Local tax ruling quashed for procedural breach, remanded for retrial.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Obiectul litigiului dedus judecăţii

Reclamanta A. SA, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Râmnicu Vâlcea, prin Primar a formulat contestaţie împotriva Deciziei de impunere nr. x/24.05.2016 şi a Dispoziţiei nr. 1.977, privind contestaţia formulată de A. SA, solicitând admiterea contestaţiei şi anularea deciziilor contestate.

Hotărârea primei instanţe

Prin Sentinţa civilă nr. 244/F-CONT din 14 decembrie 2016, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia de nelegalitate, ca inadmisibilă, a admis contestaţia formulată de reclamanta A. SA, împotriva Deciziei de impunere nr. x/24.05.2016 şi a Dispoziţiei nr. 1.977, în contradictoriu cu pârâtul MUNICIPIUL RM. VÂLCEA, prin Primar, a anulat Decizia de impunere nr. x/24.05.2016, cu privire la suma de 1.446.517 RON, reprezentând accesorii şi Dispoziţia nr. 1.977/14.07.2016.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate a formulat recurs pârâtul Municipiul Râmnicu Vâlcea prin Primar, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei atacate şi respingerea acţiunii ca neîntemeiate.

Consideră recurenta că instanţa de fond nu a ţinut seama de prevederile Ordinului nr. 2.068 din 22.12.2015, privind aprobarea unor formulare tipizate pentru activitatea de stabilire a impozitelor şi taxelor locale de către organele fiscale locale, ordin emis de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice.

În concluzie solicită recurentul admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

În prealabil, cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale active a recurentului, instanţa de control judiciar urmează a o respinge, în considerarea următoarelor argumente.

Astfel, art. 478 alin. (3) din noul C. proc. civ., prevede că în apel nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza şi obiectul cererii de chemare în judecată şi nici nu se pot formula pretenţii noi. La rândul său, art. 494 din noul C. proc. civ., arată că, dispoziţiile de procedură privind judecata în primă instanţă şi în apel se aplică şi în recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor care sunt cuprinse în prezenta secţiune.

Pe de altă parte, prima instanţă a soluţionat prezenta cauză având ca părţi: reclamantă A. SA, şi pârât Municipiul Râmnicu Vâlcea, prin Primar.

Or, potrivit art. 21 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, privind administraţia publică locală "în justiţie, unităţile administrativ teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de preşedintele Consiliului judeţean".

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurent şi în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte, constată că recursul este fondat.

Reclamanta A. SA, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Râmnicu Vâlcea, prin Primar, a formulat contestaţie împotriva Deciziei de impunere nr. x/24.05.2016, şi a Dispoziţiei nr. 1.977, privind contestaţia formulată de A. SA, solicitând admiterea contestaţiei şi anularea deciziilor contestate.

Prin Răspunsul la întâmpinare formulat în cauză, reclamanta A. SA, a invocat excepţia de nelegalitate a Deciziei de impunere nr. x/24.05.2016, şi a Dispoziţiei nr. 1.977/19.07.2016.

La termenul de judecată din 29 noiembrie 2016, instanţa a constatat cauza în stare de judecată şi a acordat cuvântul pe fondul acţiunii, amânând pronunţarea pentru a da posibilitate reprezentantului reclamantei să depună concluzii scrise.

Din cuprinsul sentinţei recurate rezultă că instanţa de fond a omis să pună în discuţia părţilor excepţia de nelegalitate invocată de intimata-reclamantă prin întâmpinare.

Instanţa de fond a respins excepţia de nelegalitate ca inadmisibilă, fără a da posibilitatea părţilor să formuleze apărări sau să propună probe în dovedirea pretenţiilor.

Procedând în acest mod prima instanţă a încălcat principiul contradictorialităţii, care presupune ca toate elementele procesului să fie supuse dezbaterii părţilor, pentru ca fiecare dintre acestea să fie în măsură să se pronunţe cu privire la fiecare element de care depinde soluţionarea cauzei.

Din cuprinsul sentinţei recurate, rezultă că excepţia de nelegalitate invocată de intimata-reclamantă nu a fost pusă în discuţia părţilor, ci doar a fost luată în considerare de către judecător la pronunţarea hotărârii şi adusă la cunoştinţa părţilor prin considerentele acesteia.

Faţă de acestea, Înalta Curte, va aprecia că sentinţa recurată a fost dată cu încălcarea principiului contradictorialităţii, unul dintre principiile fundamentale alee procesului civil, conţinut în titlul preliminar - Capitolul II, art. 14 din C. proc. civ.

Se mai constată că între principiul contradictorialităţii, principiul dreptului la apărare şi principiul egalităţii părţilor în procesul civil există o legătură indisolubilă, iar primul principiu constituie o garanţie a respectării celorlalte două principii.

Aşadar, încălcarea principiului contradictorialităţii, principiul fundamental al procesului civil a condus, implicit la încălcarea dispoziţiilor art. 8 din C. proc. civ., referitoare la garantarea egalităţii părţilor în procesul civil şi art. 13 din C. proc. civ., prin care se garantează dreptul la apărare.

Potrivit dispoziţiilor art. 174 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., nerespectarea principiilor fundamentale ale procesului civil este sancţionată cu nulitatea absolută a actului de procedură efectuat, ceea ce conduce la întrunirea motivului de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., nulitatea fiind totală.

Aşa fiind, casarea cu trimitere corespunde unei nevoi reale de a se respecta principiile ce guvernează desfăşurarea procesului civil, cu referire directă la principiul contradictorialităţii şi totodată este impusă de necesitatea aplicării efective, iar nu doar formale, a dreptului părţilor la dublul grad de jurisdicţie.

Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

Pentru aceste considerente şi în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004, şi art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte, va admite recursul formulat de reclamantul Municipiul Râmnicu Vâlcea, împotriva Sentinţei nr. 244/F-CONT din 14 decembrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale active a recurentului.

Admite recursul formulat de Municipiul Râmnicu Vâlcea prin Primar, împotriva Sentinţei nr. 244/F-CONT din 14 decembrie 2016, a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 aprilie 2019.

GGC - OB