiectul contractului, prin adăugarea la imobilele închiriate şi a unor bunuri mobile constând în "echipamente de mecanizare conform Anexa la contract.

În faţa primei instanţe reclamanta a susţinut că bunurile închiriate către SC C. SRL, nu sunt identice cu bunurile achiziţionate în cadrul proiectului, curtea de apel, constatând că, în realitate, obiectul anexei la contractul de închiriere este reprezentat de aceleaşi bunuri indicate în cererea de rambursare finală, acestea făcând aşadar obiectul proiectului de finanţare.

Considerentele instanţei fondului, sub aspectul închirierii utilajelor achiziţionate în cadrul proiectului finanţat cu fonduri nerambursabile, în interiorul termenului de durabilitate a contractului, nu au fost atacate, aşa cum rezultă din cuprinsul memoriului de recurs, fiind supusă discuţiei exclusiv proporţionalitatea măsurii recuperării integrale a fondurilor nerambursabile.

Cea de a doua împrejurare de fapt, subsumată neregulii constatate prin procesul-verbal contestat în cauza de faţă, vizează neîndeplinirea indicatorilor de rezultat, care trebuie să fie menţinuţi până la finalul perioadei de durabilitate (08.02.2014).

Astfel, în Raportul din 24.08.2012, s-a constatat că, în privinţa indicatorului privind numărul locurilor de muncă create, în contract s-a prevăzut un nr. de 14 locuri, iar la data monitorizării (august 2012) fuseseră create doar 6 noi locuri de muncă, procentul de realizare fiind de 42,85%.

În privinţa numărului locurilor de muncă menţinute, în contract era prevăzut un nr. de 254 locuri de muncă, pe când la nivelul lunii august 2012 se aflau în plată un nr. de 248 salariaţi (procent de realizare de 97,63%).

Aşadar, în al doilea an de monitorizare - 08.02.2012 - 08.02.2013, s-a indicat o scădere a procentului de realizare şi menţinere a indicatorilor de rezultat menţionaţi anterior.

În al treilea an de monitorizare (08.02.2013 - 08.02.2014), potrivit Raportului întocmit la 12.08.2014, s-a remarcat o continuare a trendului descendent, în sensul că s-a înregistrat inclusiv o scădere a cifrei de afaceri cu 68% şi o scădere a numărului total de angajaţi, la 240. S-a menţinut numărul locuirilor de muncă nou create.

Potrivit constatărilor echipei de control, consemnate în Raportul privind durabilitatea investiţiei, s-a constatat o scădere a cifrei de afaceri cu 75%, precum şi o scădere drastică a numărului de salariaţi, la 19, deşi potrivit raportului întocmit de administratorul judiciar a rezultat că în realitate existau 45 de salariaţi, dintre care doar 19 înregistraţi în Revisal.

De asemenea, în privinţa indicatorilor privind numărului locurilor de muncă nou create, s-a constatat că acestea s-au redus la 5, în comparaţie cu numărul de 14 locuri care a fost asumat la semnarea contractului de finanţare.

Nici cu privire la aceste constatări de fapt recurenta nu are obiecţiuni în prezenta cale de atac, arătând, însă, că neîndeplinirea indicatorilor de rezultat este justificată, din perspectiva situaţiei precare a societăţii, astfel că măsura recuperării în întregime a sprijinului financiar este excesivă şi în acest context.

În mod judicios a înlăturat judecătorul fondului argumentele invocate de reclamantă referitoare la caracterul nelegal al măsurilor dispuse prin procesul-verbal în discuţie, în contextul în care starea de insolvabilitate a intervenit abia la data de 11.06.2014.

În plus, închirierea utilajelor achiziţionate în cadrul proiectului finanţat nerambursabil, în interiorul duratei prevăzute de art. 7 alin. (28) din contractul de finanţare, este nu numai necesară dar şi suficientă pentru a justifica măsura recuperării integrale a sprijinului financiar, clauza inserată în contract necomportând nicio condiţie, de natură a trage concluzia că autoritatea de implementare ar fi ţinută să justifice oportunitatea măsurii recuperării finanţării în astfel de condiţii.

Faţă de aceste considerente, critica recurentei, în sensul că măsura recuperării integrale a finanţării nerambursabile încalcă principiul proporţionalităţii nu are suport, astfel că recursul de faţă va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. SRL, prin B., împotriva Sentinţei nr. 3.289 din 31 octombrie 2016, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 aprilie 2019.

GGC - OB