Notarial negligence: failure to verify revoked powers of attorney and improper classification of hereditary estate assets

Asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

A. JUDECATA ÎN PRIMĂ INSTANŢĂ

Prin Sentinţa penală nr. 137/F din 29 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2016, în baza art. 386 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică dată faptei reţinute în sarcina inculpatei A., notar public în cadrul BNP B., Tecuci, jud. Galaţi, cu referire la eliberarea certificatului de moştenitor nr. x/04.07.2013 eliberat de Biroul Notarial B., Tecuci, jud. Galaţi, din infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 C. pen. în infracţiunea de neglijenţă în serviciu prev. de art. 249 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 C. pen.

În baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a fost achitată inculpata A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu prev. de art. 246 C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 C. pen. (autentificarea la data de 16.07.2013 a contractului de vânzare-cumpărare nr. x fără verificarea valabilităţii procurilor).

În baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a fost achitată aceeaşi inculpată sub aspectul săvârşirii infracţiunii de distrugere de înscrisuri prev. de art. 242 alin. (3) C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 C. pen. (distrugerea la data de 17.07.2013 a contractului de vânzare-cumpărare nr. x/16.07.2013).

În baza art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. a fost achitată aceeaşi inculpată sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin. (2) C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 C. pen. (modificarea numelor solicitanţilor în registrul general notarial).

În baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a fost achitată aceeaşi inculpată sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu prev. de art. 246 C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 C. pen. (autentificarea la data de 17.07.2013 a unui nou contract de vânzare-cumpărare sub nr. x/16.06.2017).

În baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a fost achitată aceeaşi inculpată sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals intelectual prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 C. pen. (autentificarea la data de 17.07.2013 a unui nou contract de vânzare-cumpărare sub nr. x/16.06.2017).

În baza art. 249 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplic. art. 63 alin. (3) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen. a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 20.000 RON amendă pentru săvârşirea infracţiunii de neglijenţă în serviciu (eliberarea certificatului de moştenitor nr. x/04.07.2013 eliberat de Biroul Notarial B. fără verificarea valabilităţii procurilor).

S-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 631 C. pen. 1969 referitoare la înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii în cazul neexecutării cu rea-credinţă a acesteia.

În baza art. 25 alin. (3) C. pen., s-a desfiinţat certificatul de moştenitor nr. x/04.07.2013 eliberat de Biroul Notarial B., Tecuci, jud. Galaţi, şi, pe cale de consecinţă, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/16.07.2013 de Biroul Notarial B., Tecuci, jud. Galaţi, în baza certificatului de moştenitor anterior menţionat.

A fost admisă, în parte, acţiunea civilă formulată de părţile civile C. şi D. şi a fost obligată inculpata A. la plata sumei de 5.000 de RON către fiecare parte civilă cu titlu de daune morale.

A fost respinsă, ca inadmisibilă, acţiunea civilă formulată de C. şi D. în numele persoanei vătămate E.

A fost respinsă, ca nefondată, acţiunea civilă formulată de partea civilă F. şi continuată de fiul acesteia, G..

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligată inculpata A. la plata sumei de 2.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpata A. (260 RON pentru camera preliminară şi 65 de RON pentru faza de judecată), precum şi onorariul apărătorului din oficiu pentru partea civilă F. (în cuantum majorat de 200 de RON), se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a pronunţa această sentinţă s-a reţinut că prin rechizitoriul nr. x/2013 din data de 04.11.2016 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatei A., sub aspectul săvârşirii a trei infracţiuni de abuz în serviciu, prev. de art. 246 C. pen. (1969), sustragere sau distrugere de înscrisuri, prev. de art. 242 alin. (3) C. pen. (1969), fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 alin. (2) C. pen. (1969), fals intelectual, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. (1969), fiecare cu aplic. art. 5 C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. (1969).

În actul de sesizare a instanţei s-a reţinut, în fapt, că inculpata A., notar public în cadrul Biroului Notarial B., Tecuci, cu ocazia întocmirii certificatului de moştenitor nr. x din 04.07.2013, nu a îndeplinit un act obligatoriu potrivit dispoziţiilor art. 91 alin. (2) din Legea nr. 36/1995 privind activitatea notarială şi art. 226 alin. (4) din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995, care prevăd obligaţia instituită în sarcina notarului public de a verifica în RNNEPV revocarea procurilor date de mandantele E., C. şi D., mandatarului H., efectuată în data de 30.05.2013 şi transmisă pentru înregistrare RNNEPV.

În data de 16.07.2013, aceeaşi inculpată, în calitate de notar public a autentificat sub nr. x contractul de vânzare-cumpărare încheiat între I., personal, J. şi K. prin mandatar I., E., C. şi D., prin mandatar H., în calitate de vânzători, şi, respectiv, F., în calitate de cumpărătoare, având ca obiect imobilul situat în intravilanul comunei Buciumeni, compus din teren în suprafaţă de 4600 mp, curţi, construcţii, arabil şi vie, şi construcţiile aflate pe teren, C1 - suprafaţă de 140 mp şi C2, suprafaţă de 32 mp, prin încălcarea atribuţiei de serviciu de a verifica valabilitatea procurilor deţinute de mandatarul H., procuri ce fuseseră revocate din data de 30.05.2013.

În data de 17.07.2013, aceeaşi inculpată a rechemat părţile contractului de vânzare cumpărare nr. x, încheiat la data de 16.07.2013 şi a distrus exemplarele originale ale acestui act, deţinute de părţi.

Tot în data de 17.07.2013, aceeaşi inculpată a tăiat din registrul general notarial numele mandatarului H., precum şi al numitelor E., C. şi D., pentru a crea aparenţa că fusese făcută o eroare în registrul respectiv şi că nu existase contractul nul încheiat anterior, iar, în data de 17.07.2013, aceeaşi inculpată a rechemat părţile contractului de vânzare cumpărare nr. x încheiat la data de 16.07.2013 şi a întocmit un alt contract de vânzare-cumpărare, autentificat sub acelaşi număr, x, păstrând şi ca dată a încheierii noului contract 16.07.2013, iar în privinţa părţilor a menţionat numai pe I., personal, J. şi K., prin mandatar I., în calitate de vânzători, şi, respectiv, F., cumpărător. De asemenea, a modificat obiectul contractului, în sensul că în loc de vânzarea întregului imobil, a menţionat că se vinde doar cota parte aparţinând numiţilor I., J. şi K., păstrând acelaşi preţ menţionat în primul contract distrus.

Situaţia de fapt mai sus menţionată a fost reţinută pe baza următoarelor mijloace de probă: declaraţiile persoanelor vătămate C., D. şi E.; declaraţiile martorilor H., F., L., M. şi N.; declaraţii inculpat; înscrisuri: dosarul notarial al BNP A. nr. 163/2013 având ca obiect eliberarea certificatului de moştenitorilor defunctului O.; dosarul notarial al BNP A. nr. x, având ca obiect contractul de vânzare-cumpărare nr. x/16.07.2013; răspuns al Registrului Naţional Notarial de Evidenţă a Procurilor şi a Revocărilor acestora; răspuns Primăria comunei Buciumeni, jud. Galaţi referitor la eliberarea certificatelor fiscale eliberate pentru autentificarea contractului de vânzare-cumpărare privind imobilul din com. Buciumeni, jud. Galaţi, nr. cadastral x; dosar notarial al BNP P., având ca obiect contract de vânzare-cumpărare nr. x/12.12.1996; răspuns al Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Galaţi - Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Tecuci; copie din registrul notarial din anul 2013, închis la data de 21.08.2013; chitanţă între I. şi F. privind plata contravalorii imobilului situat în com. Buciumeni, jud. Galaţi; contract de împrumut între I. şi F., în calitate de împrumutătoare, respectiv, împrumutată; contract de împrumut între F., împrumutătoare, şi C., împrumutată; proces-verbal de ridicare probe de semnătură de la martorul H.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, la data de 14.11.2016 sub nr. x/2016.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 03.02.2017, definitivă prin necontestare, reţinând că în cauză nu au fost formulate cereri şi excepţii, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti la data de 04.11.2016 în Dosarul nr. x/2013, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, dispunând începerea judecăţii cauzei privind pe inculpata A..

La termenul din 06.06.2017, persoanele vătămate C. şi D. s-au constituit părţi civile în cauză, atât în nume propriu, cât şi pentru persoana vătămată E. cu suma de 6.800 RON daune materiale, precum şi cu suma de 7.000 RON daune morale . La termenul din data de 08.05.2017, Curtea a constatat faptul că persoana vătămată C. nu deţinea o procură în baza căreia să poată reprezenta în faţa instanţei persoanele vătămate D. şi E. .

În continuare, în cauză s-a procedat la audierea inculpatei A., a părţilor civile C. şi D. şi a martorilor F., H., N., L., M.

La termenul din data de 20.11.2017 a intervenit o modificare în componenţa completului de judecată, aspect ce a determinat readministrarea probatoriului.

De asemenea, după schimbarea componenţei completului de judecată, la termenul din data de 20.11.2017, având în vedere faptul că prin rechizitoriu s-a reţinut că prin infracţiunile de abuz în serviciu pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei A. s-a adus atingere şi intereselor legitime ale cumpărătoarei din contractul autentificat sub nr. x/16.07.2013, respectiv F., dar şi faptul că prin rechizitoriu s-a solicitat anularea certificatul de moştenitor nr. x din 04.07.2013 şi a contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 16.07.2013, Curtea a dispus citarea în cauză a tuturor persoanelor afectate de măsurile solicitate, pentru a avea posibilitatea de a formula apărări.

La termenul din data de 20.11.2017, s-a procedat la audierea în calitate de martori a numiţilor I. şi K., aceştia precizând, după aducerea la cunoştinţă a obiectul cauzei şi a măsurilor solicitate de parchet, că nu au nicio pretenţie în cauză . Persoana interesată J. a comunicat telefonic faptul că nu are pretenţii în cauză, iar în ceea ce o priveşte pe persoana interesată Q. aceasta nu a putut fi contactată la adresa comunicată de fratele acesteia, K., şi nici la numărul de telefon comunicat de sora sa, J. (a se vedea referatul întocmit de grefierul de şedinţă).

La termenul din data de 16.01.2018, urmare a aducerii la cunoştinţă a obiectului dosarului şi a măsurilor solicitate de parchet, F. a declarat că se constituie parte civilă în cauză împotriva inculpatei cu suma prevăzută în contractul de vânzare-cumpărare . Urmare a decesului părţii civile F., intervenit la data de 13.04.2018, la data de 23.05.2018, fiul acesteia, G. a solicitat continuarea acţiunii civile şi obligarea inculpatei la plata sumei de 9.100 euro cu titlu de despăgubiri civile.

Au mai fost audiaţi martorii R., S., M., H., L., N., Curtea luând act de faptul că inculpata A. şi partea civilă C. nu au mai dorit să dea o declaraţie suplimentară.

Au fost solicitate şi obţinute relaţii de la Registrul Naţional Notarial de Evidenţă a Procurilor şi a Revocărilor Acestora (RNNERP) - INFONOT, cu privire la data şi ora la care s-a solicitat de către Biroul Notarial B. verificarea procurilor prin care persoanele vătămate C., D. şi E. au împuternicit pe numitul H. să le reprezinte în procedura succesorală .

Au fost ataşate, în original, Dosarul nr. x/2003 şi dosarul în care s-a dispus autentificarea contractului de vânzare-cumpărare nr. x/16.07.2013 de către Biroul Notarial B.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a reţinut că, din actele dosarului, rezultă următoarele aspecte necontestate de niciuna din părţi:

La data de 4.07.2013, inculpata A., notar public în cadrul Biroului Notarial B., a eliberat certificatul de moştenitor nr. 132, atestând faptul că de pe urma defunctului O. aveau calitatea de moştenitori legali I., soţie supravieţuitoare, cu o cotă de 6/24 din masa succesorală, şi copiii C., D., E., K., J. şi Q., fiecare cu o cotă de 3/24 din masa succesorală.

Cu relevanţă pentru prezenta cauză, în cuprinsul certificatului de moştenitor, s-a menţionat ca intrând în masa succesorală cota de 1/2 din construcţiile situate pe terenul cu suprafaţa de 647 m.p. din intravilanul comunei Buciumeni, jud. Galaţi, arătându-se că acestea ar fi fost dobândite prin edificare în cursul anului 1973 în timpul căsătoriei cu soţia supravieţuitoare.

Prin contractul de vânzare-cumpărare nr. x/16.07.2013 autentificat de inculpata A., I., personal şi în calitate de mandatar al numitelor J. şi Q., şi K., personal, au vândut numitei F., între altele, cota parte din 39/48 din construcţiile aflate pe terenul din intravilanul comunei Buciumeni, jud. Galaţi, anterior menţionate, arătându-se că această cotă a fost dobândită astfel: 24/48 pentru I. prin edificare în timpul căsătoriei, 6/48 pentru I. prin succesiune potrivit certificatului de moştenitor nr. x/04.07.2013, 3/48 pentru fiecare dinte numiţii J., Q. şi K. potrivit aceluiaşi certificat de moştenitor.

1. În ceea ce priveşte eliberarea certificatului de moştenitor, prima instanţă a reţinut următoarele:

La data de 07.03.2009 a intervenit decesul numitului O., moştenitorii acestuia fiind C., D., E. (fiicele din prima căsătorie a defunctului), I. (soţia supravieţuitoare) şi K., Q. şi J. (copiii din a doua căsătorie intervenită în cursul anului 1986).

În vederea dezbaterii succesiunii, la data de 24.05.2013, C., D. şi E. l-au mandatat, prin procurile autentificate sub nr. x/24.05.2013, y/24.05.2013 şi z/24.05.2013 de notarul public T., pe numitul H. să le reprezinte la biroul notarului public competent pentru dezbaterea succesiunii lui O., succesiune acceptată în mod tacit de cele trei fiice. Prin aceleaşi procuri, H. a fost împuternicit să vândă "cui va crede de cuviinţă la preţul şi în condiţiile pe care le va considera necesare" cota de proprietate ce urma a reveni fiecărei mandante din imobilul situat în intravilanul comunei Buciumeni, jud. Galaţi.

Invocând existenţa unei erori cu privire la consemnarea greşită a intenţiei ca H. să le reprezinte inclusiv în procedura de vânzare a imobilului ce făcea parte din masa succesorală, la data de 30.05.2013, cele trei surori au revocat procurile autentificate sub nr. x, 2683 şi z/24.05.2013, declaraţiile de revocare fiind transmise către Registrul Naţional Notarial de Evidenţă a Procurilor şi a Revocărilor Acestora (RNNERP) - INFONOT.

De asemenea, după cum rezultă din declaraţiile concordante ale părţii civile C. şi ale martorului H., revocarea procurilor a fost comunicată şi mandatarului H., acesta luând astfel cunoştinţă de faptul că nu mai putea să le reprezinte pe cele trei persoane vătămate.

Cu toate acestea, la data de 01.07.2013, Biroul Notarial B., în cadrul căruia îşi desfăşura activitatea inculpata A., în calitate de notar public, a fost sesizat pentru deschiderea procedurii succesorale după defunctul O..

La data de 04.07.2013, la biroul notarului public, s-au prezentat pentru dezbaterea succesiunii I., soţia supravieţuitoare şi mandatară a celor două fiice ale sale - Q. şi J., K. şi H., în calitate de mandatar al persoanelor vătămate C., D. şi E..

Fără a proceda la verificarea valabilităţii procurilor prezentate, notarul public a eliberat certificatul de moştenitor nr. x din data de 04.07.2013, în cadrul căruia erau menţionaţi ca moştenitori I., soţie supravieţuitoare cu o cotă de 6/24, şi cei 6 copii ai defunctului, fiecare cu o cotă de 3/24 din masa succesorală.

În ceea ce priveşte componenţa masei succesorale şi cu influenţă asupra cauzei de faţă, prima instanţă a constatat că în cuprinsul certificatului de moştenitor a fost menţionat la punctul doi cota de 1/2 din construcţiile edificate pe terenul situat în intravilanul comunei Buciumeni, jud. Galaţi, arătându-se că aceasta ar fi fost dobândită de defunct prin edificare în anul 1973 în timpul căsătoriei cu soţia supravieţuitoare.

Or, după cum s-a arătat anterior, căsătoria dintre O. şi I. a avut loc în cursul anului 1986, ulterior datei indicate ca fiind cea a edificării construcţiilor . La data edificării construcţiilor, O. era căsătorit cu U., mama persoanelor vătămate C., D. şi E., cei doi divorţând în anul 1985 . În acest sens, trebuie avută în vedere şi Sentinţa civilă nr. 2071/26.10.1988 a Judecătoriei Tecuci, prin care a fost soluţionată acţiunea civilă de partaj dintre O. şi U., prin sentinţa indicată fiindu-i atribuit lui O. imobilul format din 3 camere, salon, sală, bucătărie, beci din com. Buciumeni .

Situaţia prezentată a fost de natură să ducă la neînţelegeri între persoanele vătămate C., D. şi E., pe de o parte, şi I. şi copii săi, pe de altă parte, cu privire la componenţa masei succesorale.

În ipoteza în care inculpata A. ar fi procedat la verificarea procurilor şi ar fi constatat că acestea erau revocate, aceasta ar fi avut obligaţia de a proceda fie la respingerea cererii, fie la citarea în procedura succesorală a celor trei persoane vătămate C., D. şi E.. Procedând astfel, inculpata ar fi luat cunoştinţă de existenţa unor neînţelegeri cu privire la componenţa masei succesorale, ceea ce ar fi determinat suspendarea procedurii succesorale şi ar fi împiedicat încheierea ulterioară a contractului de vânzare-cumpărare din data de 16.07.2013.

În acest sens, potrivit art. 91 alin. (2) din Legea nr. 36/1995, în procedura notarială "(2) Părţile pot fi reprezentate la autentificare printr-un mandatar cu procură specială autentică, cu excepţiile prevăzute de lege. În această situaţie, notarul public este obligat să verifice în Registrul naţional notarial de evidenţă a procurilor şi revocărilor acestora, iar în cazul constatării revocării acesteia va respinge cererea de autentificare."

Totodată, potrivit art. 106 alin. (1) din Legea nr. 35/1995, "După ce constată că este legal sesizat, notarul public înregistrează cauza şi dispune citarea celor care au vocaţie la moştenire, iar dacă există testament, citează şi pe legatari şi executorul testamentar instituit.", în vreme ce art. 109 alin. (1) arată că "Procedura succesorală se poate suspenda în următoarele cazuri: (...) b) succesibilii îşi contestă unii altora calitatea sau nu se înţeleg cu privire la compunerea masei succesorale şi la întinderea drepturilor care li se cuvin;"

În aceste condiţii, instanţa de fond a constatat că, prin îndeplinirea cu încălcarea dispoziţiilor legale [art. 91 alin. (2) din Legea nr. 36/1995] a atribuţiilor de serviciu, inculpata A. a cauzat o vătămare importantă a intereselor legitime ale persoanelor vătămate C., D. şi E. Eliberarea certificatul de moştenitor în condiţii contestate cele trei succesoare a dat posibilitatea ca ulterior să se încheie contractul de vânzare-cumpărare din data de 16.07.2013 pentru cota totală de 39/48 (0,81) din construcţiile amplasate pe terenul intravilan din comuna Buciumeni, jud. Galaţi, în condiţiile în care, dacă imobilul construcţie ar fi fost considerat bun propriu al defunctului, dobândit anterior căsătoriei cu I., în acest sens existând aparenţa creată de data reţinută ca fiind cea a dobândirii acesteia, cota totală ce putea fi vândută de I., Q., J. şi K. era de 15/24 (0,62).

Adăugând imposibilitatea persoanelor vătămate de a se bucura de drepturile ce li se cuveneau pentru perioada 2013 - 2018, prima instanţă a considerat că este îndeplinită condiţia unei vătămări importante a intereselor legitime ale persoanelor vătămate C., D. şi E., contrar susţinerilor inculpatei.

Afirmaţiile acesteia legate de natura bunurilor dobândite în timpul căsătoriei şi de faptul că O. şi I. fuseseră căsătoriţi o perioadă de peste 30 de ani, nu schimbă împrejurarea că inclusiv inculpata a reţinut că acele construcţii au fost edificate în cursul anului 1973, anterior datei căsătoriei dintre cei doi, ceea ce duce la o prezumţie simplă în sensul că acestea nu puteau fi reţinute ca fiind bunuri comune.

Existenţa unei declaraţii irevocabile de acceptare a succesiunii nu duce la concluzia că notarul public nu ar fi avut obligaţia, în cadrul procedurii succesorale, să verifice dacă există un acord între succesibili cu privire la componenţa masei succesorale, consecinţele lipsei acestei verificări, determinată de lipsa verificării valabilităţii procurilor, fiind una de natură să vatăme interesele legitime ale moştenitorilor care, în aceste condiţii, nu au mai putut fi prezenţi la procedura succesorală.

În ceea ce priveşte forma de vinovăţie cu care a acţionat inculpata la data de 04.07.2013, s-a constatat că aceasta este neglijenţa, în condiţiile în care inculpata nu a prevăzut rezultatul faptei sale, deşi trebuia să putea să-l prevadă.

Astfel, argumentele invocate de inculpată în susţinerea nevinovăţiei sale sunt cele care au dus prima instanţă la concluzia anterior menţionată, respectiv faptul că declaraţiile de acceptare a moştenirii venite din partea celor trei fiice din prima căsătorie a defunctului aveau caracter irevocabil, dar şi faptul că mandatarea unei persoane pentru a le reprezenta în cadrul procedurii succesorale şi a vânzării ulterioare a cotelor cuvenite din bunurile moştenite crea presupunerea existenţei unei înţelegeri între moştenitori cu privire la calitatea de moştenitor, la compunerea masei succesorale şi a drepturilor ce li se cuvin.

Însă, inculpata, prin prisma vechimii sale în profesie şi a obligaţiilor prevăzute expres de lege, avea posibilitatea şi trebuia să prevadă posibilele consecinţe ale neverificării procurilor.

Nicio probă nu dovedeşte că inculpata ar fi acţionat cu intenţie, acceptând posibilitatea atingerii intereselor legitime ale persoanelor vătămate.

În acest sens, prima instanţă a constatat că singura probă invocată de acuzare este declaraţia numitului H. din cursul urmăririi penale, în care acesta a precizat că, deşi fusese informat cu privire la revocarea procurilor, la data de 04.07.2013 a mers la sediul notarului public A. şi i-a adus la cunoştinţă acesteia revocarea procurilor, dar că notarul public i-a dat asigurări că acestea sunt valabile un an de zile .

Aceste afirmaţii ale martorului nu pot fi primite din cel puţin trei motive.

Primul dintre acestea este cel legat de interesul pe care martorul îl are în prezentarea situaţiei în această modalitate, în cazul în care ar admite faptul că nu a adus la cunoştinţă notarului public revocarea procurilor, acesta putând fi acuzat de fals în declaraţii.

Al doilea este dat de lipsa oricărei explicaţii plauzibile pentru motivul pentru care martorul s-ar fi deplasat la biroul notarului public pentru dezbaterea procedurii succesorale în condiţiile în care cunoştea că nu mai avea nici un drept de a reprezenta persoanele vătămate, coroborată cu existenţa interesului martorului ca viitorul contract de vânzare-cumpărare să se încheie pentru tot imobilul.

Sub acest aspect, instanţa de fond a constatat că martorul H. este fostul soţ al părţii civile F., cumpărătoarea imobilului, dar că relaţiile dintre cei doi au rămas şi ulterior divorţului relaţii de soţ-soţie, potrivit propriilor afirmaţii. De altfel, contrar tuturor normelor procedurale, F. nici nu a mai fost audiată în cursul urmăririi penale, aceasta arătând doar că a fost prezentă la audierea soţului ei, H., şi că declaraţia acestuia a fost completată de ea .

Or, F. plătise anterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare sume importante de bani în vederea dobândirii acestuia şi orice neînţelegere cu privire eliberarea certificatului de moştenitor şi la încheierea contractului de vânzare ar fi avut repercusiuni importante asupra acesteia. Astfel, la data de 16.06.2015, H. a arătat că fusese plătit numitei I. un avans de 1.000 euro şi că, în luna mai 2013, cei doi fost soţi locuiau deja în imobilul ce face obiectul contractului încheiat la 16.07.2013 .

Al treilea este cel legat de caracterul contradictoriu al declaraţiilor martorului, acesta negând în declaraţia din 16.01.2018 prezenţa sa la dezbaterea succesiunii la biroul notarului public, în ciuda declaraţiilor sale anterioare şi a indicării prezenţei sale în încheierea finală din data de 04.07.2013.

În consecinţă, prima instanţă a înlăturat declaraţiile martorului H. şi a reţinut că la data de 04.07.2013, din culpă, cu ocazia întocmirii certificatului de moştenitor nr. x/04.07.2013, inculpata A. nu a îndeplinit un act obligatoriu, potrivit dispoziţiilor art. 91 alin. (2) din Legea nr. 36/1995 privind activitatea notarială şi art. 226 alin. (4) din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995, prin aceea că nu a verificat în RNNEPV revocarea procurilor date de mandantele E., C. şi D., mandatarului H., revocare efectuată în data de 30.05.2013 şi transmisă pentru înregistrare RNNEPV, ceea ce a dus la eliberarea certificatului de moştenitor în ciuda existenţei unor neînţelegeri cu privire la masa succesorală şi a adus o vătămare importantă intereselor legitime ale mandantelor, faptă care în drept întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de neglijenţă în serviciu prev. de art. 249 alin. (1) C. pen. 1969.

Din situaţia de fapt expusă anterior a rezultat că inculpata, notar public, avea calitatea de funcţionar public; că aceasta nu a îndeplinit o obligaţie prescrisă de lege, cauzând prin aceasta o atingere importantă intereselor legitime ale persoanelor vătămate E., C. şi D..

În ceea ce priveşte forma de vinovăţie, prima instanţă a prezentat deja motivele pentru care a constatat că inculpata a acţionat cu forma de vinovăţie a culpei, nu a intenţiei, condiţii în care a procedat la schimbarea încadrării juridice date faptei reţinute în sarcina inculpatei A. cu referire la eliberarea certificatului de moştenitor nr. x/04.07.2013 de Biroul Notarial B., Tecuci, jud. Galaţi, din infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 C. pen. în infracţiunea de neglijenţă în serviciu prev. de art. 249 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 C. pen., infracţiune pentru care aceasta a fost condamnată.

2. În ceea ce priveşte încheierea contractului de vânzare-cumpărare, prima instanţă a reţinut următoarele:

Potrivit actului de sesizare, inculpata A. ar fi încheiat la data de 16.07.2013, fără a verifica valabilitatea procurilor, un contract de vânzare-cumpărare pentru întreg imobilul din satul Buciumeni, contract în care apăreau în calitate de vânzători I., K.; J. şi Q. prin mandatar I.; C., D. şi E. prin mandatar H. şi în calitate de cumpărător numita F..

La data de 17.07.2013, inculpata ar fi rechemat părţile contractului, ar fi procedat la ruperea exemplarelor iniţiale şi ar fi întocmit un nou contract datat tot 16.07.2013, dar în care în calitate de vânzători apăreau doar I., K., J. şi Q. prin mandatar I., iar ceea ce se vindea era doar cota parte aparţinând acestora, potrivit certificatului de moştenitor.

Parchetul a reţinut situaţia de fapt care a dus la trimiterea inculpatei în judecată pe baza declaraţiilor martorilor H., F., L., N. şi declaraţiile părţii civile C., coroborate cu menţiunea din registrul notarial referitoare la faptul că, iniţial, s-a cerut autentificarea contractului de vânzare-cumpărare de către toţi vânzătorii, ulterior fiind tăiate numele celor trei persoane vătămate.

În acest sens, s-a arătat că H. şi F. au declarat că au semnat, la data de 16.07.2013, contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu coproprietarii vânzători I., K.; J. şi Q. prin mandatar I.; C., D. şi E. prin mandatar H., pe de o parte, şi, pe de altă parte, în calitate de cumpărător, numita F..

De asemenea, numitul L. a declarat că numita F. i-a arătat contractul de vânzare-cumpărare încheiat iniţial şi distrus de inculpată şi a constatat că toţi coproprietarii respectivului imobil, inclusiv cele trei surori C., D. şi E., prin mandatar H., şi-ar fi vândut partea lor de proprietate. În acelaşi sens a fost şi declaraţia numitei N., verişoara numitei C., care a arătat că a aflat de dezbaterea succesiunii defunctului O. şi a anunţat-o pe C., care i-a comunicat că a revocat procura în cauză. Martora a mai arătat că a discutat cu L. şi cu F. despre existenţa primului contract de vânzare-cumpărare, F. comunicându-i că notarul public a distrus primul exemplar al contractului.

Actul de sesizare nu cuprinde nicio explicaţie cu privire la faptul că, potrivit actelor dosarului, inculpata a verificat valabilitatea procurilor în sistemul INFONOT chiar în ziua de 16.07.2013 şi nici nu s-a încercat lămurirea momentului la care a intervenit solicitarea adresată INFONOT de Biroul Notarial B..

De cealaltă parte, se află versiunea susţinută de inculpată şi de angajatele biroului notarial (martorele M., R. şi S.), potrivit căreia, în cursul zilei de 16.07.2013, s-au prezentat la sediul biroului notarial H., F., I. şi K. în vederea întocmirii contractului de vânzare-cumpărare pentru imobilul situat în intravilanul localităţii Buciumeni.

Iniţial, s-a formulat o cerere de autentificare în care apăreau în calitate de vânzători I., K., J. şi Q. prin mandatar I.; C., D. şi E. prin mandatar H., pe baza acestei cereri martora M. procedând la înregistrarea numelor solicitanţilor în registrul notarial.

Totodată, a fost redactat un proiect de contract care a fost prezentat părţilor pentru lecturare, acest proiect nefiind însă autentificat.

Au susţinut, de asemenea, inculpata şi martorele anterior menţionate că, în acelaşi timp, au fost efectuate verificări ale procurilor în Registrul INFONOT, iar, după ce s-a primit răspunsul referitor la revocarea procurilor acordate lui H., a fost formulată o nouă cerere de autentificare doar pentru vânzătorii I., K., J. şi Q. prin mandatar I., şi pentru părţile deţinute de aceştia potrivit certificatului de moştenitor, fiind redactat contractul de vânzare-cumpărare nr. x/16.07.2013, în forma aflată la dosarul cauzei.

În ceea ce priveşte modificările din registrul notarial - respectiv tăierea numelui mandatarului H., precum şi a numitelor C., D. şi E., martora M. a precizat că acestea au fost făcute de ea şi consemnate într-un proces-verbal la finalul registrului notarial, având în vedere că persoanele indicate nu au mai figurat ca vânzătoare în actul final, în vreme ce inculpata A. a arătat că tăierea a fost operată de ea în aceleaşi condiţii .

Analizând probele astfel cum au fost prezentate, având în vedere şi principiul potrivit căruia orice dubiu profită acuzatului, prima instanţă a constatat că în ceea ce priveşte situaţia descrisă la punctul doi din hotărâre nu a avut loc o răsturnare a prezumţiei de nevinovăţie a inculpatei A. şi că varianta prezentată de aceasta şi de angajatele biroului notarial apare ca fiind cea mai probabilă, situaţie în care este exclusă răspunderea penală a inculpatei pentru infracţiunile reţinute de parchet.

Astfel, în ceea ce priveşte probele acuzării, a constatat că martora N. şi partea civilă C. au cunoştinţă doar indirect despre circumstanţele în care a fost încheiat contractul, nefiind de faţă la sediul biroului notarial.

Martorul H. şi partea civilă F. sunt persoane interesate în cauză, având interesul de a crea impresia că H. a adus la cunoştinţă notarului public revocarea procurilor pentru a evita tragerea acestuia la răspundere penală, dar şi un evident interes material.

Din nou, instanţa de fond a constatat că afirmaţiile martorului H. legate de faptul că i-ar fi adus la cunoştinţă notarului public revocarea procurilor, dar că aceasta i-ar fi dat asigurări că sunt valabile, sunt contrazise de restul materialului probator, inclusiv de solicitarea făcută la data de 16.07.2013, ora 13:45, deci în timpul programului de lucru, către INFONOT pentru verificarea procurilor.

De asemenea, nu rezultă de ce martorul s-ar fi deplasat la sediul biroului notarial şi de ce ar fi acceptat să semneze contractul în condiţiile în care el ar fi fost de bună-credinţă. Plecând de la prima declaraţie a martorului H. în care acesta a precizat că a fost de faţă şi la dezbaterea succesiunii şi ar fi înştiinţat şi atunci notarul cu privire la revocarea procurilor, s-a constatat că, în ipoteza în care martorul ar fi fost de bună credinţă, element esenţial pentru credibilitatea declaraţiilor sale, acesta ar fi procedat la înştiinţarea celor trei mandante cu privire la eliberarea certificatului de moştenitor, lucru care nu s-a întâmplat şi care face ca declaraţiile acestuia să fie şi mai puţin verosimile.

Nici martorul H., nici partea civilă F. nu au prezentat o explicaţie credibilă cu privire la motivul pentru care ar fi acceptat ca în vizita de a doua zi la notar să li se rupă contractul iniţial şi de ce nu au adresat nicio întrebare notarului în momentul în care H. nu a mai semnat noul contract, deşi acesta cunoştea evident, în ciuda celor patru clase invocate în faţa instanţei pentru a explica anumite comportamente ale sale, ceea ce ar fi trebuit să facă în calitate de mandatar al persoanelor vătămate C., D. şi E. .

În ceea ce priveşte declaraţiile martorului L., prima instanţă le-a apreciat neplauzibile pentru următoarele motive:

Apare puţin credibil ca F. şi H. să îi fi prezentat martorului contractul pretins încheiat la data de 16.07.2013, în condiţiile în care aceştia tocmai veniseră de la sediul notarului public şi nu aveau la acel moment, potrivit variantei susţinute, nici un motiv de suspiciune cu privire la activitatea inculpatei. Şi mai puţin plauzibil apare sfatul dat de martor celor doi de a nu se deplasa a doua oară la sediul notarului public şi de a-şi face o copie xerox a contractului înainte presupusa deplasare din data de 17.07.2013, în condiţiile în care, după cum s-a arătat deja, nu exista niciun motiv pentru a presupune că urma să se întâmple ceva nelegal.

Declaraţiile martorului L. conţin, de altfel, numeroase elemente contradictorii cu privire la unele aspecte care au relevanţă în ansamblul versiunii prezentate de acesta şi de familia F., G., H.. Astfel, la data de 21.04.2015, martorul preciza că, în seara primei zile în care s-au deplasat la notar, după ce văzuse contractul în forma iniţială, F. a venit din nou la el acasă şi i-a adus la cunoştinţă că a fost chemată la notar a doua zi pentru a se face unele menţiuni suplimentare pe contract . La 25.09.2017 şi 16.06.2018, martorul arăta că în seara zilei de 16.07.2017, în jurul orelor 17:00 - 18:00, I. a venit la familia F., G., H. şi el a auzit personal cum le-a solicitat să se deplaseze a doua zi la biroul notarului public, iar în aceste circumstanţe el i-a sfătuit să nu se ducă şi să fotocopieze contractul .

Cele susţinute de L. sunt contrazise chiar de H., acesta arătând în mod constant, că după încheierea contractului din 16.07.2013, în dimineaţa zilei de 17.07.2013, a fost sunat de I. pentru a se deplasa din nou la biroul notarului public. Or, dacă I. ar fi sunat a doua zi dimineaţa, nu rezultă cum ar fi putut martorul L. să le recomande în seara de 16.07.2013 lui H. şi F. să nu se deplaseze a doua zi la notar.

În ceea ce priveşte credibilitatea martorului L., s-a apreciat ca relevant şi răspunsul dat de partea civilă F. la întrebarea legată de motivul pentru care a mers împreună cu H. la acesta: "Am mers la el pentru că ţinea cu noi şi ne-a ajutat" .

Instanţa de fond a reţinut că, inclusiv declaraţiile martorilor care susţin varianta prezentată de apărare - M., R. şi S., angajate ale biroului notarial în cadrul căruia îşi desfăşoară activitatea inculpata, pot fi considerate ca interesate, însă, analizate în ansamblul probator, acestea prezintă mai multă credibilitate şi sunt susţinute inclusiv de informaţiile comunicate de INFONOT cu privire la data şi ora la care au fost efectuate verificări cu privire la valabilitatea procurilor, 16.07.2013, ora 13:45, răspunsurile fiind primite cu începere de la ora 15:57.

Astfel, este susţinută varianta prezentată de martora M., aceasta arătând că prezentarea părţilor la biroul notarial în data de 16.07.2013 a avut loc spre sfârşitul programului, martora R. arătând şi că în acea zi au rămas la lucru peste program pentru a se încheia contractul după ce au fost făcute verificările . Martorele au mai subliniat faptul că varianta iniţială a contractului prezentată părţilor, variantă în care se regăsea numele a 7 vânzători, nu a fost autentificată, aceea având valoare doar de ciornă, şi că proiectele de contract, precum şi cererile iniţiale de autentificare ce suferă unele modificări, nu sunt arhivate.

În ceea ce priveşte declaraţiile celorlalţi martori audiaţi în cauză - I. şi K., prima instanţă a constatat că acestea nu conţin elemente utile pentru soluţionarea cauzei, încercările martorilor de a ascunde adevărul în vederea minimizării oricărei forme de răspundere fiind evidente

În consecinţă, înlăturând declaraţiile martorilor H. şi L., precum şi declaraţiile părţii civile F. pentru motivele mai sus prezentate, instanţa de fond a constatat că în cauză nu s-a făcut dovada că:

- la data de 16.07.2013, inculpata A. ar fi încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. x fără verificarea valabilităţii procurilor acordate numitului H.;

- la data de 17.07.2013, inculpata A. ar fi rupt exemplarele contractului nr. x din data 16.07.2013 în scopul de a ascunde nerespectarea obligaţiei de verificare a procurilor;

- la data de 17.07.2013 ar fi încheiat un nou contract de vânzare-cumpărare autentificat şi acesta sub nr. x din data 16.07.2013, modificând obiectul contractului şi identitatea părţilor din contractul iniţial.

În ceea ce priveşte modificările operate în cuprinsul registrului notarial, cu privire la numele persoanelor care au solicitat autentificarea, s-a constatat că acestea au fost realizate în conformitate cu dispoziţiile Regulamentului de punere în aplicare a Legii notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, potrivit cărora erorile de înregistrare se îndreaptă fără a se şterge vechiul text, peste care se trage o linie, astfel ca acesta să poată fi citit.

Respectarea acestei proceduri, prin lăsarea vizibile în registrul notarial a numelor persoanelor vătămate, astfel cum acestea apăreau în cererea iniţială de autentificare, poate fi interpretată şi în favoarea inculpatei, nu doar în defavoarea acesteia cum a făcut-o parchetul, rezultând faptul că inculpata A. nu dorea să ascundă nimic legat de împrejurările în care a fost încheiat contractul.

Raportat la cele arătate, prima instanţă a constatat că, în lipsa dovedirii presupusei activităţi infracţionale a inculpatei legate de încheierea contractului autentificat sub nr. x din data 16.07.2013, nu se poate considera că modificările operate în cuprinsul registrului notarial ar avea scopul de falsificare a unei înregistrări oficiale, nefiind îndeplinite condiţiile de tipicitate ale infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale.

Astfel, în ceea ce priveşte celelalte infracţiuni reţinute în sarcina inculpatei, prima instanţă a constatat că existenţa acestora fie nu a fost dovedită, fie faptele astfel cum au fost reţinute nu sunt prevăzute de legea penală.

În consecinţă, în baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatei sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu prev. de art. 246 C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 C. pen. (autentificarea la data de 16.07.2013 a contractului de vânzare-cumpărare nr. x fără verificarea valabilităţii procurilor), reţinând că fapta nu există.

În baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a dispus achitarea aceleiaşi inculpate sub aspectul săvârşirii infracţiunii de distrugere de înscrisuri prev. de art. 242 alin. (3) C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 C. pen. (distrugerea la data de 17.07.2013 a contractului de vânzare-cumpărare nr. x/16.07.2013), reţinând că fapta nu există.

În baza art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. a dispus achitarea aceleiaşi inculpate sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin. (2) C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 C. pen. (modificarea numelor solicitanţilor în registrul general notarial), reţinând că fapta nu este prevăzută de legea penală.

În baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a dispus achitarea aceleiaşi inculpate sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu prev. de art. 246 C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 C. pen. (autentificarea la data de 17.07.2013 a unui nou contract de vânzare-cumpărare sub nr. x/16.06.2017), reţinând că fapta nu există.

În baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a dispus achitarea aceleiaşi inculpate sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals intelectual prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 C. pen. (autentificarea la data de 17.07.2013 a unui nou contract de vânzare-cumpărare sub nr. x/16.06.2017), reţinând că fapta nu există.

În ce priveşte legea penală mai favorabilă, raportat la limitele de pedeapsă pentru infracţiunile reţinute în sarcina inculpatei, Curtea constată că legea penală mai favorabilă este legea veche.

Astfel, sub imperiul vechiul C. pen., pedeapsa pentru infracţiunea de abuz în serviciu prev. de art. 246 C. pen. era închisoarea de la 6 luni la 3 ani, pedeapsa pentru infracţiunea de neglijenţă în serviciu prev. de art. 249 C. pen. închisoarea de la 1 lună la 2 ani sau amenda, pedeapsa pentru infracţiunea de sustragere sau distrugere de înscrisuri prev. de art. 242 alin. (3) C. pen. închisoarea de la 3 luni la 6 ani, pedeapsa pentru infracţiunea de fals material prev. de art. 288 alin. (2) C. pen. închisoarea de la 6 luni la 5 ani, iar pedeapsa pentru infracţiunea de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. închisoarea de la 6 luni la 5 ani.

Potrivit Noului C. pen., pedeapsa pentru infracţiunea de abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. este închisoarea de la 2 ani la 7 ani, pedeapsa pentru infracţiunea de neglijenţă în serviciu prev. de art. 298 C. pen. închisoarea de la 3 luni la 3 ani sau amenda, pedeapsa pentru infracţiunea de sustragere sau distrugere de înscrisuri prev. de art. 259 alin. (2) C. pen. închisoarea de la 1 an şi 4 luni la 6 ani şi 8 luni, pedeapsa pentru infracţiunea de fals material prev. de art. 320 alin. (2) C. pen. închisoarea de 1 an la 5 ani, iar pedeapsa pentru infracţiunea de fals intelectual prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. închisoarea de la 1 an la 5 ani.

În ce priveşte individualizarea pedepsei pentru infracţiunea de neglijenţă în serviciu prima instanţă a avut în vedere elementele care caracterizează pozitiv persoana inculpatei, respectiv lipsa antecedentelor penale, buna-reputaţie de care aceasta se bucură în societate, aspect relevat inclusiv de declaraţia martorei N., precum şi intervalul de timp scurs de la data săvârşirii infracţiunii, aspecte care au dus prima instanţă la concluzia că din cele două pedepse prevăzute alternativ se impune aplicarea pedepsei amenzii.

În ceea ce priveşte cuantumul amenzii, s-a considerat că la stabilirea acestuia trebuie avută în vedere atitudinea inculpatei, care a refuzat constant să îşi asume orice răspundere pentru conduita sa, consecinţele faptei acesteia, astfel cum au fost descrise mai sus, dar şi scopul educativ şi preventiv pe care orice pedeapsă trebuie să îl aibă. Având în vedere aceste considerente, precum şi profesia exercitată de inculpată, profesie ce, în general, aduce venituri situate peste medie, prima instanţă s-a orientat spre pedeapsa amenzii într-un cuantum apropiat de maximul special.

În privinţa desfiinţării înscrisurilor, potrivit art. 25 alin. (3) C. proc. pen., instanţa, chiar dacă nu există constituire de parte civilă, se pronunţă cu privire la desfiinţarea totală sau parţială a unui înscris sau la restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii.

Raportat la situaţia de fapt prezentată mai sus, prima instanţă a constată că, urmare a săvârşirii infracţiunii de neglijenţă în serviciu, a fost eliberat certificatul de moştenitor nr. x/04.07.2013 de Biroul Notarial B., Tecuci, jud. Galaţi, act a cărui desfiinţare se impune.

Totodată, în aplicarea principiului resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis, desfiinţarea certificatului de moştenitor nr. x/04.07.2013 atrage şi desfiinţarea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/16.07.2013 de Biroul Notarial B., Tecuci, jud. Galaţi, contract ce are la bază certificatul de moştenitor anterior menţionat.

În ce priveşte acţiunea civilă formulată de părţile civile C. şi D., s-a constatat că aceasta este întemeiată în parte.

Astfel, cele două părţi civile au solicitat fiecare obligarea inculpatei A. la plata sumei de 7.000 RON cu titlu de daune morale şi la plata sumei de 6.800 RON cu titlu de daune materiale, această sumă reprezentând partea pe care cele două persoane vătămate consideră că li se cuvenea din preţul stabilit în contractul de vânzare-cumpărare.

Or, ca urmare a desfiinţării certificatului de moştenitor şi a contractului de vânzare-cumpărare, cele două persoane vătămate au fost repuse în situaţia anterioară săvârşirii infracţiunii de neglijenţă în serviciu de către inculpată, având posibilitatea de a-şi valorifica drepturile asupra masei succesorale, condiţii în care cererea acestora de obligare a inculpatei la plata unei părţi din preţul stabilit în contractul de vânzare-cumpărare apare ca neîntemeiată.

Pe de altă parte, prima instanţă a considerat că acţiunile inculpatei au fost de natură să cauzeze un prejudiciu moral celor două persoane vătămate, acestea fiind private, pe o perioadă îndelungată, de posibilitatea de a-şi valorifica drepturile. Inclusiv necesitatea de a obţine în justiţie desfiinţarea certificatului de moştenitor emis fără verificarea valabilităţii procurilor, însoţită de toate dificultăţile inerente unui proces judiciar, se poate dovedi producătoare de prejudiciu moral.

În consecinţă, în baza art. 397 rap. la art. 25 C. proc. pen., s-a admis, în parte, acţiunea civilă formulată de părţile civile C. şi D. şi a fost obligată inculpata A. la plata sumei de 5.000 de RON către fiecare parte civilă cu titlu de daune morale.

Referitor la acţiunea civilă formulată de părţile civile C. şi D. în numele persoanei vătămate E., prima instanţă a considerat-o inadmisibilă şi a respins-o ca atare. Astfel, având în vedere şi dispoziţiile articolului 82 şi următoarele din Codul de procedură civile, referitoare la reprezentarea părţilor la judecată, s-a constatat că niciuna din cele două părţi civile nu a prezentat un mandat care să permită reprezentarea persoanei vătămate E. în acest dosar. Mandatul prezentat la data de 08.05.2017, restituit părţii civile C., o împuternicea pe aceasta să le reprezinte pe persoanele vătămate D. şi E. doar în procedura succesorală, şi nu în prezentul dosar penal.

În ceea ce priveşte acţiunea civilă formulată de F. şi continuată de G., aceasta are ca obiect obligarea notarului public la plata de daune materiale, în cuantum de 9.100 euro, sumă reprezentând preţul menţionat în cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/16.07.2013 de Biroul Notarial B..

Prima instanţă a constatat că, urmare a desfiinţării contractului de vânzare-cumpărare, G., în calitate de moştenitor al cumpărătoarei F., are într-adevăr dreptul la restituirea sumei de 9.100 euro, dar obligaţia de restituire a acestei sume revine vânzătorilor din contractul menţionat şi nu notarului public.

Raportat la infracţiunea pentru care s-a dispus condamnarea inculpatei, neglijenţă în serviciu în eliberarea certificatului de moştenitor, această acţiune în sine nu a dus la prejudicierea părţii civile F., iar desfiinţarea contractului de vânzare-cumpărare s-a dispus doar ca urmare a aplicării principiului resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis, neexistând o obligaţie a inculpatei de reparare a prejudiciului material pretins de partea civilă.

B JUDECATA ÎN APEL

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel în termen legal Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpata A..

Sinteza motivelor de apel

Prin motivele scrise de apel, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a criticat soluţiile de achitare dispuse de instanţa de fond şi a solicitat condamnarea inculpatei A. şi pentru două infracţiuni de abuz în serviciu, o infracţiune de distrugere de înscrisuri, o infracţiune de fals material în înscrisuri oficiale şi o infracţiune de fals intelectual, urmând a se stabili o pedeapsă rezultantă conform C. pen. din 1969, identificat ca lege penală mai favorabilă.

S-a arătat, în esenţă, că în mod neîntemeiat prima instanţă a dat valoare probatorie versiunii susţinute de inculpată şi de angajatele biroului notarial, respectiv martorele M., R. şi S., deşi din declaraţiile acestora nu au rezultat elemente de fapt care să excludă situaţia de fapt precizată în actul de sesizare, pe baza mijloacelor de probă administrate. Eventualele neconcordanţe între declaraţiile martorilor şi ale părţilor civile nu înseamnă că acestea sunt mai puţin plauzibile şi nu schimbă situaţia de fapt, ele putând fi explicate prin trecerea unui interval de timp de la data săvârşirii faptei şi până la data audierii în instanţă.

De asemenea, s-a susţinut că primul contract de vânzare-cumpărare a existat în materialitatea lui, fiind încheiat în formă autentică înainte de aflarea răspunsului de la INFONOT cu privire la valabilitatea procurii date numitului H., nefiind doar un proiect de contract a cărui distrugere să nu atragă consecinţe juridice. De altfel, existenţa contractului iniţial este dovedită şi de menţiunea în registrul notarial, care conţine consemnarea actului, menţiune ce a fost tăiată şi a fost adăugat contractul de vânzare-cumpărare ulterior.

Totodată, contractul încheiat cu încălcarea verificării valabilităţii procurilor nu putea fi îndreptat, nefiind o eroare materială sau o omisiune vădită. Potrivit art. 281 alin. (2) din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995, erorile de raţionament juridic sau erorile ori omisiunile care nu pot fi calificate drept omisiuni sau erori materiale pot fi remediate doar cu acordul părţilor şi doar prin întocmirea altui înscris, ceea ce nu a fost cazul în speţă.

Inculpata A. a solicitat achitarea sa pentru infracţiunea de neglijenţă în serviciu, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., întrucât activitatea pe care a desfăşurat-o ca notar finalizată prin eliberarea certificatului de moştenitor nr. x din 4.07.2013 a fost conformă că dispoziţiile legale referitoare la procedurile notariale.

S-a arătat că situaţia de fapt reţinută în rechizitoriu şi însuşită de instanţa de fond este contrară probelor administrate în cauză şi a determinat adoptarea unei soluţii injuste de condamnare.

S-a susţinut în esenţă că nu a săvârşit infracţiunea de neglijenţă în serviciu prin neverificarea procurilor în R.N.N.E.P.R. a celor trei procuri, întrucât declaraţiile de opţiune succesorală a petentelor cuprinse în conţinutul procurilor sunt irevocabile (acestea rămâneau moştenitoare acceptante indiferent dacă erau prezente sau reprezentate).

Inculpata a recunoscut că a procedat la dezbaterea succesiunii defunctului O. şi a eliberat certificatul de moştenitor fără a verifica cele trei procuri, considerând că este suficientă declaraţia de acceptare din cuprinsul procurilor, pe baza cărora a stabilit calitatea de moştenitoare legale şi a celor trei petente, precum şi cota parte ce li se cuvine din masa succesorală.

În ce priveşte masa succesorală, aceasta a fost stabilită pe baza actelor de proprietate şi a declaraţiilor celor prezenţi.

Nu există prejudiciu, nici moral şi nici material, întrucât cotele părţi din moştenire au rămas neatinse, iar eventualele erori cuprinse în certificatul de moştenitor puteau fi reclamate instanţei civile prin procedura înscrierii în fals.

Procedura în faţa instanţei de apel

În privinţa probatoriilor administrate în faza apelului, acestea au constat în:

- audierea inculpatei A. (la termenul din 16.01.2020);

- reaudierea martorilor: M., R. (la termenul din 2.05.2019), H., S., L. (la termenul din 3.10.2019) şi N. (la termenul din 16.01.2020);

Înalta Curte a încuviinţat totodată reaudierea martorului K. însă ulterior, în urma demersurilor procedurale efectuate în scopul asigurării prezenţei acestuia la judecată, a constatat imposibilitatea audierii directe şi nemijlocite a martorului, acesta fiind plecat din ţară şi a revenit asupra probei încuviinţate, urmând a fi avute în vedere declaraţiile date anterior în cauză de martor, în măsura în care acestea se vor corobora cu celelalte probe administrate.

Analiza motivelor de apel

1. Apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti

În rechizitoriu s-a reţinut, ca situaţie de fapt, că la data de 16.07.2013, inculpata A. ar fi încheiat un contract de vânzare-cumpărare pentru întregul imobil din satul Buciumeni (teren şi construcţii), în care apăreau în calitate de vânzători şi intimatele persoane vătămate, respectiv fiicele defunctului O. din prima căsătorie, în baza procurilor prezentate de martorul H., a căror valabilitate nu ar fi verificat-o.

A doua zi, inculpata ar fi rechemat părţile şi ar fi refăcut contractul iniţial, păstrând însă aceeaşi dată, în care ca vânzători apăreau doar I., personal şi ca mandatar al fiicelor ei, J. şi Q., precum şi ful ei, K., în calitate de vânzători, iar ceea ce se vindea erau doar cotele părţi deţinute de aceştia, iar nu întregul imobil.

Cu această ocazie, inculpata ar fi distrus toate exemplarele contractului iniţial şi a tăiat din registrul notarial menţiunile făcute cu privire la persoanele care figuraseră în acesta, respectiv intimatele din prezenta cauză, şi la mandatarul H..

Pentru a stabili această situaţie de fapt, procurorul a avut în vedere în special declaraţiile martorilor H., L. şi N..

Prima instanţă a reţinut însă o altă situaţie de fapt, în sensul că, pe baza cererii de autentificare completată de părţi, în ziua de 16.07.2013 s-a întocmit iniţial un proiect de contract, în care figurau ca vânzători şi fiicele defunctului O., reprezentate de martorul H., s-au făcut menţiunile în registrul notarial, după care au fost verificate procurile în Registrul INFONOT, iar faţă de răspunsul primit, în sensul că procurile fuseseră revocate, în aceeaşi zi a fost redactată forma finală a contractului de vânzare-cumpărare, în care ca vânzători au apărut doar I., personal şi ca mandatar al fiicelor ei, J. şi Q., precum şi fiul ei, K., iar vânzarea a avut în vedere doar cotele părţi deţinute de aceştia, iar nu întregul imobil. Ca urmare, au fost efectuate şi modificări în registrul notarial, prin tăierea numelor persoanelor menţionate în cererea iniţială de autentificare a contractului, respectiv intimatele din prezenta cauză, şi mandatarul H., în condiţiile în care acestea nu au mai figurat ca părţi în contractul încheiat.

Pentru a reţine această situaţie de fapt, prima instanţă a avut în vedere, pe de o parte, declaraţiile inculpatei şi ale angajatelor Biroului notarial, martorele M., S. şi R., coroborate cu informaţiile obţinute în legătură cu data şi ora la care au fost verificate procurile în sistemul INFONOT, iar pe de altă parte contradicţiile existente în/între declaraţiile martorilor H., L. şi N..

Având în vedere motivele de apel formulate în cauză de Parchet, Înalta Curte a procedat la reaudierea atât a martorele M., S. şi R., cât şi a martorilor H., L. şi N..

Astfel, în cazul angajatelor Biroului notarial, acestea au susţinut în esenţă aceeaşi situaţie de fapt, respectiv încheierea unui singur contract de vânzare-cumpărare, precedată de întocmirea unui proiect de contract şi de verificarea procurilor prezentate de martorul H., toate acestea petrecându-se într-o singură zi, respectiv 16.07.2013.

În privinţa martorilor H., L. şi N., declaraţiile acestora nu doar că nu au lămurit contradicţiile sesizate de instanţa de fond, ci, dimpotrivă, le-au adâncit, în condiţiile în care au arătat că în primul contract nu figurau ca vânzători şi intimatele persoane vătămate, iar acest lucru a fost corectat prin încheierea celui de-al doilea contract, adică exact invers faţă de situaţia de fapt reţinută în actul de sesizare.

Totodată, martorul H. a susţinut în faţa Înaltei Curţi, între altele, că doar fosta soţie, în calitate de cumpărător, a semnat contractul, iar el doar a însoţit-o, pentru că nu se putea deplasa singură. Or, potrivit actului de sesizare, primul contract a fost semnat şi de martorul H., în calitate de mandatar al intimatelor persoane vătămate.

Mai mult, în legătură cu primul contract, a arătat că a fost semnat în jurul prânzului, dar că a stat mult timp la notariat, ceea ce se coroborează cu susţinerile angajatelor biroului, care au arătat că rezultatul verificării de la INFONOT a venit târziu, iar în acest interval de timp cumpărătorii (soţii F., G.) deveniseră agitaţi.

Martorul L. a arătat, cu referire la intimatele persoane vătămate, că, din câte ştie, soţii F., G. nu cunoşteau despre existenţa acestora. Or, martorul H. primise procuri de reprezentare atât pentru dezbaterea succesiunii, cât şi pentru perfectarea vânzării chiar de la fiicele defunctului O., fapt reiterat chiar de martorul H. în faţa Înaltei Curţi.

De asemenea, din declaraţiile martorei N. a rezultat că ar fi sunat-o pe inculpată a doua zi după semnarea primului contract şi i-ar fi spus că procurile folosite la încheierea acestuia fuseseră revocate, context în care inculpata i-ar fi răspuns că o să verifice această situaţie.

Or, aşa cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar, solicitarea către INFONOT a fost făcută în 16.07.2013, la orele 13:45, adică chiar în ziua în care se susţine că s-ar fi încheiat primul contract, iar răspunsul a fost primit în aceeaşi zi, începând cu ora 15:57.

Prin urmare, inculpata nu a aflat de la martora N., pe 17.07.2013, că procurile fuseseră revocate, ci a ştiut acest lucru chiar pe 16.07.2013, în urma verificării acestora în sistemul INFONOT.

În ce priveşte această din urmă verificare, din actele existente în dosarul de urmărire penală, coroborate cu răspunsul primit în faza de judecată de la Centrul Naţional de Administrare a Registrelor Naţionale Notariale - INFONOT, este de observat că verificarea a privit nu doar cele 3 procuri prezentate de martorul H., ci şi pe cele 2 prezentate de numita I., în condiţiile în care aceasta din urmă le-a reprezentat la încheierea contractului şi pe fiicele sale Q. şi J., aflate în Marea Britanie.

Astfel, în legătură cu cele 5 procuri, Biroul notarial al inculpatei a formulat la 16.07.2013 cererile de verificare nr. x (pentru procura dată de J.), 837 (pentru cea dată de D.), 838 (pentru cea dată de Q.), 839 (pentru cea dată de C.) şi 840 (pentru cea dată de E.), toate fiind transmise prin email şi recepţionate în sistemul INFONOT la orele 13:45, iar rezultatele verificărilor au fost emise în aceeaşi zi la orele 15:57 (pentru cea dată de C.), 16.04 (pentru cea dată de Q.), 16.07 (pentru procura dată de J.), 16.11 (pentru cea dată de D.) şi 16.26 (pentru cea dată de E.).

Biroul notarial a acţionat, aşadar, în mod unitar pentru toate procurile existente în cauză, iar nu doar pentru cele care le vizau pe intimatele persoane vătămate, cererile fiind completate cu acelaşi prilej, dovadă fiind numerele consecutive ale acestora. Tot astfel, rezultatele verificărilor au fost emise în acelaşi interval orar (15.57 - 16.26) pentru toate cele 5 procuri.

Prin urmare, actele existente la dosar probează o situaţie contrară celei reţinute în actul de sesizare, respectiv faptul că inculpata a verificat toate procurile ce i-au fost prezentate în vederea încheierii contractului de vânzare-cumpărare, iar nu doar pe cele prezentate de martorul H., în ziua de 16.07.2013, în baza unor cereri transmise şi recepţionate în sistemul INFONOT la orele 13:45, adică în timpul programului de lucru, iar rezultatele verificărilor au sosit în aceeaşi zi, în intervalul orar 15:57 - 16:26.

Împrejurarea că menţiunile iniţiale de la poziţia nr. 3544 din Registrul general notarial referitoare la martorul H. şi intimatele persoane vătămate E., D. şi C. au fost tăiate, nu probează prin ea însăşi acuzaţiile aduse inculpatei cu privire la încheierea a două contracte de vânzare-cumpărare în zile succesive, dar purtând aceeaşi dată, şi la distrugerea contractului iniţial, în condiţiile în care despre această operaţiune s-a făcut menţiune în procesul-verbal încheiat în aceeaşi zi, în sensul că aceste persoane au fost înregistrate din eroare, doar în baza cererii de autentificare iniţiale, mai înainte de verificarea procurilor, ele nefiind părţi în contractul de vânzare-cumpărare autentificat de inculpată.

În concluzie, în acord cu instanţa de fond, Înalta Curte constată că situaţia de fapt expusă în actul de sesizare nu este susţinută de probatoriul administrat pe parcursul întregului proces penal, concluzie în raport de care soluţiile de achitare dispuse de prima instanţă sunt legale şi temeinice, iar criticile Parchetului formulate împotriva acestora, nefondate.

2. Apelul declarat de inculpata A.

Aşa cum rezultă din motivarea apelului, inculpata A. nu a contestat faptul că a eliberat certificatul de moştenitor fără a verifica cele trei procuri, susţinând că era suficientă declaraţia de acceptare din cuprinsul procurilor, pe baza cărora a stabilit calitatea de moştenitoare legale a intimatelor persoane vătămate E., D. şi C., fiicele defunctului O. din prima căsătorie.

În ce priveşte masa succesorală, a susţinut că aceasta a fost stabilită pe baza actelor de proprietate şi a declaraţiilor celor prezenţi.

De asemenea, inculpata A. a contestat faptul că prin eliberarea certificatului de moştenitor ar fi produs vreun prejudiciu material sau moral, întrucât cotele părţi din moştenire aparţinând intimatelor persoane vătămate au rămas neatinse.

În analiza motivelor de apel formulate de inculpata A., Înalta Curte va reţine mai întâi următoarele dispoziţii relevante din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, în forma în vigoare la data săvârşirii faptei:

- art. 91 alin. (2): Părţile pot fi reprezentate la autentificare printr-un mandatar cu procură specială autentică, cu excepţiile prevăzute de lege. În această situaţie, notarul public este obligat să verifice Registrul naţional notarial de evidenţă a procurilor şi revocărilor acestora (R.N.N.E.P.R.), iar în cazul constatării revocării acesteia va respinge cererea de autentificare;

- art. 105 alin. (1): După ce constată că este legal sesizat, notarul public înregistrează cauza şi dispune citarea celor care au vocaţie la moştenire;

- art. 106 alin. (1): În cadrul procedurii succesorale, notarul public stabileşte calitatea moştenitorilor şi legatarilor, întinderea drepturilor acestora, precum şi compunerea masei succesorale;

- art. 106 alin. (6). Pe bază de declaraţie sau probe administrate în cauză se va stabili dacă succesorii au acceptat succesiunea în termenul legal;

- art. 106 alin. (7): Declaraţiile de opţiune succesorală se înscriu în registrul special (R.N.N.E.O.S.) prevăzut la art. 163;

- art. 107 alin. (2): În succesiunile care privesc bunurile comune ale autorului succesiunii şi ale soţului supravieţuitor, cotele de contribuţie ale acestora la dobândirea bunurilor şi asumarea obligaţiilor se stabilesc prin acordul moştenitorilor consemnat în încheierea finală sau, după caz, în actul de lichidare încheiat în formă autentică;

- art. 108 alin. (1) lit. b): Procedura succesorală se poate suspenda când succesibilii îşi contestă unii altora calitatea sau nu se înţeleg cu privire la compunerea masei succesorale şi la întinderea drepturilor care li se cuvin;

- art. 112 alin. (1): În succesiunea în care există bunuri, s-a realizat acordul între moştenitori şi s-au administrat probe îndestulătoare, notarul public întocmeşte încheierea finală a procedurii succesorale;

- art. 115 alin. (1): Pe baza încheierii finale se redactează certificatul de moştenitor sau de legatar, care va avea aceeaşi dată cu încheierea finală şi număr din registrul de termene succesorale şi va cuprinde constatările din încheiere referitoare la masa succesorală, numărul şi calitatea moştenitorilor şi cotele ce le revin din patrimoniul defunctului.

- art. 115 alin. (3): Certificatul de moştenitor face dovada calităţii de moştenitor, legal sau testamentar, precum şi dovada dreptului de proprietate al moştenitorilor acceptanţi asupra bunurilor din masa succesorală, în cota care se cuvine fiecăruia.

În speţă, prin procurile date în formă autentică la 24.05.2013, intimatele persoane vătămate C., E. şi D. l-au împuternicit pe martorul H.:

- să le reprezinte la dezbaterea succesiunii defunctului lor tată O., pe care, potrivit menţiunilor din cuprinsul procurilor, au acceptat-o în mod tacit în termenul legal de opţiune, prin acte de administrare şi folosinţă;

- să vândă cui va crede de cuviinţă cota de proprietate indiviză ce va reveni fiecărei intimate din imobilul situat în intravilanul comunei Buciumeni, judeţul Galaţi, compus din 647 mp. teren curţi, construcţii şi construcţia edificată pe acest teren.

Conform celor arătate anterior, certificatul de moştenitor nu se putea elibera în lipsa acordului moştenitorilor cu privire la compunerea masei succesorale şi la întinderea drepturilor care li se cuvin, iar prin revocarea procurilor mai înainte de dezbaterea succesiunii, acest acord nu mai exista.

Din această perspectivă, împrejurarea că procurile cuprindeau în mod implicit şi declaraţiile de opţiune succesorală ale intimatelor, nu era suficientă pentru dezbaterea în continuare a succesiunii în lipsa intimatelor, căci certificatul de moştenitor face dovada nu doar a calităţii de moştenitor, legal sau testamentar, ci şi a dreptului de proprietate al moştenitorilor acceptanţi asupra bunurilor din masa succesorală, în cota care se cuvine fiecăruia.

Cu alte cuvinte, deşi menţiunile din procurile, chiar revocate, permiteau inculpatei să stabilească că cele trei intimate au acceptat succesiunea, acest fapt nu era suficient pentru eliberarea certificatului de moştenitor, în condiţiile în care nu se putea stabili poziţia lor cu privire la compunerea masei succesorale şi a cotelor cuvenite din aceasta.

Cu toate acestea, inculpata A. a eliberat certificatul de moştenitor nr. x din 4 iulie 2013 în care, în legătură cu masa succesorală, a menţionat că aceasta este compusă din:

- cota de 1/2 din suprafeţele de 799 mp. teren cu vie, 2.814 mp. teren arabil şi 840 mp. teren arabil, dobândite în timpul căsătoriei cu soţia supravieţuitoare I.;

- imobilul situat în intravilanul comunei Buciumeni, constând din 647 mp. teren curţi construcţii şi cota de 1/2 din construcţiile edificate pe acest teren.

În legătură cu acest din urmă teren, s-a menţionat că a fost dobândit de defunct conform titlului de proprietate emis în anul 1996 în baza Legii nr. 18/1991, iar în ce priveşte cota de 1/2 din construcţii s-a menţionat că aceasta a fost dobândită "prin edificare în anul 1973 în timpul căsătoriei cu soţia supravieţuitoare", iar restul de 1/2 din construcţii reprezintă "cota de bun comun a soţiei supravieţuitoare I.".

Or, din actele aflate la dosar, rezulta că:

- căsătoria dintre O. şi actuala soţie supravieţuitoare, I., fusese încheiată la 1.02.1986 (a se vedea certificatul de căsătorie seria x nr. x);

- în timpul căsătoriei cu aceasta fuseseră dobândite doar cele trei terenuri, arabil şi vie, în suprafaţă totală de 4.453 mp. (a se vedea contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu numita V., în calitate de vânzător, la data de 12.12.1996);

- construcţiile edificate pe terenul de 647 mp. (o casă de locuit compusă din două corpuri, precum şi o anexă) au fost realizate în anul 1973 (a se vedea certificatul fiscal nr. 1357 din 12.06.2013 şi sesizarea pentru deschiderea procedurii succesorală, ambele emise de Primăria comunei Buciumeni).

Prin urmare, contrar celor reţinute în certificatul de moştenitor, construcţiile sus-menţionate nu fuseseră dobândite de defunctul O. în timpul căsătoriei cu soţia supravieţuitoare I., ci anterior, în timpul căsătoriei cu prima soţie, mama celor trei intimate persoane vătămate, de care divorţase în anul 1985 (a se vedea Sentinţa civilă nr. 2097 din 1.10.1985 a Judecătoriei Tecuci).

Astfel, prin constatarea caracterului de bun comun a construcţiilor ce aparţinuseră defunctului O., făcută cu ocazia stabilirii masei succesorale în cuprinsul certificatului de moştenitor, emis în lipsa acordului fiicelor acestuia din prima căsătorie şi în baza unor procuri ce fuseseră revocate, inculpata A. a vătămat interesele legitime ale acestora, întrucât cota succesorală stabilită se raporta la o masă succesorală mai mică.

Ulterior, pe baza acestui certificat de moştenitor, inculpata A. a autentificat contractul de vânzare-cumpărare nr. x din 16.07.2013. Chiar dacă acesta a avut în vedere doar cotele părţi deţinute de I. şi cei trei copii rezultaţi din căsătoria sa cu O. din întreaga succesiune, modul de stabilire a masei succesorale a influenţat cotele înstrăinate de persoanele sus-menţionate, acestea fiind mai mari în cazul soţiei supravieţuitoare (prin includerea cotei de 1/2 din construcţii, respectiv 24/48, întrucât s-a considerat că acestea au fost edificate în timpul căsătoriei cu defunctul), în detrimentul celor 6 copii ai acestuia, inclusiv celor 3 intimate părţi vătămate.

Or, dacă inculpata şi-ar fi îndeplinit obligaţia impusă de art. 91 alin. (2) din Legea nr. 36/1995, ar fi constatat că procurile prezentate de martorul H. fuseseră revocate şi nu ar fi emis certificatul de moştenitor fără a exista acordul moştenitorilor cu privire la compunerea masei succesorale, în condiţiile în care nu a dispus citarea tuturor moştenitorilor prezumtivi ai defunctului O..

Prin urmare, contrar susţinerilor inculpatei A. şi în acord cu instanţa de fond, Înalta Curte constată că, prin neîndeplinirea din culpă a obligaţiei legale de a verifica procurile prezentate de martorul H., inculpata a adus o vătămare importantă intereselor legale ale intimatelor persoane vătămate, prin emiterea certificatului de moştenitor nr. x din 4.07.2013, în cuprinsul căruia a menţionat, în ce priveşte masa succesorală, că o cotă parte de 1/2 din construcţii revine soţiei supravieţuitoare I., deşi conform înscrisurilor existente la dosar, acestea nu fuseseră edificate în timpul căsătoriei sale cu O., ci anterior, în timpul primei căsătorii a defunctului.

Procedând la condamnarea inculpatei pentru săvârşirea infracţiunii de neglijenţă în serviciu, în urma schimbării încadrării juridice din infracţiunea de abuz în serviciu, prima instanţă a respectat obiectul judecăţii şi a stabilit în mod întemeiat că există o legătură de cauzalitate între neîndeplinirea obligaţiei de a verifica procurile şi vătămarea adusă intereselor legale ale intimatelor persoane vătămate, prin emiterea certificatului de moştenitor, în care a menţionat aspecte nereale cu privire la compunerea masei succesorale, care ulterior a stat la baza încheierii unui contract de vânzare-cumpărare.

Astfel, este de observat că în plângerea penală formulată, care a stat la baza declanşării cercetărilor în prezenta cauză, persoanele vătămate au reclamat, cu privire la certificatul de moştenitor, că acesta "nu cuprinde adevărul cu privire la bunurile pe care tatăl noştri le-a lăsat ca moştenire, în sensul că I. nu are dreptul la 1/2 din imobil, având în vedere faptul că imobilul a fost construit cu mama noastră, ea neavând nicio contribuţie la dobândirea lui".

Tot astfel, în ce priveşte modul în care a fost formulată acuzaţia prin rechizitoriu, procurorul a arătat că infracţiunea imputată inculpatei constă în neîndeplinirea de către aceasta a obligaţiei de a verifica revocarea procurilor, conform disp. art. 91 alin. (2) din Legea nr. 36/1995, ceea ce a produs o vătămare a intereselor legitime ale persoanelor vătămate care, prin revocarea procurilor, şi-au exprimat voinţa de a nu mai participa la dezbaterea succesiunii, întrucât existau neînţelegeri cu privire la masa succesorală.

Prin urmare, ceea ce se pune în discuţie nu sunt calitatea de moştenitor şi nici cotele succesorale, ci emiterea certificatului de moştenitor în lipsa manifestării de voinţă a persoanelor vătămate, care revocaseră procurile date anterior, şi care nu au mai fost ulterior legal citate pentru desfăşurarea procedurii succesorale notariale, certificat care, prin menţiunile referitoare la masa succesorală, a vătămat interesele legale ale intimatelor.

În fine, împrejurarea că, potrivit art. 119 alin. (1) din Legea nr. 36/1995, cei care se consideră vătămaţi în drepturile lor prin emiterea certificatului de moştenitor pot cere instanţei judecătoreşti anularea acestuia şi stabilirea drepturilor lor, conform legii, nu are relevanţă în prezenta cauză şi nu poate conduce la concluzia că fapta inculpatei nu este prevăzută de legea penală, căci acest text de lege este aplicabil doar în ipotezele în care nu există fapte săvârşite cu vinovăţie de către notarului public în procedura de emitere a certificatului, ceea ce nu este cazul în speţă, în condiţiile în care inculpata A. a nesocotit îndeplinirea obligaţiei legale de a verifica procurile, a dezbătut succesiunea şi a eliberat certificatul de moştenitor în lipsa acordului tuturor moştenitorilor cu privire la masa succesorală, cauzând prin aceasta o vătămare importantă intereselor legale ale intimatelor persoane vătămate.

Pentru toate aceste considerente, apreciind ca nefondate criticile inculpatei, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Înalta Curte va respinge ca nefondat şi apelul declarat de aceasta, obligând-o la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 275 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpata A. împotriva Sentinţei penale nr. 137/F din 29 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, rămân în sarcina statului.

Obligă apelanta inculpată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 350 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 februarie 2020.

GGC - GV