Decriminalization of attempted terrorism claim rejected due to statutory transfer of attempt provision from abrogated Article 34 to new Article 371

Asupra contestaţiei de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa nr. 29/F din 17 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Penală, în baza art. 597, 598 C. proc. pen. raportat la art. 595 C. proc. pen. şi art. 4 C. pen. s-a respins, ca neîntemeiată, contestaţia la executare formulată de contestatorul-persoană condamnată A. împotriva Sentinţei penale nr. 67/F din 7 aprilie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 172/A din 4 iulie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat petentul la plata sumei de 100 RON reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Braşov a reţinut că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 17 aprilie 2019, sub nr. x/2019, condamnatul A. a formulat contestaţie la executare, invocând ca temei al cererii, art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

În susţinerea orală a cererii, apărătorul ales a arătat în esenţă că astfel cum apărea Legea nr. 535/2004 modificată prin Legea nr. 58/2019, era evident că textul în baza căruia a fost condamnat contestatorul A., respectiv art. 34 din Legea nr. 535/2004 a fost abrogat. Însă, între timp s-a lămurit că maniera în care a fost modificată, absolut în afara tehnicii legislative enumerată de Legea nr. 24, este că tentativa a fost preluată de art. 371, reluată şi dezvoltată. Faţă de această stare de lucru, prima sa intenţie a fost să retragă contestaţia formulată, însă nu a făcut acest demers şi a susţinut-o.

Astfel, apărătorul ales a arătat că petentul este condamnat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 32 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 535/2004, în forma tentativei, respectiv producerea unui dispozitiv exploziv improvizat, rămas în forma tentativei datorită intervenţiei organelor judiciare. Atunci când descrie elementul material al acestei infracţiuni, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine în mod expres că elementul material al acestei infracţiuni este producerea unui dispozitiv electronic improvizat, iar la teza finală al aceluiaşi aliniat arată că procurarea mijloacelor şi instrumentelor necesare pentru producerea dispozitivului electronic improvizat îmbracă forma tentativei prevăzută de art. 34 alin. (2), în vigoare la data condamnării. În acelaşi timp instanţa de condamnare reţine că fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată indiferent de încadrarea juridică care a suferit-o până la urmă, întrucât a fost inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de terorism, reglementată de C. pen., sub forma atentat contra unei colectivităţi.

În judecata în prima instanţă s-a pus în discuţie şi din nou s-a schimbat încadrarea juridică în acţiune împotriva ordinii constituţionale toate sub forma tentativei, ca în apel să se pună în discuţie două schimbării de încadrare juridică, una din oficiu de către instanţa supremă şi una la solicitarea DIICOT- Structura Centrală. Cererea de schimbare a încadrării juridice pusă din oficiu a fost respinsă, ca în cele din urmă să fie admisă solicitarea formulată de parchet de schimbare a încadrării juridice în infracţiunea solicitată prin cererea de apel, în mod cu totul subsidiar, ca în situaţia în care instanţa nu va îmbrăţişa niciuna din criticile arătate de parchet în propriul apel să apreciază dacă oricum această faptă nu ar putea îmbrăca elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute la art. 32 alin. (3) lit.

a) respectiv în forma de producere a unui dispozitiv electronic improvizat. Cererea parchetului viza producerea de dispozitiv electronic improvizat pe care urmau să-l detoneze cu ocazia celebrării sărbătorii zilei de 1 decembrie 2015 în Tg. Secuiesc în scopul intimidării populaţiei, viza producerea unui dispozitiv electronic improvizat conform scenariului din faza de urmărire penală. Însă instanţa de apel, care a pronunţat până la urmă condamnarea, a reţinut în sarcina inculpaţilor faptul că B. la instigarea lui A., au plănuit confecţionarea unui dispozitiv electronic improvizat ce urma a fi detonat la 1 decembrie 2015 pe raza localităţii Tg.

Secuiesc. Consideră că elementele acestei infracţiuni sunt reţinute corect de către instanţa de fond, aceasta a reţinut că scenariile descrise în rechizitoriu nu sunt probate, ceea ce este cert şi reţine instanţa de fond ca fiind dovedit dincolo de orice dubiu este că în data de 10 octombrie 2015 s-au întâlnit în şedinţă restrânsă membrii C., că cu această ocazie s-a discutat despre confecţionarea dispozitivului electronic improvizat, că în acest sens A. i-a trasat lui B. sarcina de a se ocupa de această confecţionare şi elimină din scenariu, din starea de fapt cu care a fost sesizată, tot ce înseamnă producerea unui dispozitiv electronic improvizat apt de a pune în pericol viaţa, integritatea sau sănătatea populaţiei.

Ceea ce reţine instanţa de fond este că inculpaţii au procurat petarde pe care urmau să le detoneze în 1 decembrie 2015. Pe această stare de fapt, după multiple schimbării de încadrare juridică, reîncadrată de către instanţa de apel, au fost condamnaţi inculpaţii.

Totodată, a susţinut că instanţa de executare urmează să analizeze dacă această faptă de procurarea de petarde îmbracă forma incriminată de fostul art. 34 raportat la art. 32 alin. (3) lit. a), pentru că instanţa nu arată decât în teza finală că simpla procurare a mijloacelor şi a instrumentelor necesare este incriminată în forma tentativei, pentru că la momentul la care descrie fapta arată că aceasta constă în producerea de dispozitiv exploziv improvizat, acţiune ce a fost curmată de intervenţia organelor judiciare, pentru care a şi pronunţat o hotărâre de achitare cu privire la infracţiunea ce viza nerespectarea regimului materialelor explozive. Fapta nu constă în aceea că au cumpărat petarde, interzise la comercializare, necesare confecţionării dispozitivului exploziv improvizat, ci fapta constă în producerea, procurarea petardelor, alăturarea lor singure sau în combinaţii, procurarea de dispozitive necesare iniţierii exploziei, etc. Aceasta este fapta pentru care a fost condamnaţi, or ce se reţine ca fiind dovedit dincolo de orice dubiu este doar procurarea. Faţă de modificările legislative apreciază că fapta astfel cum este descrisă actualmente nu mai este incriminată, sens în care solicită admiterea contestaţiei, constatând că fapta de tentativă, astfel cum este ea descrisă nu este incriminată la ora actuală şi să se dispună anularea mandatului de executare.

Analizând cererea formulată, Curtea de Apel Braşov a reţinut că numitul A. a fost condamnat la pedeapsa 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 32 alin. (3) lit. a) cu referire la art. 34 din Legea nr. 535/2004, prin Sentinţa penală nr. 67/F din 7 aprilie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul penal nr. x/2016, definitivă prin Decizia penală nr. 172/A din 4 iulie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La momentul pronunţării acestei soluţii, s-a avut în vedere că art. 32 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 535/2004 incrimina ca acte de terorism săvârşirea următoarelor fapte, în unul dintre scopurile prevăzute la alin. (1):

a) producerea, dobândirea, deţinerea, transportul, furnizarea sau transferarea către alte persoane, direct ori indirect, de arme chimice sau biologice, dispozitive explozive de orice fel, precum şi cercetarea în domeniu ori dezvoltarea de asemenea arme sau dispozitive.

De asemenea, au fost reţinute dispoziţiile art. 34 din Legea nr. 535/2004 în conformitate cu care tentativa faptelor prevăzute la art. 32, 33 şi 331se pedepseşte.

În primul rând, Curtea a observat că petentul, prin apărător ales, a efectuat o analiză a elementelor constitutive ale infracţiunii pentru care s-a dispus condamnarea, solicitând instanţei să aprecieze dacă această faptă de procurarea de petarde, descrisă în detaliu de apărător, îmbracă forma incriminată de fostul art. 34 raportat la art. 32 alin. (3) lit. a).

O asemenea analiză execedează obiectului acestei contestaţii la executare, în prezenta judecată nefiind permisă a reanaliză a stării de fapt prin prisma încadrării juridice dată faptei de instanţele ce au dispus condamnarea petentului, din moment ce se aduce atingere autorităţii de lucru judecat a hotărârii judecătoreşti definitive de condamnare a petentului.

Cu privire la motivul de contestaţie referitor la modificările legislative realizate cu privire la Legea nr. 535/2004, prin care tentativa pentru infracţiunea prevăzută la art. 32 din Legea nr. 535/2004 nu mai este incriminată, articolul 34 fiind abrogat, Curtea a avut în vedere dispoziţiile art. 595 alin. (1) C. proc. pen. în conformitate cu care când, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare ... intervine o lege ce nu mai prevede ca infracţiune fapta pentru care s-a pronunţat condamnarea ... instanţa ia măsuri pentru aducerea la îndeplinire ... a dispoziţiilor art. 4 din C. pen., articol care face referire la încetarea tuturor consecinţelor penale ale hotărârilor judecătoreşti pronunţate cu privire la fapte care nu mai sunt prevăzute de legea nouă.

Prin urmare, pentru a se reţine că a intervenit dezincriminarea unei fapte, este necesar ca să se constate că noua lege nu o mai prevede ca infracţiune.

În speţă, art. 32 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 535/2004 a fost modificat, având în prezent următoarea formulare: constituie act de terorism şi se pedepseşte cu închisoare de la 7 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi săvârşirea, în oricare din scopurile prevăzute la art. 1, a uneia dintre următoarele fapte:

a) producerea, dobândirea, deţinerea, transportul, furnizarea, utilizarea sau transferarea către alte persoane, direct ori indirect, de arme chimice sau biologice, dispozitive explozive de orice fel, precum şi cercetarea în domeniu ori dezvoltarea de asemenea arme, inclusiv a celor radiologice sau nucleare.

S-a constatat că forma actuală a preluat în întregime versiunea anterioară şi, în plus, a introdus în sfera infracţională, în mod expres, o altă acţiune, respectiv utilizarea de arme chimice sau biologice ş.a., de asemenea prevăzând că sunt vizate şi armele radiologice sau nucleare. Noua formă nu a înlăturat nici una dintre modalităţile prevăzute alternativ în forma anterioară, prin urmare acţiunile pentru care s-a dispus condamnarea contestatorului se regăsesc incriminate în continuare, într-o formă identică, în prevederile aceluiaşi articol de lege, respectiv art. 32 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 535/2004.

Curtea a mai reţinut că articolul 34 din Legea nr. 535/2004 a fost abrogat, însă a fost introdus un nou articol, respectiv art. 371, care prevede că tentativa faptelor prevăzute la art. 32, 33, 331, art. 351, art. 36 alin. (1) se pedepseşte, rezultând deci cu evidenţă că şi în actuala formă a Legii nr. 535/2004, tentativa la infracţiunea prevăzută de art. 32 (articol în conţinutul căruia, astfel cum s-a arătat mai sus, se încadrează fapta comisă de contestator atât în vechea formă a actului normativ cât şi în noua formă) este sancţionată de lege, fiind lipsite de fundament susţinerile contrare ale condamnatului.

Constatând că fapta pentru care s-a dispus condamnarea este în continuare prevăzută ca şi infracţiune de noua lege, Curtea a concluzionat că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru reţinerea aplicării art. 4 C. pen. şi art. 595 C. proc. pen. vizând aplicarea legii penale de dezincriminare.

Împotriva hotărârii menţionate, contestatorul A. a formulat contestaţie, fără a indica motivele declarării căii de atac, apărătorul desemnat din oficiu pentru contestator susţinând că fapta pentru care s-a pronunţat condamnarea a fost dezincriminată.

În motivarea contestaţiei la executare, întemeiată pe art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., contestatorul a susţinut că fapta pentru care a fost condamnat a fost dezincriminată, întrucât art. 34 din Legea nr. 535/2004 a fost abrogat în mod expres prin Legea nr. 58/2019, în cuprinsul noii legi neregăsindu-se incriminată tentativa.

Astfel, a solicitat să se constate dezincriminată infracţiunea prevăzută de art. 32 alin. (3) lit. a) cu referire la art. 34 din Legea nr. 535/2004, săvârşită sub forma tentativei, reţinută de către instanţa de apel, pentru care contestatorul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 5 ani.

Examinând contestaţia, prin prisma dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, în considerarea următoarelor argumente:

Potrivit art. 4 C. pen., legea penală nu se aplică faptelor săvârşite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. În acest caz, executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a măsurilor de siguranţă, pronunţate în baza legii vechi, precum şi toate consecinţele penale ale hotărârilor judecătoreşti privitoare la aceste fapte încetează prin intrarea în vigoare a legii noi.

Conform art. 595 C. proc. pen., când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare (...) intervine o lege ce nu mai prevede ca infracţiune fapta pentru care s-a pronunţat condamnarea (...), instanţa ia măsuri pentru aducerea la îndeplinire, după caz, a dispoziţiilor art. 4 şi 6 din C. pen.

Raportat la condiţiile prevăzute de dispoziţiilor art. 4 C. pen. coroborat cu art. 595 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază ca fiind justă soluţia instanţei de fond, de respingere a contestaţiei la executare formulată de condamnatul A., având în vedere că fapta pentru care s-a dispus condamnarea este în continuare prevăzută ca infracţiune de legea nouă.

În acest sens, se constată că prin Decizia penală nr. 172/A din 4 iulie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2016 s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism împotriva Sentinţei penale nr. 67/F din data de 7 aprilie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

A fost desfiinţată, în parte, sentinţa penală apelată şi rejudecând, în fond, între altele, în baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei de instigare la "Atentat contra unei colectivităţi", săvârşită în condiţiile Legii nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului, reţinută în sarcina inculpatului A., din infracţiunea prevăzută de art. 47 din C. pen. raportat la art. 32 alin. (1) lit. p) din Legea nr. 535/2004, cu referire la art. 402 din C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 47 din C. pen. raportat la art. 32 alin. (3) lit. a) cu referire la art. 34 din Legea nr. 535/2004.

În baza art. 47 din C. pen. raportat la art. 32 alin. (3) lit. a) cu referire la art. 34 din Legea nr. 535/2004 a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 5 ani închisoare.

Instanţa de apel a reţinut că, în drept, fapta inculpatului A. care, la data de 10 octombrie 2015, în circumstanţele descrise în hotărârea de condamnare, l-a determinat pe coinculpatul B. să producă un dispozitiv exploziv improvizat ce urma a fi amplasat şi detonat de către membrii Mişcării C. pe raza localităţii Târgu Secuiesc, într-un loc public, în timpul manifestaţiilor prilejuite de sărbătorirea, la data de 1 decembrie 2015, a Zilei Naţionale a României, în scopul intimidării comunităţii de etnici români şi al convingerii autorităţilor publice naţionale să se abţină de la organizarea pe viitor a unor astfel de manifestaţii, activitate urmată de procurarea, de către B., a mijloacelor şi instrumentelor necesare, dar a cărei executare a fost întreruptă de intervenţia organelor judiciare, realizează conţinutul tipic, obiectiv şi subiectiv, al infracţiunii asimilate de acte de terorism în forma tentativei şi în forma de participaţie a instigării, prevăzută de art. 47 din C. pen. raportat la art. 32 alin. (3) lit. a) cu referire la art. 34 din Legea nr. 535/2004.

Potrivit art. 32 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 535/2004 - forma în vigoare la data pronunţării hotărârii de condamnare, "constituie, de asemenea, acte de terorism şi se pedepseşte cu închisoare de la 7 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi, săvârşirea următoarelor fapte, în unul dintre scopurile prevăzute la alin. (1):

a) producerea, dobândirea, deţinerea, transportul, furnizarea sau transferarea către alte persoane, direct ori indirect, de arme chimice sau biologice, dispozitive explozive de orice fel, precum şi cercetarea în domeniu ori dezvoltarea de asemenea arme sau dispozitive".

În temeiul art. 34 din acelaşi act normativ, "tentativa faptelor prevăzute la art. 32, 33 şi 331 se pedepseşte".

Conform art. 32 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 535/2004 - forma actuală potrivit modificărilor aduse prin Legea nr. 58/2019, în vigoare de la data de 13 aprilie 2019, "constituie act de terorism şi se pedepseşte cu închisoare de la 7 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi săvârşirea, în oricare din scopurile prevăzute la art. 1, a uneia dintre următoarele fapte:

a) producerea, dobândirea, deţinerea, transportul, furnizarea, utilizarea sau transferarea către alte persoane, direct ori indirect, de arme chimice sau biologice, dispozitive explozive de orice fel, precum şi cercetarea în domeniu ori dezvoltarea de asemenea arme, inclusiv a celor radiologice sau nucleare."

Or, examinând conţinutul textelor legale în discuţie, aşa cum în mod corect a remarcat şi prima instanţă, se observă că forma actuală a dispoziţiilor art. 32 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 535/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 58/2019, nu a înlăturat niciuna dintre modalităţile de săvârşire ale infracţiunii prevăzute alternativ în forma anterioară, ceea ce justifică concluzia că acţiunile pentru care a fost dispusă condamnarea contestatorului A. sunt incriminate, în mod identic, în continuare.

Totodată, contrar susţinerilor contestatorului condamnat A., Înalta Curte constată că modificările survenite după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, prin Legea nr. 58/2019, nu au abrogat tentativa faptelor prevăzute la art. 32 din lege, având în vedere cuprinsul noului articol introdus - art. 371, care a preluat dispoziţiile art. 34 din Legea nr. 535/2004 (abrogat); prin urmare, tentativa la infracţiunea prevăzută de art. 32 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 535/2004 este sancţionată de lege şi în prezent.

În consecinţă, faţă de considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de către contestatorul A. împotriva Încheierii nr. 29/F din 17 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Penală.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 313 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de către contestatorul A. împotriva Încheierii nr. 29/F din 17 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Penală.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 313 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 03 octombrie 2019.

GGC - MM