Jurisdiction for reabilitare de drept: competence vests in the first-instance court competent under current law despite change in court structure

Asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bistriţa la data de 10 mai 2019 sub nr. x/2019, persoana condamnată A. a solicitat constatarea reabilitării sale pentru condamnarea de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 90 din 24 ianuarie 2002 pronunţată de Judecătoria Bistriţa-Năsăud în Dosarul nr. x/2001, ca urmare a contopirii pedepselor aplicate prin Sentinţa penală nr. 8B 766/1998/19 a Tribunalului Orăşenesc Kiskunhalas - Republica Ungaria şi prin Sentinţa penală nr. 216 din 12 octombrie 1998 de Tribunalul Militar Iaşi.

Prin Sentinţa penală nr. 1690 din 30 septembrie 2019 pronunţată de Judecătoria Bistriţa în Dosarul nr. x/2019, s-a dispus declinarea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oneşti, arătându-se că "din actele dosarului rezultă că ultima hotărâre prin care petentul a fost condamnat la pedeapsa de 4 luni închisoare a fost aplicată prin Sentinţa penală nr. 441/2015 de Judecătoria Oneşti şi acesta are domiciliul în Oneşti, jud. Bacău."

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Oneşti, care, prin Sentinţa penală nr. 34 din 2 decembrie 2019 pronunţată în Dosarul nr. x/2019, a admis excepţia privind necompetenţa teritorială a acestei instanţe şi, în baza art. 529 C. proc. pen. raportat la art. 50 C. proc. pen., a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, având ca obiect cererea de reabilitare de drept formulată de condamnatul A. în favoarea Judecătoriei Bistriţa. În baza art. 51 C. proc. pen., s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a fost sesizată instanţa ierarhic superioară comună, respectiv Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a se pronunţa în acest sens, Judecătoria Oneşti a reţinut că, prin cererea înregistrată la această instanţă în 06 mai 2019, sub nr. x/2019, petentul A. a solicitat constatarea reabilitării de drept faţă de pedeapsa de 4 luni închisoare cu suspendarea sub supraveghere pe durata unui termen de 2 ani, aplicată prin Sentinţa penală nr. 441 din 03 iulie 2015 pronunţată de aceeaşi judecătorie, definitivă prin Decizia nr. 1134 din 13 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Bacău.

Prin Sentinţa penală nr. 514 din 03 iunie 2019 pronunţată în Dosarul nr. x/2019, Judecătoria Oneşti, în baza art. 527 C. proc. pen. cu referire la art. 165 C. pen. şi art. 167 alin. (4) C. pen., a respins cererea de constatare a intervenirii reabilitării de drept formulată de petentul A. în raport cu pedeapsa de 4 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 441 din 03 iulie 2015 a Judecătoriei Oneşti, definitivă prin Decizia nr. 1134 din 13 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Bacău, arătând că, potrivit art. 167 alin. (4) C. proc. pen., termenul de 3 ani se socoteşte de la data împlinirii termenului de supraveghere. Astfel, conform fişei de cazier judiciar, termenul de supraveghere de 2 ani a început să curgă la 13 noiembrie 2015, dată la care hotărârea judecătorească de condamnare a rămas definitivă, şi s-a împlinit la 13 noiembrie 2017. De la această dată a început să curgă durata de 3 ani prevăzută pentru reabilitarea de drept, care urmează a se împlini la 13 noiembrie 2020.

Raportându-se la dispoziţiile art. 529 C. proc. pen., ce reglementează competenţa de soluţionare a cererii de reabilitare, Judecătoria Oneşti a reţinut că aceasta revine fie instanţei care a judecat în primă instanţă cauza în care s-a pronunţat condamnarea pentru care se cere reabilitarea, fie celei corespunzătoare în a cărei circumscripţie domiciliază condamnatul.

Cum cererea petentului de reabilitare vizează condamnarea stabilită prin Sentinţa penală nr. 90/2002 pronunţată de Judecătoria Bistriţa în Dosarul nr. x/2001, s-a arătat că acestei instanţe îi revine competenţa de soluţionare a cererii, întrucât a judecat în primă instanţa cauza în care s-a pronunţat condamnarea pentru care se solicită reabilitarea şi a fost iniţial sesizată.

S-a subliniat că, deşi ultima hotărâre prin care petentul a fost condamnat la pedeapsa de 4 luni închisoare a fost aplicată prin Sentinţa penală nr. 441/2015 de către Judecătoria Oneşti, iar acesta are domiciliul în Oneşti, jud. Bacău, aceste criterii nu atrag altă competenţă decât cea aleasă de către petent, potrivit art. 529 C. proc. pen.

Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., cu rezolvarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte constată că Judecătoria Bistriţa este competentă să soluţioneze cererea de reabilitare formulată de petentul A., motiv pentru care, în conformitate cu dispoziţiile art. 51 alin. (6) C. proc. pen., va trimite dosarul acestei instanţe.

Astfel, reglementând competenţa de soluţionare a cererii de reabilitare, art. 529 C. proc. pen. stabileşte că aceasta revine fie instanţei care a judecat în primă instanţă cauza în care s-a pronunţat condamnarea pentru care se solicită reabilitarea, fie celei corespunzătoare în a cărei circumscripţie domiciliază condamnatul, competenţa fiind, aşadar, alternativă.

Examinând, în acest context, cererea formulată de petentul A. (prin apărător ales, cu împuternicire avocaţială la dosar, dosar Judecătoria Bistriţa), se constată că acesta a solicitat reabilitarea sa cu privire la pedepsele de 2 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 8B766/1998/19 a Tribunalului Orăşenesc Kiskunhalas din Republica Ungaria şi de 3 ani şi 2 luni închisoare stabilită prin Sentinţa penală nr. 216/1998 a Tribunalului Militar Iaşi, definitivă în luna noiembrie 1998, care, prin Sentinţa penală nr. 90 din 24 ianuarie 2002 pronunţată de Judecătoria Bistriţa în Dosarul nr. x/2001, au fost contopite în pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare.

Se observă, astfel, că pedeapsa de 4 luni închisoare la care a fost condamnat petentul prin Sentinţa penală nr. 441 din 3 iulie 2015 a Judecătoriei Oneşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1134 din 13 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Bacău, nu formează obiectul cererii de reabilitare depusă la 10 mai 2019 la Judecătoria Bistriţa, aşa încât nu poate fi avută în vedere la stabilirea competenţei de soluţionare a acesteia. De altfel, aşa cum reiese din actele dosarului, pentru această condamnare petentul a formulat, la 6 mai 2019, aşadar cu doar câteva zile înainte de a depune prezenta sesizare, o cerere de reabilitare care a format obiectul Dosarului nr. x/2019 al Judecătoriei Oneşti (ce a fost respinsă pentru neîndeplinirea termenului de 3 ani prevăzut de art. 164 alin. (4) C. proc. pen.), împrejurare din care rezultă cu evidenţă că nu a fost vizată de petent atunci când s-a adresat Judecătoriei Bistriţa.

Deopotrivă, Înalta Curte constată că, deşi una dintre pedepsele pentru care se solicită reabilitarea, ce a fost contopită prin Sentinţa penală nr. 90/2002 a Judecătoriei Bistriţa, a fost pronunţată de Tribunalul Militar Iaşi, nici acest aspect nu prezintă relevanţă din perspectiva stabilirii competenţei de soluţionare a cererii petentului A., având în vedere cele stabilite prin decizia dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii nr. 83/2007 (publicată în M. Of. nr. 780/21.11.2008), referitoare la instanţa competentă să se pronunţe asupra reabilitării judecătoreşti în situaţia în care, prin schimbarea normelor legale de competenţă, instanţa care a judecat cauza în primă instanţă nu mai are această competenţă în momentul introducerii cererii, cum este situaţia în cauză. Astfel, potrivit deciziei menţionate, care, în continuare, îşi găseşte aplicabilitate, "în caz de modificare a normelor de competenţă, cererea de reabilitare va fi soluţionată de instanţa competentă să judece cauza în primă instanţă, potrivit legii în vigoare la momentul introducerii cererii". Or, la momentul formulării cererii de reabilitare (10 mai 2019), dar şi în prezent, atât infracţiunile pentru care petentul A. fusese condamnat prin Sentinţa penală nr. 216/1998 a Tribunalului Militar Iaşi, definitivă în luna noiembrie 1998, respectiv furt calificat şi violare de domiciliu, cât şi cea de tâlhărie, pentru care autorităţile judiciare din Ungaria i-au aplicat pedeapsa de 2 ani închisoare, sunt date, potrivit art. 35 C. proc. pen., în competenţa judecătoriei.

Ca urmare, în condiţiile în care Sentinţa penală nr. 90/2002, prin care s-a dispus contopirea pedepselor a căror reabilitare se solicită, a fost pronunţată de Judecătoria Bistriţa, care a şi fost sesizată iniţial de petentul A., se constată că, în raport cu dispoziţiile art. 529 C. proc. pen., acestei instanţe îi revine competenţa de soluţionare a cererii de reabilitare formulată de petent (care, de altfel, nici nu a valorificat, în acest sens, criteriul vizând domiciliul).

Pentru motivele mai sus arătate, Înalta Curte va stabili că Judecătoria Bistriţa este instanţa competentă a soluţiona cererea de reabilitare formulată de petentul A., instanţă căreia, în conformitate cu art. 51 alin. (6) C. proc. pen., îi va trimite dosarul.

Conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul A. în favoarea Judecătoriei Bistriţa, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 februarie 2020.

GGC - NN